Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

EVALUARE

TIPURI DE ITEMI 1 clasificati după criteriul gradului de obiectivitate oferit în

corectare:

A) ITEMI OBIECTIVI - testează un număr mare de elemente de continut într-

un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în
măsurarea rezultatelor scolare.

B) ITEMI SEMIOBIECTIVI - pot acoperi o gamă variată de capacităti

intelectuale care se doresc a fi testate, oferind în acelasi timp posibilitatea de a
utiliza si materiale auxiliare utile elevilor în rezolvarea sarcinilor de lucru
propuse.

C) ITEMI SUBIECTIVI (cu răspuns deschis) - sunt relativ usor de construit,

principala problemă constituind-o modul de elaborare a schemei de notare a
acestora, cu atât mai mult cu cât această categorie de itemi vizează demonstrarea
de către elevi, în răspuns, a originalitătii si creativitătii lor.

A) ITEMI OBIECTIVI

ITEMI CU ALEGERE DUALĂ

ITEMI DE TIP PERECHE
ITEMI CU ALEGERE MULTIPLĂ

Testele, în special cele standardizate, contin un număr de itemi. Între

acestia, o categorie distinctă o formează itemii obiectivi, caracterizati prin:
- structurarea explicită a sarcinilor propuse si corelarea cu obiectivele de
evaluare;
- capacitatea de a testa un număr mare de elemente de continut într-un timp re-
lativ scurt;
- fidelitate ridicată;
- asigurarea obiectivitătii în evaluare si notare;
- asocierea cu o schemă de notare simplă, un punctaj care se acordă - în totalitate
sau nu, în functie de marcarea de către elev a răspunsului corect, respectiv,
gresit.
Obiectivitatea acestor itemi are în vedere următoarele aspecte:
- Obiectivitatea constructiei itemului - cerinta este explicită, puternic structurată
si corelată cu un obiectiv de evaluare;
- Obiectivitatea perceptiei si raportării la sarcină de către subiectul evaluat -
subiecti diferiti exprimă acelasi mod de percepere si raportare la sarcină;

1
clasificati dupã criteriul gradului de obiectivitate oferit în corectare:

1
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

- Obiectivitatea evaluării/notării - evaluatori diferiti acordă acelasi punctaj

pentru aceeasi solutie a unui item.
Itemii obiectivi pot fi utilizati în evaluare la orice disciplină socio-umană,
datorită specificului lor:
- sunt adecvati pentru evaluarea unor rezultate ale învătării situate mai ales în
zona inferioară a domeniului cognitiv;
- antrenează în mod preponderent capacităti de tip reproductiv;
- sunt expusi la riscul răspunsurilor date în mod aleatoriu.

ITEMI CU ALEGERE DUALĂ

Itemii cu alegere duală pun elevul în situatia de a selecta răspunsul corect
din doar două variante posibile: adevărat/fals, da/nu, corect/incorect,
acord/dezacord. Itemii de tip da/nu si adevărat/fals sunt cel mai frecvent folositi.
Utilizarea lor poate fi adecvată atunci când profesorul doreste să evalueze:
- cunoasterea de către elev a unor informatii punctuale, date factuale,
termeni, definitii, legi, principii, formule;
- diferentierea pe care o poate realiza elevul între enunturile factuale si
cele de opinie;
- capacitatea elevului de a identifica relatii de tip cauză-efect, succesiunea
logică sau cronologică a unor evenimente.
Pentru proiectarea corectă a acestui tip de itemi este necesară respectarea
următoarelor cerinte:- formularea clară si precisă a enuntului;
- dacă se solicită aprecierea cu "adevărat" sau "fals", atunci se vor evita
enunturile foarte generale;
- selectarea unor enunturi relevante pentru domeniul de cunoastere sau
categoria de competente testată (uneori, efortul de a realiza enunturi care să fie
rarăechivoc adevărate sau false duce la elaborarea de itemi nesemnificativi din
punct de vedere educational sau banali din punct de vedere stiintific);
- se va evita utilizarea enunturilor negative si, în special, folosirea dublei
negatii, care induce un grad înalt de ambiguitate si împiedică întelegerea
enuntului itemului de către elev;
- se vor evita enunturile lungi si complexe, prin eliminarea elementelor
redundante, inutile în raport cu ideea principală a enuntului si cerinta itemului;
nu se va folosi un limbaj prea academic, o terminologie foarte specializată sau o
constructie lingvistică stufoasă si greoaie;
- se va evita introducerea a două idei într-un singur enunt, cu exceptia
cazurilor în care se doreste evidentierea relatiei cauză-efect; în această situatie,
cea mai bună solutie este aceea de a utiliza doar propozitii adevărate si de a cere
elevilor să decidă adevărul sau falsitatea relatiei dintre acestea;
- enunturile adevărate si cele false vor fi aproximativ egale ca lungime;
- numărul enunturilor adevărate si cel al enunturilor false vor fi
aproximativ egale, dar nu exact egale, deoarece acesta poate constitui un indiciu
după care elevul încearcă să ghicească răspunsul corect.

