2 Indicatori privind

utilizarea eficientă a energiei

2.1 Aspecte generale

Eficienţa energetică e este un concept care se referă la faptul că un proces este
cu atât mai eficient cu cât rezultă mai multe servicii, de aceeaşi calitate, cu aceeaşi
energie utilizată sau acelaşi serviciu cu mai puţină energie utilizată
produs final
e= (2.1)
energie utilizata .
Din relaţia (2.1) se observă faptul că eficienţa energetică nu poate fi măsurată
în mod univoc şi necesită utilizarea unor indicatori specifici fiecărui proces [2.1].
Atenţia acordată eficienţei energetice este determinată de necesitatea reducerii
energiei utilizate (reducerea intensităţii energetice) la nivelul unei comunităţi şi
prin aceasta reducerea poluării mediului ambiant.
Performanţa energetică a unui utilizator se cuantifică prin eficienţa sa
energetică, modul de utilizare a energiei şi nivelul energiei utilizate.
Elaborarea unor indicatori care să stabilească niveluri obiective ale eficienţei
energetice are un rol important în adoptarea de măsuri reale pentru creşterea
eficienţei. Indicatorii de eficienţă energetică au la bază cerinţele privind
dezvoltarea societăţii şi pot fi consideraţi ca făcând parte dintre indicatorii utilizaţi
în evaluarea dezvoltării sustenabile a societăţii [2.2].
La stabilirea adecvată a indicatorilor de eficienţă energetică trebuie să fie luate
în considerare dimensiunile economice, sociale, instituţionale, privind mediul
ambiant şi relaţiile dintre acestea (fig. 2.1) [2.2].
Alegerea indicatorilor de eficienţă reprezentativi pentru un utilizator trebuie să
ofere posibilitatea analizei evoluţiei eficienţei în utilizarea energiei şi factorii de
influenţă principali asupra energiei utilizate, atât la nivel de sectoare cât şi la nivel
de subsectoare. Analiza indicatorilor stabiliţi, comparativ la utilizatori cu acelaşi
profil, permite elaborarea de politici, precizarea obiectivelor de eficienţă energetică
şi perfecţionarea managementului energetic.
Apectele economice şi sociale determină presiuni asupra mediului ambiant,
ceea ce trebuie însă reglementat de către organismele instituţionale. De asemenea,
30 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

dimensiunile economice determină presiuni asupra aspectelor sociale definite de

venituri şi accesul la energie.
Indicatorii de eficienţă energetică şi implementarea acestora în activitatea
curentă reprezintă un instrument important pentru analiza interacţiunilor între
activităţile din economie, activităţile umane şi mediul ambiant şi adoptarea
măsurilor adecvate de către organismele instituţionale pentru stabilirea unui
echilibru adecvat între cele trei dimeniuni ale energiei (fig. 2.1).
De multe ori determinarea corectă a acestor indicatori este dificil de realizat
din lipsă de date reale din cadrul proceselor analizate, ceea ce poate conduce la
incertitudini ale valorilor acestora şi dificultăţi în evaluarea efectelor măsurilor
adoptate pentru creşterea eficienţei energetice. În acest sens, cunoaşterea exactă a
valorilor indicatorilor este o premiză esenţială în elaborarea politicilor de creştere a
eficienţei energetice şi a monitorizării efectelor acestora, a reducerii energiei
utilizate.

Dimensiune
socială
Impact
sector
energie
Presiuni de natură
economică Presiuni de natură
(diferenţe de venituri) socială
Răspuns
instituţional
Dimensiune
instituţională

Stare Impact
sector energie sector energie
Dimensiune Dimensiune
economică Presiuni de natură mediu ambiant
economică ale
sectorului energie
Fig. 2.1 – Interconexiuni între dimensiunile care definesc eficienţa energetică.
Indicatorii de eficienţă energetică trebuie astfel definiţi încât să ofere
informaţii consistente privind modul de utilizare a energiei şi a preocupărilor
privind reducerea energiei utilizate:
 cunoaşterea modului în care se realizează proiectele şi programele privind
creşterea eficienţei energetice şi reducerea emisiilor de CO 2;
 evaluarea programelor şi politicilor de eficienţă energetică la toate
nivelurile; asemenea evaluări sunt necesare pentru a se estima eficienţa cu care se
cheltuie banii investiţi în proiecte de eficienţă energetică;
 planificarea activităţilor viitoare inclusiv a programelor de cercetare-
dezvoltare.
Indicatori de eficienţă energetică 31

Având în vedere că principalul obiectv urmărit prin creşterea eficienţei

energetice este reducerea poluării mediului ambiant, un indicator important poate fi
cantitatea de CO2 produsă, raportată la numărul de locuitori. Deşi doxidul de
carbon nu este singurul mediu poluator, prin prezenţa sa în toate procesele de
transformare a energiei, este utilizat, în mod obişnuit, ca mărime echivalentă care
defineşte procesele de poluare.
Se utilizează de obicei trei tipuri de indicatori de monitorizare a eficienţei
energetice:
 intensitatea energetică definită ca raport între energia utilizată, măsurată în
unităţi de energie (Joule) şi un indicator de activitate măsurat în unităţi monetare
(PIB – produsul intern brut, VAB – valoare adăugată brută etc.);
 economia de energie (MJ) rezultată prin aplicarea măsurilor de eficienţă
energetică;
 necesarul specific de energie definit ca raportul dintre energia utilizată şi un
indicator al activităţii, exprimat în unităţi fizice (MJ/tonă ciment, litri carburant/km
parcurşi etc.).
În general, indicatorii de eficienţă energetică se definesc prin raportul dintre
energia utilizată şi serviciul realizat (financiar sau material) şi depind de nivelul lor
de agregare cerut (fig. 2.2) [2.3].

Indicatori agregaţi global

Nivel de agregare

(intensitatea energetică)

Indicatori
agregaţi sectorial
Indicatori agregaţi la
nivelul utilizatorilor

Indicatori neagregaţi la nivelul

receptoarelor de energie

Dimensiune bază de date

Fig. 2.2 – Tipuri de indicatori în funcţie de nivelul de agregare.
La nivelul unei ţări este folosit indicatorul global intensitatea energetică,
definit ca fiind raportul dintre energia (energia electrică) utilizată pentru
producerea unei unităţi monetare a PIB.
La un nivel inferior sunt utilizaţi indicatori specifici pentru sectoare ale
economiei: rezidenţial, industrie, comerţ, transport, servicii etc. Fiecare dintre
aceste sectoare poate fi împărţit în subsectoare pentru care pot fi adoptaţi indicatori
specifici şi care prin agregare permit determinarea indicatorilor la nivel de sector al
economiei.
Fiecare dintre utilizatorii finali de energie poate elabora şi utiliza indicatori de
eficienţă energetică ce pot reda cel mai bine modul în care este utilizată energia în
cadrul proceselor din interior. Desigur că numărul acestor indicatori este mult mai
mare decât în cazul indicatorilor specifici sectoarelor industriale.
32 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

La baza piramidei sunt indicatorii neagregaţi specifici receptoarelor de energie

care redau, în mod direct, performanţele energetice ale receptorului analizat.
Indicatorii agregaţi oferă o idee generală privind modul de utilizare a energiei
într-un anumit sector. Informaţii mai detaliate sunt necesare pentru a stabili
elementele determinante care influenţează nivelul energiei utilizate şi a modului în
care poate fi înfluenţat acest nivel.
Analiza în funcţie de nivelul de agregare este necesară pentru a cunoaşte modul
în care indicatorii de la nivelul inferior şi măsurile adoptate pentru modificarea
acestora sunt reflectate în indicatorii de nivel superior.
Numărul de indicatori poate fi extins în funcţie de specificul unei activităţi. De
exemplu, intensitatea energiei finale a PIB este un indicator tradiţional. Alături de
acesta se pot defini şi utiliza indicatori ca intensitatea energiei electrice a PIB,
intensitatea gazelor naturale a PIB etc. Indicatorul intensitatea energiei primare IEP
a PIB este un indicator devenit clasic.
Deşi eficienţa energetică poate conduce la economia de energie, cele două
noţiuni se referă la aspecte diferite ale activităţii umane. Reducerea energiei utiliza-
te implică folosirea de echipamente moderne, cu randamente superioare la utiliza-
rea energieişi tehnologii moderne. Economia de energie implică în special
modificarea comportamentului energetic al utilizatorilor de energie pentru
utilizarea raţională a energiei.
Energia electrică este forma predominantă a energiei utilizată în sectoarele de
telecomunicaţii, tehnologia informaţiilor, industrie, servicii, rezidenţiale. În acest
sens, indicatorii de eficienţă electroenergetică se referă la procesele de generare,
transport şi distribuţie, utilizare, securitate energetică, accesibilitate la energie.
În general, indicatorii de eficienţă energetică sunt de două tipuri [2.4]:
− indicatori relativ la performanţe tehnice: de exemplu kWh/tona de oţel;
− indicatori relativ la performanţele economice: de exemplu kWh/€.

