Farmaco Clinica

Farmacologia clinică
Aspecte generale
• Farmacologia clinică
Specialitate medicală care studiază acțiunea

medicamentelor asupra omului prin intermediul studiilor
clinice.
Farmacologia clinică studiază interacţiunile dintre
medicamente și organismul uman, bolnav sau sănătos în
scopul:
• evaluării siguranței clinice a medicamentului (evaluează
riscurile consecutive expunerii unei persoane la
medicamentul cercetat)
• supravegherii
• utilizării raţionale a medicamentelor în profilaxia,
diagnosticul sau tratamentul bolilor.
• cercetarea reacțiilor adverse produse de medicamente la om
se face prin studii clinice, care
• evaluează→ siguranța clinică a medicamentelor
• permit→ stabilirea raportului beneficiu/risc numit
eficiență clinică a medicamentului
Istoric
• Paul Martini (1889-1964)
• “Methodology of therapeutic investigation”
• WHO (world health organization) in anii 70 a recomandat

inființarea aceste specialități medicale
Scopuri
• Cercetarea și descoperirea de noi medicamente cu proprietăți
terapeutice superioare și toxicitate mică
• confirmarea sau infirmarea valorii terapeutice a unor
medicamente introduse înainte de existența farmacologiei
clinice →glicozidele cardiace- confirmate→ niketamida,
pentetrazol (stimulante respiratorii)- infirmate)
• descoperirea unor noi proprietăți terapeutice- IEC introduși
ca antihipertensive au și efecte antiproliferative cardiace și
vasculare- utili post IMA și AVC, IC
• monitorizarea și raportarea efectelor adverse după
introducerea lor în terapeutică- farmacovigilența
Studiul clinic
Cercetarea experimentală asupra administrării unui
medicament la subiecți umani.
Condiții de realizare a studiilor clince
• Aprobarea studiului de către autoritățile medicale ale

spitalului sau de către comisiile de etică
• Consimțământul participanților în scris
• Randomizarea- alocarea întâmplătoare a pacienților în
diferitele grupuri de comparație
• Controlul studiului
- folosirea procedurii placebo, pentru a elimina influența
factorilor psihici- în 2 forme- “simplu orb” și “dublu orb”
- comparația rezultatelor obținute cu medicamentul investigat
cu cele obținute cu un medicament standard, de referință, cu
aceleași proprietăți farmacoterapeutice- grupuri diferite
Condiții de realizare a studiilor clince
• Administrarea medicamentelor cercetate și a placebo trebuie
efectuată conform unor parametrii crono-farmacologici
• Prelucrare statistică corectă a rezultatelor obținute
Introducerea de noi medicamente în practica medicală necesită studii

extrem de riguroase, atent planificate.
Se efectuează în conformitate cu:
- regulile de bună practică - GCP- good clinical practice și legislația în
vigoare a statului unde se desfășoară
Alte reguli (standarde internaționale)
- controlul de laborator- GLP- good laboratory practice
- regulile de bună practică privind fabricarea medicamentelor- GMP-
good manufacturing practice
• Părțile implicate în desfășurare
• Investigator: medicul de specialitate, farmacolog clinician
pentru fazele 1 și 2 cu competențe dovedite și un medic
de specialitate în domeniul acțiunii studiate a
medicamentului propus, cu experiența dovedită în studii
clinice
• Monitor clinic: persoana de legătură între investigator
(centrul unde se desfășoară studiul clinic) și sponsor
• Sponsor: producătorul medicamentului evaluat în studiul
clinic și solicitantul studiului clinic
• Instituția care rolul de evaluare a documentației chimico-
farmaceutice, preclinice și clinice și de autorizare a
medicamentelor noi în România este Agenția Națională a
Medicamentului
Tipuri de studii
• Studii clinice de:
• eficacitate
• de siguranță
• de farmacocinetică
• de bioechivalență
• Studiu prospectiv- evaluarea eficacității și securității unui
medicament conform unui protocol dinainte stabilit.
• Studiu retrospectiv- pe baza unor documente medicale
preexistente.
Fazele evaluarii clinice a noilor medicamente
• Studii clinice de fază I- pe 15-50 voluntari sănătoși

• scop- evaluarea farmacocineticii clinice
- evaluarea evenimentelor adverse dpv al frecvenței și
gravității lor, identificarea dozei toxice și a dozei optime, care
prezintă riscuri acceptabile pentru indicația terapeutică
prevăzută
• Studii clinice de fază II
• loturi mici de bolnavi – 50- 100
• durata 2-3 ani
Se evaluează:
• evenimentele adverse
• eficacitatea clinică
• Studii clinice de fază III- faza de evaluare terapeutică
extensivă
• Loturi mari de bolnavi- sute
• durată 3-4 ani
• evaluarea certificațională a siguranței
• evaluarea certificațională a eficacității clinice
• se decide care evenimente adverse sunt
cu adevărat reacții adverse, ceea ce permite
stabilirea raportului beneficiu/risc
= eficiență clinică a medicamentului
• După aceste faze medicamentul poate fi autorizat pentru
utilizare în practica medicală, dacă raportul beneficiu/risc
este acceptabil, pentru indicația terapeutică pentru care se
propune autorizarea.
• Faza IV- farmacovigilența
• medicul semnalează orice reacție adversă constatată
• producătorul medicamentului este obligat, în primii 5 ani
după autorizare , să colecteze toate raportările de reacții
adverse și să intocmească periodic un raport de reevaluare a
siguranței- PSUR- periodic saffety update report- în cadrul
farmacovigilenței dirijate
• Se apreciază că un medicament este bine definit după 5 ani
de la introducerea sa în terapeutică.
• pot fi necesare studii clinice de siguranță efectuate după
autorizarea medicamentului
• se poate retrage de pe piață un medicament, ex.
rofecoxib (inhibitor selectiv de COX2) – VioxxR, retras de pe
piaţă în 2004 datorită creșterii riscului evenimentelor ischemice
trombotice CV şi cerebrovasculare
felbamatul- anticonvulsivant- risc de anemie aplastică
Noțiuni de farmacocinetică și farmacodinamie
• Biodisponibilitatea-
• Este un parametru farmacocinetic care caracterizează etapa
de absorbție orală
• Reprezintă proporția de medicament disponibilă pentru
acțiunea farmacologică.
• Măsoară proporția din doza de medicament administrată
care ajunge în sânge
Biodisponibilitatea
• se calculează după formula:
• Bd%= ( Cp.o./Cp.iv.) x 100
• C p.o.= concentrația plasmatică după administrare orală
• C p. iv.= concentrația plasmatică după administrare
intravenoasă
• Biodisponibilitatea este 100% după administrare
intravenoasă.
Biodisponibilitatea
• Valori mici ale biodisponibilității arată o absorbție incompletă,
datorată:
• primului pasaj hepatic, unde o mare parte din medicament
este inactivată, de exemplu nitroglicerina are Bd= 10%
• unui tranzit intestinal rapid
• unor modificări patologice ale mucoasei intestinale
• unor preparate farmaceutice necorespunzătoare
Biodisponibilitatea
• Biodisponibilitatea se măsoară în cadrul studiilor de
farmacocinetică comparată, cu ocazia introducerii
medicamentelor noi (generice), fiind necesare:
• studii de bioechivalență prin care firma producătoare de
medicament generic să demonstreze că medicamentul
propus spre autorizare realizează aceeași concentrație
sanguină care persistă aceeași perioadă de timp ca și
medicamentul original
• Concentrația plasmatică
• Este cantitatea de medicament aflată în plasmă și este
corelată cu efectul farmacologic sau toxic al medicamentului.
• Există nivele terapeutice, toxice și letale ale concentrației
plasmatice.
• Se măsoară în cadrul studiilor farmacocinetice ale
medicamentului, iar în practica terapeutică nu se impune ca o
necesitate, decât în:
• condițiile administrării unor medicamente cu potențial toxic,
adică cele cu indice terapeutic mic (digoxina, teofilina,
fenitoina)
• bolnavi cu insuficiență hepatică, renală
• la bolnavi suspectați de non- complianță.
INTERACȚIUNEA MEDICAMENT- RECEPTOR
• Relația doză-efect
• Efectul farmacodinamic este dependent de doză și de numărul
de receptori disponibili
• Interacțiunea medicament- receptor- efect se cuantifică prin
relația doză- efect și se exprimă printr-o curbă sigmoidă
RELAȚIA DOZĂ- EFECT
• Efectul farmacodinamic este gradat, crește continuu,
până la o capacitate maximă a sistemului respectiv, după
doze crescute progresiv.
• doza DE50→ semnifică valoarea dozei care produce
jumătate din efectul maximal- Emax= efectul maxim
care se poate obține
• se pot deduce două mărimi:

• potența
• și eficacitatea maximă
• Eficacitatea maximă (Emax) este un parametru
farmacodinamic ce exprimă efectul maxim (intensitatea de
acțiune) produs de un medicament, și este figurat prin
înălțimea curbei proiectate pe ordonată. Un exemplu ar fi
aspirina și morfina, care produc analgezie, dar care au nivele
diferite ale eficacității.
• Potența unui medicament este cu atât mai mare cu cât pentru a obține
un efect farmacodinamic sunt necesare doze mai mici, de exemplu efectul
antisecretor al ranitidinei este la doza de 300 mg/zi iar al famotidinei este
la 40 mg/zi.
• în practica farmacologică, aprecierea potenței unui medicament se face
tinând seama de DE 50 (cu cât este mai mică cu atât potența este mai
mare)
• Alt exemplu de medicamente cu potență diferită
• Doze inițiale în HTA pentru unii inhibitori ai R AT1
• Eprosartan*- 400- 800 mg/zi
• Irbesartan*- doza inițială in HTA- 150 mg/zi
• Candesartan- 16 mg/zi
* indisponibil în România
FACTORII CE POT MODIFICA ACȚIUNEA FARMACODINAMICĂ A
MEDICAMENTELOR
• Factorii ce depind de medicament

• Structura chimică a medicamentului este un factor
ce poate modifica acțiunea medicamentului,
interacțiunea dintre receptor- medicament presupune
existența unei complementarități între ei.
• Totuși medicamente cu structură chimică total diferită,
pot induce efecte farmacologice comune, de exemplu
narcoticele: protoxid de azot, eterul etilic, cloroformul,
sau antiinflamatoarele nesteroidiene: aspirina,
diclofenac, ibuprofen, fenilbutazona, piroxicam, acidul
flufenamic, etc.
MEDICAMENTELOR
• În alte cazuri, modificări minime ale structurii chimice

poate determina efecte farmacodinamice diferite.
Exemplu:
• adrenalina care are în structură un radical metil atașat
grupării aminice, generează atât efecte de tip alfa cât și
beta, neselective (pe toate subtipurile de receptori)
• noradrenalina, lipsită de radicalul metil, se
caracterizează prin efecte predominant alfa si β1
• izoprenalina cu un radical izopropil la structura aminică,
are predominant efecte de tip beta adrenergic.
• Practolol- nu se mai utilizează, în ciuda similarității formulei
chimice cu Propranololul- produce reacții toxice în
administrare cronică- sindrom
oculomucocutanat→conjunctivita sicca, erupții psoriaziforme
MEDICAMENTELOR
• Izomeria optică poate determina diferențe

farmacodinamice, două forme enantiomorfe pot induce
efecte diferite:
• propranolol, izomerul levogir are efect beta blocant iar
izomerul dextrogir are efect antiaritmic de tip chinidinic
• N- metilmorfina, izomerul levogir are efect analgezic
morfinic, iar izomerul dextrogir are efect antitusiv
• În alte situații numai una dintre forme este activă, ca în
cazul medicamentelor levodopa, levometildopa, sau
cazuri când activitatea unuia dintre izomeri este net
superioară celuilalt.
MEDICAMENTELOR
• Factorii dependenţi de organism

• specia - este importantă în cadrul farmacologiei experimentale,
deoarece între specii pot exista deosebiri importante privind
metabolizarea sau receptivitatea faţă de medicament.
• vârsta - poate fi cauza unor modificări ale efectelor datorită unor
particularităţi farmacocinetice, mai ales la vârstele extreme.
Astfel, la sugari şi copii mici, masa corporală este mai mică,
cantitatea de apă mai mare, sistemele enzimatice sunt imature. De
aceea se folosesc anumite formule care iau în calcul vârsta, altele
greutatea corporală.
• Cele mai bune sunt nomogramele, de pe care se pot citi direct
dozele în funcţie de suprafata corporala
MEDICAMENTELOR
• starea hormonală - poate uneori modifica relaţia doză-

efect, deoarece hormonii androgeni cresc metabolizarea
hepatică a medicamentelor, iar estrogenii scad
metabolizarea medicamentelor.
• factorii ereditari - unele deficite enzimatice congenitale,
determină apariţia unor reacţii paradoxale după unele
medicamente, ca urmare a alterării proceselor de
metabolizare a medicamentelor (aşa numite reacţii de
idiosincrazie).
• Ex.deficitul congenital de pseudocolinesterază, care
determină apariţia apneei prelungite după
administrarea de suxametoniu.
MEDICAMENTELOR
• stările patologice -de obicei o funcţie dereglată este mai

sensibilă la acţiunea unui medicament.
• De ex.
• tonicardiacele nu au efect pe miocardul sănătos, dar cresc
forţa de contracţie a miocardului insuficient
• antipireticele scad febra, dar nu influenţează
temperatura normală.
• Insuficienţa renală duce la acumularea medicamentelor care
se elimină renal.
• Hipertiroidienii sunt foarte sensibili la catecolamine (reacțiile
adverse cardiace sunt frecvente) dar răspund slab la digoxină
MEDICAMENTELOR
• Factorii dependenţi de mediu

• alimentaţia – poate modifica răspunsul biologic. Astfel, în timpul
tratamentului cu unele antihelmintice nu se consumă alimente bogate în
grăsimi, deoarece este favorizată emulsionarea medicamentelor, cu
absorbţia sistemică şi efecte toxice asupra macroorganismului.
• temperatura ambiantă – poate influenţa eficacitatea unor medicamente.
Ex.
antihipertensivele sunt mai eficiente vara datorită vasodilataţiei şi
transpiraţiei intense, cu pierdere marcată de ioni de sodiu, decât iarna
când există o vasoconstricţie reactivă.
• bioritmurile (cronobiologia) – de ex. administrarea glucocorticoizilor se
face dimineaţa, când şi secreţia endogenă de cortizol este maximă, şi
astfel se previne instalarea unei atrofii a corticosuprarenalei, printr-un
mecanism de contrareglare.
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Reprezintă un efect favorabil, de natură psihologică, a unei
substanţe sau procedeu terapeutic, fără a avea legătură cu
proprietăţile farmacodinamice ale substanţei sau procedeului
folosit.
În farmacologie prin placebo se înţelege efectul unui
medicament aparent, lipsit de substanţă medicamentoasă,
dar cu formă identică cu a unui preparat medicamentos
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Se consideră că cca 35% din populaţie sunt placebo reactivi şi
un asemenea medicament aparent poate influenţa la acest
segment din populaţie un proces patologic.
• Mecanismul - eliberarea de endorfine din nevrax, fenomene
de ordin psihologic, autosugestia, experienţa trecută, reflexele
condiţionate.
• Prezintă efect placebo analgezicele, anxioliticele, sedativele.
Fenomenele organice severe, ex.metastazele sau osteoporoza
nu suferă influenţe placebo.
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Importanţă - în cadrul psihoterapiei, permiţând utilizarea unor
doze mai mici din medicamentele active şi reducerea reacţiilor
adverse, precum şi în studiile clinice de evaluare a unui nou
medicament, când trebuie întotdeauna să existe un lot martor
sau control tratat cu placebo.
MEDICAMENTELOR
• Expunerea anterioară la medicamente