2
 Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

ITEMI DE TIP PERECHE

Itemii de tip pereche pun elevul în situatia de a determina corespondenta
corectă între cuvinte, propozitii, fraze, valori numerice, semnificatii, litere,
simboluri, informatii s.a.
Elementele între care trebuie stabilită corespondenta sunt distribuite în
două coloane:
- prima coloană contine elementele ce constituie, de fapt, enuntul itemului
si care sunt denumite premise;
- a doua coloană contine elementele care reprezintă răspunsurile.
Instructiunile care preced cele două coloane se referă la criteriul sau
criteriile în baza cărora trebuie realizată asocierea între premise si răspunsuri.
Acesti itemi evaluează abilitatea elevului de a identifica relatia existentă
între două elemente. De cele mai multe ori, această abilitate presupune
recunoasterea relatiei, adică antrenează capacităti de tip reproductiv. Utilizarea
lor poate fi adecvată atunci când profesorul doreste să evalueze capacitatea
elevului de a stabili corelatii între: oameni - realizări; date - evenimente istorice;
termeni - definitii; reguli - exemple; simboluri - concepte; autori - opere;
principii - clasificări; componente - utilizări.
Pentru proiectarea corectă a itemilor de tip pereche este necesară
respectarea următoarelor cerinte (N. Gronlund, op. cit., p. 173):
- utilizarea unui material omogen;
- includerea unui număr inegal de răspunsuri si premise si instruirea
elevilor în legătură cu faptul că un răspuns poate fi folosit o dată, de mai multe
ori sau niciodată;
- aranjarea listei răspunsurilor într-o ordine logică si evitarea situatiei în
care ordinea prezentării răspunsurilor poate furniza un indiciu pentru elev în
"ghicirea" corespondentei corecte;
- plasarea tuturor premiselor si răspunsurilor unui item pe aceeasi pagină.
Itemii de tip pereche permit abordarea unui volum consistent de informatii într-
un interval de timp relativ redus, precum si rapiditatea corectării si evaluării. Ei
nu sunt recomandati atunci când profesorul doreste evaluarea unor rezultate ale
învătării cu caracter complex si creativ.

ITEMI CU ALEGERE MULTIPLĂ

Acesti itemi se mai numesc si itemi cu răspuns selectat, deoarece elevul
nu generează un răspuns, ci alege unul dintre răspunsurile alternative listate în
item.
La fel ca si în cazul celorlalte tipuri de itemi obiectivi, itemul cu alegere
multiplă pune elevul în situatia de a alege/selecta dintr-un set de răspunsuri
listate pe acela pe care îl consideră corect în raport cu sarcina dată.
Itemul cu alegere multiplă este alcătuit dintr-o premisă si o listă de
variante reprezentând solutiile itemului. Lista de variante contine răspunsul