2.2 Intensitatea energetică

Intensitatea energetică este un indicator global care face parte din clasa
indicatorilor privind performanţele economice şi este larg utilizat pentru a evalua
dinamica eficienţei utilizării energiei la nivelul unei ţări. Este calculat ca raportul
dintre energia utilizată (în general anuală), cunoscută din datele colectate la nivelul
ţării şi produsul intern brut, mărime cunoscută din analiza financiară efectuată
anual.
Nu este propriu zis un indicator de eficienţă energetică având în vedere faptul
că valoarea sa depinde şi de alţi factori precum zona de climat, modul de raportate
a PIB (rata de schimb), structura industriei, dimensiunea ţării etc. Eficienţa
energetică este un factor important în valoarea indicatorului dar nu este singurul.
Astfel o ţară din nordul Europei utilizează mai multă energie pentru încălzirea
urbană faţă de ţări din sudul Europei, dar nu înseamnă că este mai puţin eficientă.
În acest fel, indicatorul intensitate energetică poate fi folosit cu succes pentru
analize comparative într-o singură ţară sau în ţări cu condiţii apropiate.
Reducerea intensităţii energetice la nivelul economiei naţionale implică
utilizarea unei game largi de instrumente de politică economică prin care producă-
Indicatori de eficienţă energetică 33

torii trebuie încurajaţi să dezvolte produse şi tehnologii eficiente energetic,

respectând cerinţe obligatorii de eficienţă energetică, iar cumpărătorii să fie
informaţi şi stimulaţi să achiziţioneze şi să utilizeze raţional echipamentele
eficiente energetic.
În cazul exprimării valorice, intensitatea energetică defineşte în primul rând
eficienţa economică de utilizare a energiei, fiind preponderent determinată de
valoarea pe piaţă a produselor realizate. Pentru a fi posibilă comparaţia este necesar
să se utilizeze acelaşi sistem de evaluare a PIB. În figura 2.3 [2.5] este prezentată
evoluţia intensităţii energiei primare raportate la anul de referinţă 2005, în România
şi în UE, şi pun în evidenţă faptul că, în România, intensitatea energiei primare are
încă valori ridicate, ceea ce necesită adoptarea în continuare de măsuri pentru
creşterea eficienţei energetice [2.6, 2.7]. Reducerea importantă a intensităţii
energetice în România, cu circa 17% între anii 2010 şi 2014, este datorată în primul
rând dispariţiei unui mare număr de întreprinderi energofage dar şi apariţia unor
zone industriale moderne cu eficienţă ridicată.
MJ/€
16
14 2
12
10
8
6
4 1
2
0

2010 2011 2012 2013 2014 2015 [an]

Fig. 2.3 – Variaţia intensităţii energetice primare la
nivelul UE (curba 1) şi la nivelul României (curba 2).

Se calculeazǎ valori ale intensitǎţii energiei primare a PIB în monedǎ

naţionalǎ sau în valutǎ internaţionalǎ (euro sau dolar), în monedǎ curentǎ sau la
putere de cumpǎrare constantǎ corespunzǎtoare unui an de referinţǎ arbitrar ales, la
cursul de schimb sau la paritatea puterii de cumpǎrare. În prezent, calculele privind
PIB se fac relativ la anul de referinţă 2010. Valorile obţinute sunt mult diferite şi
necesită o interpretare adecvată.
Intensitatea energiei primare (IEP) reprezintă energia primară utilizată pentru
a produce o unitate de produs intern brut:
CEP
IEP= (2.2)
PIB ,
în care CEP este energia primară utilizată la nivel naţional (MJ); PIB  produsul
intern brut în anul analizat.
Indicatorul IEP este prin excelenţă utilizat pentru comparaţie dar şi pentru
monitorizare.
34 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Indicatorul IEP este afectat de fenomenele de pe piaţa financiară şi în primul

rând de evoluţia parităţii monedei naţionale. Pentru a elimina acest dezavantaj se
utilizează calculul PIB într-o monedă internaţională la putere de cumpărare
constantă, corespunzătoare unui anumit an ales ca an de referinţă.
Dacă se doreşte exprimarea PIB în preţuri constante pentru mai mulţi ani care
urmează anului de baza “i”, sunt folosite relaţiile:

(
PIB¿i +1=PIBi⋅ 1+
100
r i+1
; )
(
PIB¿i +2 =PIBi⋅ 1+
r i +1
100 )(
⋅ 1+
r i+2
100
;) (2.3)
.

( r
100 )(
r
100 ) (
r
PIB¿i +n=PIB i⋅ 1+ i+1 ⋅ 1+ i +2 ⋯ 1+ i+n ,
100 )
în care i este anul de bază; PIBi –valoarea nominală a PIB în anul de bază; PIB*j 
valoarea PIB în anul j în preţuri constante ce corespund anului de baza (în leii); rj 
rata reală de creştere a PIB în anul j faţă de anul precedent.
Concluziile privind evoluţia în timp şi comparaţiile internaţionale sunt afectate
mult de modul în care a fost definit indicatorul respectiv.
Obiectivul major al politicii energetice naţionale trebuie să-l reprezinte
reducerea intensităţii energetice cu valori cuprinse între 5060% în următorii
2025 de ani, pentru a asigura dezvoltarea în condiţii de eficienţă şi sustenabilitate.
Înversul indicatorului intensitate energetică este numit productivitatea energiei.
Pentru evaluarea comparativă a performanţelor energetice în raport cu aportul
financiar este calculată intensitatea energetică şi pentru diferitele sectoare de
activitate: transport, agricultură, rezidenţal, comerţ, industrie etc.
Indicatorii de eficienţă au un rol important în evaluarea eficienţei energetice şi
a dezvoltării sustenabile a ţării.
Pe baza datelor economice poate fi utilizat şi indicatorul intensitatea energiei
finale care ia în consideraţie valori ale energiei efectiv utilizate în procesele de
producţie (raportul între energia finală şi energia primară este în jur de 0,65). De
asemenea poate fi calculat indicatorul intensitatea energiei electrice [kWh/€]
pentru a pune în evidenţă eficienţa de utilizate la nivel global a energiei electrice.
Creşterea eficienţei energetice este factorul principal care conduce la
reducerea intensităţii energetice, mai mult în ţările emergente (cu circa 2,5%) şi
mai puţin în ţările industrializate (cu circa 2%) [2.8]. Tendinţa de reducere trebuie
să continue pentru a asigura obiectivele asumate privind mediul ambiant.
În figura 2.4 este indicată reducerea intensităţii energetice la nivel global între
anii 2003-2013, în anii 2014 şi 2015. De asemenea, este indicată prognoza de
reducere a intensităţii energetice pe baza contribuţiilor naţionale asumate INCD
(Intended National Determined Contributions) şi nivelurile necesare de reducere
conform scenariului 450 ppm care asigură limitarea creşterii temperaturii mediului
ambiant cu 2K.

k[%]
0
− 0,5
− 1,0
− 1,5
− 2,0
− 2,5
− 3,0

2003-13 2014 2015 2016-30 2016 -30 [an]

 Fig. 2.4 – Reducerea anuală a intensităţii energetice (cu
PIB calculat la puterea de cumpărare) la nivel global.

Indicatori de eficienţă energetică 35

Un indicator util pentru obţinerea unor informaţii privind accesul la energia

modernă este nivelul energiei utilizate pe cap de locuitor. În figura 2.5 [2.5, 2.7]
este indicată evoluţia, în România, a energiei utilizate pe cap de locuitor în ultimii
ani, iar în figura 2.6 [2.7] este prezentat nivelul energiei electrice pe cap de
locuitor.-
MJ/loc
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0

2010 2011 2012 2013 2014 [An]

Fig. 2.5 – Nivelul energiei utilizată pe cap de
locuitor:
energie primară; energie finală

2.3 Indicatori ODEX

Indicatorul ODEX a fost dezvoltat în cadrul unui proiect European ODYSSEE
– MURE pentru a evalua evoluţia eficienţei energetice în principalele sectoare de
activitate (industrie, transporturi, rezidenţial) şi pentru economia naţională in
ansamblu [2.9].
36 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Pentru fiecare sector, indicatorul ODEX (ODyssee indEX) este calculat ca

medie ponderată a indicatorilor de evoluţie a eficienţei energetice pentru sub-
kWh/loc
2900
2800
2700
2600
2500
2400
2300
2200
2100
2000

2010 2011 2012 2013 2014 [An]

Fig. 2.6 – Nivelul energiei electrice utilizată pe
cap de locuitor în România.
sectoarele componente. Indicatorul ODEX reprezintă un bun vector pentru
evaluarea evoluţiei eficienţei energetice la nivel agregat.

Valoarea indicatorului variază între zero şi 100, de exemplu o valoare de 90

defineşte o creştere cu 10% a eficienţei energetice.
Indicatorul ODEX se determină din relaţia
Et
ODEX= ⋅100 (2.4)
Et +ΔE ,
în care Et este energia utilizată în anul de raportare t iar E – economia de energie
realizată între anul de referinţă r şi anul de raportare t, pentru un anumit sector

( E E
ΔE= r − t ⋅A t
A r At ) ,
(2.5)

în care Er este energia utilizată pentru realizarea cantităţii Ar de produs în anul de

referinţă iar At – cantitatea de produse realizate în anul de raportare t .
Ca exemplu, se consideră industria de producere a aluminiului prin electroliză
în care în anul 2005 au fost realizate 200000 t, necesitând o energie de 2,9 TWh
(energie specifică 14500 kWh/t) iar în anul 2015 au fost realizate 300000 t
utilizând o energie de 4,17 TWh (energie specifică 13900 kWh/t). Economia de
energie E calculată din relaţia (2.5) rezultă
ΔE= (200000
2,9
−
300000 )
4 ,17
⋅300000=0 , 18 TWh
.
Indicatorul ODEX rezultă din relaţia (2.3)
4, 17
ODEX= ⋅100=95, 86%
4 ,17+0,18 ,
Indicatori de eficienţă energetică 37

ceea ce indică o creştere a eficientei energetice în industria de producere a

aluminiului prin electroliză cu 4,14% .
Determinarea indicatorului ODEX la nivelul întregii economii se face pe baza
ponderii sectoarelor de activitate în energia utilizată la nivel global. Astfel, dacă se
notează pi ponderea energiei utilizată în sectorul i în totalul energiei utilizate şi se
consideră îndicatorul ODEXr egal cu 100% în anul de referinţă r, valoarea
indicatorului în anul de raportare t = r+1 rezultă
N
ODEX t =ODEX r⋅∑ pi⋅ODEX i (2.6)
i=1 ,
în care ODEXi sunt indicatorii calculaţi pentru sectorul i.
Indicatorii ODEX permit monitorizarea evoluţiei energiei utilizate şi a
eficienţei energetice pentru principalele sectoare ale economiei şi pentru întreaga
economie şi compararea lor cu indicatorii politicilor economice.

