neuroni

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este, de fapt, o celulă
adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică,
anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate
principală a sistemului nervos, a fost introdus de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat
că neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea
celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa cunoscuta monografie a lui
Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).

Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de
prelungiri.

Din punct de vedere funcțional, neuronul se împarte în trei regiuni:

regiunea receptoare, recepționează și procesează informația, fiind formată din dendrite și soma. Aici se
stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse, dar, de obicei, nu se formează potențiale de acțiune în
această regiune, ci doar potențiale locale (potențiale postsinaptice).

regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea
axonului de la locul în care acesta iese din corpul celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc
potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale.

regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici sub formă chimică prin
neurotransmițător și transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.

Neuronii au, în general, un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau doi nucleoli. Aici este
sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.

Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl).
Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au un
rol în metabolismul neuronal.
Reticulul endoplasmatic neted are un rol în reglarea nivelului de ioni de calciu din neuron.

Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat

că neurofilamentele (asociate, formează neurofibrilele) au un rol mecanic, de susținere și de conducere a
influxului nervos.

Mitocondriile se găsesc în corpul celular, însă cele mai multe se concentrează în butonii terminali ai
axonului, furnizând energie (sub formă de ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și
sinteza unor neurotransmițători.

Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță
deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care
este învelită de trei teci: teaca de mielină (aderă intim la axolema, rol de izolator electric), teaca Schwann
(conține celule schwan) și teaca Henle (permeabilitate și rezistență). Teaca de mielină este întreruptă la
intervale de 80-600 μ de noduri Ranvier.

boliale sistemului digestiv

Greață (categoria Boli ale sistemului digestiv)

Ea este întâlnită în sarcină, boli organice a tubului digestiv (îngustarea pilorului sau a intestinului) sau a
sistemului nervos central (hipertensiune

Febră tifoidă (categoria Boli ale sistemului digestiv)

reinfectare cu doze masive, boala poate recidiva Bacilii tifici ajung în tubul digestiv, se multiplică și
invadează organismul prin mecanism penetrant, prin formațiunile

Iarbă grasă

folosește sub formă de ceai sau infuzie, în tratamentul unor boli ale sistemului digestiv. Se întâlnește atât
în zonele calde de pe glob, cât și în cele
Fibroză chistică (categoria Boli ale sistemului digestiv)

determinând îngroșarea secrețiilor și afectarea funcției sistemului bronhopulmonar, sistemului digestiv,

reproductiv și a altor organe. În limbajul familial

Meteorism (categoria Boli ale sistemului digestiv)

poate să fie observat, de asemenea, în bolile organice digestive (colecistite, pancreatite), precum și în
bolile funcționale (enterocolite, aerofagie)

Boli ale civilizației

Bolile civilizației (în engleză civilisatory diseases, Western diseases sau lifestyle diseases, în germană
Zivilisationskrankheit) sunt boli întâlnite

Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite

șase caractere. Categoriile cuprind grupuri de boli asemănătoare. Clasificarea internațională a bolilor
este publicată de Organizația Mondială a Sănătății

Digestie

Digestie poate însemna: - procesul de fagocitoză a celulelor sistemului imun, sau - digestia (absorbția)
hranei de către organismele pluricelulare, proces

Slăbire

bolilor cronice precum: tuberculoza, cancer mai ales în cele de plămân, faringian, esofagian și cele
localizate la nivelul sistemului digestiv, boli endocrine

Cavitate bucală (categoria Aparatul digestiv)

au un sistem de digestie a hranei care este introdusă prin gură și care după procesul de digerare și
absorbție la nivelul tractusului digestiv va fi eliminat
Ficat (categoria Aparatul digestiv)

Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor superioare.
Acesta are numeroase funcții în organismul uman

Listă de coduri ICD-10 (categoria Boli)

Capitolul J: Tulburări ale sistemului respirator ICD-10 Capitolul K: Tulburări ale sistemului digestiv ICD-10
Capitolul L: Tulburări ale pielii și țesutului

Gastrită (categoria Boli ale stomacului)

sau infecții severe Anumite boli, cum ar fi anemia pernicioasă, anemia cronică de reflux biliar, sau
tulburări ale sistemului imunitar, pot provoca și ele

Hemoragie

medico-chirurgicală. Hemoragia digestivă superioară reprezintă hemoragia în segmentul digestiv situată

deasupra unghiului Treitz. În hemoragia digestivă superioară extravazarea

Endocrinologie (categoria Sistemul endocrin)

psihologice sau comportamentale ale metabolismului, creșterea și dezvoltarea, funcțiile țesutului,

somnul, digestia, respirația, excreția, starea de

Sistem limfatic

Sistemul limfatic este parte a sistemului circulator, care cuprinde o rețea de vase limfatice care
transportă un lichid clar numit limfă (latină apă)

Celiachie (categoria Boli ale tubului digestiv)

Este o afecțiune/boală autoimună cu atingere în special a aparatului digestiv, mai exact a intestinului
subțire. Nu este o boală contagioasă, dar este

Medicament

decongestionante, bronhodilatatoare Aparatul digestiv antiulceroase, stimulante ale secrețiilor digestive,

prokinetice, antispastice, antivomitive, antidiareice
Vomă

întotdeauna apare cu acest prilej ci poate fi relaționat și cu alte boli digestive , stomacale, cerebrale,
oculare, etc. Senzația premergătoare vărsăturile

Infecție (categoria Boli infecțioase)

