Capitolul 2

TRAUMATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ
GENERALĂ
Definiţii:
Leziune traumatică (traumă) – orice modificare locală sau generală a organismului uman ce
apare în urma unui traumatism şi care poate avea substrat morfopatologic şi/sau funcţional
obiectivabil.
Traumatism – acţiunea agentului traumatic asupra organismului uman, faptul în sine prin care
se produc leziuni traumatice.
Agent traumatic (factor/agent vulnerant) – orice substanţă (solidă, lichidă, gazoasă) sau
formă de energie (naturală, artificială) care, acţionând asupra organismului uman, poate produce
leziuni traumatice.

Clasificarea agenţilor traumatici

I. Agenţi traumatici mecanici
II. Agenţi traumatici fizici
1. Variaţii extreme de temperatură
2. Electricitatea
3. Variaţii extreme ale presiunii atmosferice
4. Unde sonore, ultrasunete, infrasunete
5. Radiaţii electromagnetice
6. Câmpuri magnetice
7. Radiaţii ionizante
III. Agenţi traumatici chimici – substanţe toxice
IV. Agenţi traumatici biologici
1. bacterii, virusuri
2. otrăvuri vegetale sau animale
3. leziuni produse de animale
V. Agenţi traumatici psihici – stress (imposibil de obiectivat)

Tabel 12 Clasificarea agenţilor traumatici mecanici

Corpuri în funcţie de mărimea suprafeţei -cu suprafaţă mică (<16 cm2)
contondente de contact -cu suprafaţă mare (>16 cm2)
în funcţie de relieful suprafeţei de -neregulată
impact -regulată (suprafeţe plane,
încurbate, muchii drepte)
Obiecte cu Înţepătoare -cu vârf ascuţit (ac, cui)
vârfuri sau lame -cu mai multe vârfuri (furculiţă,
ascuţite furcă)
Tăietoare -cu una/mai multe lame ascuţite
(brici, lamă, cuţit de masă)
Înţepătoare-tăietoare -cu vârf şi lamă/lame ascuţită(e)
- 27 -
 (briceag, pumnal, cuţit de
bucătărie)
Tăietoare-despicătoare Cu lamă ascuţită şi corp/greutate
masivă (topor, sapă)
Proiectile -dimensiuni mici (de obicei) şi viteză mare de deplasare (> 50 m/s)
Unda de şoc (blast wave)

Mecanisme de producere a leziunilor traumatice

1. Lovire activă (cu corp dur)
- în cazul unei agresiuni
- generează leziuni localizate în zona de impact

2. Lovire pasivă (de corp dur)

- se produc, cel mai frecvent, prin cădere
- caracteristici
o localizate în special la nivelul proeminenţelor (coate, genunchi, menton, nas, frunte)
o caracter bipolar evidenţiabil la examen intern (!! TCC): prezenţa leziunilor traumatice în
regiunea impactului primar şi în regiunea opusă acesteia (contralovitură)

3. Comprimare-strivire-zdrobire – între 2 corpuri/planuri dure

4. Înţepare-înjunghiere – sub acţiunea unui obiect ascuţit de tip înţepător sau tăietor-înţepător

5. Tăiere-secţionare-despicare – sub acţiunea unui obiect ascuţit de tip tăietor/ tăietor-înţepător/

tăietor-despicător

6. Smulgere-rupere

7. Târâre (frecare)

8. Mecanisme asociate/complexe - pot crea dificultăți în evaluarea medico-legală.

În funcţie de particularităţile diferitelor categorii de agenţi traumatici mecanici leziunile

traumatice prezintă caractere morfologice diferite (pot permite recunoaşterea tipului de agent
vulnerant)
Aspectul unei leziuni depinde de:
o caracteristicile agentului vulnerant
o înclinarea agentului vulnerant în raport cu suprafaţa corpului
o direcţia de lovire
o intensitatea lovirii
o perioada de timp în care este aplicată lovitura
o suprafaţa topografică interesată
o întinderea leziunii
o reactivitatea locală şi generală a organismului.