2.4 Indicatori de eficienţă energetică la nivel naţional

Evaluarea globală a eficienţei energetice la nivelul unei ţări impune
cunoaşterea unui mare număr de alţi indicatori, fiecare dintre aceştia referindu-se la
o anumită latură a activităţii umane. Astfel pot fi utilizaţi ca indicatori pentru
evaluarea eficienţei energetice cu caracter social, cu caracter economic sau pentru
evaluarea mediului [2.4].
Indicatorii la nivel social se referă în special la:
− nivelul de accesibilitate la energia modernă;
− nivelul de disponibilitate a energiei moderne;
− ponderea locuitorilor fără acces la soluţiile moderne pentru încălzire şi
preparare a hranei şi nivelul de exploatare a pădurilor pentru aceste aplicaţii;
− nivelul daunelor asupra sănătăţii determinat de producerea energiei electrice
din surse fosile.
Analiza aspectelor economice ale eficienţei energetice necesită cunoaşterea
unui mare număr de indicatori dintre care sunt amintiţi [2.4]:
 energia utilizată pe cap de locuitor
 energia utilizată pentru o unitate PIB;
 eficienţa sistemelor de producere a energiei electrice din surse fosile;
 intensitatea energiei în industrie;
 intensitatea energiei în agricultură;
 intensitatea energiei în domeniul serviciilor şi a activităţilor comerciale;
 intensitatea energiei în domeniul transporturilor; ponderea transportului
electric la nivelul ţării;
 intensitatea energiei în sectorul rezidenţial.
Efectele producerii, transportului, distribuţiei şi utilizării energiei asupra
mediului ambiant pot fi cuantificate printr-un număr mare de indicatori specifici:
− cantitatea de gaze cu efect de seră emise în atmosferă;
− nivelul energiei obţinută din surse regenerabile de energie;
− nivelul de poluare a apelor de către sistemele de energie;
38 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

− nivelul de despădurile datorat utilizării materialului forestier în scopuri

energetice.
Pentru determinarea nivelului energiei economisite prin măsuri de eficienţă
energetică Comisia Europeană recomandă o serie de indicatori, utilizaţi în
sectoarele rezidenţial, servicii, transport şi industrial, bazaţi pe metoda top-down
(de sus în jos) [2.10].
Energia economisită pentru fiecare proces sau subsector de activitate se
determină pe baza variaţiei indicatorilor relevanţi între anul de bază şi anul de
raportare, multiplicată cu indicatorul pentru anul de raportare.
Sunt utilizaţi 3 tipuri de indicatori:
− indicatori preferenţiali (P) pentru determinarea energiei economisite;
− indicatori alternativi (A) care pot oferi informaţii utile pentru evaluarea
economiei de energie;
− indicatori minimali (M) care pot fi calculaţi pe baza unor date statistice
(Eurostat) numai pentru sectoarele industriale.

2.5 Indicatori de eficienţă energetică pentru sectorul

rezidenţial

2.5.1 Indicatori la nivel agregat

Sectorul rezidenţial include activităţi desfăşurate în clădiri particulare. Sunt
cuprinse utilizări ale energiei din clădiri, încălzirea spaţiilor şi apei menajere,
iluminatul electric, condiţionarea aerului precum şi multe alte aplicaţii. Nu sunt
cuprinse activităţi din domeniul transporturilor sau al producerii şi generării de
energie. Nivelul energiei utilizate în mediul rezidenţial depinde de un mare număr
de factori printre care structura populaţiei pe ocupaţii şi vârstă, tipul de clădiri,
nivelul de urbanizare, nivelul câştigurilor, disponibilitate şi preţul energiei,
condiţiile climatice, penetrarea echipamentelor moderne etc.
Nivelul energiei utilizate depinde, în mare măsură de doi dintre indicatori:
− aria suprafeţei spaţiilor ocupate care determină necesarul de încălzire şi de
răcire;
− numărul de locuitori raportaţi la această arie, pentru evaluarea necesarului
de apă menajeră, energie pentru iluminat şi pentru alte aplicaţii.
Analiza modului în care fiecare dintre cei doi indicatori influenţează nivelul
energiei utilizate permite evaluarea soluţiile necesare pentru stabilirea potenţialului
de economisire a energiei.
Pentru evaluarea eficienţei energetice la nivelul utilizatorilor rezidenţiali pot fi
utilizaţi indicatorii:
 energia utilizată pe cap de locuitor;
 amprenta de CO2 pe cap de locuitor;
 energia utilizată pentru încălzirea clădirilor pe cap de locuitor;
 energia utilizată pentru încălzirea clădirilor pe aria suprafeţei clădirii;
 energia utilizată pentru încălzirea clădirilor pe volumul clădirii;
Indicatori de eficienţă energetică 39

 energia utilizată pentru condiţionarea aerului în clădiri raportată la numărul

de persoane;
 energia utilizată pentru echipamentele electrocasnice pe cap de locuitor;
 energia utilizată pentru prepararea hranei raportată la numărul de persoane;
 energia utilizată pentru iluminat raportată la numărul de persoane;
 energia utilizată pentru iluminat raportată la aria suprafeţei iluminate;
 apă caldă utilizată pe cap de locuitor.
La nivelul sectorului rezidenţial pot fi folosiţi indicatorii agregaţi
− energia utilizată în sectorul rezidenţial pe cap de locuitor;
− energia utilizată în sectorul rezidenţial pe o locuinţă echivalentă;
− energia utilizată în sectorul rezidenţial pe unitatea de suprafaţă de clădire
locuită;
− energia utilizată în sectorul rezidenţial pe cap de locuitor din mediul urban şi
din mediul rural.
De asemenea, la nivel de sector rezidenţial pot fi definiţi indicatori agregaţi
pentru fiecare dintre aplicaţii.
Indicatorii astfel determinaţi permit efectuarea unor comparaţii la nivel
naţional şi la nivel internaţional pentru evaluarea modului de utilizare a energiei
dar şi pentru stabilirea unor măsuri pentru creşterea eficienţei energetice.
Desigur că pot fi utilizaţi şi alţi indicatori care pot să pună în evidenţă modul
în care se utilizează energia în cadrul principalelor aplicaţii.
Ca exemplu, în tabelul 2.1 sunt indicate valori comparative ale unor indicatori
agregaţi pentru Germania şi Spania, pentru anul 2010 [2.2].
Indicatorii de eficienţă energetică în sectorul rezidenţial cunosc variaţii mari
odată cu creşterea nivelului serviciilor, creşterea numărului aplicaţiilor moderne în
detrimentul aplicaţiilor manuale (gătit, spălat vase, spălat rufe etc.), urbanizarea
zonelor rurale.

Tabelul 2.1 – Valori agregate la nivelul sectorului rezidenţial

Indicator*) Germania Spania
9700 5000
kWh/locuitor kWh/locuitor
Energie utilizată în locuinţe 20000 11000
kWh/locuinţă kWh/locuinţă
230 kWh/m2 120 kWh/m2
Energie utilizată pentru încălzirea
175 kWh/m2 56 kWh/m2
locuinţelor
2500
Energie utilizată pentru apă caldă
kWh/locuinţă
539 750
Energie pentru prepararea hranei
kWh/locuinţă kWh/locuinţă
*) Pentru compararea valorile între diferitele zone este necesară o
corecţie în funcţie de climat
40 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Indicatorii agregaţi oferă informaţii generale, dar în cazurile concrete este

necesară discretizarea acestora pentru diferite tipuri de clădiri, pentru zone cu
temperatură medie diferită, pentru zone rurale şi zone urbane etc.
Indicatori asemănători zonelor rezidenţiale pot fi dezvoltaţi şi pentru sectorul
de servicii. Acesta include activităţi din domeniul comerţ, finanţe, administaţie
publică, sănătate publică, alimentaţie publică, hoteluri, educaţie şi alte servicii
comerciale. Include energia utilizată pentru încălzirea spaţiilor, răcire şi ventilaţie,
apă caldă menajeră, iluminat precum şi alte utilizări. Nu este inclusă energia
utilizată pentru transportul persoanelor, transportul comercial, energia utilizată în
centralele cu cogenerare.
Valorile indicatorilor de eficienţă energetică sunt influenţate de amploarea
activităţilor economice şi comerciale, numărul de persoane antrenate în aceste
activităţi, de condiţiile meteorologice, de măsurile adoptate pentru creşterea
eficienţei energetice.
Unul dintre marii utilizatori în zonele rezidenţiale sunt supermaketurile.
Având un profil comun al graficului de sarcină, receptoare asemănatoare şi condiţii
comune privind prezentarea mărfurilor poate fi un indicator global pentru evaluarea
performanţelor energetice ale acestora. Este larg utilizat indicatorul energie anuală
utilizată (kWh) raportată la suprafaţa de vânzare (m 2). În funcţie de locul de
amplasare, de temperatura exterioară (sistemul de condiţionare a aerului foloseşte
peste jumătate din energia utilizată) şi de structura produselor vândute poate avea
valori de 350500 kWh/an/m2 pentru unităţile cu arie a suprafeţei de vânzare de
peste 5000 m2 şi 500900 kWh/an/m2 pentru o arie a suprafeţei de vânzare sub
5000 m2 [2.11].
Dezvoltarea de echipamente eficiente energetic în domeniul instalaţiilor de
refrigerare, în instalaţiile de iluminat, aer condiţionat etc. determină ca în cazul
supermarketurilor să existe încă un potenţial important de reducere a necesarului de
energie electrică.
Pentru evaluarea eficienţei energetice a sistemelor de iluminat interior sunt
folosiţi indicatori privind energia utilizată pentru iluminat raportată la aria
suprafaţei iluminate LENI (Lighting Energy Numerical Indicator) [kWh/an/m2]
[2.12].
W
LENI= (2.7)
A ,
în care W este energia utilizată pentru iluminarea suprafeţei de arie A, pe durata
unui an.
De asemenea, pentru evaluarea eficienţei sistemelor de iluminat pot fi utilizaţi
şi alţi indicatori specifici.