• Tratamentul îndelungat cu analgezice opioide sau hipnotice-
determină scăderea progresivă a eficacității, datorată instalării
toleranței
• Administrarea repetată la intervale scurte de efedrină
dezvoltă tahifilaxie, care este o stare de toleranță acută
• stările de hipereactivitate se pot datora sensibilizării
prealabile de tip alergic
Reglarea activității receptorilor
• Influența unui exces de agoniști, induce o reducere a

numărului de receptori exprimați la nivel celular→reducerea
răspunsului biologic
• Fenomenul este de numit desensibilizare receptorială- down-
regulation care poate fi rapidă sau lentă
• Ex.- administrarea îndelungată de agoniști beta2 adrenergici
în astmul bronșic poate duce la o diminuare progresivă a
efectului bronhodilatator
Reglarea activității receptorilor
• Invers, poate apare fenomenul de suprasensibilizare

receptorială sau up- regulation→ de creștere a numărului de
R și a afinității lor prin expunerea timp îndelungat la acțiunea
unui antagonist→întreruperea bruscă a tratamentului
prelungit cu antagoniști poate produce fenomene de rebound
(exagerarea manifestărilor de boală preexistente
tratamentului)
• Ex.- întreruperea bruscă a unui tratament cronic cu beta-
blocante poate produce→ pusee hipertensive, aritmii, IMA
Doza
• Reprezintă cantitatea de medicament care produce
un anumit efect farmacologic.
• Este un parametru cantitativ de care depinde
intensitatea efectului farmacodinamic, acesta poate
fi un efect benefic sau un efect toxic.
• Dozele descrise în terapeutică, sunt:
• doza minimă și maximă terapeutică
• doza toxică
• doza pentru odată (pro dosis)
• doza pentru 24 ore
• doza pentru o cură de tratament (doza totală)
• doza de atac și de întreținere.
• În farmacologia experimentală se descriu:
• doza eficientă 50 (DE50)
• doza toxică 50 (DT50)
• doza letală 50 (DL50)
ce reprezintă cantitatatea de medicament ce produce
un efect terapeutic, toxic sau letal, la 50% din populația
lotului studiat.
• Este foarte important să știm în ce măsură creșterea
unei doze terapeutice poate produce efecte toxice,
iar pentru aceasta se definesc două mărimi:
marginea de siguranță și indicele terapeutic.
• Marginea de siguranță este diferența între doza
terapeutică maximă și cea minimă. Cu cât aceasta
este mai mare, cu atât toxicitatate medicamentului
respectiv este mai săzută.
• Indicele terapeutic- factorul de securitate relativ este
raportul dintre doza toxică 50% și doza eficace 50%-
pentru studiile pe om
• Acest indice reflectă gradul de siguranță în utilizarea
medicamentului
• medicamentele ușor de mânuit terapeutic au acest
indice mai mare de 10.
• medicamente cu indice terapeutic mai mic de 10, cum ar
fi cardiotonicele (IT=2, 3), aminoglicozidele,
anticanceroase, fenitoina, teofilina
• medicamente cu indice terapeutic larg, cum este
penicilina G.
• Factorul de securitate cert- raportul dintre DL 1% din
populație și DE 99%
• Fereastra terapeutică- se referă la o serie de doze care
optimizează între eficacitate și toxicitate, obținând cel mai
mare beneficiu terapeutic fără a rezulta efecte secundare sau
toxicitate inacceptabile
• Reacțiile adverse de tip toxic- sunt dependente de doză
• pot fi depistate înainte de introducerea medicamentelor în
terapeutică, chiar din faza de cercetare nonclinică
Mecanismele implicate:
exagerare a efectului terapeutic- medicamente care scad
frecvența cardiacă, la doze mari→bradicardie excesivă
acționarea acelorași R dar situați în alte organe decât cel
tratat→agoniștii beta adrenergici pentru astm pot stimula și R
adrenergici cardiaci→agravarea unei cardiopatii ischemice
• Mecanismele implicate
• sensibilitate crescută a anumitor organe→aminoglicozidele
sunt nefro și ototoxice, AINS sunt toxice pentru stomac
• afecțiuni particulare- IR, IH, sindrom nefrotic
Reacțiile adverse
• Clase de medicamente care produc frecvent reacții adverse
• Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

disfuncție renală
hiperpotasemie
Antibiotice- diaree
Anticoagulante- Acenocumarol- sângerare
Neuroleptice majore- sedare, confuzie
• Clase de medicamente care produc frecvent reacții adverse
• Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii nesteroidiene
dispepsie, HDS
Benzodiazepine-diazepam- sedare, somnolență
Beta- blocante- atenolol- bradicardie
BCC- amlodipina- edem retromaleolar
Diuretice- furosemid- dezechilibre hidroelectrolitice,
hipotensiune arterială, disfuncție renală
Analgezice opioide- morfina- grețuri, vărsături, confuzie,
constipație
Reacțiile adverse
• Clasificare după mecanism
• Primare- în strânsă corelație cu mecanismul farmacologic de
acțiune
• Secundare- apar la nivelul altui aparat sau sistem, care nu
este ținta efectului terapeutic
• Clasificare folosind Common Terminology Criteria for Adverse
Events- în funcție de gravitate
• gradul 0- nici un eveniment advers
• gradul 1- eveniment advers ușor
• gradul 2- eveniment advers moderat
• gradul 3- eveniment advers sever
• gradul 4- punerea în pericol a vieții pacientului
• gradul 5- decesul pacientului
• Clasificare a reacțiilor adverse după Rawlins și Thompson-
1977
• Reacții adverse de tip A- farmacologice- “Augmented”
• Reacții adverse de tip B- idiosincrazice- ‘Bizarre”
Ulterior au mai fost adăugate
reacții apărute în legătură cu doza și timpul scurs de la
administrare până la primele manifestări clinice-
C (chronic, continous) și D (delayed)
E (end of use)
F (failure of therapy)
Tipuri de reacții adverse și management
• Tipul A (augmented)
• dependente de doză
• frecvente- 80% din totalul RA
• direct relaționate cu momentul administrării
• predictibile farmacologic
• severitate variabilă
• morbiditate ridicată
• mortalitate scăzută
• Tipul A (augmented)
• ex. sindromul serotoninergic după administrarea inhibitorilor
selectivi ai recaptării serotoninei
• toxicitatea digoxinului
• efectele anticolinergice ale antidepresivelor triciclice
Management
reducerea dozelor
întreruperea administrării
inițiere tratament al RA
• Tipul B (bizarre)
• nu sunt dependente de doză
• rare
• nu sunt determinate de mecanismul farmacologic al
medicamentului
• nu sunt predictibile
• severitate variabilă- de obicei sunt grave
• morbiditate, mortalitate crescute
• Tipul B (bizarre) ex.-
• reacții imunologice- alergia la penicilină
• reacții idiosincrazice- porfiria acută, hipertermia malignă,
reacții pseudo-alergice- rash-ul indus de ampicilină
• Management
• întreruperea imediată a administrării și CI absolută pe viitor
• Tipul C (continous)
• rare
• dependente de doză și durata tratamentului- de obicei apar
după administrare îndelungată
• datorate acumulării
• Ex- supresia axului hipotalamo-hipofizar- suprarenalian după
administrare îndelungată de CS
Management
reducerea dozelor
întreruperea administrării
• Tipul D (delayed)
• rare
• dependente de doză
• apar după administrare îndelungată
• ex- carcinogeneza, teratogeneza
• Management
• evaluarea balanței beneficiu/risc anterior și pe parcursul
tratamentului- RA este ireversibilă
• Tipul E (end of use)
• rare
• apar la oprirea bruscă a unui tratament îndelungat
• ex- ischemia miocardică la întreruperea bruscă a beta-
blocantelor
• sindromul de abstinență la oprirea bruscă a opiaceelor
• Management
• reintroducerea medicamentului și scăderea treptată a dozelor
• Tipul F (failure of therapy)
• frecvente
• dependente de doza administrată
• cauzate în general de interacțiunile medicamentoase
• ex- dozare inadecvată a unui contraceptiv oral administrat
concomitent cu un medicament inductor hepatic
• Management
• adaptarea dozelor
• eliminarea medicamentului care interacționează
Antihipertensive
Farmacologie clinică
Curs II
• HTA- cea mai frecventă boală CV- 20% din populație-
25 % peste 40 ani, 40% peste 60 ani
• Definită ca o creștere persistentă a TAs și TAd, peste 140/90
mmHg- VN 110-129/80-84 mmHg
• HTA esențială > 90% din cazuri
• HTA secundară – renală, endocrină, CV- 10% din cazuri
Mecanisme patogenice implicate în HTA
1. Creșterea DC
Creșterea presarcinii
- alterarea homeostaziei sodiului
Venoconstricție
- stimularea excesivă a SRAA
- stimularea SNVS
2. Creșterea RVP
- vasoconstricție funcțională- stimularea excesivă a SRAA și
a SNVS
- disfuncția endotelială, alterarea genetică a membranelor
celulare, anomalii în transportul membranar de ioni
Mecanisme patogenice implicate în HTA
• 3. Remodelarea vasculară
- stimularea excesivă a SRAA și a SNVS
disfuncția endotelială
insulinorezistența și hiperinsulinemia
Complicațiile HTA- afectare de organ
• Cardiace- CI, IVS, ischemie miocardică, ICC

• Vasculare renale- nefroangioscleroză cu evoluție spre IR
• Vasculare cerebrale- AVC ischemice și hemoragice
• Retinopatie
• Boală vasculară periferică- arteriopatie
Accelerează ateroscleroza
Obiectivele tratamentului antihipertensiv
• Reducerea pe termen lung a riscului de morbiditate și

mortalitate CV asociat afectării de organ.
• corectarea factorilor de risc CV- valoarea TA, nivelul
colesterolului seric, fumatul, vârsta și alți factori-
sedentarismul, antecedente familiale, prediabet
• intervenția asupra mecanismelor de producere a HTA
• scăderea ratei evenimentelor CV
• corectarea tulburărilor hemodinamice prezente
Măsuri nefarmacologice- oprirea fumatului, exerciții fizice
regulate, scăderea în greutate, reducerea aportului de sare,
limitarea consumului de alcool, dietă cu conținut scăzut în
grăsimi saturate, bogată în legume, pește și nuci nesărate 30g/zi
Tratamentul farmacologic al HTA
• Medicamentele- intervin asupra mecanismelor patogenice ale

bolii
• Vizează- reducerea TA către valori apropiate de cele fiziologice
cu efecte adverse minime
• În formele moderate și severe de HTA > 165/95 mmHg-
vizează evitarea complicațiilor directe- IC, IMA, AVC, IR
progresivă, encefalopatie hipertensivă, anevrism disecant de
aortă
Clasificarea antihipertensivelor
• După mecanismul de acțiune:

• Diuretice
• Antiangiotensinice- IECA, BRA
• Antireninice- β blocante, inhibitori simpatici centrali,
antireninice directe
• α adrenolitice
• β adrenolitice
• vasodilatatoare musculotrope
Clasificarea antihipertensivelor
• inhibitoare simpatice centrale

• ganglioplegice
• simpatoplegice
• Monoterapia- eficacitate terapeutică mai mică, mecanismele

patogenice care nu sunt afectate de medicament pot
interveni compensator și să crească TA
• Ex.- inhibitorii simpatici, vasodilatatoarele directe → retenție
hidrosalină→ e necesară administrarea de diuretice
vasodilatatoarele și diureticele cresc secreția de renină→
inhibare prin administrare de beta blocante sau inhibitori ai
simpaticului
• Asocierea de antihipertensive→ efecte favorabile
• Inițierea terapiei
• determinarea riscului absolut CV
• În forme ușoare, la pacienți cu risc redus- se introduce
medicația după încercarea scăderii TA prin măsuri ne-
farmacologice- reevaluare obligatorie după câteva săptămâni
• tratamentul se face în trepte
• se începe cu o combinație fixă între 2 antihipertensive:
IECA sau BRA în combinație cu BCC sau diuretice
în treapta a doua- tripla terapie:
IECA sau BRA în combinație cu BCC + diuretice
• Asocierea mai multor antihipertensive urmărește:

• creșterea eficacității
• antagonizarea unor reacții compensatorii nedorite
• scăderea RA prin folosirea de doze mai mici
Situații clinice care impun folosirea anumitor
antihipertensive
• Hipertensiune sistolică
izolată, vârstnici
• IC
• HTA la negri
• Diuretice tiazidice
• Angină pectorală
• Postinfarct miocardic
• IC
• Tahiaritmii
• Glaucom • β- blocante
• Sarcină
• Hipertensiune sistolică
izolată, vârstnici
• Hipertrofie VS
• Ateroscleroză • BCC- dihidropiridine
carotidiană/coronariană
• Sarcină
• HTA la negri
• Ateroscleroză carotidiană
• Tahicardie supraventriculară
BCC-
verapamil/diltiazem
• Insuficiență cardiacă
• Disfuncție VS
• Post IM
• Nefropatie
diabetică/nondiabetică
• Hipertrofie VS • IECA
• Proteinurie/microalbuminur
ie
• Ateroscleroză carotidiană
• Fibrilație atrială
• Sindrom metabolic
• IC
• Post IM
• Nefropatie diabetică
• Proteinurie/microalbuminur
ie
• Hipertrofie VS • BRA
• Fibrilație atrială
• Sindrom metabolic
• Tuse provocată de IECA
• IC
• Post IM
• Diuretice
antialdosteronice
• Boală renală terminală
• IC
• Diuretice de ansă
Recomandări
Combinații preferate Combinații acceptate

• IECA + diuretic • BB + diuretic
• BRA + diuretic • BB + BCC- dihidropiridină
• IECA + BCC • BCC + diuretic
• BRA + BCC • Inhibitor renină + diuretic
• Inhibitor renină + BCC
• BCC dihidropiridină + BCC
non- dihidropiridină
IECA + BRA
Inhibitor renină + IECA
Inhibitor renină + BRA
• Combinații neacceptate
BB + BCC non-dihidropiridină
BB + inhibitor simpatic central
Blocant SRAA + BB-

nejustificată în controlul TA
fără altă patologie
recomandată în IC sau post IM
• Pentru creșterea complianței la tratament:
• utilizarea combinațiilor fixe cu 2-3 antihipertensive/cp
• de preferat o singură priză/zi
• adaptarea în funcție de posibilitățile materiale ale pacienților
• monitorizarea la domiciliu a TA
• educația pacientului privind HTA
• utilizarea de mijloace tehnice care să reamintească de
administrarea medicamentelor, măsurarea tensiunii
Antihipertensive de primă linie
• Diuretice tiazidice
• Medicamente cu acțiune la nivelul SRAA
• Blocante ale canalelor de calciu
• Beta blocante
Diureticele tiazidice
• conform studiului ALLHAT- scad morbiditatea și mortalitatea

prin boli CV
• dozele mici reduc incidența cu:
• 34% AVC
• 42% IC
• 28% IMA
• 28% mortalitatea CV
• 10% mortalitatea totală
• Efectul antihipertensiv inițial se datorează:

↑excreția de sodiu și apă
↓
reducerea vol extracelular, fluxul sanguin renal și DC
• în primele zile vol plasmatic scade cu 10-15%
• după 6 săptămâni- ↓RVP- efect antihipertensiv prelungit
Mecanism de acțiune
• Inhibă mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni Na/Cl,
împiedicând reabsorbția sării fără apă la nivelul TCD, cresc
eliminarea de sare si apă => reducerea vol. extracelular
• în administrare cronică ↓ conc. intracelulară de sodiu în celulele
musculare netede => diminuarea sensibilității și răspunsul
vasoconstrictor față de:
• agoniștii adrenergici
• angiotensina II
• alți vasoconstrictori endogeni
↓
scăderea progresivă a RVP și a TA
• Diureticele tiazidice- Hidroclorotiazida- și cele tiazid-like-

Indapamida, clortalidona- efect antihipertensiv la doze mici
Dozele mari- nu influențează RVP
Indicații
• ca primă linie la pacienți cu HTA și funcție renală normală
• ca monoterapie la pacienți nou diagnosticați fără altă
patologie
• de elecție la pacienți cu HTA și IC
• în HTA hiporeninemică
• eficiente la pacienți vârstnici, cu renină scăzută, pacienți din
rasa neagră
Efecte adverse Contraindicații

