Utilitatea reprezinta capacitatea unui bun de a satisfice,prin caracteristicile sale, o

anumita dorinta.
Utilitatea economica exprima intensitatea dorintei ,a nevoii pe care la un moment dat o
resimte o persoana de a dobandi si consuma bunul respectiv.
Utilitatea unitara – a unei doze de produs.
Utilitatea totala – a unor cantitati succesive de produs.
Gradul de satisfacere poate fi apreciat cu ajutorul sistemului cardinal sau a sistemului
ordinal.
Sistemul cardinal de masurare a utilitatii presupune acordarea unui numar absolut de
unitati psihologice de utilitate fiecarui bun sau fiecarei doze dintr-un bun.(Spre exemplu:
3,5,15,25).O alta varianta a sistemului cardinal exprima utilitatea in unitati monetare.
Sistemul ordinal presupune stabilirea unei ierarhii intre utilittaea diferitelor bunuri,cum ar
fi,spre exemplu,primul,al doilea, al treilea etc.Aceasta relatie de ordine exprima importanta
utilitatii fiecarui bun sau fiecarei unitati suplimentare dintr-un bun dat,pentru un anumit
consumator.
In cazul in care utilitatea este exprimata in unitati monetare,maximizarea utilitatii totale
depinde de pretul de pe piata bunului X(spre exemplu).Daca P(pretul) este mai mare decat
Umg(utilitatea marginala),consumatorul va cumpara mai putin,si invers,in situatia in care pretul
este inferior utilitatii marginale.Cantitatea cumparata este optima atunci cand P = Umg.Pentru
consumator,pretul se afla in relatie cu utilitatea marginala si nu cu cea totala.Aceasta inseamna
ca bunurile rare au o utilitate marginala mai mare decat cele care se gases din abundenta,avand
deci un pret mai mare.
Intr-o perioada determinata,consumatorul,confruntat cu un buget limitat,trebuie sa decida
asupra structurii si cantitatii bunurilor cumparate.Libertatea de alegere este influentata de fortele
cererii si ofertei de pe piata factorilor de productie,care determina marimea bugetului,precum si
de cele de pe piata bunurilor de consum,care determina marimea pretului acestor
bunuri.Rezolvarea problemei alocarii bugetului limitat pentru achizitionarea mai multor bunuri
implica luarea in considerare a costului oportun.In aceasta situatie,indiferent de forma de
masurare a utilitatii(in unitati conventionale sau monetare),alegerea diferitelor bunuri de catre
consumator are un cost:costul alegerii,egal cu cantitatea sacrificata dintr-un alt bun.Cu alte
cuvinte,atunci cand un consumator decide sa obtina o utilitate marginala pozitiva prin
cumpararea unui bun,el decide,concomitant sa renunte la utilitatea marginala care ar putut fi
realizata prin cumpararea altui bun.
Structura bunurilor cumparate este optima atunci cand utilitatea marginala pe unitatea
monetara cheltuita se egaleaza.