Exemple

- 28 -
  un obiect contondent cu muchii poate produce plăgi cu aspect tăiat/ despicat
(!!!regiuni în care planul osos este superficial).
 dacă agentul traumatic se rupe/deformează în urma impactului, energia transmisă
ţesuturilor este mai mică;
 dacă corpul se mişcă odată cu aplicarea loviturii, perioada de timp în care energia este
transmisă ţesuturilor este mai mare şi severitatea leziunii este mai redusă
 pentru orice intensitate a traumatismului, cu cât suprafaţă de impact este mai mare, cu
atât mai puţin severă leziunea consecutivă:
 un agent traumatic cu suprafaţă plană, de dimensiuni mari (scândură) implică, la
impact, o difuziune mai mare de energie în ţesuturi şi va determina o leziune mai puţin severă
decât un obiect de dimensiuni mai mici (ciocan) la aceeaşi intensitate a loviturii.
În mod practic, cu excepţia cazurilor în care leziunile sunt tipice şi se pot preciza cu
certitudine caracteristicile obiectului vulnerant, medicul legist nu trebuie să facă aprecieri de
certitudine cu privire la obiectul traumatizant, ci doar de a confirma sau infirma producerea
unei leziuni cu obiectul cu care se presupune că s-a produs traumatismul.

Efectele traumatice directe sunt consecinţa acţiunii nemijlocite a agentului traumatic

mecanic determinând modificări morfo-funcţionale locale sau generale, de gravitate variabilă,
putând duce la deces.
Efectele traumatice secundare sunt reprezentate de complicaţiile locale şi generale apărute
în evoluţia modificărilor iniţiale produse de acţiunea agentului traumatic.
Obiectivele examinării medico-legale traumatologice

Documentul medico-legal trebuie să răspundă la câteva obiective generale:

Demonstrarea realităţii a.evidenţierea leziunilor -leziuni externe – descrise cranio-

traumatismului traumatice caudal şi de la dreapta la stânga
b.aprecierea vechimii leziunilor -susţine/infirmă data la care se
presupune că au fost produse
c.stabilirea fondului organo- -unele leziuni patologice
patologic preexistent preexistente pot fi incriminate ca
traumatismului fiind posttraumatice
-fondul patologic poate prelungi
timpul necesar vindecării leziunilor

Obiectivarea a.estimarea caracteristicilor agentului traumatic

circumstanţelor de b.stabilirea mecanismului de producere
producere a leziunilor c.aprecierea împrejurărilor/circumstanţelor de producere a leziunilor
traumatice (agresiune/accident)
Stabilirea cauzalităţii Legătura de cauzalitate
Raport de cauzalitate
Evaluarea gravităţii a.criteriul direct -zile de îngrijiri medicale
leziunilor b.criteriul indirect -infirmitate, invaliditate
-prejudiciu estetic
-punere în primejdie a vieţii
-avort posttraumatic

- 29 -
 Leziuni traumatice
Se pot încadra în 3 categorii:
- leziuni traumatice superficiale (leziuni traumatice externe/ elementare) – ale tegumentului și
țesutului sub-tegumentar
- leziuni traumatice sistemice – interesează sistemul osteo-articular, muscular, vascular, nervos
- leziuni traumatice topografice – localizate în anumite regiuni /zone anatomice

Evaluarea leziunilor traumatice – factori potențial relevanți din istoric și examenul clinic
Istoric Examen Clinic
Cum s-a produs leziunea? Localizare (anatomică – măsurare
distanță față de repere fixe)
Ce obiect a fost folosit ? Durere
La ce ora s-a produs leziunea? Sensibilitate locală
Leziunea a beneficiat de tratament medical? Tip (echimoză, excoriație, plagă)
Afecțiuni preexistente? Dimensiuni
Activitate fizică regulată ? Formă
Medicație regulată/ cronică? (ex antiacoagulante, Culoare
steroizi)
Mâna dominantă a agresorului? Orientare
Consum de alcool/ droguri? Data și ora examinării + Concordanța
cu momentul declarat al producerii
Îmbrăcămintea purtată la momentul respectiv? Repetarea examinării la 24-48 ore