3
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

corect - unul singur -, pe care elevul trebuie să îl identifice, si un număr oarecare

de alte variante de răspuns - incorecte, dar plauzibile - numite distractori.
În cazul acestui item, un grad superior de dificultate se poate obtine
solicitând elevului să identifice în lista de variante răspunsul incorect, situatie în
care distractorii sunt variante de răspuns corecte.
Utilizarea itemului cu alegere multiplă este recomandată atunci când
profesorul doreste să evalueze:
a. cunostinte:
- cunoasterea terminologiei specifice disciplinei;
- cunoasterea unor informatii punctuale de natură factuală sau teoretică;
- cunoasterea metodelor, procedurilor, algoritmilor de rezolvare a unor
sarcini concrete;
b. întelegerea si capacitatea de aplicare:
- capacitatea de a interpreta relatia cauză - efect;
- capacitatea de a identifica aplicatii ale principiilor, enunturilor cu
caracter general; capacitatea de a argumenta alegerea unor metode si proceduri.
Practica didactică evidentiază faptul că utilizarea excesivă a acestui tip de
itemi duce la familiarizarea elevului cu această tehnică de testare si la
manifestarea unei tendinte reductioniste, simplificatoare în realizarea învătării.
Proiectarea corectă a itemilor cu alegere multiplă presupune respectarea
următoarelor cerinte (G. Bethell, 1998):
- enuntul trebuie să stabilească o sarcină clară, neambiguă si relevantă în
raport cu obiectivul de evaluare; întrebarea trebuie formulată în mod clar si
explicit;
- limbajul utilizat trebuie să corespundă nivelului de vârstă al elevilor
evaluati, iar punctuatia trebuie să fie corectă;
- modul de formulare a întrebării nu trebuie să sugereze răspunsul corect
(se va evita folosirea unor indici puternici în enunt - "nu-i asa că..." - sau a unor
indicii gramaticale);
- în formularea întrebării se va evita utilizarea negativului (majoritatea
oamenilor nu îl citesc pe "nu");
- distractorii trebuie să fie plauzibili si paraleli;
- răspunsurile trebuie să fie corect formulate din punct de vedere
gramatical si logic;
- optiunile trebuie să nu fie sinonime sau opuse si să aibă, pe cât posibil,
aceeasi lungime;
- nu se va folosi formularea "toate cele de mai sus" si se va evita
formularea "nici una din cele de mai sus";
- în lista de alternative trebuie să existe un singur răspuns în mod cert si
indiscutabil corect.
Itemii cu alegere multiplă prezintă numeroase avantaje întrucât:

4
 Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

- pot măsura tipuri variate de rezultate ale învătării - de la simple

cunostinte, până la capacităti mai complexe implicate în întelegere si aplicare a
cunostintelor în contexte noi;
- într-o formulare corectă, elimină ambiguitatea si riscul interpretărilor
subiective ale elevului, respectiv, profesorului evaluator;
- au un grad înalt de fidelitate si reduc considerabil riscul "ghicirii"
răspunsului corect;
- în varianta "alege cea mai bună alternativă" oferă posibilitatea de a
evalua rezultate ale învătării în contexte euristice.
Principalele dezavantaje ale acestui tip de itemi - semnificative în raport
cu particularitătile stiintelor socio-umane si competentelor pe care aceste
discipline îsi propun să le formeze sunt:
- ineficienta lor în raport cu situatiile care au ca obiectiv relevarea
abilitătii elevului de a selecta, organiza si utiliza creativ informatii, idei;
- imposibilitatea lor de a crea contexte cognitive care să releve
deprinderile de comunicare scrisă ale elevilor, de organizare sau producere a
unui text scris; - capacitatea lor redusă de a evidentia abilităti implicate în
rezolvarea de probleme.

B) ITEMI SEMIOBIECTIVI
ITEMI CU RĂSPUNS SCURT DE COMPLETARE.
ÎNTREBĂRI STRUCTURATE
Itemii semiobiectivi sunt acea categorie de itemi care solicită elevului
construirea partială sau totală a unui răspuns la sarcina definită în enuntul
itemului.În general, itemii semiobiectivi se caracterizează prin aceea că:
- pot testa a gamă largă de capacităti intelectuale si rezultate ale învătării;
- plasează elevul într-o situatie cognitivă cu un grad de complexitate mai ridicat
decât reusesc să o facă itemii obiectivi;
- permit utilizarea unor materiale auxiliare.
Utilizarea acestui tip de itemi poate încuraja elevul în aprofundarea notiunilor
învătate, cresterea vitezei de operare cu acestea, a claritătii, conciziei si
acuratetei exprimării.

