Farmacist rezident,

ANUL II-Farmacie Generala

STRAJAN FELICIA-IOANA

Supravegherea postmarketing

Supravegherea postmarketing (PMS) (de asemenea supravegherea

post-piață) este practica monitorizării siguranței unui medicament
farmaceutic sau aparat medical după ce a fost lansat pe piață și este o
parte importantă a științei farmacovigilență. Deoarece medicamentele și
dispozitivele medicale sunt aprobate pe baza studii clinice, care implică
un număr relativ mic de persoane care au fost selectate în acest scop -
ceea ce înseamnă că în mod normal nu au alte afecțiuni medicale care
pot exista în populația generală - postmarketing supraveghere poate
rafina, sau confirma sau nega, siguranța unui medicament sau dispozitiv
după ce acesta este utilizat în populația generală de un număr mare de
persoane care au o mare varietate de afecțiuni medicale.

Supravegherea după comercializare utilizează o serie de abordări pentru

a monitoriza siguranța medicamentelor și a dispozitivelor, inclusiv baze
de date de raportare spontană, monitorizarea evenimentelor pe bază de
prescripție medicală, dosare medicale electronice, registre de pacienți,
și înregistrare legătură între bazele de date de sănătate. Aceste date sunt
revizuite pentru a evidenția potențialele probleme de siguranță într-un
proces cunoscut sub numele de minerit de date.

Uniunea Europeana
Documentul de orientare „MEDDEV 2.12-1 rev 8” oferă o îndrumare
cuprinzătoare privind cele mai bune practici pentru supraveghere post-
introducere pe dispozitiv medical (materiovigilență). Un producător de
dispozitive medicale este obligat să raporteze incidentele (evenimente
adverse grave) către autoritatea națională competentă din statul membru
în care se află compania. Regulamentul privind dispozitivele medicale
(UE) 2017/745 prevede în in următoarea definiție a post-comercializare
supraveghere: „supraveghere post-introducere pe piață” înseamnă toate
activitățile desfășurate de producători în cooperare cu alți operatori
economici pentru a institui și a actualiza o procedură sistematică de
colectare și revizuire proactivă a experienței acumulate de pe
dispozitivele pe care le introduc pe piață, pun la dispoziție pe piață sau
pus în funcțiune în scopul identificării oricărei nevoi de a aplica imediat
orice acțiuni corective sau preventive necesare;

Regatul Unit
Agenția de reglementare a medicamentelor și a produselor
medicale (MHRA) și Comisia pentru medicamente umane (CHM)
operează în comun Schema Cartonașului Galben, care a fost unul dintre
primele exemple ale unei scheme de farmacovigilență, menită să
atenueze reacții adverse la medicamente (ADR).

Statele Unite
Supravegherea după comercializare este supravegheată de Administrația
pentru alimente și medicamente (FDA), care operează un sistem de
supraveghere pasivă numit MedWatch, la care medicii sau publicul larg
pot raporta voluntar reacțiile adverse la medicamente și dispozitive
medicale.

De asemenea, FDA efectuează supravegherea activă a anumitor produse

reglementate. De exemplu, FDA poate monitoriza siguranța și
eficacitatea dispozitivelor medicale prin intermediul unui studiu post-
aprobare sau printr-un studiu de supraveghere postmarket

 În ceea ce privește reglementarea, sunt definiți doi termeni: Cerințele

postmarketing sunt studii și studii clinice pe care sponsorii trebuie să le
desfășoare, iar angajamentele postmarketing sunt studii sau studii clinice
pe care un sponsor a acceptat să le desfășoare, dar care nu sunt impuse
de o statuie sau regulament.

Metodologia introducerii unui nou medicament in terapeutica

Scopul cercetarii chimico-farmaceutice moderne consta in realizarea

unor noi medicamente cat mai eficiente si cu o toxicitate cat mai redusa.

Pentru a realiza aceste obiective, dupa elaborarea unei structuri chimice

si sinteza acesteia in laborator, substanta respectiva pentru a ajunge in
stadiul de medicament trebuie sa parcurga etape foarte riguroase.