• scad K+ seric→favorizarea • sarcină și lactație- tulburări
aritmiilor ventriculare- torsada hematologice
vârfurilor, fibrilație ventriculară • IH- risc crescut de tulburări
• ↑ colesterolul total, TG, glicemia hidroelectrolitice
și ↓sensibilitatea la insulină- • nu sunt eficiente în IR (Cl Cr 30
totuși beneficiul prin reducerea ml/min)
riscului CV nu le contraindică la
pacienții diabetici
• hiperuricemie, rar atacuri de gută
!!! dozele sunt mici
• hipercalcemie la doze mari
• hipotensiune ortostatică
• disfuncții sexuale
Hidroclorotiazida- Nefrix- cp 25, 50 mg

Indapamida- Tertensif- cp 2,5 mg și 1,5 mg cu eliberare
prelungită-
Enalapril + Hidroclorotiazida- Enap- cp 10/25 mg
Ramipril+ Hidroclorotiazida- Tritace- cp 5/25 mg
Perindopril + Indapamida- Noliprel Arg- 2,5/0,625 mg
Alte diuretice folosite ca antihipertensive
• Diuretice de ansă
• au efect natriuretic intens și rapid, de scurtă durată
• eficace la pacienți cu IR- RFG < 30 ml/min sau la cei cu IC care
nu răspund la tiazidice, forme severe de HTA și rezistență la
tratament
• Furosemid- cp 40 mg, sol. inj. 20 mg/2 ml
• folosit în urgențe hipertensive- inj i.v asociat cu
vasodilatatoare
• oral- 20-40 mg/zi în 2 prize- natriureza este semnificativă,
reacțiile adverse mai severe- !!! hipopotasemie- risc de
aritmii ventriculare, astenie, oboseală musculară- se
recomandă alimentație bogată în K+
• Diuretice economizatoare de K+ Triamteren, Amilorid- în

combinație cu HCT pentru reducerea riscului de
hipopotasemie
• Diuretice antialdosteronice- Spironolactona, Eplerenona
Efectele aldosteronului:
• vasoconsticție
• renal- reabsorbție de Na+ și eliminare de K+
• stimulează fibroza la nivelul aortei, vaselor, cordului,
rinichiului
• alterează funcția secretorie a endoteliului vascular
• Spironolactona- cp 25 mg, caps 50, 100 mg

• eficace în HTA cu hiperaldosteronism secundar- la cirotici
• asociere cu diuretice tiazidice în HTA rezistentă la tratament
• în hiperaldosteronism primar- în situații în care sunt CI HCT și
furosemid
• HTA rezistentă cu renină scăzută
• pentru prevenirea remodelării patologice post IMA și HVS
• Reacții adverse
• ginecomastie, disfuncție erectilă
• hiperpotasemie- mai ales în combinație cu IECA sau suplimente de
K+
• evitarea utilizării în IRC
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
• medicamente antihipertensive de primă linie

Mecanism de acțiune antihipertensiv
• ↓TA în special cea diastolică
• produc arteriolodilatație cu ↓ RVP și a TA
• nu produc modificări semnificative a frecvenței cardiace și a DC
• la bolnavi cu activitate reninică plasmatică crescută- IC, restricție de
sodiu, tratament diuretic, boală renală cronică, vârstnici- ↓TA este
accentuată→hipotensiune- inițierea tratamentului cu doze mici
• Metaanaliza studiilor cu IECA versus placebo au arătat
• scaderea cu 30% a incidenței AVC, cu 20% a bolii coronariene, cu
21% a evenimentelor CV majore
IECA
Indicații terapeutice
• pacienți nou diagnosticați fără altă patologie sau cu:
• IC, disfuncție VS cu fracție de ejecție scăzută
• post IM
• post AVC
• pacienți cu risc crescut de boală coronariană
• DZ, nefropatie diabetică- efect renoprotector
• boli vasculare periferice
• pacienți hipertensivi cu ARP crescută, hipercolesterolemie,
sindrom metabolic-
IECA
• bine tolerată- efecte adverse reduse

• toți compușii sunt egali dpv al eficacității
• majoritatea se administrează o dată/zi
• Enalapril- 10-40 mg/zi
• Fosinopril 20-40 mg/zi
• Lisinopril- 5-40 mg/zi
• Perindopril- 4-8 mg/zi
• Ramipril- 5-10 mg/zi
• Trandolapril- 0.5-2 mg/zi
• Quinapril- 20-40 mg/zi
• Zofenopril- 30-60 mg/zi
IECA
Reacții adverse
Efecte secundare dependente de efectul farmacodinamic:
• hipotensiune arterială- mai ales la primele doze- inițierea
tratamentului cu doze mici, scoaterea diureticului pentru
câteva zile
• hiperkaliemie prin hipoaldosteronism- în IR, IC, vârstnici, cei
care asociază diuretice economizatoare de K+ , beta blocante,
AINS- monitorizare K+ seric
• IR funcțională la pacienți cu stenoză bilaterală de arteră
renală, hipovolemie, hiponatriemie
IECA
Reacții adverse
• tuse seacă- la 5-10% din pacienți
• angioedem sever- edem al feței, limbii, laringelui și dispnee
severă
• efecte teratogene
Efecte adverse care nu țin de efectele farmacodinamice
• rash tegumentar
• neutropenie- la pacienți cu colagenoze
• disgeuzie (gust metalic)
IECA
Contraindicații
Absolute
• stenoză bilaterală de arteră renală
• sarcină, antecedente de edem angioneurotic
• IRC avansată
• hiperpotasemie
Antagoniști ai R pentru angiotensina II- Sartanii
• blochează R AT1→ vasodilatație și ↓ TA

• inhibă efectele angiotensinei II- vasoconstricția, secreția de
aldosteron, activarea simpatică, eliberarea de vasopresină,
contracția arteriolelor eferente glomerulare
• au aceleași beneficii terapeutice ca IECA- ↓TA, ameliorează
simptomele IC, reduc progresia bolii renale
• au incidență mai scăzută a efectelor adverse
• permit activarea R AT2 de către angiotensina II circulantă și nu
blochează efectele cardioprotectoare ale acesteia
• nu produc creșterea bradikininei, nu produc tuse și
angioedem
• Conform studiilor clinice- BRA au beneficii comune cu IECA în

HTA, IC, post AVC
• diferența- nu scad mortalitatea precum IECA (în trialurile cu
control placebo) dar nu s-a remarcat această diferență în
studiile comparative IECA- BRA
• previn afectarea de organ în HTA și progresia nefropatiei spre
IR la pacienții cu DZ de tip 2
• folosiți ca alternativă la pacienții care nu tolerează IECA
• mai puțin eficienți la rasa neagră și cei cu renina scăzută
• efectul apare după 1 lună de tratament
• costuri mai mari- sunt a 2-a alegere
Indicații
• HTA formă medie și severă- se asociază cu BCC sau diuretic
tiazidic
• la pacienți care au indicație de IECA și nu îi tolerează
• HTA asociată cu proteinurie> 0.5 g/zi ( boală renală sau DZ)
• HTA cu IC
• HTA post IM
• HTA cu HVS
• HTA cu sindrom metabolic
• HTA și fibrilație atrială
• IC cu fracție de ejecție < 40%- Candesartan, Valsartan,
Losartan
• Post IM la pacienți care nu pot utiliza IECA- Valsartan
• Nefropatie diabetică- Losartan, Irbesartan, Telmisartan
!!! asocierea sartan cu IECA – CI în HTA

• Losartan- Cozaar- cp 50, 100 mg.
• efect antihipertensiv la 3-6 sapt
• indicat si in HTA cu IVS- pentru reducerea riscului de AVC-
studiul LIFE
• Valsartan- Diovan- cp 40, 80, 160 sol orala 3 mg/ml- aprobat
pentru copii peste 6 ani si adolescenti
• Candesartan- Atacand- cp 8, 16, 32 mg- este promedicament,
se activeaza in timpul absorbtiei intestinale
• toate se gasesc si in preparate compuse cu BCC sau diuretice
Blocante ale canalelor de calciu- BCC
• Împiedică pătrunderea Ca2+ prin canalele lente membranare

în mușchii netezi vasculari și mușchiul cardiac.
• Efectul antihipertensiv- datorat vasodilatației arteriolare
→↓RVP
• Dihidropiridinele- antihipertensive de prima linie
• Diltiazemul, Verapamilul- au și acțiune renoprotectoare
BCC
• BCC sunt de primă alegere la pacienți hipertensivi care au și altă
patologie asociată:
• pacienți vârstnici cu HTA în special sistolică izolată- monoterapie sau
asociate cu diuretice tiazidice
• pacienți hipertensivi cu boli vasculospastice periferice
• hipertensivi cu boli cerebrovasculare
• HTA și angină pectorală
• HTA asociată cu tahiaritmii supraventriculare- nonhidropiridine
• HTA cu ateroscleroză carotidiană
• HTA cu HVS
• HTA la populația de culoare
BCC
• Se mai pot alege în:
• HTA cu astm bronșic- favorizează bronhodilatația
• HTA cu hipercolesterolemie- nu modifică profilul lipidic
• HTA de sarcină
• Studiile clinice au arătat:
• BCC au o eficiență superioară în prevenirea AVC- au efect
protector cerebral și probabil un control mai uniform al TA
• BCC sunt superioare BB privind încetinirea progresiei
aterosclerozei carotidiene și reducerea HVS
Preparate și doze utilizate in HTA
BCC
• Efecte adverse- exagerare a efectelor farmacodinamice
• cefalee- la DHP
• flushing și bufeuri vasomotorii
• edeme maleolare (creșterea presiunii transcapilare)- mai ales
la DHP cu durată lungă de acțiune
• amețeli vertij
• agravarea ischemiei miocardice- la nifedipină și nisoldipină
preparate cu eliberare rapidă
• tahicardie reflexă- mai ales la preparate cu eliberare imediată
• bradicardie- la Verapamil și Diltiazem
BCC
• Efecte adverse- cont.
• bloc AV- potențat de asocierea cu BB
• precipitarea IC- verapamil, diltiazem
• asistolie tranzitorie- la verapamil i.v.
• Efecte adverse ce țin de str. chimică
• constipație- verapamil
• nevrită periferică- diltiazem
• crampe musculare- nimodipină
BCC
• Contraindicații
• la pacienții cu BAV grad II sau III, disfuncție a nodului sinusal-
verapamil și diltiazem
• disfuncție ventriculară stângă, IC- verapamil
• IMA, stază pulmonară de origine cardiacă, IC- diltiazem
Beta blocantele ca antihipertensive
• eficacitatea ca antihipertensive investigată extensiv în studii

clinice
• au fost recomandate ca antihipertensive de primă intenție
mulți ani
• recomandările au fost revizuite de ESC, AHA, NICE-
metaanalizele au arătat:
• BB ca tratament unic inițial nu ar reduce în aceeași măsură
evenimentele CV ca celelalte antihipertensive de primă linie-
diuretice tiazidice, IECA, BCC
BB
• sunt prima alegere la pacienți cu:
• boală coronariană
• IC
• fibrilație atrială, alte tahiaritmii
• anevrism aortic
Rezultatele sunt intens discutate- studiile luate în considerare au
fost cu Atenolol- nu se pot extinde la alte BB, mai ales la cele
vasodilatatoare (generația a IIIa)
• Bisoprolol indicat în HTA rezistentă la tratament
• Labetalol- în urgențe hipertensive- i.v.
• Efecte farmacologice responsabile de scăderea TA
• scad debitul cardiac
• scad secreția de renină
• pentru unele beta blocante acțiunea antihipertensivă se datorează
și scăderii tonusului simpatic periferic, ca urmare a blocării unor R
beta adrenergici centrali
• BB din generația a III-a au efect vasodilatator periferic
Scăderea TA
• se observă la hipertensivi, mai puțin la normotensivi
• nu are caracter ortostatic
• vârstnicii suportă mai greu RA, dar prevenția AVC, a IC și a IMA este
cel mai bine realizată la această categorie de pacienți
BB
Indicațiile de elecție în HTA
• HTA cu AP cronică stabilă
• HTA cu IMA în antecedente
• HTA cu aritmii SV
• HTA cu IC cu fracție de ejecție scăzută
• HTA cu anevrism de aortă
• HTA tratată cu vasodilatatoare directe
• HTA cu sindrom hiperkinetic
• HTA cu hiperreninemie
BB
Contraindicații absolute Contraindicații
• Bradicardie< 55 batai/min relative/precauții
• BAV • IC- nu se începe cu doze
• Astm bronșic mari
• Depresie severă • Sarcină
• Boli vasculospastice severe • DZ
• Angină vasospastică
Prinzmetal
• IC necontrolată
• Metoprolol- Betaloc- 100- 200 mg/zi
• Bisoprolol- Concor- 5-10 mg/zi priză unică
• Atenolol- 50-100 mg/zi priză unică
• Betaxolol- Lokren- 5-20 mg/zi
• Esmolol, Labetalol- inj în urg. hipertensive- nu sunt disponibile
în țara noastră
Blocante beta adrenergice- reactii adverse
• Efecte dăunatoare la bolnavi cu IC, prin scăderea debitului

cardiac
• agravarea unor boli preexistente: astmul bronșic, boli
vasculospastice periferice
• Bradicardie excesivă, blocuri AV
• Oprirea bruscă a tratamentului dă fenomene de rebound:
crize anginoase, aritmii cardiace, infarct miocardic
Blocante beta adrenergice- reactii adverse
• Accentuează efectele hipoglicemiante ale insulinei și a
medicamentelor antidiabetice, prin antagonizarea efectelor
endogene glicogenolitice și lipolitice ale CA.
• insomnii, halucinații, depresie, coșmaruri
BB
BB sunt indicate alături de

antiagregante plachetare, statine și IECA
la toți bolnavii cu boli cardiovasculare majore- prevenție
secundară
Medicamente antianginoase
Antianginoase
• Angina pectorala- este manifestarea cardinală din cadrul bolii

cardiace ischemice
• Boala cardiaca ischemica si implicit durerea anginoasa este
consecinta unui dezechilibru:
• intre aportul de O2 prin arterele coronare

• si necesarul de O2 la nivelul miocardului
• Deci dezechilibru :
• intre disponibilul de O2 (oferta) si cererea de O2
• Diagnosticul de AP reflectă prezența unei leziuni coronariene
semnificative
Cardiopatia ischemică este produsă de:
• cauze organice- îngustarea aterosclerotică a lumenului
coronar
• funcționale- spasm coronarian
• mixte
+ disfuncția microvasculară
Clasificarea anginei pectorale
• Angina pectorală de efort
Angina pectorală de efort stabilă
Angina pectorală microvasculară
Angina vasospastică Prinzmetal
• Sindroamele coronariene acute cu supradenivelare a segmentului
ST
IMA cu undă Q
• Sindroamele coronariene acute fără supradenivelare a segmentului
ST
Angina instabilă
IM fără supradenivelare a segmentului ST (NSTEMI)
Obiectivele tratamentului
• suprimarea durerii și reducerea semnelor obiective de
ischemie miocardică
• prevenirea agravării bolii și apariția IMA
• creșterea speranței de viață
Abordarea terapeutică
• tratamentul medicamentos
• angioplastia coronariană percutană și stenturile coronariene
• by pass coronarian
Medicația antianginoasă corectează dezechilibrul dintre aport-
consum de oxigen prin:
• creșterea aportului de O2 prin coronarodilatație
• scăderea consumului de O2 prin:
ameliorarea condițiilor hemodinamice de lucru ale
inimii→↓presarcinii, și/sau postsarcinii
deprimarea funcțiilor miocardului
Factori determinanți pentru Factori determinanți pentru
consumul de O2 miocardic aportul miocardic de O2
• Frecvența cardiacă • Fluxul sangiun coronarian
• Forța de contracție • Saturația în O2 sângelui
• Tensiunea peretelui
ventricular- presarcina,
postsarcina, grosimea
peretelui
• Factorii metabolici
Medicamentele antianginoase
1. Nitratii si nitritii organici
2. Blocante beta adrenergice
3. Blocante ale canalelor de calciu
4. Altele (medicamente cu structuri si mecanisme de actiune
variate
La aceste medicamente se adaugă obligatoriu
5. Antiagregante plachetare
6. Inhibitori de HMGCoA-reductaza- statine- cu rol de stabilizare
a plăcii de aterom
Nitratii organici
• Nitroglicerina
• Isosorbid dinitrat
• Isosorbid mononitrat
• Pentaeritril tetranitrat
Prima- linie de tratament în criza de angină pectorală