ITEMI CU RĂSPUNS SCURT / DE COMPLETARE

Acesti itemi solicită elevul să formuleze un răspuns scurt sau să
completeze o afirmatie în asa fel încât aceasta să dobândească sens si valoare de
adevăr.In cadrul lor:
- sarcina este puternic structurată
- răspunsul cerut elevului este strict limitat, ca spatiu, formă si continut,
chiar de către structura întrebării/sarcinii;
- libertatea elevului de a reorganiza informatia primită si de a oferi
răspunsul în forma dorită este limitată;

5
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

- răspunsul corect demonstrează nu doar cunoastere, ci si capacitatea

elevului de organizare a cunostintelor, esentializare, elaborare si formulare
adecvată.
Itemii cu răspuns scurt solicită elevului elaborarea răspunsului sub forma
concisă a unei propozitii, fraze, uneori doar cuvânt, simbol, număr. Cel mai
adesea, ei au forma unei întrebări.
Itemii de completare solicită elevului găsirea cuvântului sau sintagmei
care completează afirmati a continută în enunt conform sensului acesteia. Cel
mai adesea, ei au forma unei afirmatii incomplete.
Pentru proiectarea corectă a itemilor cu răspuns scurt / de completare este
necesară respectarea următoarelor cerinte:
- formularea enuntului itemului si a sarcinii trebuie realizată în asa fel
încât răspunsul necesar să poată fi scurt si precis;
- fiecare item trebuie să aibă un singur răspuns corect;
- spatiul liber furnizat pentru redactarea răspunsului trebuie să fie suficient
de mare (astfel încât elevul care are un scris mai mare să nu se simtă
dezavantajat fată de elevul cu un scris mai mărunt) si să sugereze dacă răspunsul
asteptat contine un singur cuvânt sau mai multe;
- dacă răspunsul poate fi formulat în limbaje diferite, atunci trebuie
precizată explicit exprimarea asteptată (numeric, literal, grafic, simbolic etc.);
- este de dorit să se evite utilizarea unor texte din manuale pentru a nu
încuraja memorarea mecanică si învătarea de tip reproductiv.
Avantajele itemilor cu răspuns scurt / de completare decurg din aceea că:
- permit evaluarea unor capacităti de nivel superior celor implicate în
simpla recunoastere si reactualizare;
- solicită coerentă si conciziune în elaborarea răspunsului;
- permit evaluarea unui număr relativ semnificativ de cunostinte
structurate în deprinderi si capacităti;
- sarcina structurată si răspunsul concis cerut permit evitarea influentei
altor abilităti (care ar interfera cu cea evaluată si ar duce la distorsionarea
evaluării); - se elaborează relativ usor si rapid; - se corectează si se notează cu
un grad suficient de obiectivitate - dacă li se asociază o schemă de notare
adecvată.
Dezavantaje: din cauza particularitătilor lor, itemii cu răspuns scurt / de
completare nu sunt recomandati pentru evaluarea capacitătilor intelectuale
superioare rezolvarea de probleme, analiza, sinteza, formularea de argumente,
formularea de solutii posibile si exprimarea optiunii personale.De asemenea,
capacitatea de a formula un răspuns scurt si concis - necesară în multe situatii -
trebuie asociată cu capacitatea de a dezvolta un discurs, de a construi situatii de
comunicare complexe, de exprimare liberă si creativă. De aceea, utilizarea
acestui tip de itemi în cadrul evaluării la disciplinele socio-umane trebuie
ponderată cu prudentă.