2.5.2 Indicatori la nivelul receptoarelor

Echipamentele utilizate în aplicaţiile rezidenţiale fac parte din clasa
produselor realizate în număr foarte mare, de un număr mare de firme, cu
caracteristici energetice diferite, astfel încât valorile eficienţei energetice e pot fi
prezentate statistic printr-o curbă de densitate de probabilitate (fig. 2.6). Un număr
Indicatori de eficienţă energetică 41

relativ redus de asemenea echipamente prezintă o eficienţă redusă dar prezintă şi

un preţ redus. De asemenea, un număr redus de echipamente sunt caracterizate de o
eficienţă foarte ridicată dar şi de preţ ridicat. Zona
p
eficienţelor reduse este trunchiată de condiţiile
impuse de etichetarea energetică (nu sunt admise pe
piaţă echipamente cu o eficienţă mai mică de clasa G
definită de valoarea minimă impusă de standardul de
eficienţă energetică) (fig.2.7).
Clasificarea în 7 clase a echipamentelor în eG emed
funcţie de energia utilizată oferă cumpărătorului e
informaţiile necesare pentru o alegere corectă a Fig. 2.7 – Densitatea de
produsului, în funcţie de capacitatea de investiţie dar probabilitatea de a avea pe
şi în funcţie de costurile pe care le poate acoperi pe piaţă produse cu eficienţă
durata de utilizare, determinate de eficienţa diferită.
energetică. În figura 2.8 este indicată forma unei etichete energetice pentru o
maşină de spălat rufe.
Folosirea standardelor de eficienţă energetică, împreună cu nivelul de
performanţă şi etichetarea energetică, actualizată şi dinamică reprezintă instru-
mente puternice pentru informarea utilizatorilor şi pentru transformarea pieţei în
scopul creşterii eficienţei energetice [2.13].
Produsele care trebuie să aibă în prezent etichete energetice sunt:
− aparate de aer condiționat;
− aparate de gătit (de uz casnic);
− mașini de spălat vase (de uz casnic);
− dispozitive de încălzire (a interioarelor și a apei);
− lămpi (direcționale și cu LED-uri);
− lămpi (de uz casnic);
− lămpi (fluorescente);
− aparate pentru încălzire locală;
− aparate frigorifice (de uz casnic);
− aparate frigorifice (de uz profesional);
− cazane cu combustibil solid;
− televizoare;
− uscătoare de rufe;
− aspiratoare;
− aparate de ventilație (de uz rezidențial);
− mașini de spălat rufe (de uz casnic).
Produsele care nu întrunesc cerinţele minime necesare, din punct de vedere al
eficienţei energetice nu vor putea apărea pe piaţă.
Schema de etichetare oferă un instrument foarte util pentru susţinerea
politicilor naţionale, incluzând campaniile de informare, scheme de subvenţie,
ghiduri pentru achiziţii publice şi scheme privind certificatele albe. Primele
1020% dintre cele mai performante echipamente sunt rezervate etichetei A. În
prezent sunt în studiu noi modele pentru evaluarea prin etichetare a eficienţei
energetice a produselor de pe piaţă.
42 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

La nivelul receptoarelor de energie electrică, cunoaşterea energiei reale

utilizate şi elaborarea de soluţii pentru reducerea energiei specifice implică
efectuarea de măsurări complexe, analiza acestora şi evaluarea economilor de
energie în cadrul soluţiilor propuse.

Energie

Fabricant MARCA
Model a ABC/123

ECONOMIC
A
B B
C b
D
E
F
G
PUŢIN ECONOMIC
Necesar de energie X.YZ
kWh/ciclu c
(Pe baza rezultatelor obţinute
pentru ciclul „uscare bumbac”
în condiţii de încercare
standardizate)
Energia real utilizată depinde
Capacitate
de condiţiile(bumbac) kg a d
de utilizare X.Y
aparatului
Evacuare
e
Condensare
Zgomot xyz
(dB(A) pe 1 pW)
g
O fişă de informare detaliată
figurează în instrucţiunile de folosire
Standard
EN61121
Directiva
Fig. 2.8 Exemplu de etichetă pentru maşina de
95/13/CE
spălat rufe.

2.5.3 Determinarea energiei economisite în sectorul rezidenţial

Indicatori de eficienţă energetică 43

Pentru calculul energiei economisite prin măsuri de eficienţă energetică în

sectorul rezidenţial se folosesc cinci indicatori preferenţiali şi doi indicatori minimi
de eficienţă energetică.
Indicatorii preferenţiali utilizaţi sunt [2.10, 2.14]:
 P1 – energia utilizată pentru încălzirea locuinţei [MJ] corectată cu condiţiile
climatice raportată la aria suprafeţei locuinţei [m 2];
 P2 − energia utilizată pentru răcirea locuinţei [MJ] raportată la aria suprafeţei
locuinţei [m2] şi ajustată cu condiţiile climatice;
 P3 – energia utilizată [MJ] pentru apă caldă pentru o persoană din locuinţă;
 P4 – energia utilizată pentru fiecare echipament [kWh/an], frigider,
congelator, maşină de spălat vase, maşină de spălat rufe, televizor, uscător etc.
 P5 – energia electrică [kWh/an] utilizată în locuinţă pentru iluminatul electric.
2.5.3.1 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului P1

Pentru a determina energia economisită pentru încălzirea locuinţei, utilizând

indicatorul P1 sunt necesare următoarele date:
− numărul persoanelor din locuinţă;
− aria medie a suprafaţei locuinţei [m2];
− energia utilizată pentru încălzirea locuinţei, ajustată cu condiţiile climatice.
Ajustarea în funcţie de condiţiile climatice necesită date privind:
 energia utilizată în prezent pentru încălzirea locuinţei;
 numărul actual de grade-zile pentru încălzire;
 numărul mediu de grade-zile pentru încălzire.
Indicatorul P1 poate fi calculat din relaţia [2.10, 2.14]:
i
Ei MDD 25
P1= i
⋅ i (2.8)
A ADD ,
iar energia economisită P1 prin măsuri de eficienţă energetică se obţine din relaţia

ΔP 1=
( Eir MDD i25 E it MDD i25
i
⋅ i
− i⋅
A r ADD r At ADD t i )
⋅Ait
,
(2.9)

în care
i i
Er , Et  energia utilizată în locuinţa pentru încălzire, în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t ;
i i
A r , A t − aria totală a locuinţei ocupată permanent în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t;
i i
ADD r , ADD t − numărul de grade-zile (Average Degree Day) pentru încălzire
în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
i
MDD 25 − numărul mediu de grade-zile (Mean Degree Day) pentru încălzire
în ultimii 25 ani;
44 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Indicatorul grade-zile defineşte cât durează şi cât de severe sunt zilele reci şi
se calculează ca suma diferenţelor dintre temperatura în locuinţă şi temperatura
experioară pentru toate zilele din sezonul rece. Valorile din România depind de
zonă şi pot fi de 2500 grade-zile în zona de sud şi 4000 grade-zile în zonele
muntoase.
2.5.3.2 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului P2

Determinarea indicatorului P2 necesită următoarele informaţii:

− numărul spaţiilor permanent ocupate în 1000 de locuinţe;
− aria medie a suprafeţei locuinţelor analizate;
− energia utilizată pentru răcirea spaţiilor, ajustată la condiţiile climatice.
Energia utilizată pentru răcirea spaţiilor poate fi determinată pe baza datelor
privind energia actuală utilizată pentru răcire, numărul actual de grade-zile pentru
răcire, numărul mediu de grade-zile pentru răcire calculat în general pe un interval
de timp de 25 de ani.
Energia necesară pentru răcire se estimează pe baza energiei utilizată de
sistemele de aer condiţionat pentru răcirea spaţiilor şi evaluarea duratei necesare
pentru răcire în sezonul cald.
Energia utilizată pentru răcirea spaţiilor poate fi calculată din relaţia [2.10,
2.14]:
r
Er MDD25
P2 = r⋅ r (2.10)
A ADD ,
iar economia P2 realizată prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică se
poate determina din relaţia

(
E rr MDD r25 E rt MDD r25
ΔP 2= r⋅
A r ADD rr
− r⋅
At ADDrt
⋅Art
) ,
(2.11)

în care
r r
Er , Et  energia utilizată pentru răcire în locuinţă, în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t ;
r r
A r , A t − aria ocupată permanent în anul de referinţă r şi respectiv în anul de
raportare t ;
r r
ADD r , ADD t − numărul de grade-zile pentru răcire în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t ;
MDD r25 − numărul mediu de grade-zile pentru răcire în ultimii 25 ani;
În mod obişnuit, în calcului indicatorului P2 temperatura de referinţă în
interior pe durata sezonului cald se ia 20C.

2.5.3.3 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului P3

Indicatori de eficienţă energetică 45

Determinarea energiei utilizată pentru încălzirea apei raportată la un locuitor

poate fi calculată ca raportul dintre energie utilizată într-o zonă rezidenţială pentru
prepararea apei calde menajere şi numărul locuitorilor din zonă. Sunt luate în
considerare toate tipurile de purtători de energie: gaz, energie electrică,
termoficare, biomasă. Sunt excluse sursele solar termice care intră în categoria
soluţiilor de economisire.
Îndicatorul P3 poate fi calculat din relaţia [2.10, 2.14]:
Ea
P3 = (2.12)
Nl ,
iar economia de energie P3 realizată prin implementarea măsurilor de eficienţă
energetică rezultă

ΔP 3 =
( Ear
N alr
−
E at
N alt )
⋅N lta
,
(2.13)

în care
a a
Er , Et − energia utilizată pentru prepararea apei calde în zona analizată în
anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
N alr , N lta – numărul locuitorilor din zona analizată în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t;

2.5.3.4 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului P4

Pentru determinarea energiei medii utilizate de un echipament sunt necesare

date privind energia utilizată pentru alimentarea echipamentelor electrocasnice
dintr-o zonă şi privind numărul acestor echipamente. Evaluarea numărului de
echipamente dintr-o zonă şi energia utilizată de aceste echipamente se face pe baze
statistice.
Energia economisită P4 prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică
poate fi determinată din relaţia
ΔP 4 =( Eer −E et )⋅N et (2.14)
,
în care
e e
Er , Et − energia utilizată de echipamentele electrocasnice din zona analizată
în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
e
N t − numărul echipamentelor electrocasnice din zona analizată în anul de
raportare t.