A. Leziuni traumatice externe (superficiale/elementare)

- modificările survenite la nivelul tegumentului şi a ţesutului moale situat imediat subtegumentar
în urma acţiunii violente a agentului traumatic mecanic
- deoarece pielea este prima structură a organismului afectată de un traumatism, leziunile
traumatice localizate la acest nivel sunt cunoscute sub denumirea de leziuni traumatice primare
- se impune documentarea leziunilor („conservarea” aspectului) – fotografierea din unghi drept
(NU oblic), cu și fără o riglă.
o se poate lua în calcul fotografierea cu lumină UV - poate evidenția leziuni greu vizibile cu
ochiul liber
 lumina UV accentuează anumite caracteristici ale leziunilor cutanate prin grade diferite
de absorbție ale acesteia la nivel cutanat
 aplicabilitate: de la leziuni recente la leziuni vechi de câteva luni (melanina poate fi
concentrată în regiunile lezate → hiperpigmentare – uneori invizibilă cu ochiul liber, dar
evidențiată de lumina UV)
- în funcţie de integritatea tegumentului, aceste leziuni pot fi fără sau cu soluţii de continuitate
tegumentară

1. Leziuni traumatice externe fără soluţie de continuitate - se caracterizează prin:

 se vindecă fără cicatrici
 în absenţa leziunilor traumatice secundare, nu pun în primejdie viaţa şi nu determină prejudiciu
estetic sau infirmitate

- 30 -
 apariţia lor se explică prin mecanism etiopatogenic vascular (vasodilataţie/efracţie vasculară
posttraumatică).

1.1 Eritem posttraumatic (iritaţie/roşeaţă posttraumatică)

- zonă roşietică ce dispare la digitopresiune;
- etiopatogernic: vasodilataţie posttraumatică => nu se decelează la necropsie
- apare prin lovire uşoară sau comprimare şi dispare treptat, centripet în câteva minute până la 1-
2 ore
- se poate însoţi de discretă tumefiere, senzaţie de căldură locală şi durere-usturime
- uneori reproduce forma obiectului vulnerant
o ex: dungi roşietice ce apar la locul lovirii cu palma(degetele)

1.2 Echimoza
- leziune traumatică elementară fără soluţie de continuitate ce se prezintă sub forma unei coloraţii
bine delimitate, iniţial roşietice, care se modifică în timp şi nu dispare la digitopresiune
- etiopatogenic: ruptura vaselor mici din zona de acţiune a agentului traumatic → sângele iese din
vase şi se fixează în ţesutul adiacent => decelabilă la necropsie
- în majoritatea cazurilor, apar la locul de acţiune al agentului traumatic;
o excepţii – ex: echimoza orbitară consecutivă unui traumatism la nivelul regiunii frontale
- forma: poate indica obiectul vulnerant folosit
o liniare – băţ, funie;
o dungi neregulate – laţul;
o geometrice (pătrate/dreptunghiulare) cu tegument indemn în centru (echimoză „în chenar”/
„în ramă de tablou”) – ex. cataramă;
 !!! cu trecerea timpului poate difuza şi se pierd caracteristicile iniţiale.
- localizarea: poate sugera circumstanţele producerii
o ovalar-alungite (produse de degete) în regiunea gâtului – sugrumare/tentativă sugrumare sau
pe coapse – agresiune cu o conotaţie sexuală
- momentul apariţiei:
o de regulă, apar imediat posttraumatic la locul de acţiune al agentului traumatic (echimoze
precoce) – sugerează un traumatism superficial
o pot să apară după un interval liber (echimoze tardive) – sugerează un traumatism de gravitate
crescută cu leziuni profunde;
 ex: echimoze oculare/ subconjunctivale post fractură de etaj anterior de bază de
craniu/arcadă zigomatică; echimoză mastoidiană post fractură de os temporal
- vechimea: - estimată prin culoare (modificările apar centripet)
o !!! variații individuale importante