6
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

ÎNTREBĂRI STRUCTURATE
Întrebările structurate sunt itemi care contin mai multe sarcini de lucru,
punând elevul în situatia de a construi răspunsurile si de a alege modalitătile de
formulare a acestora. Ele realizează trecerea de la itemii obiectivi si
semiobiectivi - cu toate constrângerile lor - către itemii liberi. O întrebare
structurată este formată dintr-un număr variabil de secvente subîntrebări care pot
avea forma unor itemi obiectivi, semiobiectivi sau a unui eseu scurt - a căror
coerentă si succesiune derivă dintr-un element comun (idee, fapt, principiu, lege,
ratiune internă a problematicii vizate).
Schema unui item de tip întrebare structurată este următoarea (G. Bethell,
1996):
Materia / Stimul (text, date statistice, diagramă, grafic, imagine, etc.) >>
Subîntrebări >> >>Date suplimentare >>Subîntrebări.
Proiectarea corectă a unui item de tip întrebare structurată presupune
respectarea următoarelor cerinte (A. Stoica, coord., 1996):
- succesiunea subîntrebărilor trebuie să asigure cresterea treptată a
gradului de dificultate (răspunsurile asteptate sunt mai simple la început, iar
complexitatea si dimensiunile lor cresc spre final);
- fiecare subîntrebare trebuie să solicite un răspuns care să nu depindă de
răspunsul la subîntrebarea precedentă (fiecare subîntrebare trebuie să fie
autocontinută);
- subîntrebările trebuie să fie în concordantă cu materialul/stimulul
utilizat, astfel încât acesta să constituie un suport în rezolvarea sarcinilor;
- fiecare subîntrebare trebuie să testeze unul sau mai multe obiective;
- fiecare subîntrebare trebuie să fie urmată de un spatiu liber suficient
pentru consemnarea de către elev a răspunsului.
Întrebările structurate permit operationalizarea unei sarcini mai complexe
prin organizarea parcurgerii acesteia de către elev, ceea ce măreste considerabil
obiectivitatea evaluării.
Prin structurarea întrebării, acest tip de itemi permite:
- testarea unei varietăti de cunostinte, competente, abilităti;
- gradarea complexitătii si dificultătii;
- parcurgerea progresivă a unei unităti de continut si crearea conditiilor
pentru ca evaluarea să dea sanse tuturor elevilor, dar să si discrimineze la vârf.
Dificultătile pe care le comportă întrebările structurate sunt legate de
faptul că: - materialele auxiliare (stimulul) sunt relativ greu de proiectat;
- uneori, răspunsul la o sub întrebare depinde de răspunsul la
subîntrebarea anterioară;
- proiectarea lor necesită mai mult timp.

7
 Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

C) ITEMI SUBIECTIVI
REZOLVAREA DE PROBLEME
ITEMI DE TIP ESEU
Itemii subiectivi sau cu răspuns deschis au drept principală caracteristică
faptul că testează originalitatea elevului, creativitatea si capacitatea sa de
personalizare a cunostintelor. Ei sunt în mod special recomandati pentru
realizarea evaluării la stiintele socio-umane, date fiind particularitătile acestora,
precum si natura competentelor generale si specifice pe care îsi propun să le
formeze la elevi. Cu toate că acesti itemi par relativ usor de construit, exigentele
formulării corecte a cerintei si a baremului de corectare si notare sunt foarte
stricte; ele trebuie să prevină acea subiectivitate a profesorului care conduce la
evaluarea neprofesională, arbitrară, si la punerea elevului în situatia de a fi
nedreptătit.

REZOLVAREA DE PROBLEME
Rezolvarea de probleme sau de situatii problematice - individuală sau în
grup constituie o modalitate prin care profesorul poate crea situatii de învătare
ce dezvoltă creativitatea, gândirea divergentă, imaginatia, capacitatea de
transfer, de generalizare sau/si de concretizare a informatiilor si procedurilor.
Capacitatea de a rezolva probleme nu este înnăscută; ea se dezvoltă
progresiv prin învătare/exersare, fiind situată la nivelul superior al capacitătilor
cognitive si presupunând chiar anumite caracteristici generale de personalitate
pe care elevul le dobândeste (sau ar trebui să le dobândească) în procesul
educării/formării sale.
De aceea, utilizarea rezolvării de probleme ca metodă de evaluare trebuie
să tină cont de experienta de lucru a elevilor cu această metodă: complexitatea
problemelor trebuie să crească progresiv, pe măsură ce elevii acumulează si
internalizează experienta specifică.
Comportamentele evaluate prin rezolvarea de probleme sunt (A. Stoica,
coord., 1996):
- întelegerea problemei;
- căutarea si identificarea informatiilor necesare rezolvării problemei;
- formularea si testarea ipotezelor;
- selectarea si descrierea metodei/metodelor de rezolvare;
- aplicarea metodei/metodelor în contextul concret;
- elaborarea unui scurt raport asupra rezultatelor obtinute;
- interpretarea rezultatelor;
- generalizarea si/sau transferul procedurilor si tehnicilor de rezolvare.
Pentru proiectarea corectă a itemilor tip rezolvare de probleme este
necesară respectarea unor cerinte generale si specifice:
a. cerinte generale:
- problema sau situatia problemă trebuie să fie adecvată nivelului de
vârstă si de pregătire a elevilor;