Cercetarea preclinica (1 - 3 ani)

Se realizeaza pe animale de laborator cuprinzand specii diferite,

sanatoase sau cu modificari cat mai apropiate de starea patologica la om.

Cercetarea preclinica cuprinde

teste calitative (screeningul farmacologic) constau in testarea

substantei de cercetat prin care se stabileste profilul general
farmacologic

teste cantitative constau in cercetari de farmacocinetica,

farmacodinamie si toxicologie a substantei de cercetat
a)evaluarea farmacocinetica urmareste determinarea parametrilor privind
drumul parcurs de substanta in organism, preferandu-se modul de
administrare prevazut pentru om

b)evaluarea farmacodinamica se refera laefectele asupra animalelor

sanatoase

efectele farmacoterapeutice

eventualele reactii adverse

c)evaluarea toxicologica include toxicitatea acuta ce consta in

determinarea DL50 (doza letala la 50% din animalele de laborator)

toxicitatea cronica consta in urmarirea unor loturi separate cuprinzand

cel putin doua specii de animale de laborator, la care se administreaza pe
un interval lung de timp trei doze diferite in functie de DL50 riscul
producerii de efecte mutagene, teratogene si cancerigene cercetarea
tolerantei locale pentru substantele destinate a fi administrate local

Rezultatele cercetarii preclinice sunt prelucrate statistic, se compara cu

date din literatura , cu produse avand aceleasi efecte si daca substanta
ramane promitatoare pentru utilizarea terapeutica, se trece la etapa
urmatoare.

II. Cercetarea clinica (3 -8 ani)

Se realizeaza pe oameni, folosind datele obtinute anterior si cu

respectarea unor reguli etice foarte stricte.

Pentru efectuarea acestei etape sunt necesare doua conditii esentiale:

consimtamantul bolnavului

lipsa de nocivitate a tratamentului

Cercetarea clinica cuprinde in ordine cronologica urmatoarele etape:

 etapa I (farmacologie clinica) 1 an

Se realizeaza pe un lot de 20 - 80 voluntari sanatosi (de obicei barbati

adulti) incepandu-se cu o doza minima dedusa din DL50 pentru specia
de animale cea mai sensibila, doza care se creste progresiv pana la cea
care produce efecte farmacodinamice evidente. Se urmaresc:

-toleranta, masura in care omul suporta substanta de cercetat

-farmacocinetica substantei : - cum si cat se asimileaza

- pe ce cale se elimina si in cat timp

etapa a II - a (primele incercari terapeutice) 1 - 3 ani

Se efecueaza asupra unui lot de 50 - 200 bolnavi internati suferind de

afectiunea potrivita efectului terapeutic a substantei de cercetat.

Studiul urmareste:

eficacitatea substantei

posologia optima

efectele adverse

etapa a III - a ('evaluarea terapeutica extensiva') 1 - 4 ani

Se efecueaza asupra unui lot de 300 pana la mii de bolnavi spitalizati si

in ambulator.

Testarea se face pe loturi selectionate (randomizat) de pacienti in

comparatie cu un placebo (substanta identica ca marime, forma, gust cu
cea testata, dar fara efect terapeutic) prin urmatoarele metode:

simplu - orb (numai medicul cunoaste care dintre loturi primeste

substanta de cercetat)
 dublu - orb (nici medicul, nici pacientii nu cunosc substanta
folosita; singurul care stie este farmacologul care a initiat
testarea)

In aceasta etapa se finalizeaza toate datele privind intregile

caracteristici ale substantei.

Reglementari cu privire la introducerea medicamentelor noi in

terapeutica

Dupa parcurgerea cu succes a etapelor de mai sus, pentru utilizarea in

terapeutica a medicamentului respectiv, el trebuie sa fie autorizat si/sau
inregistrat de Ministerul Sanatatii.