2.5.3.5 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului P5

Determinarea energiei necesare pentru iluminatul electric şi a economiei

realizate prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică necesită cunoaşterea
energiei electrice utilizată pentru iluminat în zona analizată şi numărul de persoane
46 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

permanent aflate în locuinţe. Aceste valori sunt estimate statistic sau pot fi
calculate în funcţie de numărul surselor de iluminat şi durata lor de utilizare.
Indicatorul P5 [kWh/an şi locuinţă] poate fi determinat din relaţia
l
E
P5 = l (2.15)
N ,
iar energia P5 economisită prin măsuri de eficienţă energetică rezultă

ΔP 5=
( Elr
N lr
−
Elt
N lt )
⋅N lt
,
(2.16)

în care
l l
Er , Et − energia utilizată pentru iluminatul electric într-o zonă pe durata
anului de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
l l
N r , N t − numărul de persoane permanent aflate în zona analizată în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;

2.5.3.6 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului M1

Cei doi indicatori minimi M1 şi M2 utilizaţi pentru calcului economiei de

energie iau în considerare aplicaţiile electrice şi neelectrice, la nivelul unei
locuinţe.
Indicatorul M1 ia în consideraţie energia neelectrică utilizată într-o locuinţă
raportată la numărul de persoane care locuiesc permanent şi corectată în funcţie de
condiţiile climatice.
Indicatorul M1 poate fi determinat din relaţia
i
Enel MDD 25
M 1= nel
⋅ i (2.17)
N ADD ,
iar economia M1 rezultată în urma implementării măsurilor de eficienţă energetică
se obţine din relaţia

(
E nel
Nr
r
ΔM 1 = nel⋅
MDD i25 Enel
i
t
− nel⋅
ADD r N t
MDD i25
ADDt i
⋅N nel
t
) ,
(2.18)

în care
nel nel
Er , E t − energia neelectrică utilizată în locuinţă, într-un an, în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
nel nel
N r , N t − numărul de persoane în locuinţă în anul de referinţă r şi respectiv
în anul de raportare t ;
În relaţiile (2.17) şi (2.18) s-a luat în considerare aceeaşi corecţie climatică cu
cazul utilizării indicatorului P1 .

2.5.3.7 Determinarea energiei economisite pe baza indicatorului M2

Indicatori de eficienţă energetică 47

Indicatorul M2 defineşte energia electrică utilizată într-o locuinţă raportată la

numărul de persoane care locuiesc permanent.
Indicatorul M2 poate fi determinat din relaţia
el
E
M 2= el (2.19)
N ,
iar economia M2 rezultată în urma implementării măsurilor de eficienţă energetică
se obţine din relaţia

ΔM 2 =
( E el
Nr
r
el
−
Etel
N el
t
)
⋅N el
t
,
(2.20)

în care
el el
Er , Et − energia electrică utilizată în locuinţă, într-un an, în anul de referinţă
r şi respectiv în anul de raportare t ;
el el
N r , N t − numărul de persoane în locuinţă în anul de referinţă r şi respectiv în
anul de raportare t ;

2.5.3.8 Calculul energiei totale economisite

Energia totală care poate fi economisită prin măsuri de eficienţă energetică în
sectorul rezidenţial prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică poate fi
determinata prin trei metode [2.10, 2.14]:
− prin însumarea economiilor realizate calculate cu ajutorul indicatorilor
preferenţiali P1  P5 ;
− prin însumarea economiilor realizate la purtătorii de energie neelectrică şi
cei de energie electrică, cu ajutorul indicatorilor M1 şi M2 ;
− prin însumarea economiilor realizate la purtătorii neelectrici de energie cu
ajutorul indicatorului M1 şi a economiilor de energie electrică cu ajutorul
indicatorilor P4 şi P5 , în măsura în care nu se dublează.
În calculele practice se preferă prima metodă de determinare; celelalte metode
conduc la rezultate inferioare incluzând mărimi care nu sunt legate de eficienţa
energetică (de exemplu, creşterea numărului de aplicaţii).

2.6 Indicatori de eficienţă energetică pentru sectorul

servicii
Indicatorii de eficienţă energetică pentru sectorul servicii iau în considerare
toată energia, atât energia electrică cât şi combustibili, utilizată în subsectoare ca
hoteluri, restaurante, comerţ, administraţie, educaţie, aşezăminte sociale şi de
sănătate.
Energia economisită în sectorul servicii se determină prin însumarea
economiilor în subsectoarele componente.
48 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Pentru evaluarea energiei utilizate în sectorul servicii şi pentru evaluarea

economiei determinată de implementarea măsurilor de eficienţă energetică sunt
utilizaţi următorii indicatori:
 P6 – indicator preferenţial calculat ca energia neelectrică utilizată în fiecare
subsector raportată la o mărime privind activitatea desfăşurată, ajustat în funcţie de
condiţiile climatice;
 P7 − indicator preferenţial calculat ca energia electrică utilizată în fiecare
subsector raportată la o mărime privind activitatea desfăşurată, ajustat în funcţie de
condiţiile climatice;
 M3 – indicator minimal calculat ca energia neelectrică utilizată în sectorul
servicii raportată la numărul echivalent de angajaţi cu normă întreagă, ajustat în
funcţie de condiţiile climatice;
 M4 − indicator minimal calculat ca energia electrică utilizată în sectorul
servicii raportată la numărul echivalent de angajaţi cu normă întreagă.

2.6.1 Determinarea energiei economisite într-un subsector

pe baza indicatorului P6
Mărimea la care se raportează energia utilizată în subsector este un indicator
de activitate şi poate fi: MJ/număr de paturi sau MJ/m 2 în spitale; MJ/persoană şi
noapte sau MJ/m2 în hoteluri etc.
Indicatorii de activitate trebuie să fie relevanţi pentru energia utilizată în
subsectorul analizat. Ajustările în funcţie de condiţiile climatice se fac conform
indicaţiilor de la indicatorul P1. În calculul energiei neelectrice utilizate nu se
introduce energia termică rezultată în instalaţiile solar termice.
Variaţia indicatorului P6 poate fi determinată de implementarea unor măsuri
de eficienţă energetică precum reabilitarea boilerelor, înlocuirea boilerelor, înlo-
cuirea combustibilului pentru încălzire.
Indicatorul P6 pentru un subsector x al sectorului de servicii poate fi
determinat din relaţia i
E nel, x MDD 25
P6 = nel , x
⋅ i (2.21)
IA ADD ,
iar economia de energie P
nel 6, xrezultă din
i relaţia

( )
nel , x
Er MDD 25 Et MDDi25
ΔP 6 = nel , x
⋅ i
− nel , x
⋅ i
⋅IA nel
t
,x
IA r ADDr IA t ADD t (2.22)
,
În relaţiile (2.21) şi (2.22) au fost utilizate următoarele notaţii:
nel ,x nel, x
Er , Et
− energia neelectrică utilizată în subsectorul x al sectorului de
servicii în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
nel, x nel, x
IA r , IA t
− indicator relevant al activităţii în subsectorul x al sectorului
de servicii în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t.

2.6.2 Determinarea energiei economisite într-un subsector

Indicatori de eficienţă energetică 49

pe baza indicatorului P7
Mărimea la care se raportează electrică energia utilizată în subsector este un
indicator de activitate relevant pentru energia electrică utilizată în subsector, de
exemplu kWh/număr de paturi sau kWh/m 2 în spitale; kWh/persoană şi noapte sau
kWh/m2 în hoteluri etc.
Variaţia indicatorului poate fi determinată de implementarea unor măsuri de
eficienţa energetică precum instalarea de echipamente de aer condiţionat mai
eficiente, înlocuirea combustibililor cu aplicaţii electrice etc.
Indicatorul P7 poate fi determinat din relaţia
el , x
E
P7 =
IA el , x , (2.23)

iar economia de energie P7 rezultă din

el , x relaţia

( )
el , x
Er Et
ΔP 7 = el , x
− ⋅IA elt , x
IA r IA elt , x (2.24)
,
în care
el , x el , x
Er , Et
− energia electrică utilizată în subsectorul x al sectorului de
servicii în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
el,x el ,x
IA r , IA t − indicator relevant al activităţii în subsectorul x al sectorului de
servicii în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t .