8
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

- corelarea continutului problemei si modalitătilor de rezolvare cu

organizarea activitătii didactice
- rezolvare individuală sau în grup;
- problema si activitatea de rezolvare să fie în concordantă cu
continuturile disciplinei si cu obiectivele curriculare;
- evaluarea activitătii si a rezultatelor să fie relevantă pentru elev si să
producă informatii utile pentru evaluator; aceasta presupune asocierea itemului
cu o schemă clară de notare, care să contină criterii explicite deduse din
obiective;
- utilizarea în cadrul activitătii a unor materiale suport care să sprijine
procesul de solutionare a problemei.
b. cerinte specifice:
- obtinerea rezultatelor prin proceduri valide si verificabile;
- posibilitatea de a se utiliza metode alternative de rezolvare;
- prezentarea în raportul final a ipotezei de lucru, rationamentelor, modului de
operare si a instrumentelor care au fost utilizate.
Avantajele utilizării acestui tip de itemi pot fi sintetizate astfel:
- încurajează gândirea productivă, creativă, euristică;
- antrenează abilitătile de comunicare, cooperare, lucru în echipă;
- antrenează independenta de gândire, spiritul critic, reflexiv;
- încurajează dezvoltarea capacitătii de autoevaluare, autoreflexivitatea,
capacitatea de a opta si de a gândi în termeni de optim;
- oferă posibilitatea analizei erorii si a rolului ei în cunoastere;
- permit evaluarea capacitătii de rationare flexibilă si operantă.
Dezavantaje:
- există o anumită subiectivitate în evaluare, în special în cazul
problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil;
- necesită uneori timp îndelungat pentru proiectare si notare;
- necesită uneori timp îndelungat pentru administrare si rezolvare;
- dacă activitatea a fost organizată în forma lucrului în echipă, schema de
notare trebuie individualizată adecvat rolului si sarcinilor concrete .pe care
fiecare membru al echipei le-a avut.
Corectarea si aprecierea rezultatelor trebuie să vizeze atât procesul de
rezolvare, cât si rezultatul propriu-zis. Profesorul va tine seama de:
- modul în care a fost abordată problema: strategia utilizată (în special în
situatia lucrului în echipă);
- utilizarea corectă/adecvată a metodei, utilizarea mai multor metode;
- măsura în care a fost obtinut rezultatul corect si a fost verificat;
- interpretarea rezultatului;
- extinderea/generalizarea problemei, procedurii de rezolvare, solutiei.