Atenţie *la persoanele în vârstă – diagnostic diferenţial: purpura senilă (echimoze

”spontane” cu un contur net la nivelul mâinilor, antebrațelor, gambelor și picioarelor)

 echimoze tardive - în leziuni traumatice profunde (fracturi etc)

 alți factori: culoarea pielii, HTA, consum de steroizi; forța de lovire, obiectul folosit;
percepția subiectivă a culorilor

o tipic (conform literaturii româneşti)

 iniţial – roşietică (oxihemoglobină)
- 31 -
  1-3 zile - violaceu-albăstrui
 3-4 zile – verzui/verzui-cafenii
 > 4-5 zile – gălbui
 7-10 zile – echimozele mici dispar
o Echimozele subconjunctivale şi cele submucoase (buze, organe genitale) nu
evoluează cu modificarea culorii ci dispar treptat prin reducerea dimensiunilor (se
păstrează culoarea roşietică – eventual diverse nuanţe).

o Studii internaționale - variabilitatea individuală mare nu permite o aprecierea exactă a

vechimii
 inițial: (≤ 1 zi) roșu inchis/ violaceu – închis +/- tumefacție locală
 maroniu
 > 18 h - zone gălbui
 majoritatea dispar în 1-4 săptămâni
o !culorile roșu, albastru, violaceu/negru pot fi identificate oricând în intervalul 1 h –
vindecare totală
o La copii: variabilitate foarte mare de culori care se pot întâlni, fără a se putea stabili o ordine
certă → de cele mai multe ori este imposibilă aprecierea vechimii
 ex. Bariciak & al menționează apariția culorilor galben, verde și maro în primele 48 ore
(fără a identifica o ordine precisă)
o se recomandă la nivel internaţional utilizarea terminologiei de echimoze recente/ vechi, fără
a se încerca aprecierea vechimii pe baza culorii.

- încadrare juridică:
o gravitatea este, de obicei, mică; gravitate mai mare au echimozele de la nivelul feţei şi
pleoapelor
o dacă ocupă o suprafaţă foarte mare, pot determina decesul (similar unei hemoragii interne
importante).

1.3 Hematomul
- coloraţie bine delimitată iniţial roşietică-violacee, pe fond tumefiat, indurat şi care nu dispare la
presiune digitală
- etiopatogenie: ruptura unor vase de sânge mai mari decât cele care determină echimoza →
acumulare de sânge până când presiunea din hematom este egală cu cea sub care iese sângele
din vas
- modificările de culoare sunt aceleaşi ca şi în cazul echimozei, dar fiecare etapă durează mai mult
(← cantitate mai mare de sânge);
- localizare:
o superficial (subtegumentar) – vizibil macroscopic
 mai puţin grav dar se poate suprainfecta
o profund (evidențiabil tomografic, ecografic – la pers vii)
 potenţial de gravitate mai mare (poate determina compresiuni, şoc hemoragic,
coagulopatie de consum)
- mărime: mici (câţiva mm)/medii/voluminoase (1-3 l)
o hematoamele întinse pot determina:
 şoc (posttraumatic/hemoragic) – leziuni ce pun în primejdie viaţa
 deces (direct – hematom intracerebral; indirect - complicaţii)
- 32 -
- mod de formare şi caracteristici morfologice:
o circumscrise/localizate – colecţie bine delimitată de ţesuturile adiacente; în caz de
comunicare cu o arteră → hematomul este pulsatil (necesită abordare terapeutică de urgenţă)
o difuze – sângele se răspândeşte în ţesuturile din jur, de-a lungul tecilor vasculare/nervoase →
hematom compresiv
- gravitate şi încadrare juridică
o mici şi superficiale – se resorb rapid; < 10 zile îngrijiri medicale în absenţa complicaţiilor
(infecţie, închistare)
o viscerale – durata de vindecare variază de la caz la caz