Pentru aceasta, trebuie parcurse urmatoarele etape:

cererea de autorizare si/sau inregistare a unui medicament se adreseaza

Comisiei Medicamentului din Ministerul Sanatatii de catre cel interesat
(persoana fizica sau institutie) sa introduca medicamentul in circuitul
terapeutic

pentru medicamentele noi, daca rezultatele clinice au fost favorabile,

Comisia Medicamentului acorda avizul terapeutic producatorului

acesta va prezenta comisiei: probe din seria 0, proiectul de prospect si

proiectul de norma interna

dupa verificarea probelor primite, este elaborat proiectul de norma

interna definitiv, de catre Institutul pentru Control de Stat al
Medicamentului si Cercetarii Farmaceutice

se redacteeaza apoi norma interna finala si Comisia Medicamentului

acorda avizul de fabricatie si inregistrare, dupa care intocmeste si trimite
la Ministerul Sanatatii documentatia necesara

in final Ministerul Sanatatii va emite autorizatia de fabricare si

certificatul de inregistrare
 Supraveghere postmarketing
Cercetarea medicamentului nu se opreste prin lansarea lui pe piata, ci
continua inca multi ani, timp in care:

-se confirma valoarea sa terapeutica

-se descopera noi actiuni mai importante decat cele pentru care a fost
creat

-se compara rezultatele tratamentului cu noul medicament, cu cele ale

altor

-medicamente utilizate deja in tratamentul aceleiasi afectiuni

-se studiaza incidenta si gravitatea efectelor adverse

Un medicament introdus in terapeutica poate fi retras de pe piata de

catre Ministerul Sanatatii prin radierea inregistrarii si anularea
certificatului de inregistrare in urmatoarele situatii :aparitia de reactii
adverse noi si grave ;cand medicamentul respectiv este depasit de
progresele terapeutice, are eficacitate necorespunzatoare sau prezinta un
bilant nefavorabil beneficiu – risc; cand producatoarul solicita oprirea
fabricarii medicamentului, daca prin aceasta nu se aduc prejudicii
asistentei cu medicamente a populatiei

POLITICA PROMOŢIONALĂ ÎN MIXUL DE MARKETING

Noţiunea de promovare provine de la latinescul ”promovare”, adică a

pune, a scoate în faţă, a comunica. Activitatea de marketing a
întreprinderii farmaceutice nu se limitează numai la elaborarea,
dezvoltarea produsului, la determinarea preţului său, la stabilirea
canalelor de distribuţie, dar include şi activităţi de comunicare cu piaţa
prin desfăşurarea unei politici promoţionale active. Politica
promoţională a mixului de marketing include activităţi orientate, în
special, spre promovarea produsului/serviciului pe piaţă. Totodată,
arealul activităţilor de marketing la acest capitol includ şi alte aspecte ce
ţin de crearea imaginii întreprinderii; transmiterea informaţiei despre
produs consumatorilor din segmentul-ţintă etc., de aceea politica
comunicaţională prezintă o noţiune mai largă decât cea promoţională.
Comunicarea reprezintă baza promovării şi una fără alta nu pot să existe

Politica de promovare reuneşte ansamblul de acţiuni ce vizează

informarea şi încurajează prescrierea, livrarea, vânzarea, administrarea,
recomandarea sau consumul de medicamente.

Scopurile de bază ale politicii de promovare sunt:

 furnizarea de informaţii către comunităţile medicale şi farmaceutice

despre produsul nou sau reactualizarea (reamintirea) informaţiei privind
produsul existent;

 poziţionarea produsului ca o ofertă exclusivă şi crearea ”interesului”

specialiştilor din domeniu faţă de produs;

 crearea unei imagini pozitive, atrăgătoare şi de încredere a mărcii;

 punerea la dispoziţia specialiştilor în domeniu a informaţiei privind

proprietăţile de consum şi a celor de prioritate;

 minimalizarea publicităţii şi a produselor concurente;

 activităţi de impulsionare a specialiştilor în domeniu pentru formarea

cererii pentru produs cu sau fără prescripţie medicală;

 crearea bazei pentru lansarea produsului.

Elementele politicii promoţionale.