2.6.3 Determinarea energiei economisite într-un subsector pe

baza indicatorului M3
Indicatorul M3 este determinat de raportul dintre energia neelectrică corectată
cu condiţiile climatice utilizată în sectorul servicii şi numărul echivalent de angajaţi
cu normă întreagă din sector
i
E s, nel MDD 25
M 3= e ⋅ i (2.25)
N ADD .
Economia de energie M3 determinată de implementarea măsurilor de
eficienţă energetică rezultă din relaţia

ΔM 3 =
( E sr ,nel MDD i25 E st , nel MDD i25
nel, eq
Nr
⋅ i
− nel, eq⋅
ADD r N t ADDt i
⋅N nel
t
, eq
) ,
(2.26)

în care
s , nel s, nel
Er , Et
− energia neelectrică utilizată în sectorul de servicii în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
nel ,eq nel, eq
Nr , Nt− numărul echivalent de angajaţi cu normă întreagă în sectorul
de servicii în anul de referinţă r respectiv în anul de raportare t;
50 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

2.6.4 Determinarea energiei economisite într-un subsector

pe baza indicatorului M4
Indicatorul M4 este determinat de raportul dintre energia electrică utilizată în
sectorul servicii şi numărul echivalent de angajaţi cu normă întreagă din sector
el
E
M 4= (2.27)
Ne ,
Economia de energie M4 determinată de implementarea măsurilor de
eficienţă energetică rezultă din relaţia

ΔM 4 =
( Esr , el
N elr ,eq
−
Ets, el
N tel , eq )
⋅N elt , eq
,
(2.28)

în care
s , el s, el
Er , E t − energia electrică utilizată în sectorul de servicii în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
el, eq el, eq
Nr , Nt
− numărul echivalent de angajaţi cu normă întreagă în sectorul de
servicii în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t .

2.6.5 Calculul energiei totale economisite

Determinarea energiei totale economisite în sectorul servicii poate fi
determinată prin însumarea economiilor realizate, folosind următoarele variante:
− însumarea economiilor calculate pe baza indicatorilor preferenţiali P6 şi P7
obţinute la energia neelectrică şi cea electrică;
− însumarea economiilor calculate pe baza indicatorilor M3 şi M4 obţinute la
energia neelectrică şi cea electrică pentru întreg sectorul analizat;
− însumarea combinată a economiilor calculate pe baza celor două tipuri de
indicatori, în măsura în care nu se contorizează de două ori aceeaşi economie.
În general calculele utilizând indicatorii preferenţiali se fac pentru sub
sectoarele principale:
 sectorul de comerţ angro şi en detail;
 transporturi şi depozitare;
 informare şi comunicare;
 finanţe şi asigurare;
 profesional, ştiinţific şi activităţi tehnice;
 administaţie şi activităţi suport;
 hoteluri şi restaurate;
 administraţie publică şi forţe de ordine;
 educaţie.

2.7 Indicatori de eficienţă energetică pentru sectorul

Indicatori de eficienţă energetică 51

transporturi
Indicatorii de eficienţă energetică pentru sectorul transporturi se referă la
transportul de pasageri şi de mărfuri pe şosele, calea ferată sau pe apă. Economia
de energie se determină pentru fiecare tip de vehicul şi de mod de transport.
Pentru evaluarea eficienţei energetice în sectorul transporturi sunt utilizaţi
următorii indicatori preferenţiali P sau minimali M :
 P8 − energie utilizată de autovehicule (în J/pasager km);
 P8 - A1 − energie utilizată de autovehicule (în litri/100 km);
 P9 – energie utilizată de autocamioane şi camionete (în J/tonă km);
 P9 - A2 − energie utilizată de autocamioane şi camionete (în J/vehicul);
 P10 – energie utilizată de pasageri pe calea ferată (în J/pasager km);
 P11 – energie utilizată de transportul bunurilor pe calea ferată (în J/tonă km);
 P12 – energie economisită datorită creşterii ponderii transportului public în
transportul total de pasageri [J];
 P13 – energie economisită datorită creşterii ponderii transportului de marfă
pe calea ferată şi pe apele interioare din totalul de transport de marfă [J];
 M5 – energie utilizată de vehiculele rutiere (în MJ/automobil echivalent);
 M6 – energie utilizată în transportul pe calea ferată (în MJ/tona bruta km);
 M7 – energie utilizată pentru transport pe apele interioare (în MJ/tona km).

2.7.1 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P8
Energia medie specifică utilizată de automobile raportată la pasager kilometru
este calculată ca raportul dintre nivelul de combustibil utilizat într-un an de către
vehicul şi modul de circulaţie exprimat prin indicatorul pasager kilometru.
Variaţia acestui parametru în timp poate fi o consecinţă a eforturilor depuse
pentru economia de energie: modificarea stilului de conducere, reducerea utilizării
automobilului, creşterea medie a numărului de ocupanţi ai vehiculului.
Indicatorul poate fi determinat din relaţia:
CA
E
P8 = CA (2.29)
T ,
iar energia economisită P8 prin măsuri de eficienţă energetică poate fi calculată pe
baza relaţiei

( ECA
r
)
ECA
t
ΔP 8 = CA − CA ⋅T CA
Tr Tt t
.
(2.30)

În relaţiile (2.29) şi (2.30) au fost utilizate notaţiile:

CA CA
Er , Et − energia utilizată de autovehicule (combustibil) [J] în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
52 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

CA CA
T r , T t − traficul total al autovehiculelor [pasager-km] în anul de referinţă
r şi respectiv în anul de raportare t .

2.7.2 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P8-A1

Energia medie specifică utilizată de autovehicule în [litri/km] se determină pe

baza cantităţii de combustibil utilizată de un autovehicul, a numărului de
autovehicule şi a distanţei medii parcurse de fiecare autovehicul.
Variaţia acestui indicator în timp reflectă atât îmbunătăţirile tehnologice ale
motoarelor cât şi îmbunătăţirea stilului de conducere. Diferenţele care pot să apară
la calculele efectuate pe baza indicatorului P8 şi a indicatorului P8–A1 sunt date de
efectele determinate de modificarea numărului de pasageri în vehicul şi de
diferenţele între puterile calorifice ale combustibililor utilizaţi.
Energia economisită P8-A1 determinată pe baza indicatorului P8–A1 rezultă
D CA med
ΔP 8− A 1 =( ECA
r
sp
−E CA sp
t )⋅ t
⋅N CA
t ⋅K t
(2.31)
100 ,
în care
CA benzina conversie CA diesel conversie
Et ⋅F benzina + Et ⋅F diesel
Kt= CA (2.32)
Et .
În relaţiile (2.31) şi (2.32) au fost utilizate notaţiile:
CA sp CA sp
Er , Et  energia specifică utilizată de autovehicul în litri/km, în anul
de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
DCA
t
med
 distanţa medie în km parcursă de automobile în anul raportare t ;
CA
N t  numărul total al parcului de automobile în anul de raportare t ;
Kt  factor de ponderare pentru benzină şi pentru diesel în anul de raportare t;
ECA
t
benzina
, ECA
t
diesel
 cantitatea de benzină respectiv diesel, utilizate de
automobile în anul de raportare t.
conversie conversie
Factorii de conversie au valorile F benzina =0,8 ; F diesel =0 , 88 .
Pot fi folosite două metode pentru calculul indicatorului P8–A1.
În prima metodă sunt necesare următoarele mărimi de intrare:
 numărul de automobile utilizând benzină, diesel sau GPL, în mii;
 distanţa medie parcursă de un automobil într-un an [km/an];
 nivelul specific de combustibil benzină sau diesel în J/1000 litri (circa 36
GJ/1000 litri).
În cea de a doua metodă nivelul specific de combustibil benzină, diesel sau
GPL se introduce în litri/100 km.
În calculele practice pot fi utilizate următoarele conversii:
 GPL: 46,89 MJ/kg; 0,53 kg/litru;
Indicatori de eficienţă energetică 53

 benzină: 44,59 MJ/kg; 0,77 kg/litru;

 diesel: 42,71 MJ/kg; 0,85 kg/litru.

2.7.3 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P8-A2
Apariţia automobilele electrice determină dezvoltarea unor indicatori specifici
pentru evaluarea eficienţei energetice în scopul comparării diferitelor tipuri de
autovehicule. În principiu poate fi utilizată energia medie specifică determinată ca
raportul dintre energie electrică utilizată de automobil într-un an şi indicatorii de
circulaţie (pasager km).
Variaţia acestui indicator pune în evidenţă eforturile pentru creşterea eficienţei
energetice a automobilelor electrice prin îmbunătăţirea caracteristicilor acumula-
toarelor, îmbunătăţirea stilului de conducere şi a gradului de ocupare.
Indicatorul folosit poate fi determinat subEVforma:
E
P8−A 2=
T EV , (2.33)

iar energia economisită P8−A2 poate fi calculată din relaţia

( )
EV EV
Er Et
ΔP 8− A 2= EV
− ⋅T tEV
Tr T EV
t
(2.34)
.
În relaţiile (2.33) şi (2.34) au fost utilizate notaţiile:
EV EV
Er , Et − energia utilizată de autovehicule [kWh] în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t ;
EV EV
T r , T t − traficul total al autovehiculelor [pasager-km] în anul de referinţă
r şi respectiv în anul de raportare t .
Desigur că odată cu dezvoltarea traficului automobilleor electrice vor fi
utilizaţi şi alţi indicatori pentru evaluarea eficienţei acestora

2.7.4 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P9
Indicatorul P9 este determinat ca raportul dintre cantitatea de combustibil
utilizat de autocamioane şi de camionete şi cantitatea de mărfuri transportată pe
căile rutiere, indicată în tone-km. Acest indicator oferă informaţii generale privind
eficienţa energetică a serviciului de transport de mărfuri pe căile rutiere.
Pentru determinarea acestui indicator sunt necesare următoarele informaţii:
 cantitatea de combustibil utilizată pentru autocamioane şi camionete;
 cantitatea de bunuri transportată pe căile rutiere în tone-km.
Analiza indicatorului P9 trebuie făcută separat pentru transportul intern şi
pentru transportul internaţional iar variaţia indicatorului în timp defineşte
modificarea eficienţei energetice odată cu îmbunătăţirile tehnologice ale
motoarelor, precum reducerea nivelului de combustibil utilizat pentru o tonă-km.
54 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

Indicatorul P9 poate fi determinat din relaţia

EC
P9 = (2.35)
TC ,
în care EC este cantitatea de combustibil utilizată de camioane şi camionete într-un
an; TC – cantitatea totală de bunuri transportată de camioane şi camionete în tone-
km într-un an.
Energia economisită P9 prin măsuri de eficienţă energetică poate fi deter-
minată din relaţia

(
ECr E Ct
ΔP 9 = C − C ⋅T Ct
Tr Tt ),
(2.36)

în care
ECr , ECt  energia specifică utilizată de camioane şi camionete, în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
C C
T r , T t − cantitatea totală de bunuri transportată de camioane şi camionete în
tone-km în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t.