2. Leziuni traumatice externe cu soluţie de continuitate

- se vindecă cu sechele (de regulă) – cicatrici
- gravitate mai mare (pot determina decesul/consecinţe infirmizante)
- etiopatogenic: întreruperea totală/parţială a integrităţii anatomice a tegumentului prin înţepare,
tăiere, zgâriere etc.

2.1 Excoriaţia/zona excoriată

- soluţie de continuitate superficială a pielii/ care interesează, de obicei, epidermul; poate interesa,
rar, şi dermul
- indică locul de impact (spre deosebire de echimoză care poate ”migra” – schimba localizarea;
ex gravitațional)
- mecanism de producere:
o frecare cu/de un plan/obiect rugos sau
o acţiunea tangenţială a unui obiect ascuţit urmate de detaşarea epidermului în sensul
direcţiei de mişcare
- leziunea liniară = excoriaţie
- leziunea întinsă în suprafaţă = zonă excoriată
- după profunzime
o superficiale – interesează strict epidermul – se acoperă cu o crustă seroasă, gălbuie
o profunde – interesază şi dermul- sângerează şi se acoperă, în timp, cu o crustă brună/brun-
gălbuie
- evoluţie
o la persoane vii:
 faza iniţială (primele 12h) – suprafaţă umedă (limfă – cele superficiale/limfă + sânge –
cele profunde), subdenivelată
 faza de formare a crustei (12-24 h) – dură, gălbuie – cele superficiale/ brun-gălbuie cu
nuanţe roşietice sau negricioase – cele profunde;
o treptat, excoriaţia se apropie de planul tegumentului adiacent pe care ulterior în va
depăşi
 faza de detaşare a crustei (3-4 zile în periferie – 7-12 zile în centru) – detaşarea se face
centripet
 faza de reepitelizare (7-15 zile) – după desprinderea crustei rămâne o zonă netedă, fină,
rozalie care,în timp, recapătă culoarea şi consistenţa tegumentului indemn.
 De cele mai mult ori, se vindecă fără cicatrice
o la cadavru – se pergamentează → zonă gălbuie-transparentă, dură
o microscopic

- 33 -
  în primele 2-5h apar infiltrate leucocitare şi PMN perivascular, care cresc în intensitate
în următoarele ore; crusta este formată din proteine serice, eritrocite şi fibrină
 etapa de regenerare epitelială în următoarele 30-72h
 etapa de granulaţie subepidermică cu infiltrat inflamator cronic (5-8 zile după producerea
excoriaţiei)
 etapa de remodelare epitelială (după 8-10 zile de la producere)
 !!!!evoluţia este supusă unei mari varietăţi individuale.
- direcţia de producere:
o debut (cap) – mai adâncă şi sub formă de pantă
o sfârşit (coadă) – o rampă care se superficializează treptat; poate exista un depozit redus din
mici fragmente de piele detaşată/corpi străini
- localizarea şi forma pot sugera anumite circumstanţe de producere
o semilunare (unghii)
 în regiunea gâtului sugerează sugrumare;
 la nivelul sânilor/faţa internă a coapselor sugerează agresiune cu tentă sexuală
o liniare, paralele, pe suprafeţe mari sugerează târâre
- diagnostic diferenţial: excoriaţii produse postmortem – gălbui-transparent, pergamentos şi nu au
la bază infiltrat inflamator
- încadrare juridică: excoriaţiile necesită 1-2 zile îngrijiri medicale; se poate prelungi până la 4-6
zile în caz de excoriaţii multiple, pe suprafeţe mari sau de suprainfecţie