ITEMI DE TIP ESEU

9
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

În cadrul disciplinelor socio-umane, evaluarea capacitătilor cognitive

superioare, cu complexitate ridicată, se realizează preponderent cu ajutorul
itemilor de tip nonobiectiv; eseurile - compunerile, demonstratiile "cu teză",
descrierile - reprezintă un instrument adecvat si frecvent utilizat deoarece
răspunde într-o mare măsură particularitătilor disciplinelor socio-umane si
competentelor generale si specifice pe care acestea îsi propun să le formeze la
elevi.
Itemul de tip eseu pune elevul în situatia de a construi un răspuns liber în
conformitate cu un set dat de cerinte; cu cât cerintele sunt mai precis formulate
si mai explicit ilustrate în schema de notare, cu atât creste fidelitatea evaluării si
notării (gradul de obiectivitate în raport cu mai multi evaluatori si/sau cu mai
multe evaluări succesive).
Printre obiectivele de evaluare cărora li se poate asocia ca instrument
adecvat eseul se numără:
- abilitatea elevului de a actualiza, organiza/reorganiza si structura în mod
original informatii, idei;
- abilitatea de a utiliza în mod adecvat limbajul si de a proba un stil
personal;
- abilitatea de a interpreta informatii si de a exprima un punct de vedere
personal.
Eseul permite deci evaluarea abordării globale a unei sarcini de lucru în
care cunostintele, gradul de întelegere si capacitatea de aplicare a cunostintelor,
inclusiv măsura si modul în care învătarea/cunoasterea au fost personalizate
(contribuind astfel la formarea reală a personalitătii elevului), se întrepătrund si
se manifestă în mod integrat.
Tipurile de eseuri se delimitează după două criterii:
1. După dimensiunile răspunsului asteptat:
a. Eseu cu răspuns re strâns (mini-eseul) - în care, printre cerintele
enuntului, este precizată si dimensiunea maximă admisă a răspunsului asteptat:
număr maxim de cuvinte, număr maxim de paragrafe, număr maxim de rânduri;
b. Eseu cu răspuns extins - la care singura limită ce operează este aceea a
timpului de lucru maxim admis.
2. După tipul răspunsului asteptat:
a. Eseu structurat sau semi-structurat - în care, prin cerinte explicite,
indicii sau sugestii, răspunsul elevului este organizat, structurat, orientat,
ordonat;
b. Eseu liber - în care originalitatea si creativitate a elevului se pot
manifesta maximal.

Proiectarea itemilor de tip eseu presupune aplicarea unei strategii, a cărei

respectare majorează eficienta evaluării si caracterul ei formativ; astfel:

10
Catedra de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Evaluare – tipuri de itemi

- se recurge la evaluarea prin acest tip de item numai atunci când

obiectivul de evaluare avut în vedere nu este compatibil cu nici un alt tip de
item;
- obiectivul de evaluare propus trebuie să facă parte din categoria celor de
maximă complexitate - să vizeze capacităti de transfer si de exprimare în ter-
meni personali;
- sarcina de lucru trebuie formulată în mod clar, riguros si succint, în
termeni de performantă asteptată;
- enuntul itemului trebuie însotit de configurarea răspunsului asteptat -
elementele sau conceptele-cheie, caracteristici particulare dorite ale răspunsului,
alternative posibile/admise (această configurare anuntă "rezolvarea", respectiv
schema de notare cu care se va opera);
- schema de notare se poate construi fie acordând un număr de puncte
fiecărei cerinte, fie global, holistic, fie asociind un număr de puncte fiecărui
nivel de răspuns.
În oricare din variantele sale, itemul de tip eseu prezintă avantajul de a se
adecva evaluării la disciplinele socio-umane întrucât permite:
- obtinerea de către profesor a unei imagini globale, sintetice a
capacitătilor de transfer si constructie personală a elevului;
- evaluarea creativitătii, originalitătii, gândirii critice, flexibilitătii, fortei
argumentative si coerentei de gândire a elevului;
- individualizarea evaluării, adecvarea ei la modul individual, personal în
care elevul se raportează la sarcină/continut.
În acelasi timp însă, nu trebuie omise dezavantajele si riscurile pe care le
prezintă evaluarea prin eseu:
- dificultatea construirii unei scheme de notare care să asigure
fidelitatea/obiectivitate a evaluării - în absenta căreia evaluarea rămâne
irelevantă - dar care să nu constrângă elevul, să nu îl pună în situatia de a obtine
punctajul maxim numai atunci când răspunsul lui se pliază pe cel prefabricat de
evaluator (ceea ce anulează însăsi ideea de eseu);
- desi se elaborează relativ usor, evaluarea si notarea cer mult timp, multă
atentie, experientă, obiectivitate si profesionalism; în activitatea didactică
curentă, comunicarea notei obtinute de elev trebuie însotită de o scurtă fisă de
observatii asupra eseului, în asa fel încât elevul să îsi corecteze eventualele
inabilităti sau să refacă părtile mai putin realizate ale eseului;
- schema de notare trebuie în mod obligatoriu moderată prin pretestări.

11