2.7.5 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P9-A2
Cantitatea specifică de combustibil utilizată de către camioane şi camionete
calculată pe baza indicatorului P9−A2 se determină prin raportarea cantităţii de
combustibil utilizată anual de aceste vehicule şi numărul lor.
Variaţia acestui indicator în timp pune în evidenţă reducerea cantităţii
specifice medii de combustibil în litri/100 km pentru un autovehicul. Valoarea
indicatorului P9−A2 poate fi determinată din relaţia
C
E
P9− A 2= C (2.37)
N ,
în care
EC este cantitatea de de combustibil utilizată de camioane şi camionete într-un
an; NC – numărul total de camioane şi camionete.
Energia care poate fi economisită P9-A2 prin măsuri de eficienţă energetică
poate fi determinată din relaţia

(
E C EC
ΔP 9−A 2= rC − tC ⋅N Ct
N r Nt
,
) (2.38)

în care
C C
Er , Et  cantitatea de energie utilizată de camioane şi camionete, în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
Indicatori de eficienţă energetică 55

C C
N r , N t − numărul total de camioane şi camionete în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t.

2.7.6 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P10
Pentru calculul energiei economisite pe baza indicatorului P10 sunt necesare
date privind energie utilizată de transportul de pasageri pe căile ferate şi privind
traficul de pasageri.
Variaţia în timp a acestui indicator pune în evidenţă dezvoltările tehnice care
conduc la creşterea eficienţei energetice.
Indicatorul P10 poate fi determinat din relaţia
tp
E
P10= (2.39)
T tp ,
în care Ept este energia utilizată într-un an de către trenurile de pasageri, Ttp –
traficul total de pasageri într-un an în pasageri-km.
Economia de energie obţinută P10 prin măsuri de creştere a eficienţei
energetice poate fi determinată din relaţia

(
ΔP 10=
Etp
r
T tp
r
−
E tp
t
T tp
t
)
⋅T tp
t
,
(2.40)

în care
Etpr , E tpt  energia utilizată de sistemul de transport călători pe calea ferată în
anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
tp tp
T r , T t − traficul de pasageri pe calea ferată în pasageri-km în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t.

2.7.7 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P11
Pentru calculul economiei de energie pe baza indicatorului P11 obţinută la
transportul pe calea ferată a bunurilor sunt necesare date privind energia utilizată şi
traficul de bunuri indicat în tone-km.
Indicatorul P11 poate fi calculat din relaţia
E tb
P11= (2.41)
T tb ,
în care Etb este energia utilizată pentru transportul de bunuri pe calea ferată într-un
an, Ttb – traficul total de bunuri transportat pe calea ferată, în tone-km, într-un an.
Energia economisită P11 în urma măsurilor de eficienţă energetică poate fi
determinată din relaţia
56 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

ΔP 11 =
( Etb
r
T tb
r
−
E tb
t
T tb
t
)
⋅T tb
t
,
(2.42)

în care
Etbr , E tbt  energia utilizată de sistemul de transport de bunuri pe calea ferată
în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t ;
tb tb
T r , T t − traficul de bunuri, în tone-km, în sistemul de transport pe calea
ferată în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t.

2.7.8 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P12
Indicatorul P12 permite determinarea energiei economisite prin creşterea
ponderii transportului pasagerilor în sistemul public de transport. În acest sens sunt
necesare următoarele informaţii:
− traficul total de pasageri;
− traficul de pasageri în sistemul public de transport;
− energia specifică utilizată de automobile;
− energia specifică utilizată în transportul public.
Traficul total de pasageri se referă la toate modurile de transport: automobile,
motociclete, autobuz, troleibuz, metrou, tramvai, tren, indicate în pasageri-km iar
traficul public se referă la modurile de transport: metrou, autobuz, troleibuz,
tramvai, tren.
Indicatorul P12 poate fi calculat din relaţia
P P Psp
P12 =PT ⋅T ⋅E
, (2.43)
în care PT este ponderea transportului public în transportul total de pasageri [u.r.];
P

TP – traficul total de pasageri în pasageri-km; EPsp – energia specifică utilizată în

transportul public în J/pasager-km.
Economia de energie P12 care se obţine prin creşterea ponderii pasagerilor
care utilizează sistemul public de transport se poate calcula din relaţia
ΔP 12=( PT tP −PT rP )⋅T tP⋅( ECAsp
t −EtPsp ) (2.44)
,
în care
P P
PT r , PT t − ponderea transportului public în transportul total de pasageri
[u.r.] în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
P
T t − traficul total de pasageri în pasageri-km în anul de raportare t;
CAsp Psp
Et , E t − energia specifică utilizată în J/pasageri-km de către
autovehicule în anul de raportare t şi respectiv energia specifică în J/pasageri-km
utilizată de transportul public în anul de raportare t.

2.7.9 Determinarea energiei economisite pe baza

Indicatori de eficienţă energetică 57

indicatorului P13
Indicatorul P13 permite determinarea energiei economisite prin creşterea
ponderii transportului de bunuri pe cale ferată şi pe apele interioare faţă de
transportul total de mărfuri. În acest sens sunt necesare următoarele informaţii:
− traficul total de bunuri [tone-km];
− traficul de bunuri pe calea ferată şi pe apele interioare [tone-km];
− energia specifică utilizată în transportul pe şosele [J/tone-km];
− energia specifică utilizată la transportul pe calea ferată şi pe apele interioare
[J/tone-km].
Indicatorul P13 poate fi calculat din relaţia
P13=PT B⋅T B⋅E Bsp , (2.45)
în care PT este ponderea transportului de bunuri pe calea ferată şi pe apele
B

interioare în transportul total de bunuri [u.r.]; TB – traficul total de bunuri în tone-

km; EBsp – energia specifică utilizată în transportul de bunuri pe calea ferată şi pe
apele interioare în J/tone-km.
Economia de energie P13 prin creşterea ponderii transportului de bunuri pe
calea ferată şi pe apele interioare în raport cu transportul total de mărfuri poate fi
dedusă din relaţia
ΔP 13=( PT Bt −PT Br )⋅T Bt ⋅( EtBRsp −EBsp
t ) (2.46)
,
în care
B B
PT r , PT t − ponderea transportului de bunuri pe calea ferată şi pe apele
interioare, în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
B
T t − traficul total de transport în anul de raportare t;
EtBRsp , EtBsp − energia specifică utilizată de către vehiculele care utilizează
traseele rutiere în anul de raportare t şi respectiv energia specifică utilizată în
transportul pe calea ferată şi pe apele interioare.

2.7.10 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului M5
Indicatorul M5 poate fi utilizat în locul indicatorilor P8 şi P9 atunci când
aceştia nu pot fi determinaţi având în vedere lipsa datelor privind defalcarea
energiei utilizate pe tipuri de vehicule.
Indicatul M5 se referă la energia totală utilizată în transportul rutier raportată la
numărul echivalent de vehicule. În acest sens, pentru determinarea indicatorulului
M5 este necesar a cunoaşte energia totală utilizată pentru transportul rutier, numărul
de vehicule în funcţie de tipul acestora şi factorii care reflectă diferenţa de energie
utilizată anual de fiecare tip de vehicul. În general, calculul se face pentru vehicule
proprii şi se estimează energia utilizată de vehiculele din exterior.
Factorii de transfer se determină în funcţie de energia utilizată anual de fiecare
tip de vehicul. De exemplu, un autobuz care utilizează 630 GJ/an este echivalat cu
58 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

15 automobile care folosesc fiecare 42 GJ/an. În principiu, poate fi utilizată

următoarea echivalere
− o motocicletă  0,15 automobile echivalente;
− un camion sau o camionetă  4 automobile echivalente;
− un autobuz  15 automobile echivalente.
Indicatorul M5 poate fi determinat din relaţia
VR
E
M 5= VR eq (2.47)
N ,
în care EVR este energia totală utilizată anual de vehiculele rutiere; NVReq – numărul
echivalent de vehicule rutiere.
Energia ce poate fi economisită M5 prin implementarea de măsuri de
eficienţă energetică poate fi determinată din relaţia

ΔM 5 =
( EVR
r
VR eq
Nr
−
EVR
t
N VR
t
eq )⋅N VReq
t
,
(2.48)

în care
EVR VR
r , E t − energia utilizată de vehiculele rutiere în anul de referintă r şi
respectiv în anul de raportare t;
VR eq VReq
Nr , Nt
− numărul echivalent de vehicule în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t.
2.7.11 Determinarea energiei economisite pe baza
indicatorului M6
Indicatorul M6 se referă la energia utilizată în transportul pe calea ferată
[J/tonă brută-km], incluzând traficul de persoane şi traficul de bunuri.
Variaţia indicatorului în timp indică rezultatele implementării măsurilor de
eficienţă energetică precum şi creşterea factorului de încărcare. Indicatorul M6
poate fi calculat din relaţia
E CF
M 6= (2.49)
T CF ,
în care ECF este energia anuală utilizată în transportul pe calea ferată [J]; TCF –
traficul total pe calea ferată [tona brută- km].
Economia de energie M6 care poate fi obţinută prin implementarea măsurilor
de eficienţă energetică poate fi calculată din relaţia

(
ECF
r ECF
t
ΔM 6 = CF − CF ⋅T CF
Tr Tt
t
,
) (2.50)

în care
CF CF
Er , E t − energia anuală [J] utilizată de sistemul de transport pe calea
ferată în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
Indicatori de eficienţă energetică 59

CF CF
T r , T t − traficul total în tone brute-km pe calea ferată în anul de referinţă
r şi respectiv în anul de raportare t, incluzând masa locomotivelor, a vagoanelor şi
a pasagerilor

2.7.12 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului M7
Indicatorul M7 se calculează ca raportul dintre energia EA utilizată pentru
transportul pe apele interioare [J] şi traficul de bunuri pe apele interioare TA
A
E
M 7= A (2.51)
T .
Energia economisită prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică în
cazul sistemelor de transport pe apele interioare poate fi determinată din relaţia

(
E rA EtA
ΔM 7 = A − A ⋅T tA
Tr Tt ) ,
(2.52)

în care
A A
Er , Et − energia utilizată pentru transportul pe apele interioare în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
T rA , T tA − traficul de bunuri pe apele interioare în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t.