 Activităţile de promovare a produsului/serviciului pe piaţă constituie
una din principalele preocupări ale mixului de marketing. În Republica
Moldova publicitatea şi promovarea medicamentelor se efectuează
conform Regulamentului cu privire la publicitatea şi promovarea
medicamentelor, ce stabileşte modul de efectuare a publicităţii
medicamentelor în corespundere cu prevederile Hotărârii Parlamentului
nr. 1352-XV din 03.10.2002 privind Politica de stat în domeniul
medicamentului, Legii nr. 1409-XIII din 17.12.1997 cu privire la
medicamente, Legii nr. 1456-XII din 25.05.1993 cu privire la activitatea
farmaceutică, Legea nr. 1227 –XIII din 27.06.1997 cu privire la
publicitate, Codului audiovizualului nr. 260 din 27.07.2006, şi
dispoziţiile trasate de Directiva Europeană 2001/83/CE, şi are drept scop
asigurarea utilizării raţionale a medicamentelor şi protecţia
consumatorului.

 Publicitatea pentru medicament – ce se defineşte ca orice formă sau

mod de informare prin contact direct “door-todoor” (de la om la om),
precum şi orice formă de activitate destinată să stimuleze prescrierea,
distribuirea, eliberarea, vânzarea sau consumul de produse
medicamentoase.

Publicitatea pentru medicament include în special:

 publicitatea pentru produse farmaceutice OTC la publicul larg;

 publicitatea medicamentelor la persoane calificate de a le prescrie sau

furniza;

 vizitele de către reprezentanţii medicali la persoane calificate să

prescrie medicamente;

 influenţarea prescrierii de medicamente prin oferirea de cadouri,

oferte sau beneficii, bonusuri;
 sponsorizarea unor întâlniri promoţionale ale persoanelor calificate să
prescrie sau să furnizeze medicamente;

 sponsorizarea unor congrese ştiinţifice la care participă persoane

calificate să prescrie sau să furnizeze produse farmaceutice; decontarea
cheltuielilor de călătorie şi cazare pentru aceste persoane.

Principalele forme de publicitate a medicamentelor sunt: materiale

publicitare tipărite în ziare şi reviste (acestea trebuie să fie în
concordanţă cu rezumatul caracteristicilor produsului respectiv şi
instrucţiunea pentru utilizare, parte componentă a dosarului care se
depune la etapa autorizării medicamentului), publicitatea difuzată la
radio şi/sau televiziune, publicitatea prin internet (pagini web, e-mail,
forumuri, bloguri sau altă formă de suport electronic), utilizarea
casetelor audio şi video difuzate în farmacii, publicitate exterioară, etc.

 Promovarea vânzărilor – include mai multe modalităţi de a atrage

atenţia consumatorului, unele dintre ele fiind utilizate şi la anumite
medicamente, produse parafarmaceutice, constând din: vizitele
reprezentanţilor medicali la persoane calificate să prescrie şi/sau să
distribuie medicamente, distribuirea mostrelor promoţionale (numai
pentru medicamentele OTC), sponsorizarea întrunirilor promoţionale şi
manifestărilor ştiinţifico-practice la care participă persoane calificate să
prescrie şi/sau să distribuie medicamente, repartizarea obiectelor
promoţionale (relevante prin practica medicală), acţiuni de influențare a
vânzărilor sub orice formă cum ar fi participarea la expoziţii, prezentări,
etc.

Acest instrument promoţional are următoarele avantaje:

 captează atenţia consumatorului, furnizând simultan informaţii despre

produs şi putând determina efectuarea unei achiziţii;
 constituie un puternic stimulent al actului de cumpărare, oferindu-se
elementele care conving, sau care contribuie la sporirea valorii mărfii
vândute consumatorilor;

 se poate obţine o reacţie mai rapidă şi puternică din partea

consumatorilor;

 stabilirea de contacte cu diferiţi agenţi;

 obţinerea de noi sectoare şi zone geografice în care firma

farmaceutică, produsul, încă nu sunt reprezentate (noi segmente de
piaţă);

 prezenţa alături de alte firme farmaceutice concurente şi posibilitatea

obţinerii de informaţii despre produsele lor;

 crearea unui portofoliu de contracte, comenzi, etc.