Utilizări clinice
• Angina cronică stabilă
- prevenție- ISDN, ISMN, NTG cu eliberare prelungită oral
sau cu eliberare rapidă administrate înaintea unor eforturi care
pot declanșa criza de AP
- tratament- NTG sublingual
• Angina instabilă- NTG i.v.
• Insuficiența cardiacă acută- NTG i.v.
• Insuficiența cardiacă cronică- ISMN asociat cu hidralazina
cea mai frecventă- cefalee
cea mai serioasă- hipotensiune
Nitratii organici
• Efecte farmacodinamice:
• venodilatatie sistemica →scade intoarcerea venoasa →scade
presarcina→scade tensiunea de umplere ventriculară și
reducerea dimensiunilor cordului cu scaderea consecutiva a
muncii inimii→ scade consumul de O2
• dilatatia coronarelor mari (epicardice) cu imbunatatirea
irigarii miocardului → creste oferta de O2 în teritoriul ischemic
• inlatura sau previn spasmul coronarian
• nu dilată și arteriolele coronare, deci nu produc derivarea
sângelui din zona ischemică în zona sănătoasă- fenomenul de
furt arterial
• arteriolodilatatie la doze terapeutice mari cu scaderea
postsarcinii
Nitratii organici
• corectează disfuncția endoteliului coronarian și împiedică
remodelarea patologică a miocardului ventricular
• efect antiagregant plachetar
• efect antispastic- relaxarea musculaturii biliare, bronșice,
esofagiene
• Donorii de NO= nitrovasodilatatoare → nitratii organici,

nitroprusiatul de sodiu, molsidomina
Efectul antianginos se produce în principal prin
• prin scăderea necesităților de O2 miocardic, prin scăderea pre
și postsarcinii
• redistribuirea fluxului coronarian dinspre zona sănătoasă spre
cea ischemică prin circulația colaterală
• abolirea spasmului coronarian
Nitratii organici
• Mecanism molecular de actiune
• nitroglicerina se fixeaza de grupari tiolice la nivel celular →nitrozo-tioli →
eliberarea de NO →stimulare guanilat-ciclaza →creste GMPc → decuplare
complex actina miozina → relaxare musculatura neteda →vasodilatatie
Nitratii organici
• Farmacocinetica:
• liposolubili- penetreaza usor membrana celulara
• absorbtie rapida prin mucoasa sublinguala, din intestin,
piele
• in doze reduse sunt biotransformate rapid si complet
• eficace dupa admin sublinguala- evita trecerea prin ficat
• in doze mari sunt eficace si oral- in ficat ajung cantitati ce
depasesc capacitatea metabolica
• sunt metabolizati de enzime glutation-reductaze
• metabolitii nitroglicerinei sunt inactivi
• metabolitii rezultati din isosorbid dinitrat- isosorbid 2 si 5
mononitrat sunt activi
Nitratii organici
• Farmacocinetica:
• Admin sublinguala- produce efect de ordinul minutelor
• Admin in perfuzie- are efect cu durata egala cu a mentinerii
perfuziei
• admin transdermica- durata efectului este egala cu cea a
mentinerii dispozitivului transdermic
Nitratii organici
• Reactii adverse:→ consecinte ale vasodilatatiei
• cefalee- dispare dupa 1-2 saptamani
• inrosirea tegumentelor, in special in extremitatea cefalica
• tahicardie reflexa (poate fi evitata prin asociere cu un
betablocant), palpitatii
• hipotensiune
– toleranță- prin epuizarea gruparilor tiolice de la nivel celular la doze
mari si repetate => nu se mai elibereaza NO => nu se mai produce
vasodilatatie; apare la nitratii cu durata lunga de actiune
– Interactiuni medicamentoase- sinergism cu Sildenafil (Viagra)- care
inhiba fosfodiesteraza→↑ GMPc→potentarea efectului NO→
hipotensiune marcata-
Nitroglicerina
• liposolubilitate mare
• sublingual, 0.5 mg, trece direct in circulatia sistemica,
evita primul pasaj hepatic- utila in criza anginoasa
• efect rapid de durata scurta
• administrata in doze de 5-10 ori mai mari decat cele
sublinguale, 2.5- 5 mg oral, are efect de 6-8 ore, utila in
tratamentul de fond al AP- scade frecventa si
intensitatea crizelor
• Indicatii
• criza de angor- o inlatura sau o previne
Nitroglicerina- administrare
sublingual
(1cp = 0,5mg, spray – Nitromint = 0,4mg/doza)
- la nevoie, durerea cedeaza in 2-5 min. durează până la 1 h
- în criză max 1,5 mg în 15 min
- nu apare fenomenul de toleranta- efectul este de scurta
durata, administrarea discontinua
intern
– tratament cronic – doza =2,5mg – 7,5 mg odata de 2-4
ori/zi
– durata efectului 4-8 ore
– forme retard (Nitromint retard – 1cp =2,6mg) => toleranta
la efectul antianginos - apare foarte repede
Nitroglicerina- administrare
extern- pe zone cu tegument subtire, neparoase- fata interna a
bratelor, torace
unguent cu nitroglicerina 2%- aplicat 2-5 cm, efectul durează 4-ore
– sisteme TTS (Transdermal Therapeutic System)- plasturi retard – 1/zi

• Ex: Nitroderm TTS 5, Nitroderm TTS 10
• in tratamentul de fond, efectul apare după 60 min, eliberează 5-15
mg/24 h
• mentinere timp de 12 ore
intravenos – EPA
- insuficienta cardiaca cronica care nu a raspuns la alte
tratamente
- unele cazuri de IMA
• Ex. Trinitrosan f = 5mg- 5-20 µg/min, diluată 0,025-0,1%0,
• Atentie!!! Hipotensiune, tahicardie, cefalee, varsaturi
Nitroglicerina
• Reactii adverse
• datorita vasodilatatiei, mai intensa in terit. carotidian-
inrosirea fetei, gatului, urechi, caldura locala
• hipotensiune ortostatica, sincopa, colaps- evitare prin admin
in decubit dorsal
Isosorbid dinitrat cp 10 mg - isodinit retard- cp 20 mg,
isoket
• în criză, sublingual 2,5-15 mg
• în criză efectul apare în 3-4 min, are actiune mai prelungita
decît NTG
• utilizat in tratamentul de fond al AP- caps sau cp retard- 20,
40, 60, 120 mg- doza medie- 10-30 mgx2, 3x/zi
• hepatic este metabolizat in isosorbid mononitrat- metabolit
activ
• scade frecventa crizelor de angina
• scade consumul de nitroglicerina admin sublingual
Isosorbid mononitrat- olicard retard, mono
mack, mononitron- cp, caps. 40, 60, 100 mg
• metabolit activ al isosorbid dinitrat

• biodisponibilitate mare- 100%- administrat doar oral
• admin in tratamentul de fond- 20-50 mg. x1-2 ori/zi
Pentaeritril tetranitrat- pentalong, nitropector
• in tratamentul de fond al AP
• eficacitate moderata
• utilizare limitata !- sunt preferați ISDN și ISMN
Studiile clinice au arătat:
• tratamentul cronic cu nitrați de lungă durată de acțiune
agravează disfuncția endotelială aî folosirea lor ca primă linie
de tratament trebuie reevaluată
• administrarea cronică de ISDN 2x40 mg/zi, nu a fost
superioară față de placebo
• rezultate asemănătoare au fost și pentru ISMN- doar doze
mari de preparate retard conferă protecție în CI comparativ cu
lotul placebo
Blocantele beta adrenergice
Beta blocante cardioselective
• Metoprolol- BetalocR- Zok cp. 50, 100 mg.
• Atenolol- Atenocor R- cp. 50, 100 mg.
• Bisoprolol – ConcorR – cp. 2,5, 5, 10 mg.
• Betaxolol – LokrenR- cp. filmate 20 mg.
• Beta blocante și cu acțiune vasodilatatoare
• Carvedilol- CoryolR- cp filmate 6,25, 12,5, 25 mg.
• Nebivolol- Nebilet R- cp. filmate 5 mg
• medicatie de prima alegere in tratamentul de fond al AP
cronice stabile
• cresc supraviețuirea la pacienții cu IMA și postinfarct
• !! nu se folosesc în angina vasospastică Prinzmetal

• scad frecventa cardiacă si debitul cardiac→ scade consumul
de O2 al inimii (mai ales în timpul efortului)→ameliorarea
perfuziei coronariene consecutiva alungirii diastolei
• Indicatii:
• angina cronică stabilă- peste 90% din cazuri răspund favorabil
• AP asociată cu HTA sau cu aritmii
• IMA- cât mai precoce, reduc dimensiunile zonei infarctate,
reduc mortalitatea post-infarct si riscul reinfractizării
• profilaxia crizelor de AP la bolnavii cu IMA în antecedente
• angina instabilă- scad frecvența episoadelor ischemice și riscul
evoluției bolii spre IMA
• contraindicate în angina vasospastică!!!- nu au efect
coronarodilatator
CI relative:
• Astm, BPOC
• Boală vasculară periferică
• Hipotensiune sau bradicardie simptomatice
• Insuficiență cardiacă decompensată
• Blocuri atrio-ventriculare
• Diabet zaharat
În toate aceste situații clinice poate fi indicat un beta-blocant,
atunci când beneficiile așteptate sunt mai mari decât riscurile.
• În cazul pacienților cu diabet, beta-blocantele neselective
maschează simptomele premonitorii ale unui eveniment
hipoglicemic (tahicardie, tremor)
• Risc diabetogen → reduc secreția de insulină, cresc rezistența

periferică la insulină și stimulează glicogenoliza.
• Mod de administrare:
• dozele se ajusteaza in functie de frecventa cardiaca
• Atenolol- 25-100 mg/zi
• Metoprolol- 25-100 mgx2/zi; metoprolol succinat-(betaloc
zok) are actiune prelungita- o singura admin/zi
• Bisoprolol (Concor)- 5-10 mg o data/zi
• Carvedilol- are acțiune beta blocantă neselectivă și α1
antagonistă- poate fi utilizat și în boli vasculospatice- 12,5-25
mg.x2/zi
• Studiile clinice au arătat eficiență comparabilă a diferitelor

beta blocante în tratamentul anginei pectorale cronice stabile
• La pacienții cu funcție renală compromisă se pot administra
carvedilol sau metoprolol
Blocantele canalelor de calciu
• au structura chimica si specificitate de actiune diferita
• Clasificare:
• 1. Dihidropiridine- au actiune indeosebi la nivelul vaselor,
producand vasodilatatie coronariana si arteriolara-
• Nifedipina, amlodipina, felodipina, nicardipina
2. Fenilalchilamine- actioneaza preponderent asupra
miocardului, deprima nodul sinoatrial si AV, asociaza actiune
vasodilatatoare- Verapamil
3. Benzotiazepine- Diltiazem- are actiune similara
verapamilului, dar mai activ ca vasodilatator
Mecanism de actiune:
• blocheaza canalele membranare de calciu voltaj-dependente
de tip L, de la nivelul celulelor miocardice sau musculare
netede din peretele vascular
• consecutiv blocarii, scade disponibilul de calciu intracelular cu
consecinte:
• asupra miocardului→↓contractilitatea, excitabilitatea,
conductibilitatea- scad frecvența cardiacă→↓consumul de
O2 al miocardului
• asupra vaselor- ↓tonusul vascular→ vasodilatatie sistemică
- coronarodilatație
Efecte farmacodinamice:
• vasodilatația coronariană→cresc aportul de O2
• vasodilatația sistemică→scad necesarul de O2, prin
reducerea pre si a postsarcinii- ușurează condițiile de lucru
ale inimii
• prin efectul deprimant miocardic (scăderea contractilității și
a frecvenței cardiace) → scade necesarul de O2 miocardic
• au și efect antihipertensiv
• efect antiaterogen- ameliorează profilul lipemic al plasmei
• efect antiaritmic- !! doar Verapamil si Diltiazem

Blocantele canalelor de calciu in angina
pectorala
Indicații terapeutice:
• angina pectorală cronică stabilă
• constituie prima alegere in tratamentul de fond al anginei
vasospastice Prinzmetal- inlătură spasmul coronarian
• angina instabilă
• IMA la pacienții care au CI la beta-blocantele- diltiazem, verapamil
• AP asociată cu HTA
• AP asociată cu tahiaritmii supraventriculare- diltiazem, verapamil
• AP asociată cu arteriopatii periferice
• se pot asocia cu alte antianginoase - !!! asocierea Verapamil-beta
blocante- risc de potentare a efectului deprimant miocardic-
bradicardie, decompensarea unei eventuale IC
• Efecte adverse:
Fenilalchilaminele
• bradicardie severa
• bloc AV, agravare a unor tulburari de conducere preexistente
• decompensarea unei eventuale IC
Dihidropiridinele
• hipotensiune
• tahicardie reflexa
• senzatie de caldura
• cefalee
• edeme gambiere- arteriolodilatația→cresterea fluxului
capilar→depasirea capacitatii de preluare a acestuia de catre
sistemul venos→transsudare in interstițiu
Nifedipina-Adalat CR, Nifedipin retard
• cp. retard 20, 30, 50 mg.
• utilizată rar ca antianginos
• produce tahicardie reflexă, cu agravarea ischemiei la pacienții
cu angina instabilă, IMA
• 20 mg x 2/zi sau 30 mg odată
• edeme periferice
• hipertrofie gingivală
Amlodipina- Norvasc- cp. 5, 10 mg.
• generatie nouă de dihidropiridine
• t1/2 lung, efect de lunga durată
• nu modifică semnificativ frecvența cardiacă
• doze- 5-10 mg odata/zi
• bine tolerată
Verapamil- Isoptin- cp. 40, 80, 240 mg.
• are actiune deprimanta cardiaca marcată – deprimă nodul
sinusal,↓ conducerea AV, ↓ contractilitatea miocardica
(indeosebi in IC)
• actiune vasodilatatoare
• doza ca antianginos- 80-160 mg fractionat in 2 prize/zi
• Contraindicații –
• BAV
• IC
• hipotensiune marcată
• IH si IR- scaderea dozelor
• asocierea cu beta blocante- prudență sau evitare
Diltiazem- Dilzem, Diacordin- cp. 60, 90, 180
• are proprietati farmacodinamice intermediare intre verapamil
si nifedipina
• efect deprimant cardiac mai redus decat in cazul
verapamilului
• doze- 30-90 mg/zi de 3 ori/zi
Terapia combinată
• cea mai frecventă- betablocante+BCC din clasa DHP

