Clasificarea jocurilor Odată cu elaborarea

teoriilor despre joc autorii ce şi-au canalizat

atenţia spre acest domeniu au realizat şi foarte
interesante clasificări ale jocului. Există
clasificări după scheme mai simple sau mai
complexe, după un singur criteriu sau după mai
multe, având la bază o viziune sincronică sau
una diacronică (longitudinală). Vom prezenta
cîteva dintre acestea avînd ca bază lucrarea
citată, coordonată de U. Şchiopu. 1. B. Quérat1
aminteşte trei categorii de joc:  jocuri cu
caracter ereditar (de luptă, de urmărire, de
vânătoare); 1 Querat, B., Les jeux de I'enfant,
Paris, Alcan, 1905 51  jocuri de imitaţie privind
activităţile specific umane; în această categorie
autorul le include şi pe cele cu praştia, cu arcul
alături de cele de-a familia, de-a vizita etc.; 
jocuri de imaginaţie. 1. K. Gross clasifică jocurile
în felul următor:  jocuri de experimentare 
jocuri de funcţii generale  jocuri senzoriale 
jocuri motorii  jocuri intelectuale  jocuri
afective  jocuri de voinţă 3. E. Claparède
pleacă de la clasificarea lui Gross şi o
elaborează pe a sa în următoarea structură,
gîndind că interesează, în special direcţia
formativă a jocurilor:  jocuri de funcţii
generale - cu următoarele subcategorii: 
jocurile senzoriale; în acest cadru a grupat
toate jocurile care antrenează capacităţile
senzoriale; exemple: jocurile cu trîmbiţe,
fluiere, zbîrnîitori, cutii de muzică,
caleidoscoape, mâzgăleală cu creioane colorate
sau cu alte instrumente de colorat, cu degetele
cu vopsea etc.  jocurile motorii - antrenează
îndemânarea, coordonarea mişcărilor,
agilitatea. Exemple de astfel de jocuri sînt: jocul
cu mingea, cu elasticul, cu coarda, gimnastică,
aruncatul cu praştia etc,  jocurile psihice sînt,
la rândul lor de două feluri: - Intelectuale, care
solicită o activitate intelectuală complexă,
antrenează strategii ale gândirii cu grade
diferite de complexitate; ex: loto, domino, şah,
asociaţii verbale, jocuri ghicitoare, enigme etc. -
Afective - antreneaza o gamă variată de emoţii
cu conotaţii negative sau pozitive (suportarea
apei foarte reci, jocuri ce antrenează emoţii
estetice în desen, pictură, de pildă, jocurile 52
tip farsă etc). Autorul trece autostăpînirea
jocurilor de inhibiţie în categoria aceasta, deşi
în acest caz apar elemente volitive.  jocuri
privind funcţiunile speciale care cuprind
următoarele cinci subcategorii:  jocuri de
luptă  jocuri de vînătoare  jocuri speciale
(prin care se imită comportamente sociale; ex:
jocul de-a şedinţa, de-a plimbarea, formarea de
tabere etc.)  jocurile familiale (tot de imitaţie
dar a comportamentelor specifice cadrului
social familial)  jocuri de imitaţie Clasificarea
aceasta este şi ea discutabilă, în primul rînd
pentru că pe măsură ce creşte copilul
încorporează într-un singur joc un număr de
categorii care se consideră a fi distincte. Pe de
altă parte este greu de plasat în acest context
un joc cu reguli care înglobează şi aspecte
intelectuale şi afective şi volitive. 4. W. Stern,
psiholog structuralist, clasifică jocurile în: o
individuale, posibile la toate vîrstele dar cu
nuanţe diferite. o sociale, apar la un moment
dat şi cunosc o anume evoluţie. J. Piaget
subliniază critic faptul că; de pildă în jocurile
simbolice este greu de stabilit graniţe între
manifestările în formă individuală şi cele cu mai
mulţi parteneri. Mai mult, el consideră că în
fapt orice joc se dezvoltă cel puţin în faţa unui
socius imaginar. 5. Charlotte Bühler găseşte
următoarele categorii:  jocurile funcţionale
(senzorio-motorii)  jocurile de ficţiune şi iluzie
 jocurile receptive (de consum- contemplare,
participare pasivă, cum sunt cele cu elemente
din poveşti)  jocurile de construcţii  jocurile
colective 6. J. Decroly realizează o clasificare ce
include:  jocuri care se raportează la
dezvoltarea percepţiilor senzoriale şi la
aptitudinea motorie; ele cuprind: 53 o jocurile
vizuale de culori o jocurile de forme şi culori o
jocurile de distingere a formelor şi direcţiilor o
jocuri motorii şi auditiv-motorii  jocurile de
imitate aritmetică  jocurile raportate la
noţiunea de timp  jocurile de iniţiere în
lectură  jocurile de gramatică  jocurile de
înţelegere a limbajului 7. A. Demarbre
analizează într-o lucrare a sa 200 de jocuri pe
care le clasifică în funcţie de vârsta copilului şi
de gradul de activism:  jocuri foarte active 
jocuri active  jocuri de slabă intensitate 8. J.
Piaget împarte jocurile în trei categorii:  jocuri
exerciţii o jocuri funcţionale simple:  pre-
exerciţii  exerciţii  post-exerciţii  jocuri
simbolice  jocuri cu reguli Predomină la
vîrstele mici dar nu se manifestă exclusiv acum,
ci apar în forme specifice chiar şi la adulţi.
Aceste jocuri exerciţii sunt divizate de către J.
Piaget în alte două categorii polare: