Metodologia

cercetării în
științele
administrative
CURSUL 1
Cinci principii despre etica cercetării
1. Discutați proprietatea intelectuală într-un mod clar.

2. Fiți atenți la multiplele roluri pe care le puteți avea.

3. Urmați regulile și informați participanții.

4. Respectați confidențialitatea și intimitatea.

5. Urmați resursele etice ale domeniului.

Mai putem organiza astfel de experimente?
Alte discuții de natură etică
Cercetătorii sunt responsabili de modul în care sunt aplicate rezultatele cercetărilor.

Participanți și nu subiecți

IRB (Institutional Review Board)

Cunoașterea comună și cunoașterea
științifică
Fiecare dintre noi ne însușim o sumă de cunoștințe despre traiul împreună.
Cunoașterea comună „nu este altceva decât însușirea de către agentul cunoscător a
unei informații legate nemijlocit de condițiile praxiologice în care acționează” (Popa
1972, 29).
Practic, indivizii, în urma dobândirii anumitor cunoștințe, le vor folosi pentru a le transmite
mai departe din generație în generație.
Serge Moscovici și Miles Hewstone: „corpus de cunoștințe fondat pe tradițiile împărtășite și
îmbogățite de mii de observații și experiențe sancționate de practică” (1984).
Sursa: Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, 2007, p.34
Cunoașterea științifică
Lumea înconjurătoare există independent de observația noastră, nu este creată de simțurile
noastre (principiul realismului)

Relațiile din lumea înconjurătoare sunt organizate în termeni de cauză – efect (principiul
determinismului)

Lumea înconjurătoare poate fi cunoscută prin observații obiective