• nitrați+ BCC- mai rara folosită (acțiuni vasodilatatoare)
• betablocante+ Verapamil- contraindicată- bradicardie severă,
posibilitatea declanșării IC
• nitrați+beta blocante+BCC- rar folosită – angina pectorală
severă
Alte antianginoase
Molsidomina- Molsihexal cp. 5, 10 mg
• farmacodinamic asemanator cu nitrații
• nu determina toleranță
• produce: dilatarea coronarelor mari, inlatură spasmul
coronarian
• elibereaza NO printr-un mecansim independent de grupările
tiol
• indicatii- angina pectorala de efort stabila sau instabila,
asociata cu IC
• administrare- oral
• inj iv in urgente, IMA
Alte antianginoase
• Nicorandil- Angedil
• ester al azotatului nicotinamidei
• activator al canalelor de potasiu KATP cu actiune
vasodilatatoare de tip nitrat prin eliberare de NO
deschide canalele de K+ →hiperpolarizare → relaxare a
musculaturii de la nivelul peretelui arterial → vasodilataţie =>
scăderea postsarcinii
crește concentraţia de GMP ciclic intracelular → relaxare a
celulelor musculare netede, în mod special în teritoriul venos →
vasodilataţie → scăderea presarcinii ventriculare
Nicorandil- Angedil
• scade presarcina si postsarcina- scade consumul de O2 al
miocardului
• RA:
• cefalee severă
• inroșirea pielii
• palpitații
• greață, vărsături
• ulcerații ale mucoaselor orală, intestinală
Trimetazidina- Preductal- cp. 20, 35 mg.
Efecte farmacodinamice
• vasodilatație coronariană
• modulator metabolic→ameliorează metabolismul celulei
miocardice- ↓ consumului de O2
• inhibă oxidarea acizilor grași și favorizează oxidarea glucozei în
condiții de ischemie
• impiedică depletia rezervelor de ATP si AMPc in celulele
miocardice supuse ischemiei
• reducerea acidozei intracelulare
• scade producerea de radicali liberi in zonele cu ischemie
Trimetazidina- Preductal
Indicaţii:
Tratamentul profilactic al crizei de angor- 20 mgx3/zi
dacă tratamentul cu betablocante nu poate fi administrat
asociat betablocantelor pentru un control mai bun al
durerii
nu modifică frecvența cardiacă
CI în:
boala Parkinson, tremor, rigiditate musculară, tulburări de mers
Ranolazina- Ranexa
Agent metabolic
scade contractilitatea miocardica prin
blocarea curentului lent de sodiu si ↓ schimburilor ionice
Na/Ca cu scăderea concentraţiei de calciu intracelular
→ameliorarea funcţiei diastolice →
scade necesarul de oxigen la nivelul miocardului
creste fluxul de sânge la nivel coronar
nu are efect asupra ritmului cardiac și pe TA → utilă la

pacienţii care nu pot tolera sau nu răspund la antianginoasele
clasice
Ivabradina- Corlentor- cp. 5, 7,5 mg
• scade frecvența cardiacă prin inhibarea directă a canalelor
ionice de Na+ (funny currents) de la nivelul nodului sinusal
• nu afectează forța de contracție
• scade consumul de O2 al cordului
• Indicații-
• alternativă la pacienții care nu pot beneficia de tratament cu
betablocante (eficacitate comparabilă cu acestea)
• în asociere cu beta blocante la pacienții cu CI insuficient
controlați cu doze optime de beta blocant
IECA
• se iau în considerare la toți pacienții cu CIcare au și DZ, IC, IMA
în antecedente
• au efecte dovedite cardioprotectoare și antiaterogene
Statinele
Statine de tip 1, compusi naturali și semisintetici :
Lovastatina- Mevacor
Simvastatina- Zocor
Pravastatina- Lipostat
Statine de tip 2, de sinteza

Rosuvastatina- Crestor
Atorvastatina- Sortis
Statinele
Mecanism de actiune- inhiba biosinteza colesterolului
Inhiba HMG- CoA reductaza

(hidroxi-metil-glutaril CoA reductaza)→ nu se mai
sintetizeaza mevalonat→ nu se mai sintetizeaza colesterol in
hepatocit→ cresterea de R hepatocitari pentru colesterol
prin up-reglare→ cresterea captarii de LDL din plasma→
scaderea LDL din plasma
In paralel
Cresc moderat nivelul HDL-colesterolului
Reduc usor nivelul plasmatic al TG
Statinele
Efecte farmacologice
• Scaderea LDL plasmatic cu 15-30%

• Cresterea HDL cu 10%
• Scaderea trigliceridelor cu 10-25%
Statinele
Efecte farmacologice non-lipidice
• ameliorarea functiei endoteliale prin actiune antioxidanta
• inhibarea agregarii plachetare la nivelul vaselor lezate
• stabilizarea placii de aterom
• scaderea inflamatiei asociate aterosclerozei
Statinele
Indicatii
• dislipidemii in care cresterea LDL este mai mare decat a
trigliceridelor
• hipercolesterolemie
• pentru prevenirea evenimentelor CV la pacienti cu afectiuni
CV aterosclerotice sau DZ
• Asocieri
• cu fibratii
• cu inhibitori ai absorbtiei lipidelor
Statinele
Reactii adverse
• hepatice- citoliza→ cresterea transaminazelor serice
• musculare- slabiciune, dureri musculare, cresterea CK =
miopatie
↑ foarte mari a CK→rabdomioliza→mioglobinurie→IR
Rosuvastatina, Atorvastatina- hidrosolubile- determina rar

miozita, fata de
Simvastatina, Pravastatina- liposolubile- patrund mai usor
in celula musculara
Statinele
Monitorizarea pacientului
• masurarea TGP si TGO la 3 luni in primul an, apoi la 6 luni
• masurarea CK la initierea tratamentului sau cand pacientul acuza
slabiciune sau dureri musculare
Risc de miopatie
Statine +
amiodarona
verapamil
macrolide
ketoconazol
fibrati
ciclosporina
Statinele
Mod de administrare
• Seara la culcare
Doze
• Regula dublarii dozelor:
• 10 mg/seara- daca nu se normalizeaza valorile
lipoproteinelor→ 20 mg/seara daca nu se normalizeaza
valorile → 40 mg/seara
Statinele
Doze echivalente de statine pentru scaderea
colesterolului cu 30- 40 %
Statine Doze (mg/zi)
• Rosuvastatina 5-10
• Atorvastatina 10
• Simvastatina 20- 40
• Lovastatina 40
• Pravastatina 40
• Fluvastatina 40- 80
Acidul acetil salicilic- Aspirina, Aspenter, Aspirin
cardio
Inhibă ireversibil, prin acetilare, COX 1 de la nivel plachetar
↓
scade sinteza de TXA2
↓
inhibă agregarea plachetară
↓
prelungește timpul de sângerare
Aspirina
Inhibă și COX 1 de la nivel endotelial
↓
Limitare a efectului antiagregant prin scăderea sintezei de PG
I2 (prostacilină) la doze mari- 2-3 g/zi
!!!! La doze mici- 75-150 mg/zi, celula endotelială nucleată,

resintetizează COX, consecutiv și PG I2
Aspirina
Indicații
IMA
angina instabilă
profilaxia primară a IMA și a AVC la
bolnavii cu risc CV- HTA, dislipidemie, fumat
arteriopatie periferică
asociere cu alte antitrombotice
Aspirina
Doze- 75-150 mg/zi- este bine tolerată
Reacții adverse
puține- posibile sângerări digestive la persoane cu ulcer,
gastrită
risc de sângerare în asociere cu anticoagulante sau
fibrinolitice
Contraindicații
alergie la salicilați
sângerări recente
ulcer în evoluție
Clopidogrel- Plavix, Trombex
Inhibă ireversibil R plachetari pentru ADP (subtipul P2Y12)→
inhibă funcțiile plachetare- aderarea și agregarea pe toată
durata de viață a trombocitelor- 7-10 zile
Clopidogrel
• Reacții adverse mai reduse față de ticlopidină
• rar neutropenie, trombocitopenie
• risc de purpură trombotică trombocitopenică
• Indicații- aceleași ca pentru Ticlopidină

• la pacienții cu IMA, cei cu angioplastie coronariană- se
asociază cu aspirină
• Farmacocinetic
• este promedicament, efectul este dependent de doză,
se menține 7-10 zile după întreruperea administrării
Clopidogrel
• DOZA- uzual 75 mg/zi
• - IMA, sdr coronariene- inițial 300 mg
• Contraindicații
• uler gastric, duodenal
• hemoragii cerebrale
• IH
Prasugrel- Efient
Inhibă ireversibil R plachetari pentru ADP (subtipul P2Y12)→
inhibă funcțiile plachetare- aderarea și agregarea
Indicații
în asociere cu aspirina in sindroame coronariene acute tratate
intervențional
alternativă la pacienți cu rezistență la clopidogrel
Ticagrelor- Brilique- cp. 60,90 mg.
• antagonist selectiv al R pentru ADP P2Y12

• împiedică agregarea și activarea plachetară mediată de ADP
• în asociere cu AAS pentru prevenția evenimentelor
aterotrombotice la pacienți cu angină instabilă, IM cu
supradenivelare de ST, la cei cu intervenție coronarienă
percutană su by-pass coronarian
• inițial 180 mg. continuată cu 90 mg.x2/zi
• RA
• dispnee, epistaxis, hemoragii GI
• efecte dovedite cardioprotectoare și antiaterogene au:
• statinele, IECA (sau sartanii), beta blocante și
aspirina (sau clopidogrel)- administrare toată viața
• pacienții care au avut proceduri intervenționale- 1 an dublă
terapie antiagregantă- aspirină+ ticagrelor, prasugrel sau
clopidogrel
• în criza anginoasă întotdeauna nitroglicerină
• în tratamentul de fond- ca primă linie- beta blocante, dacă nu
sunt tolerate- BCC DHP; dacă simptomatologia persistă-
asocierea de ivabradină, nitrați, trimetazidină, ranolazină
• în AP stabilă și IC sunt CI combinațiile dintre ivabradină,
nicorandil sau ranolazină sau nicorandil- nitrați
Medicamente utilizate în astmul
bronșic și bronhopneumopatia
obstructivă cronică
Astmul bronșic și BPOC
sunt boli cronice bronhoobstructive.
Se caracterizează prin dispnee expiratorie.
Datorită obstrucției, la finalul expirului o cantitate
importantă de aer rămâne în plămân.
Astm bronșic
• Boală cronică a căilor respiratorii
• Afecțiune heterogenă→ prezența unei inflamații cronice la
nivelul căilor aeriene →determină obstrucție variabilă și
reversibilă
• HRB→indusă de alergeni, subst iritante, efort fizic, modificări
climatice, infecții virale
• Evoluția clinică→exacerbări și remisii
• Episoadele acute (exacerbările)
Astm bronșic
Manifestările episoadelor acute (exacerbări)
• dispnee expiratorie
• tuse
• wheezing
• senzație de constricție toracică
Se pot remite spontan sau sub tratament, pot fi absente
perioade lungi.
Astm bronșic
Etiologie
• Astm bronșic alergic- afecțiune IgE mediată prin sensibilizare
la alergeni inhalatori sau alimentari- maj cazurilor la copii,
50% din cazuri la adult
• Astm bronșic intrinsec- absența unui teren atopic, declanșat
de infecții virale sau bacteriene repetate
Procesul inflamator cronic→remodelarea bronșică care implică
toate structurile peretelui bronșic→HRB→creșterea rezistenței
la fluxul aerian→apariția în timp a obstrucției ireversibile și
creșterea severității bolii
BPOC
• Afecțiune cronică caracterizată prin o limitare persistentă a
fluxului aerian în căile respiratorii, progresivă și asociată cu un
răspuns inflamator cronic în căile aeriene și în plămâni.
• Cauze- expunerea la fum de țigară, factori poluanți
Limitarea cronică a fluxului aerian este determinată de:
• bronșita obstructivă
• distrucția parenchimului pulmonar
BPOC
• Procesul inflamator cronic și distrucția tisulară→↓VEMS și
afectarea transferului de gaze între alveole și vasele de
sânge→hipoxie și hipercapnie
• Asociat→hipersecreție de mucus, tuse productivă
• În timp apare hipertensiunea pulmonară (prin vasoconstricția
hipoxică a arterelor pulmonare mici)→progresie către CPC cu
ICD
• Similar AB există episoade de exacerbare determinate de
infecții bacteriene, virale, expunere la factori poluanți,
exacerbări ale bolilor cardiace sau tromboembolism pulmonar
BPOC
• Există o afectare sistemică cu agravarea unor afecțiuni
cronice:
• decompensarea IC
• cașexie
• osteoporoză
• anemie
• DZ
• depresie
• Diagnosticul de astm bronșic se stabilește pe baza datelor
clinice
• spirometria este utilă pentru confirmarea diagnosticului de
astm și în stabilirea reversibilității și severității astmului
• pe baza severității simptomelor și valorilor spirometrice
cazurile nou diagnosticate se clasifică în 4 stadii
de severitate- intermitent, ușor, moderat și sever persistent
• la pacienții aflați sub tratament, astmul se

clasifică în funcție de nivelul de control al bolii- controlat,
parțial controlat și necontrolat
• Diagnosticul de BPOC se stabilește pe criterii clinice și
funcționale, spirometria pentru confirmarea diagnosticului
• BPOC se clasifică în funcție de valorile spirometriei în 4 stadii

de severitate- I-IV
Obiectivele în tratamentul AB
• obținerea și menținerea controlului astmului
• prevenirea exacerbărilor
• menținerea unei funcții pulmonare cât mai aproape de cea
normală
• asigurarea unei activități fizice normale, inclusiv exerciții fizice
și sport
• prevenirea dezvoltării obstrucției ireversibile
• prevenirea efectelor adverse ale medicației
• creșterea calității vieții pacienților
Obiectivele în tratamentul BPOC
• reducerea simptomelor cronice
• prevenirea progresiei bolii
• creșterea toleranței la efort
• reducerea mortalității
• prevenirea și reducerea efectelor adverse ale medicației
• prevenirea și tratamentul exacerbărilor și complicațiilor
• creșterea calității vieții pacienților
Măsuri farmacologice
Astmul bronșic
• Medicamente bronhodilatatoare
• Medicamente antiinflamatoare
Astmul bronșic
Dpv clinic medicația poate fi:
• Medicație de fond (de control)- ca terapie de menținere,
pentru reducerea inflamației cronice și pentru controlul pe
termen lung al simptomelor
• Medicația utilizată în crize- pentru tratamentul simptomelor
acute, al exacerbărilor sau ptr prevenirea pe termen scurt a
bronhoconstricției
• Terapia de asociere (add-on)- în formele severe, cu simptome
persistente și exacerbări frecvente, simptome care persistă în
ciuda optimizării terapiei de fond
BPOC
• Medicamente bronhodilatatoare
• Medicamente antiinflamatoare
• Alternative terapeutice- antibiotice, mucolitice,
imunostimulatoare și imunomodulatoare, vasodilatatoare
Modalități de administrare
• Calea inhalatorie- eficiență terapeutică mai mare cu limitarea
reacțiilor adverse sistemice
• Condiționare sub formă de:
aerosoli presurizați dozați- metered dose inhaler (MDI)
dispozitive cu pulbere pentru inhalare- dry powder
inhaler (DPI)
soluții pentru nebulizare
• Calea orală – excepțional, când nu se poate folosi calea
inhalatorie , pentru medicamente inficiente inhalator-
teofilina
• Calea i.v.- urgențe- efecte adverse mai frecvente și severe
Medicamente bronhodilatatoare
• Agoniști beta2 adrenergici

• Anticolinergice
• Metilxantine
Agoniști beta2 adrenergici
• Cu durata medie de acțiune

• - Salbutamol, Terbutalina, Fenoterol-
avantajoase pentru tratamentul crizelor astmatice
• Cu durata lungă de acțiune- Salmeterol,