2.7.13 Calculul energiei totale economisite în sectorul

transporturi
Economia totală ce poate fi obţinută în sectorul transporturi se calculează pe
baza economiilor de energie determinate cu indicatorii ce definesc diferitele
moduri de transport.
Pot fi folosite următoarele opţiuni de calcul:
 utilizarea indicatorilor preferenţiali sau alternativi P8 (sau P8-A1), P9 (sau
P9-A2), P10 , P11 , P12 şi P13 împreună cu indicatorul M7 ;
 utilizarea indicatorilor preferenţiali sau alternativi P8 (sau P8-A1), P9 (sau
P9-A2), P12 şi P13 împreună cu indicatorii M6 şi M7 ;
 utilizarea indicatorilor M5 şi M7 împreună cu indicatorii preferenţiali P12 şi
P13 .
Economia de energia în transportul rutier poate fi calculată în două feluri în
funcţie de datele disponibile:
− suma economiilor de energie obţinută la transportul cu automobile,
autocamioane şi camionete, utilizând indicatorii P8 (sau P8-A1), P9 (sau P9-A2);
− economia de energie calculată pe baza indicatorului M5 .
Economia de energie obţinută la transportul pe calea ferată poate fi
determinată în funcţie de datele existente:
60 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

 suma economiilor de energie în transportul de pasageri şi în transportul de

bunuri utilizând indicatorii preferenţiali P10 şi P11 ;
 economiile rezultate pe baza indicatorului M6 ;
Economia de energie ce se poate obţine la transportul pe apele interioare se
determină pe baza indicatorului M7 ;
Economiile rezultate în transportul intermodal pot fi determinate pe baza
indicatorilor P12 şi P13 .
Folosirea indicatorilor preferenţiali conduce de cele mai multe ori la rezultate
mai corecte, apropiate de valorile reale ale nivelului economiei de energie.

2.8 Indicatori de eficienţă energetică pentru sectorul

industrial
Având în vedere aspectele specifice fiecărui tip de industrie, se recomandă
utilizarea unor indicatori care iau în consideraţie particularităţile existente. Poate fi
luată în consideraţie următoarea clasificare a utilizărilor industriale:
− industria extractivă;
− industria prelucrătoare;
− industria energetică (energie electrică, gaz, apă);
− construcţii.

2.8.1 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului P14
Indicatorul P14 ia în considerare energia utilizată într-un subsector industrial x
pentru realizarea unui produs şi poate fi determinat din relaţia
Ix
E
P14= (2.53)
IPI Ix ,
în care EIx este energia utilizată în subsectorul industrial x; IPIIx –indicele de
producţie al sectorului industrial x.
Nivelul economiilor realizate P14 în subsectorul industrial x în urma
măsurilor de eficienţă energetică se poate calcula din relaţia

ΔP 14 =
(ErIx
IPI rIx
E Ix
IPI t )
− t Ix ⋅IPI Ix Ix
t ⋅K r
,
(2.54)

în care
Ix Ix
Er , E t − energia utilizată în subsectorul industrial x în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de raportare t;
Ix Ix
IPI r , IPI t − indicii de producţie ai sectorului industrial i, în anul de
referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
Ix
K r − ponderea energiei utilizate în sectorul industrial x şi care corespunde
prevederilor Directivei 2006/32/EC din anul 2007 [2.15]. Sunt excluse sectoarele
Indicatori de eficienţă energetică 61

industriale care sunt acoperite de Schemele de Comercializare a Emisiilor (ETS).

Ix
Valorile factorului K r sunt cunoscute plecând de la datele cuprinse în Planul
Naţional de Alocare a Emisiilor şi, în general, ar trebuie corectate anual.

2.8.2 Determinarea energiei economisite pe baza

indicatorului M8
Indicatorul M8 se defineşte ca raportul dintre energia finală utilizată într-un
subsector şi valoarea adăugată în acest subsector. Subsectoarele la care se referă
evaluarea energiei economisite nu se referă la cele acoperite de Schema de
Comercializare a Emisiilor (ETS).
Valoarea indicatorului M8 se determină din relaţia
Ix
E
M 8= (2.55)
VA Ix ,
în care EIx este energia utilizată în subsectorul industrial x; IPIIx – indicele de
producţie al sectorului industrial x (ca şi în cazul indicatorului P14), VAIx – valoarea
adăugată, în termeni reali, în sub sectorul industrial x , în valori monetare [euro].
Energia economisită M8 calculată pe baza indicatorului M8 rezultă din

ΔM 8 =
(
E Ix
r
Ix
VA r VA t
E Ix
)
− t Ix ⋅VA Ixt ⋅K r
Ix

,
(2.56)

în care
Ix Ix
Er , E t − energia utilizată în subsectorul industrial x în anul de referinţă r şi
respectiv în anul de referinţă t;
VA rIx , VA tIx − valoarea adăugată, în termeni reali, în subsectorul industrial x ,
în valori monetare [euro], în anul de referinţă r şi respectiv în anul de raportare t;
Ix
K r − ponderea energie utilizate în subsectorul industrial x şi care
corespunde prevederilor Directivei 2006/32/EC din anul 2007.
În cazul în care nu există informaţii suficiente pentru fiecare subsector, se
poate folosi un indicator alternativ ca raportul dintre energia totală utilizată în
industrie şi valoarea adăugată totală.

2.8.3 Indicatori de eficienţă energetică la nivelul

unui utilizator
În funcţie de activităţile specifice ale unui utilizator industrial pot fi definiţi şi
alţi indicatori de eficienţă energetică ce iau în consideraţie factorii reprezentativi de
influenţă sau aspectele esenţiale ale producţiei. Astfel, pot fi luaţi in consideraţie
indicatorii [2.15, 2.16]:
a) energia utilizată în zona analizată [MWh];
b) energia utilizată raportată la beneficiile realizate [MWh/1000 €];
62 Eficienţa în utilizarea energiei electrice şi mediul ambiant

c) energia utilizată raportată la numărul de angajaţi [MWh/angajat];

d) energia utilizată raporată la puterea instalată a transformatoarelor de
alimentare [MWh/MVA];
e) penalităţile pentru energia reactivă raportate la energia utilizată [€/MWh];
f) energia utilizată raportată la producţia fizică realizată [MWh/produs];
g) cantitatea de CO2 echivalent raportată la producţia fizică realizată
[kgCO2/produs].
Desigur că pot fi elaboraţi şi alţi indicatori care să ia în consideraţie aspecte de
interes în cadrul întreprinderii (ponderea rebuturilor raportată la producţia realizată,
ponderea personalului de conducere raportată la numărul întregului personal
angajat etc.).
Informaţii importante privind creşterea eficientei energetice şi limitarea
efectelor asupra mediului ambiant îl oferă variaţia în timp a indicatorul g) care
prezintă eforturile făcute de managementul întreprinderii pentru reducerea energiei
utilizate şi a poluării mediului ambiant.
Alegerea indicatorilor reprezentativi, determinarea lor cât mai exactă şi
urmărirea variaţiei în timp a acestora oferă cele mai importante informaţii pentru
conceperea politicilor de reducere a energiei utilizate, creşterea competitivităţii şi
reducerea amprentei de CO2 a utilizatorului.

Bibliografie
[2.1] Siebert L.C.ş.a., Energy efficiency indicators assessment tool for the industry sector,
ieeexplore.ieee.org. 2014.
[2.2] *** Energy indicators for sustainable development, International Atomic Energy
Agency. United Nations Departament of economic and Social Affairs, 2005.
[2.3] *** Energy Efficiency Indicators: Fundamentals on Statistics, OECD/IEA, 2014,
France.
[2.4] *** Energy Efficiency Indicators: Essentials for Policy Making, OECD/IEA, 2014,
France.
[2.5] *** Raport privind progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor naţionale de
eficienţă energetică, ANRE, aprilie 2016.
[2.6] Rugină V., Intensitatea energetică a industriei Româneşti „Mesagerul Energetic” anul
V, nr.44, iunie 2005.
[2.7] *** Analiza sistemului energetic, Ministerul energiei, februarie 2016.
[2.8] *** Energy Efficiency. Market Report 2016, OECD/IEA 2016, www.iea.org.
[2.9] *** Definition of ODEX indicators in ODYSSEE data base, ODYSSEE-MURE,
2016.
Indicatori de eficienţă energetică 63

[2.10] Božic Helena, Preparation of methodology for M&V of energy saving development
of top-down indicators (manual), Zagreb, 2011.
[2.11] Santi F., Caiazzo P., Marciano Nigro T., Energy efficiency in supermarkets:
Structured project financing for ESCOs, 15th International Conference on
Environment and Electrical Engineering, IEEE EEEIC Roma, 2015, rap.409
[2.12] *** Energy performance of building – Energy requirements for lighting, Standard
EN 15193:2007
[2.13] *** Energy Savings Evaluation − Economics and financial evaluation of energy
saving projects, ISO/AWI 20364.
[2.14] *** Calculation of energy savings with energy efficiency indicators for the ESD,
Enerdata, 2011.
[2.15] *** Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind
eficienţa energetică.
[2.16] Yamakawa E.K. ş.a., A Fuzzy-QFD decision making approach for selecting industry
energy efficiency indicators, ieeexplore.ieee.org. 2013.