 Relaţii publice (RP) – sunt formate din totalitatea activităţilor pe care

organizaţia le desfăşoară cu scopul de a comunica cu publicul ţintă, care
nu sunt susţinute financiar de acesta.

Acest instrument promoţional posedă calităţi distincte:

 deşi nu sunt foarte credibile ştirile, articolele şi evenimentele speciale

ale RP par mai reale şi mai convingătoare pentru consumator decât
reclamele agresive;

 prin RP firma farmaceutică poate ajunge la acei consumatori

potenţiali, care evită procurările personale şi reclamele.

Rolul farmacistului în promovarea medicamentelor

Farmacistul poate avea rol dublu în politica de promovare a
medicamentelor. Unul şi-l asumă atunci când se angajează direct în
sectorul de publicitate al unui producător de medicamente, sau când
preia funcţia de reprezentant medical al unui producător sau distribuitor
de medicamente. Reprezentantul medical asigură circulaţia cât mai
exactă şi corectă a informaţiilor între producătorii şi distribuitorii de
medicamente, medicii care le prescriu şi le utilizează, personalul medical
care administrează produsele medicamentoase şi, implicit, pacienţii
acestora, precum şi reprezentanţii instituţiilor publice din domeniul
sanitar şi farmaceutic. De asemenea, reprezentantul medical trebuie să
cunoască, în interesul celui care prescrie medicamentul şi al celui căruia
îi este administrat, caracteristicile terapeutice, farmacologice şi
farmacocinetice ale produselor farmaceutice pe care le prezintă,
indicaţiile şi contraindicaţiile acestora, precum şi modul de administrare
şi posibilele lor efecte secundare. Acestea însă sunt doar o parte dintre
caracteristicile şi atribuţiile reprezentantului medical. În România,
ocupaţia de reprezentant medical a fost introdusă în Nomenclatorul
Ocupaţiilor şi Meseriilor, ce conform standardului ocupaţional
reglementează pregătirea şi activitatea acestuia. De acesta se ocupă
Asociaţia Reprezentanţilor Medicali din România, ARMEDIS, în
colaborare cu Medex Consult.

Farmacistul îşi utilizează întreaga pregătire de specialitate în domeniul

medicamentului pentru a recomanda produsele pe care trebuie să le
promoveze, prezentându-le calităţile, avantajele, beneficiile, în faţa
medicilor, farmaciştilor. Cel de-al doilea rol în promovarea
medicamentului este ”gate keeper”, adică de controlor al abuzului de
medicamente şi al automedicaţiei, încurajată de publicitatea agresivă.
Deoarece cele trei obiective majore ale asistenţei sau serviciilor
farmaceutice sunt prevenirea, identificarea şi rezolvarea problemelor
pacientului legate de terapia medicamentoasă, rezultă că farmacistul are
un rol important în promovarea şi controlul utilizării medicamentelor.
Farmacistul are datoria de a-şi păstra obiectivitatea, de a nu deveni fidel
în mod nejustificat sau din subiectivitatea produselor unei companii
farmaceutice discriminându-le pe cele ale concurenţei, aceasta face parte
din aspectele de etică ale domeniului farmaceutic.

Referințe

1. ^ A b McNeil JJ, Piccenna L, Ronaldson K și colab.

(2010). "Valoarea registrelor centrate pe pacient în faza IV de
supraveghere a medicamentelor". Pharm Med. 24 (5): 281–
288. doi:10.1007 / bf03256826. Arhivat din originalul pe
07.07.2012. Adus 2011-06-17.
2. ^ „Farmacosupraveghere după comercializare în Canada”.
Health Canada. 2005. Arhivat din originalul pe 28.09.2010.
Adus 2010-07-27.
3. ^ „Supraveghere post-marketing”. FDA din SUA / CDER. 2004.
4. ^ „Studii post-aprobare”. FDA din SUA / CDRH. 2014.
5. ^ „522 Studii de supraveghere postmarket”. FDA din SUA /
CDRH. 2014.
6. ^ FDA. Cerințe și angajamente postmarketing:
Introducere https://www.fda.gov/drugs/guidance-compliance-
regulatory-information/postmarket-requirements-and-
commitments.