Formoterol- folosite exclusiv profilactic
• Mecanism de acțiune
• stimularea R β2 din fibele musculare bronșice produce
bronhodilatația rapidă- este înlăturată criza de AB și se
împiedică producerea crizelor previzibile
• Alte efecte:
• previn degranularea mastocitelor și eliberarea mediatorilor
proinflamatori
• inhibă funcția unor celule implicate în inflamația cronică-
eozinofile, Ly T, celule dendritice, celule epiteliale
• stimulează clearance-ul muco-ciliar
• inhibă eliberarea Ach din terminațiile colinergice- reduc
reflexul bronhoconstrictor colinergic
• previn formarea edemului prin scăderea permeabilității
vaselor mici
• asigură funcționarea mai bună a R pentru GC
• Efectul antiinflamator este minor- acțiune doar asupra
răspunsului imediat
• pe termen lung nu influențează inflamația cronică și HRB→
→în tratamentul cronic se admin. GC

inhalatori
• Efecte extrapulmonare
• tremor muscular
• efect tocolitic
• beta2 adrenomimeticele cu durată scurtă de acțiune→
prima linie de tratament în criza de astm bronșic
→ în BPOC pentru tratamentul exacerbărilor
inhalator- aerosoli sau nebulizări
• beta2 adrenomimeticele cu durată lungă de acțiune- în
tratamentul de fond al AB în asociere cu GC
inhalatori la adulți și copii peste 5 ani→control mai bun
decât utilizarea regulată a celor cu durată scurtă de acțiune
• BPOC- beta2 adrenomimeticele cu durată lungă de acțiune- în
monoterapie sau în asociere cu anticolinergice sau GC
inhalatori, in tratamentul de fond
Reacțiile adverse sunt dependente de doză
• tahicardie, palpitații, aritmii
• tremor muscular
• cefalee, anxietate
• toleranță- prin fenomenul de desensibilizare- GC previn
dezvoltarea acestui fenomen
• bronhospasm paradoxal
• scăderea controlului astmului prin utilizare continuă a
compușilor cu durată lungă de acțiune în monoterapie
• Salbutamol- VentolinR- aerosoli presurizați dozați 100µg/doză
cp. 4 mg, sol ptr nebulizare 5 mg/ml, sirop 2 mg/5 ml, sol inj 0,5
mg/ml
• cel mai utilizat compus în tratamentul crizei de AB
• nu are efecte adverse CV la doze uzuale administrate inhalator
• Salbutamol+bromura de ipratropiu- Combivent- în
tratamentul exacerbărilor de astm sau BPOC
• Salmeterol- SereventR – aerosoli 25 µg/doză
• compus lipofilic cu durată lungă de acșiune și debut lent al
efectului
• indicat în tratamentul de fond al astmului persistent moderat
și sever, BPOC std III-IV-
• nu în monoterapie- nu reduce inflamața bronșică
• doar în combinație cu GC inhalatori
• combinații în doză fixă- salmeterol+ fluticasonă propionat-
25/125, 25/250 25 µg/doză- ADP sau diskus cu pulbere
• SeretideR 1 puff la 12 h
• Formoterol- pulbere 6, 9, 12 µg/doză
• are debut rapid al efectului- 3-10 min, durată lungă de
acțiune- 10-12 ore
• indicat în tratamentul de fond al AB si BPOC în asociere cu GC
inhalatori 1 puff/12 h
• combinația formoterol- GC se poate administra în exacerbările
de AB 1 puff la nevoie nu mai mult de 12 puffuri/zi
• ca terapie de fond 1 puff/12 h
Metilxantine
Teofilina
• are efect bronhodilatator și antiinflamator
• inhibă PDE, blochează R pentru adenozină
• se folosește în asociere cu etilendiamina proporție
86:14 – aminofilină
Teofilina
Indicații
• în tratamentul de fond al astmului- în treapta 3 în asociere cu
GC inhalatori sau ca terapie asociată combinației beta 2
agoniști+ GC inhalatori în treptele 4-5, administrată oral
• tratamentul exacerbărilor de astm- i.v sub formă de
aminofilină la pacienții care nu răspund la alte
bronhodilatatoare. Nu se recomandă asocierea de rutină cu
beta 2 agoniști inhalatori- risc de RA și deces
• BPOC- oral în asociere cu beta 2 agoniști cu durată lungă de
acțiune
Teofilina
• Mod de administrare
• oral- cp cu eliberare prelungită 8 mg/kg/zi în 2 prize (cp
normale cu eliberare rapidă nu se recomandă ptr că prezintă
fluctuații mari ale conc plasmatice)
• conc. terapeutică 5-15µg/ml la adulți- se monitorizează când:
• nu se obține răspunsul terapeutic scontat
• apar RA la tratament
• interacțiuni medicamentoase
• Preparate
• Teofilină- TeotardR- caps cu eliberare susținută 200, 350 mg
• Aminofilină- MiofilinR – cpas, cp 100, 200 mg, fiole 10 ml sol
inj. 24 mg/ml
• RA-
• anorexie, grețuri vărsături, crește secreția gastrică acidă,
favorizează BRGE
• tahicardie, aritmii- la admin i.v.
• agravarea CI, criză de angină pectorală
• SNC- cefalee, nervozitate, insomnie, convulsii
• creșterea diurezei
Anticolinergice bronhodilatatoare
• cele mai utilizate bronhodilatatoare în BPOC- de primă linie

• unele subtipuri de astm
• mec. de acțiune- blocarea R M3 din fibrele musculare netede
bronșice
Indicații
• BPOC
• sunt mai eficiente decât beta 2 agoniștii
• în exacerbări în asociere cu beta 2 agoniști cu durată scurtă
de acțiune
• în tratament cronic cu compuși cu durată lungă de acțiune
Indicații
• Astmul bronșic
• în exacerbări în asociere cu beta 2 agoniști cu durată scurtă
de acțiune
• compuși cu durată lungă de acțiune în treapta 4-5 ca terapie
de asociere- Tiotropiu- sau la cei care nu tolerează beta 2
agoniștii
• în unele fenotipuri de AB, pacienți cu simptome nocturne,
astmul indus de efort
Efecte adverse
• hiperreactivitate bronșică de rebound la întreruperea
tratamentului
• bronhospasm paradoxal
• uscăciunea gurii, gust metalic după administrarea de bromură
de ipratropiu
• foarte rar retenție urinară la vârstnici
• Bromura de ipratropiu- Ipravent Inhaler ADP 20 µg/doză

• acțiune neselectivă pe toți R M
• efect bronhodilatator mai lent decât beta 2 agoniștii dar de
durată mai lungă
• admin. de 4 ori/zi nu mai mult de 12 puffuri/24 h
• spray nazal- admin. în rinita alergică și vasomotorie
• Combinații în doze fixe cu:
• Salbutamol- 0,5/25 µg sol. ptr nebulizare
• Fenoterol- Berodual ADP 20/50 µg
• Bromura de Tiotropiu- SpirivaR- caps, ptr inhalare 18 µg, ADP

2,5 µg/doză
• are durată lungă de acțiune > 24 h, admin. odată/zi
• selectivitate pe R M3
• de elecție în tratamentul cronic la BPOC
• RA- uscăciunea gurii
Medicamente antiinflamatorii
• Glucocorticoizii
• Modificatori de leucotriene
• Inhibitorii degranulării mastocitare
• Anti IgE
• Alte terapii- antihistaminice H1, inhibitori de PDE4,
imunoterapia specifică
Glucocorticoizii
• Cea mai eficientă medicație antiinflamatorie în AB
• efectul se datorează acțiunii la nivel nuclear prin intermediul R
specifici intracitoplasmatici- influențează exprimarea genelor ce
codifică principalii mediatori ai inflamației
• GC inhalatori- prima linie de tratament de fond în AB, în toate
formele de astm persistent, cu eficiență mai scăzută în BPOC
• GC inhalatori au efecte adverse locale minime, dar la copii pot
apare efecte adverse sistemice
• GC orali- admin în exacerbări, pe perioade scurte sau în astmul
corticodependent
• GC i.v. se admin. în exacerbări severe, la pacienți care nu răspund
la tratamentul cu β2 agonițti
Glucocorticoizii
• Efecte farmacologice în astm și BPOC
• inhibă formarea citokinelor proinflamatorii IL-1, IL-3, IL-4, IL-5, IL-9,
IL-13, TNF-α, GM-CSF
• favorizează apoptoza eozinofilelor
• scad permeabiliateta vasculară- reduc edemul inflamator
• previn migrarea celulelor inflamatorii și favorizează repararea
epitelială
• reduc sinteza de PG și LT
• reduc secreția de mucus
• pe termen lung scad hiperreactivitatea bronșică
• potențează efectul bronhodilatator al β2 agoniștilor
• previn desensibilizarea R β2
Glucocorticoizii
• Indicații
• Astm bronșic la copii și adulți
• -inhalator- tratament de fond în formele persistente, în
monoterapie sau asociați cu beta 2 agoniști cu durată lungă de
acțiune sau cu modulatori de leukotriene
• oral sau parenteral- tratamentul exacerbărilor pe perioadă
scurtă- 3-7 zile
• BPOC- inhalator în combinație cu beta 2 agoniști cu durată
lungă de acțiune în treapta III- IV de tratament
• sistemic- în exacerbări
• au eficiență mai mică decât în astmul bronșic, nu influențează
progresia bolii sau mortalitatea
Glucocorticoizii
• GC inhalatori
• Beclometazona dipropionat ADP 250 µg/doză- 1-2 puffuri de
3-4 ori/zi
• Fluticazona propionat- FlixotideR ADP 125 și 250 µg/doză,
diskus cu pulbere pentru inhalare 250 și 500 µg/doză, sol ptr
nebulizare 0,5 și 2 mg/2ml- 1-2 pufuri de 1-2 ori/zi
• Salmeterol+ Fluticazona- SeretideR
• Budesonid- PulmicortR ADP 200, 400 µg/doză- 1 puff x2/zi
• Triamcinolon acetonid- AzmacortR ADP 200 µg/doză
Glucocorticoizii
• GC inhalatori- efecte în AB
• asigură un control mai bun al simptomelor decât beta 2
agoniștii
• ameliorează funcția pulmonară
• scad necesarul folosirii beta 2 agoniștilor de criză și a GC orali
• scad hiperreactivitatea bronșică în administrare pe termen
lung
• cresc calitatea vieții pacienților
• scad nr de internări, prezentările în serviciul de urgență și nr
excerbărilor
• scad mortalitatea prin astm
• GC inhalatori
• efect terapeutic mare- compuși lipofilici, cantonare locală
• efecte adverse reduse:
- disfonie
- candidoză bucală
- efecte iritative locale
• GC orali
• recomandați în exacerbările din astm, perioade scurte de
timp, 1-2 săptămâni (cu reducerea dozelor după 7 zile), în
forme severe corticodependente
• Prednison- cp. de 5 mg, 30-40 mg/zi
• Metilprednisolon- MedrolR cp de 4, 16, 32 mg, pulbere
liofilizată 500 mg, preferat pe termen mai lung (are activitate
de tip mineralocorticoid minimă)
• Administrarea se face dimineața în jurul orei 7 (secreția
endogenă de cortizol este maximă)
• în astmul corticodependent- 10-15 mg/zi pe o perioadă lungă
Glucocorticoizii orali
• Produc reacții adverse sistemice semnificative:
• retenție hidrosalină
• HTA
• tulburări psihotice, excitație, insomnie
• hiperglicemie, diabet
• tulburări GI, ulcer
• manifestări de tip Cushing iatrogen
• osteoporoză, , creștere oprită la copii, crește frecvența și gravitatea
unor infecții bacteriene, virale, micotice, miopatie cortizonică, la
nivelul pielii- striuri, vergeturi, teleangiectazii, echimoze, leziuni
purpurice
• corticodependența- întreruperea administrării va declanșa apariția
crizei astmatice
Glucocorticoizii
• GC injectabili- iv- în exacerbările severe, la pacienți care nu

prezintă ameliorare după administrarea de β2 agoniști
• - Hemisuccinat de hidrocortizon- HHC- inițial 4 mg/kg, urmat
de o DÎ de 3 mg/kg la 6 ore- după controlul simptomelor se va
trece la administrarea orală
• Metilprednisolon- 1-2 mg/kg inițial la 6 h, apoi la 8-12 ore
Modulatori de leucotriene
• Leucotrienele LTC4 LTD4 și LTE 4- autacoizi implicați în

patogenia astmului bronșic cu efecte proinflamatoare și
bronhoconstrictoare
• Montelukast, Zafirlukast- antagoniști competitivi ai LT,
blochează R LTR1, admin. intern ptr profilaxia de durată a
crizelor de astm ușor și moderat
• Zileuton- inhiba 5-lipooxigenaza, enzimă care intervine în
sinteza LT- admin. profilactic
• Mecanismele de acțiune a modulatorilor de
leucotriene
• Efecte terapeutice:
• efect antiinflamator prin reducerea infiltratului eozinofilic, dar
mai redus decât al GC
• inhibă bronhoconstricția indusă de: alergeni, efort fizic, aer
rece, AINS
• controlează simptomatologia de astm
• ameliorează funcția pulmonară
• reduc utilizarea medicației de criză
• Indicații clinice:
• în tratamentul de fond al astmului ușor sau moderat, ca alternativă
a GC inhalatori la pacienți care nu răspund sau au CI la GC
• nu sunt eficienți în criză
• astm indus de aspirină, astm indus de efort, astm asociat cu rintă
alergică
• se pot folosi ca monoterapie sau asociați cu GC inhalatori la cei care
nu tolerează beta 2 agoniști cu durată lungă de acțiune
• !! tripla terapie GC inhalatori+ modulatori de leucotriene+β2
agoniști cu durată lungă de acțiune nu este recomandată
• în BPOC nu sunt eficienți
• Reacții adverse:
• zileuton, zafirlukast la doze mari- creșterea enzimelor
hepatice
• reacții neuropsihiatrice- agresivitate, iritabilitate, halucinații,
depresie
• interacțiuni medicamentoase între zileuton și zafirlukast cu
antiepileptice, teofilină, anticoagulante orale- e necesară
ajustarea dozelor
• Montelukast- SingulairR – singurul aprobat la copii < 12 ani
• cp. 10 mg, cp masticabile 4 și 5 mg, granule 4 mg- admin.
odată/zi
• Zafirlukast AccolateR- 20-40 mg x 2/zi
• Zileuton- ZyfloR – 600 mgx2/zi

Inhibitorii degranulării mastocitare- Cromone
• Cromoglicatul disodic
• are proprietăți antialergice și antiinflamatorii
• eficace după 3-4 săptamâni
• utilizat și în rinita alergică, conjunctivita alergică- topic
• stabilizează membrana mastocitelor pulmonare și inhibă
eliberarea de histamină și leucotriene
• inhibă activarea funcțională a eozinofilelor la pacienții cu
astm
Cromoglicatul disodic
Indicații clinice
• Se folosesc în tratamentul de fond al astmului bronşic alergic
în administrare inhalatorie în asociere cu GC
• nu este eficient în criză
• are eficacitate inferioară GC inhalatori
• rinită și conjunctivită alergică
• alergii alimentare- oral
• mastocitoză sistemică- oral
Reacții adverse
• efecte iritative, senzație de arsură la nivelul mucoasei nazale
și oculare
Inhibitorii degranulării mastocitare- Cromone
• Cromoglicatul disodic- NalcromR , AlergoromR - sol. oftalmică și

nazală 20 mg/ml; caps 200 mg; pulbere ptr inhalație, spray- 2
pufurix4/zi
• Nedocromilul- potență mai mare decât cromoglicatul de sodiu,
aerosoli, 2 mgx4/zi
• Ketotifen- ZaditenR - cp.1 mg.,sirop 1 mg/5 ml, sol. oftalm. 0,25

mg/ml
• are efect antianafilactic și antihistaminic- indicat la bolnavi cu AB și
rinită alergică sau cu manifestări alergice cutanate, la copii, oral 2
mgx2/zi
• produce sedare, somnolență
Terapia anti IgE
• Omalizumab- atc monoclonal de tip IgG- se leagă de

porțiunea Fc a IgE →nu mai permite fixarea IgE de R specifici
și activarea celulelor efectoare după expunerea la alergen
• determină reducerea procesului inflamator cronic în căile
respiratorii
• Indicat în formele severe de astm, treapta 5 de tratament
• Asocierea la GC inhalatori în doze mari și beta 2 agoniști cu
durată lungă de acțiune a permis reducerea dozelor de GC
inhalatori și controlul mai bun al bolii
• Admin. s.c. 75-600 mg la 2-4 săptămâni
• Asocierea la GC inhalatori în doze mari și beta 2 agoniști cu
durată lungă de acțiune a permis reducerea dozelor de GC
inhalatori și controlul mai bun al bolii
• Omalizumab
• se mai administrează în urticarie cronică idiopatică
• locale- eritem, durere, prurit
• cefalee, febră mai ales la copii
• reacții anafilactice- se recomandă supraveghere 2 ore, după
administrare
Medicația Sistemului Nervos
Central
CURS VII
Medicatia sistemului nervos central
A. Medicamente cu actiune deprimanta- inhibitoare ale
SNC
B. Medicamente cu actiune stimulanta-psihotonice