înmulți excesiv, această înmulțire fiind frânată de forțele de apărare ale sistemului imun, fenomenul este
numit „bacteriemie” sau „viremie” în funcție de

pancreasul

Pancreas

Pancreasul este un organ ce este localizat în partea stângă a cavității abdominale (hipocondrul stâng),
sub stomac, în potcoava duodenală. Este o glandă

Pancreas endocrin

Pancreasul endocrin este partea pancreasului care asigură funcția endocrină a acestuia, fiind reprezentat
de Insulele lui Langerhans, care sunt alcătuite

Pancreasul la păsări

Pancreasul produce suc pancreatic, care conține multe enzime și o soluție de bicarbonat, care
neutralizează acizii. El de-asemenea eliberează mulți hormoni

Arteră pancreaticoduodenală superioară

perfuzeze pancreasul și duodenul prin canale multiple. Artera furnizează sânge părților anterioare și
posterioare ale duodenului și ale capului pancreasului, ramura

Aparatul digestiv
glandele salivare și pancreasul. Ficatul produce bila, iar vezica biliară o depozitează și o varsă în tractul
gastrointestinal. Pancreasul de asemenea varsă

Venă mezenterică superioară

mezenterice superioare drenează intestinul subțire, intestinul gros, stomacul, pancreasul și apendicele și
includ: Vena gastroepiplonică dreaptă venele inferioare

Sistem endocrin (secțiunea Pancreasul endocrin)

hipofiza, hipotalamus, glanda tiroidă, glandele suprarenale (adrenale), pancreasul endocrin, testicul,
ovar, timus, epifiză. Endocrinologie Listă de hormoni

Insulele lui Langerhans

Insulele lui Langerhans reprezintă o aglomerare de celule aflate în pancreasul endocrin, care măsoară
presiunea sângelui și produc o serie de hormoni,

Arteră mezenterică superioară

inferioară a duodenului, două treimi din colonul transvers, precum și pancreasul. Are originea anterior la
marginea inferioară a vertebrei L1 la individul

Duoden

prin intermediul peritoneului. Duodenul este legat cu vezica biliară și pancreasul. Neutralizarea acidității
alimentelor digerate în stomac (datorită prezenței

Venă splenică

părăsesc splina. Călătorește pe deasupra pancreasului, alături de artera splenică. Colectează ramuri din
stomac și pancreas, și mai ales din intestinul gros (drenat

Pancreatită (categoria Boli ale pancreasului)

necroză din pancreas și cavitatea abdominală, aspectul canalelor biliare și pancreatic Examenul RMN sau
colangioRMN vizualizează bine pancreasul și canalele
Polipeptid pancreatic

este un polipeptid secretat de celulele PP din pancreasul endocrin, predominant în capul pancreasului.
Este alcătuit din 36 de resturi de aminoacizi,

Glandă

adaptarea la mediu etc. Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul. Alte glande
endocrine sunt glande pereche: paratiroide, suprarenale,

Abdomen

organe vitale aflate în cavitatea abdominală sunt ficatul, rinichii, pancreasul și splina. Abdomenul uman
este cunoscut și ca burtă. Peretele abdominal

Insulină

succes un tratament oral cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au
încercat injectarea hipodermică la om, dar au renunțat

Vene pancreaticoduodenale

inferioară a celor două se unește frecvent cu vena gastroepiploică dreaptă. pancreas duoden Acest
articol conține text aflat în domeniul public, preluat din

Cancer pancreatic

Cancerul pancreatic apare atunci când celulele din pancreas, un organ glandular din spatele stomacului,
încep să se multiplice fără control și formează

Herophilos

ochiul (studiază nervii optici și descrie retina), ficatul, pancreasul, ficatul, pancreasul, organele salivare,
organele genitale (realizează desene concise
Gastroenterologie

duodenului, intestinului subțire, colonului, ficatului, vezicii biliare, pancreasului). Termenul de

gastroenterologie cuprinde și hepatologie, pancreatologie

ficatul

Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor superioare.
Acesta are numeroase funcții în organismul uman, în special în metabolism.

Funcții

Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste 500 de
funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de complexe, încât nu există o mașină care
să poată înlocui ficatul, în primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor substanțe
indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere

Funcție metabolică

Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor;

Participă în metabolismul glucidelor și proteinelor;

Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, și antitrombina;

Funcție secretorie

Producerea bilei;

Funcție imunizantă

Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un rol important în
imunitatea corpului;
Funcție excretorie

Descompune hemoglobina;

Alte funcții

Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A și vitamina B12, precum și o serie de

microelemente esențiale.

Rol în sinteza unor factori care fac sângele coagulabil;

Sinteza și inactivarea unor hormoni.

Ficatul omului

Ficatul omului este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel mai greu organ
al corpului uman. Acesta este situat în dreapta abdomenului sub coaste, care îl protejează de
traumatisme. El filtrează în primul rând sângele care vine din organele tubului digestiv, acesta fiind locul
principal de intrare a toxinelor în organism, dar de fapt ficatul filtrează tot sângele din organism, reținând
și metabolizând substanțele dăunătoare organismului.

Pentru că ficatul este un fel de filtru pentru sângele din organism, în el se opresc foarte multe substanțe
care îl pot îmbolnăvi.

Cele mai frecvente boli ale ficatului sunt următoarele:

Ciroză hepatică de cauza virală, alcoolica, toxică, biliara sau autoimună;

Hepatita A acută;

Hepatita B acută sau cronica;

Hepatita C acută sau cronica;

Maladia lui Wilson, apare prin lipsa eliminării cuprului din organism, acesta stocându-se în ficat și
împiedicându-i funcția;

Cancerul ficatului;
Icterul mecanic;

Boli ale cailor biliare;

Boli genetice de stocare;