Neurotransmițători de la nivelul SNC
• Acetilcolina- R muscarinici si nicotinici
• Dopamina- R familia D1 (D1 si D5) cuplati cu proteine Gs și
familia D2 (D2, D3, D4) cuplati cu proteine Gi
• Acidul gama-aminobutiric (GABA)- R GABA A și GABA B
• Acidul glutamic- NMDA și AMPA
• Glicina-
• Serotonina- R 5- HT 1A, 5- HT 2A, 5-HT3, 5-HT4
• Noradrenalina-R α1, α2, β1, β2
• Histamina- R H1, H2, H3
• Peptide opioide- R µ, κ, λ
Neurotransmițătorii de la nivelul SNC
• Tahikinine- NK1
• Endocanabinoizi- CB1
A. Medicamente cu actiune deprimantă:
• neselectiva
- anestezice
- hipnotice si sedative
• selectiva
a. predominanta pe functii psihice
• anxiolitice
• antipsihotice (neuroleptice)
b. predominanta pe functii motorii
• antiepileptice
• miorelaxante centrale
antiparkinsoniene
c. predominanta pe durere
• analgezice opioide
d. predominantă pe funcții cognitive
medicația bolii Alzheimer
nootrope
SEDATIVE-HIPNOTICE-ANXIOLITICE
• Efectul sedativ
liniştire
deprimare SNC
scăderea performanţelor psihomotorii
somnolenţă.
• Efectul hipnotic sau somnifer
• inducerea sau prelungirea duratei somnului

• Somnul fiziologic- prezintă repetarea unor cicluri de
aproximativ 90 minute, în care alternează perioade de somn
lent și somn rapid
• Somnul lent are 4 faze, progresiv mai profunde, durată- 60-90
min
• somnul rapid – REM- ocupă 25% din durata totală a somnului,
apar mișcări rapide ale globilor oculari și creșterea activității
vegetative- vise, important pentru refacerea activității
cerbrale
• Efectul anxiolitic
• scăderea anxietăţii, a panicii, a fricii nejustificate

ANXIOLITICELE
• Tulburarea anxioasă generalizată (o stare permanentă de

anxietate excesivă fără nici un motiv evident)
• Atacul de panică (atacuri bruște de frică terifiantă însoțite de

simptome somatice ca transpirații, tahicardie, dureri toracice
anginoase, tremurături)
• Fobiile (teamă persistentă față de anumite obiecte și situații:

șerpi, spații închise, zbor cu avionul, interacțiuni sociale- fobia
socială)
• Tulburarea de stres posttraumatică (anxietatea declanșată de

rememorarea unei experiențe stresante trecute)
• Tulburarea obsesiv-compulsivă (comportament irațional, de ex.

frica de contaminare cu microbi ce duce la spălarea frecventă a
• Deprimarea activității sistemului nervos este
dependentă de doza folosită:
• la doze mici- sedare
• doze mai mari- efect hipnotic
• dozele foarte mari somn anestezic↑ și mai
mare a dozei→ comă→moarte
SEDATIVELE GENERALE
• Sunt medicamente care produc liniştire, somnolenţă,
fără a produce însă somn.
• Se folosesc în nevroze, stări de hiperexcitabilitate
sau chiar în tratamentul unor boli psihoorganice:
ulcer gastroduodenal, HTA.
• Compuşi din plante.
• nu sunt toxice.
SEDATIVE
• Se găsesc în diferite plante:
Valeriana, Leonurus, Crataegus, Humulus lupulus,
Passiflora
• Preparate:
Extraveral = Valeriana 80mg + fenobarbital 20mg
Emocalm=Sunătoare, Valeriană, Roiniță, Lavandă,
ulei esențial de portocală
SEDATIVE
Se pot folosi în scop sedativ şi următoarele
substanţe: barbituricele în doză de 1/3 – 1/5 din
doza hipnotică; benzodiazepinele (diazepam,
oxazepam).
BENZODIAZEPINE
• Sunt compuşi cu structură chimică comună -nucleul
benzodiazepinic-, pe care se găsesc diferite grupări
chimice. Primul reprezentant a fost introdus în
terapie în anul 1960 clordiazepoxid
• 1963- introdus în terapie diazepamul
• 1981- alprazolamul
• cele mai prescrise – eficacitate dovedită, relati sigure
BENZODIAZEPINE
Au 4 efecte importante:
• sedativ-hipnotic (liniştire, inducerea somnului);
• anxiolitic - reducerea anxietăţii și agresivității
• miorelaxant central - relaxarea musculaturii
striate
• antiepileptic-anticonvulsivant - combaterea
convulsiilor din intoxicaţii, hipocalcemie, epilepsie
Nu au efect antidepresiv, cu excepția alprazolamului

BENZODIAZEPINE
• Efecte periferice
• asupra respirației- inj i.v. rapidă- cauză de deprimare
respiratorie, stop respirator- mai ales la bolnavi cu
traumatisme cerebrale, BPOC
• efecte CV- în doze terapeutice- minime, în doze preanestezice-
scad TA, cresc frecvența cardiacă, diazepamul- crește fluxul
coronarian, are efect inotrop negativ
• efecte GI- efect protector față de apariția ulcerului de stres,
scad secreția nocturnă de HCl
BENZODIAZEPINE
• La depăşirea dozelor terapeutice pot produce narcoză şi apoi
comă.
• Din acest punct de vedere seamănă cu barbituricele dar, se
deosebesc prin faptul că au o margine de siguranţă mult mai
mare şi sunt mai puţin toxice decât barbituricele (doza letală e
de 50 de ori mai mare decât doza terapeutică).
• În doze mari produc paralizia centrului respirator.
BENZODIAZEPINE
• Efectele adverse
• sedare
• alterarea proceselor cognitive, scad atenția, concentrarea,
capacitatea decizională, dificultăți de învățare și memorizare-
în tratament cronic
• amnezie anterogradă
• diminuare performanţelor psihomotorii
• slăbiciune muculară, confuzie, oboseală, cefalee, amețeli
• uneori mai ales la bătrâni pot apare reacţii paradoxale:
anxietate, iritabilitate, agitaţie motorie (chiar
convulsii), stări confuzionale
BENZODIAZEPINE
• Au efect teratogen dacă se administrează la gravide în
primul trimestru de sarcină.
• Pot duce la dezvoltarea dependenţei, care seamănă cu tipul
de dependenţă barbiturat-alcool
• este încrucișată pentru toți compușii din această clasă
• În cursul administrării repetate se poate instala toleranţa
• sindromul de abstinență apare la 1-3 zile după întreruperea
tratamentului în cazul compușilor cu t1/2 scurt, după 1-2
săptămâni în cazul compușilor cu t1/2 lung- este relativ ușor-
manifestări- agitație, anxietate, insomnie, cefalee, tremor,
spasme musculare
BENZODIAZEPINE
• Contraindicaţii:
• şoferi, dispeceri, cei care mânuiesc maşini de înaltă precizie
• profesii care solicită atenție
• miastenia gravis datorită acţiunii miorelaxante
• se evită asocierea cu băuturi alcoolice, gravide în primul
trimestru.
Benzodiazepine
• Mecanism de actiune
Bezodiazepinele se fixeaza pe receptorii GABA-A lângă situsul
legarea a GABA => favorizeaza actiunea GABA => deschiderea
canalelor de Cl- => intrarea ionilor de clor in celula => hiper-
polarizare celula => inhibitia descarcarilor neuronale => efect
anxiolitic
Receptorul GABAA din SNC
• stimularea sa deschide canalul de clor, cu consecințe

inhibitorii, impiedicând stimularea celulei respective
• este modulat de benzodiazepine, barbiturice
Benzodiazepine
• Farmacocinetică
• absorbție orală bună- concentrația plasmatică maximă după
1h
• absorbție rectală rapidă la copiii mici
• difuziune bună la nivelul creierului, placentă, se excretă în
lapte
• metabolizate în ficat prin oxidare microzomială, apoi supuse
procesului de glucuronoconjugare
• în multe cazuri după oxidare rezultă metaboliți activi- ex
medazepam→diazepam→nordazepam→oxazepam
• Farmacocinetică
• BZD promedicamente, inactive ca atare, activate prin
metabolizare- clorazepat dipotasic
(promedicament)→nordazepam (activ)→oxazepam
(activ)→glucuronoconjugare (compuși inactivi)
• eliminarea- renal
Benzodiazepine
• Clasificare- în funcție de t1/2
• BZD cu acțiune scurtă- 3-8h- Oxazepam, Triazolam
• deprimă mai puțin respirația după administrare i.v., instalarea
toleranței și a dependenței e mai rapidă decât pentru celelalte
• BZD cu efect intermediar- 6-24h- Alprazolam, Lorazepam,
Temazepam- bine tolerate, doar la vârstnici frecvent reacții
secundare la doze mari
• BZD cu durată lungă de acțiune- > 24h- Diazepam, Clorazepat,
Clordiazepoxid, Flurazepam
Benzodiazepine
• Clasificare- în funcție de efectele farmacodinamice și utilizarea
clinică
• BZD anxiolitice/tranchilizante- Diazepam, Alprazolam,
Medazepam, Oxazepam, Lorazepam
• BZD hipnotice- Nitrazepam, Temazepam, Midazolam,
Flunitrazepam, Triazolam
Benzodiazepine
• Indicații terapeutice
• anxiolitice- în nevroze, afecțiuni însoțite
de tensiune psihică- diazepam- 5-10 mgx 3/zi oxazepam,
medazepam, colrdiazepoxid, lorazepam, alprazolam
• hipnotice-diazepam 10 mg/seara,
nitrazepam-5-10 mg/seara, flunitrazepam- 1-2 mg/seara,
triazolam-0,25-1 mg/seara
• inducerea anesteziei- midazolam
• anticonvulsivante- diazepam inj iv in
crizele convulsive, clonazepam
• relaxante musculare- diazepam-4-60
mg/zi în spondiloza lombară, alte dureri de cauză vertebrală
• Indicații terapeutice
• în pregătirea preanestezică şi îngrijirea postoperatorie, în
pregătirea manevrelor endoscopice
• în alcoolismul acut.
Benzodiazepine
Reactii adverse:
• sedare si scaderea performantelor
motorii
• potențează efectul altor substanțe
sedative și al alcoolului
• scaderea memoriei de lunga durata si
achizitia de cunostinte noi
amnezie anterogradă-uită fapte petrecute
din momentul cînd medicamentul a atins o anume concentrație
plasmatică până când aceasta revine sub valoarea respectivă
• toleranta – mai ales triazolam
Benzodiazepine
Reactii adverse
•dependență – slabă, toleranță la utilizare
pe termen lung, sindrom de abstinență la oprirea bruscă
manifestat prin agitație psihomotorie, cu anxietate, tremor,
convulsii
• reacții paradoxale la bătrâni – agitație,
convulsii
• tulburări dispeptice, tulburări de vedere
Benzodiazepine
• Antidotul în intoxicația cu benzodiazepine=

Flumazenil (Anexate)
• un antagonist benzodiazepinic - folosit pentru combaterea
deprimării centrale produsă de dozele mari de BZD agoniste
(tranchilizante).
Benzodiazepine
• Diazepam (Valium) are toate cele 4 efecte comune egal şi bine

reprezentate.
• Este practic metabolizat în totalitate în ficat, transformându-
se în nordiazepam (principalul metabolit), apoi în oxazepam,
ambii activi biologic.
• T1/2 e de 43 ore, în medie, pentru diazepam, ajungând până
la 90 ore pentru metaboliţii activi.
Benzodiazepine
• Se indică în nevroze, hiperemotivitate, insomnii nevrotice,

pregătire preoperatorie, tratamentul adjuvant al HTA,
ulcerului, lombosciatică, iminenţă de avort sau naştere
prematură ca tocolitic.
• Pentru efect anxiolitic se administrează în doză de 2 mg
odată, de 3 ori pe zi. Pentru efect hipnotic 10 mg/seara şi
pentru efectul miorelaxant se administrează în doză de 30-40
mg pe zi.
• Fiolele se injectează i.v. foarte lent sau i.m. în status
epilepticus, alte convulsii.
• Fiolele nu se amestecă cu nici un alt medicament în seringă
sau perfuzie.
Benzodiazepine
• Clordiazepoxid (Napoton) se foloseşte ca anxiolitic în nevroze,

miorelaxant, combate hiperemotivitatea.
•Oxazepam se foloseşte ca anxiolitic, hipnoinductor,
• miorelaxant.
•Clonazepam (Rivotril) este o BZD cu proprietăţi
anticonvulsivante - antiepileptice şi miorelaxante.Are potenţă
mare. Produce somnolenţă, dizartrie, ataxie.
•Medazepam (Rudotel, Ansilan, Glorium) se indică în nevroze;
nu deprimă puternic SNC, fiind un “anxiolitic de zi”, deoarece
nu produce somnolenţă. Are şi o acţiune proprie
de scădere a secreţiei gastrice acide, fiind folosit şi în
tratamentul adjuvant al ulcerului, de asemenea în HTA.
Benzodiazepine
• Alprazolam (Xanax) are efect anxiolitic şi proprietăţi

antidepresive. Este indicat în nevroze, hiperemotivitate,
depresii însoţite de agitaţie. Nu produce somnolenţă.
• Doza 0,25 - 0,5 mg odată.
Alte medicamente anxiolitice
• Buspirona (Buspar cp. 5, 10 mg)
• anxiolitic fara sa determine sedare
• nu are efect anticonvulsivant
• nu produce dependență
• oral 5 mgx3/zi în tulburări anxioase cronice cu/fără depresie
• Meprobramat- cp 400 mg
• Efecte farmacologice
• • antianxios
• • sedativ
• • miorelaxant
• mai puțin avantajos decât BZD
• Indicatii
• • agitatie
• • anxietate
• Hidroxizina (Calmogen)- cp 25 mg
• tranchilizant si sedativ
• antiemetic
• antihistaminic
slab anticolinergic
Indicații
• anxietate
• agitație psihomotorie
• nevroze
• dermatite alergice dermatite alergice- urticarie, dermatoze
pruriginoase cu componentă psihoafectivă
• Clonidina-
• eficace în stări de anxietate și atacul de panică
• acțiune pe R α2 centrali din locus ceruleus- efect anxiolitic,
diminuă tonusul simpatic periferic (efect antihipertensiv)
• mai este util și în migrenă
HIPNOTICE
• Hipnoticele sunt medicamente care grăbesc adormirea, cresc
durata totală a somnului, reduc numărul de treziri. Modifică
de obicei fazele somnului fiziologic. Acesta cuprinde, conform
aspectului electroencefalografic (EEG):
• somnul cu unde lente (cca 80% din total)
• şi somnul cu unde rapide (REM - rapid eyes movements) (cca
20% din total), când au loc mişcări rapide ale
globilor oculari şi se produc visele, ce conferă un caracter
odihnitor somnului.
HIPNOTICE
• Insomnia- clasificare
• după modul de instalare a somnului
• insomnie de inducție- pacientul nu reușește să adoarmă-
folosire de hipnotice cu durată scurtă de acțiune
• insomnie de menținere- pacientul adoarme normal, apoi se
trezește la 1-2h- administrare de hipnotice cu durată lungă de
acțiune
• insomnie cu trezirea prea rapidă-administrare de hipnotice cu
durată lungă de acțiune
HIPNOTICE
• Insomnia- clasificare
• După durata privării de somn
• insomnie tranzitorie-apare ca oconsecință a călătoriilor,
schimbare de fus orar, situații stresante- durează mai puțin de
1 săptămână
• insomnie de scurtă durată- stil de viață agitat, evenimente
stresante continue, efectul secundar al unor medicamente,
durează 1-3 săptămâni
• insomnie cronică- consecința depresiei, boli organice, origine
respiratorie- sforăit, apnee nocturnă, modificări hormonale de
la menopauză- mai mult de 3 săptămâni
HIPNOTICE
• Hipnoticele se indică în tratamentul insomniilor acute,
situaţionale (schimbarea fusului orar, internare în spital) şi
uneori în cele cronice, persistente.
• În doze mici (1/3-1/5 din doza hipnotică) se folosesc ca și
sedative (scad excitabilitatea centrală și vegetativă). Unele se
mai pot administra pentru efect narcotic (i.v.),
dar și pentru efect anticonvulsivant, antiepileptic.
Diferența dintre somnul indus de hipnotice vs. somn
fiziologic
- crește durata somnului lent
- scade durata și numărul perioadelor de somn
rapid
• Mecanism de acțiune:
• din punct de vedere fiziologic - inhibă SRAA
(sistem reticular activator ascendent)=> scade
vigilența corticală
• din punct de vedere biochimic - modificări ale
transmisiei sinaptice dependente de noradrenalină,
dopamină, serotonină si GABA
• Efecte adverse: reduc performanțele psihice, produc
somnolenţă, sedare, buimăceală la trezire, confuzie.
• Folosirea îndelungată dereglează somnul fiziologic.
• Oprirea bruscă a administrării poate creşte masiv proporţia
somnului cu vise, apărând chiar coşmaruri.
• Folosirea cronică de doze mari poate duce la o
gândire dificilă, scade înţelegerea, memoria, apare o vorbire
lentă şi neclară, iritabilitate.
• Pot produce toleranță.
• Unele somnifere (barbituricele, benzodiazepinele) pot
determina chiar dependenţă majoră, cu sindrom de
abstinenţă la întreruperea administrării.
• Efectul lor este potenţat de alcoolul etilic.
• Sunt contraindicate la conducătorii auto.
• Clasificarea hipnoticelor după structură :
→ hipnotice barbiturice
→ hipnotice nebarbiturice
Barbiturice
• Deprima neselectiv SRAA (sistem reticular activator
ascendent) ‚ scoarta, sistem limbic, talamus, hipotalamus
• La nivel molecular barbituricele facilitează şi prelungesc
efectele inhibitoare centrale ale GABA.
• Se fixează la nivelul receptorului GABA pe alt sediu decât al
GABA şi benzodiazepinelor, inducând modificări
conformaţionale ale acestuia, care favorizează starea deschisă
a canalului de clor, cu hiperpolarizare şi inhibiţie consecutivă.
• În doze mari pot activa direct canalul de clor.
• De asemenea, mai antagonizează acţiunea glutamatului,
neurotransmiţător cu caracter excitator.
Barbiturice
• Clasificare in funcție de durata somnului:
• Lunga - Fenobarbital > 8 ore

• Medie - Ciclobarbital, Amobarbital- 2-7h
• Scurta - Pentobarbital, Tiopental (folosit ca anestezic iv)
Barbiturice
• Efecte asupra SNC
• deprimă SNC în funcție de doză- de la sedare ușoară până la
anestezie generală
• scurtează somnul REM
• acțiune anticonvulsivantă
• efecte euforizante- se folosesc ca substanțe de abuz
• Alte efecte- la doze mari deprimă respirație și circulația
Hipnotice barbiturice
• Fenobarbitalul are efect inductor enzimatic asupra citocromului
P450
• stimulează la nivel hepatic sinteza de enzime: glucuronil-
transferază, ALA-sintetază (enzimă mitocondrială cu rol în sinteza
porfirinelor), aldehiddehidrogenază
• consecutiv crește viteza metabolizării hepatice a unor compuși
fiziologici (bilirubina), a unor medicamente administrate
concomitent, și a însuși barbituricului (autoinducție enzimatică)
• se utilizează la nou născuţi cu icter fiziologic prelungit, pentru a
stimula formarea de bilirubină directă
• efectul enzimoinductor este responsabil şi de instalarea toleranţei
(scăderea eficacităţii).
Barbiturice
• Barbiturice cu durată lungă de acţiune
Fenobarbitalul produce somn cu durata 8-12 ore. Doza
hipnotică este 100 mg.
În doză de 15-30 mg este sedativ, intrând şi în preparatul
Extraveral.
• Are şi efect antiepileptic-anticonvulsivant, fiind folosit atât
pentru prevenirea crizelor, cât şi în criza de rău epileptic pe
cale intramusculară (Atenţie! Preparatul românesc nu se
poate injecta intravenos, deoarece datorită
solventului propilenglicol poate provoca embolie şi moarte).
Barbiturice
• Alte indicații terapeutice
• efcet sedativ la doze mici- intră în componența unor preparate
– Extraveral
• pentru inducția anesteziei generale- Tiopental
Barbiturice
• Interacțiuni medicamentoase:
• fenobarbitalul scade activitatea
• anticoagulantelor orale
• a antidiabeticelor orale
• a digitoxinei
• griseofulvinei
• hormoni steroizi
Barbiturice
• ca hipnotice (au fost folosite, fiind inlocuite de

benzodiazepine)
• sedative (rar)- înlocuite de BZD
• anticonvulsivante (in epilepsie, intoxicații cu excitante

centrale, tetanos, eclampsie)
Barbiturice
Reactii adverse
- Somnolență, sedare reziduală, buimăcelă la trezire
- Confuzie (la batrani)
- Dereglarea somnului fiziologic
- Atentie la bolnavii cu porfirie (stimulează sinteza porfirinelor)
- Dependenta
• psihica
• fizica (sindrom de abstinenta = nervozitate, agitație,
insomnie, tremor, convulsii, delir)
• toleranta
- apare dupa 1-2 saptamini
- este incrucisata pentru hipnotice, alcool, anestezice
generale
Hipnotice barbiturice
• Intoxicatia acuta cu barbiturice
• Apare la doze de 20x mai mari ca cele terapeutice
• Doza Letala =3-10g
• este gravă- manifestări- comă profundă, relaxare musculară, areflexie
osteotendinoasă, bradipnee, hipotensiune, colaps
•
Tratamentul intoxicatiei:
• - se induce voma + spalatura gastrica
• - administrare de purgative osmotice
• - sustinerea respiratiei, circulatiei- perfuzii cu amine
simpatomimetice, ventilație asistată mecanic
• - alcalizarea urinii- administrare de bicarbonat de sodiu
• - diuretice osmotice
• - dializa peritoneala sau hemodializa
Fenobarbital
• barbituric cu acțiune lentă și prelungită, efectul apare la 1 h
de la administrarea orală, se menține aproximativ 8 h
• are proprietăți hipnotice și anticonvulsivante
• are efect inductor enzimatic și favorizează metabolizarea
hepatică a altor medicamente (anticoagulante orale,
antihistaminice, hormoni steroizi)
• produce toleranță
Barbiturice
• Fenobarbital
• Comprimate - 100 mg- 1 cp/seara ca hipnotic
• Comprimate 15 mg.- 1 cp de 2-3 x/zi ca sedativ
• Sol inj 100 mg/ml- 0,5-2 ml im in convulsii, – injectabil strict
im (este soluție uleioasă, contraindicată iv)
Hipnotice nebarbiturice
• Benzodiazepine- Nitrazepam, Flurazepam, Flunitrazepam
• Sunt preferate ca hipnotice pentru că:
• reduc mai puțin somnul paradoxal
• produc somn asemănător cu cel fiziologic
• nu produc inducție enzimatică
• toxicitate redusă
• risc de dependență mai mic comparativ cu barbituricele
Hipnotice nebarbiturice- compușii “Z”
• Zolpidem, Zopiclona, Eszopiclona, Zaleplona- compușii “Z”
• au mecanism asemănator BZD
Zolpidem- Stilnox- 5-10 mg la culcare, grăbește instalarea, crește
durata și ameliorează calitatea somnului- nu modifică somnul
fiziologic
• nu are efect anxiolitic,miorelaxant
• are efect anticonvulsivant slab- la doze de 10-20 de ori mai
mari decât pentru efectul hipnotic
• Mecanism de acțiune- pe R GABA-A, se legă de situsul
benzodiazepinic selectiv la nivelul subunității α1-
Hipnotice nebarbiturice- compușii “Z”
• Zolpidem- reacții adverse
• bine tolerat
• ocazional după doze mari, peste 20 mg- sedare matinală,
cefalee, amnezie
Zopiclona- Imovane-7,5 mg înainte de culcare
are și efect sedativ, anxiolitic, miorelaxant și anticonvulsivant
Reacții adverse- gust metalic, la vârstnici poate produce
iritabilitate, agresivitate
Zaleplona- caps 5-10 mg- doar în cazuri de insomnia de inducție-
t1/2 scurt- 1h-, administrat pe durate scurte (2 săptămâni)
nu produce sedare matinală, toleranță sau dependență
Eszopiclona- are indicație pe termen lung, recomandat în
insomnia de menținere, t1/2- 5-7h, nu produce toleranță și
dependență
Reacții adverse- cefalee, xerostomie, tulburări de memorie
Recomadari actuale pentru
tratamentul insomniei
• Insomnia prin deficit de adormire sau treziri
frecvente- zolpidem, eszopiclona, zopiclona
• insomnia pe fond de anxietate sau situatii
stresante- BZD- midazolam, temazepam,
estazolam
• cand se doreste un efect sedativ rezidual-
nitrazepam, flurazepam
• adormire dificila- zaleplona sau ramelteon
Caz clinic
• Femeie in varsta de 70 de ani se prezinta la medic pentru insomnie.
• In urma cu 2 saptamani, dupa decesul sotului, medicul de familie i-a
prescris 5 mg de diazepam dimineata. Dupa 1 saptamana de
tratament (atat a fost recomandat) a constatat ca are probleme cu
somnul si si-a mai administrat din proprie initiativa ina 1 tab de
diazepam seara la culcare. A continuat cu 2 tab/zi timp de 4-5 zile.
Dupa cateva zile, vaz\nd ca nu mai iese din casa, vecinii s-au alarmat
si au gasit-o in pat intr-o stare de somnolenta si dezorientare
accentuate. Au convins-o sa mearga la medicul de familie care i-a
inlocuit cp de diazepam cu Zolpidem, ½ cp de 10 mg inainte cu 30
de minute inainte de culcare. In urmatoarele zile femeias-a simtit
mai bine si si-a reluat activitatile zilnice.
Discuții
• BZD au inlocuit folosirea barbituricelor in tratamentul
anxietatii datorita sigurantei mai mari in administrare
• BZD sunt metabolizate in compusi activi, care le prelungesc
semnificativ efectele
• Reactiile de faza 1 (biotransformarea oxidativa) sunt
diminuate la varstnici, aceasta grupa de varsta fiind mai
sensibila la efectele metabolitilor activi ai BZD care se
metabolizeaza prin reactii de faz 1, cum este si diazepamul
• La pacientii varstnici se recomanda administrarea de BZD care
se metabolizeaza prin reactii de faza 2, respectiv conjugare,
care dau nastere la metaboliti inactivi- oxazepam, lorazepam,
temazepam
Discuții
• Alegerea zolpidemului pentru tratarea
insomniei este potrivita la vârstnic
• medicamentul are t1/2 scurt, nu produce
sedare reziduala, astfel incât pacienta și-a
putut relua activitățile zilnice
• BZD sunt folosite in primul rand pentru tratamentul
tulburarilor de anxietate
• au un debut rapid al efectului, sunt usor de manuit terapeutic,
fiind asociate cu o complianta buna si cu aparitia rara a
dependentei, comparativ cu barbituricele
• sunt prescrise pe scara larga la nivel mondial, atat in patologia
psihiatrica cat si pentru patologia care asociaza o componenta
psiho-somatica, manopere diagnostic, pre si post operator
• BZD hipnotice cum este Midazolamul se utilizeaza in insomnia
cauzata de excesul de anxietate
• Compusii Z sunt, la ora actuala medicamentele cele mai
frecvent utilizate in tratamentul insomniei
Melatonina
• Indicată ca monoterapie în tratamentul pe termen scurt al
insomniei primare, la pacienți cu vârsta peste 55 ani
• este un hormon natural produs de glanda pineală, înrudit
structural cu serotonina
• este asociată cu controlul ritmurilor circadiene
• acționează asupra R MT1, MT2 și MT3, care sunt implicați în
reglarea ritmurilor circadiene și în reglarea somnului
Melatonina
• regleaza ritmul veghe-somn (admin. in insomnii rebele si
insomniile prin schimbarea fusului orar, in oboseala
cumulativa)
• antioxidant (neutralizeaza radicalii liberi de O2 responsabili de
procesele degenerative)
• revitalizeaza sistemul endocrin feminin
• influenteaza imunitatea, creste capacitatea de autoaparare
• sol orala 3mg/ml, caps 3, 10 mg.
Melatonina
• iritabilitate, nervozitate, neliniște
• hiperactivitate psihomotorie
• amețeli, somnolență
• astenie, creștere în greutate
Este de evitat asocierea melatoninei cu medicamente care
influențează activitatea sistemului citocromului P450 și cu alcool
Agomelatina- Valdoxan
• acționează agonist asupra R MT1, MT2 și antagonist pe R 5-
HT2c
• indicat în tulburări depresive majore
• ameliorează simptomele depresiei și îmbunătățește calitatea
și eficiența somnului
• reacții adverse- sedare uțoară, cefalee
• opțiune de tratament la pacienți cu insomnie, dependenți de
alcool

Farmaco Clinica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmaco Clinica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologia clinică

Specialitate medicală care studiază acțiunea

• WHO (world health organization) in anii 70 a recomandat

• Aprobarea studiului de către autoritățile medicale ale

Introducerea de noi medicamente în practica medicală necesită studii

• Studii clinice de fază I- pe 15-50 voluntari sănătoși

• se pot deduce două mărimi:

• Factorii ce depind de medicament

• În alte cazuri, modificări minime ale structurii chimice

• Izomeria optică poate determina diferențe

• Factorii dependenţi de organism

• starea hormonală - poate uneori modifica relaţia doză-

• stările patologice -de obicei o funcţie dereglată este mai

• Factorii dependenţi de mediu

• Expunerea anterioară la medicamente

• Influența unui exces de agoniști, induce o reducere a

• Invers, poate apare fenomenul de suprasensibilizare

• Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

• Cardiace- CI, IVS, ischemie miocardică, ICC

• Reducerea pe termen lung a riscului de morbiditate și

• Medicamentele- intervin asupra mecanismelor patogenice ale

• După mecanismul de acțiune:

• inhibitoare simpatice centrale

• Monoterapia- eficacitate terapeutică mai mică, mecanismele

• Asocierea mai multor antihipertensive urmărește:

Combinații preferate Combinații acceptate

Blocant SRAA + BB-

• conform studiului ALLHAT- scad morbiditatea și mortalitatea

• Efectul antihipertensiv inițial se datorează:

• Diureticele tiazidice- Hidroclorotiazida- și cele tiazid-like-

Efecte adverse Contraindicații

Hidroclorotiazida- Nefrix- cp 25, 50 mg

• Diuretice economizatoare de K+ Triamteren, Amilorid- în

• Spironolactona- cp 25 mg, caps 50, 100 mg

• medicamente antihipertensive de primă linie

• bine tolerată- efecte adverse reduse

• blochează R AT1→ vasodilatație și ↓ TA

• Conform studiilor clinice- BRA au beneficii comune cu IECA în

!!! asocierea sartan cu IECA – CI în HTA

• Împiedică pătrunderea Ca2+ prin canalele lente membranare

• eficacitatea ca antihipertensive investigată extensiv în studii

• Efecte dăunatoare la bolnavi cu IC, prin scăderea debitului

BB sunt indicate alături de

• Angina pectorala- este manifestarea cardinală din cadrul bolii

• intre aportul de O2 prin arterele coronare

Prima- linie de tratament în criza de angină pectorală

• Donorii de NO= nitrovasodilatatoare → nitratii organici,

unguent cu nitroglicerina 2%- aplicat 2-5 cm, efectul durează 4-ore

– sisteme TTS (Transdermal Therapeutic System)- plasturi retard – 1/zi

• metabolit activ al isosorbid dinitrat

• !! nu se folosesc în angina vasospastică Prinzmetal

• Risc diabetogen → reduc secreția de insulină, cresc rezistența

• Studiile clinice au arătat eficiență comparabilă a diferitelor

• efect antiaritmic- !! doar Verapamil si Diltiazem

• cea mai frecventă- betablocante+BCC din clasa DHP

nu are efect asupra ritmului cardiac și pe TA → utilă la

Statine de tip 2, de sinteza

Inhiba HMG- CoA reductaza

• Scaderea LDL plasmatic cu 15-30%

↑ foarte mari a CK→rabdomioliza→mioglobinurie→IR

Rosuvastatina, Atorvastatina- hidrosolubile- determina rar

!!!! La doze mici- 75-150 mg/zi, celula endotelială nucleată,

• Indicații- aceleași ca pentru Ticlopidină

• antagonist selectiv al R pentru ADP P2Y12