2.2 Plaga
- leziune traumatică primară cu discontinuitate tegumentară caracterizată prin distrugerea tuturor
straturilor pielii, urmată de sângerare locală
- profunzime:
o superficiale – interesează doar tegumentul (nu depăşesc aponevroza)
o profunde
 nepenetrante
 penetrante
o perforante – pătrund într-un organ/ţesut
o transfixiante – traversează un organ/ţesut
- evoluţie
o simple – plăgi superficiale, simple
o complicată cu infecţii, hemoragii interne (hemotorax, hemoperitoneu), embolie gazoasă
o microscopic (permite stabilirea timpului scurs de la producere şi caracterul vital)
 ore: leucocitoză, extravazări, exsudate
 3-4 zile: fibroblaşti – fibrocite – proliferare conjunctivă
 7-10 zile: cicatrizare
 !!! Evoluţie prelungită în caz de suprainfecţie
- medico-legal şi criminalistic:
o Plăgi de atac – vizează anumite regiuni ale corpului victimei, în funcţie de scopul urmărit de
agresor
 moartea victimei – interesează proiecţia unor organe vitale
 desfigurarea – viscerocraniu
 ameninţarea – interesează cu precădere regiunile a căror funcţionalitate nu este de
importanţă vitală
o Plăgi de apărare
- 34 -
  Apărare activă – în special la nivelul palmelor (încercarea de a prinde cu mâna agent
vulnerant)
 Apărare pasivă – de regulă la nivelul antebraţelor (încercare de a para lovitura)
- aspect morfologic – denumite în funcţie de mecanismul de producere

Plaga contuză/zdrobită:
 mecanism - prin lovire cu/de corp dur
 caracteristici:
o profunzime mică
o margini neregulate (alternează cu suprafeţe de piele intactă) cu zone excoriate şi/sau
echimoze adiacente
o punţi tisulare între margini
o fund anfractuos
 3 zone:
o centrală (plaga propriu-zisă) – ţesut distrus
o intermediară (cu zone excoriate/echimoze) – alterată morfologic
o periferică (aspect normal) – alterată funcţional
 plaga plesnită
– corpul contondent acţionează în zone unde tegumentul este imediat deasupra unui plan
osos
o caracteristici
 margini relativ drepte, cu mici neregularităţi (franjurate)
 formă: stelată (ag traumatic plat) / liniară (ag traumatic lung,
subţire)
 dehiscenţă redusă (punţi tisulare)
o dg diferenţial: plaga tăiată
 plaga muşcată
– poate fi produsă de om/animal (se diferenţiază pe baza amprentelor dentare)
o reproduce forma arcadelor dentare (utilă în identificarea agresorului)
o diverse aspecte (funcţie de forţa cu care se acţionează)
 lez superficiale:
- echimoze (uneori confluente)
- excoriaţii sau plăgi de mică profunzime (generate de fiecare
dinte)
 sub forma a 2 arcuri care se unesc la extremităţi cu
centrul indemn
 plăgi profunde: imprimarea formei dinţilor corespunzător arcadei
dentare, cu echimoze adiacente fiecărei plăgi (pot conflua)
 detaşarea fragmentului/zonei muşcate: pe marginea tegumentului
restant se pot identifica urmele generate de fiecare dinte
(depresiuni) între care pielea este puţin proeminentă (spaţii
interdentare).
 plaga smulsă – prin tracţiune forţată care depăşeşte elasticitatea şesutului
o tipuri:
 plaga scalpată – porţiuni de tegument se detaşează de pe planul
subjacent (osos cel mai frecvent)
 plaga sfâşiată – de cele mai multe ori este o plagă muşcat-smulsă
- 35 -
 Plăgi produse de instrumente ascuţite
 după etiologie:
o plaga înţepată
o prin acţiunea ag traumatici duri cu vârf ascuţit prin împingere/
împingere-răsucire -> ţesuturile sunt îndepărtate către lateral
o caracteristici (tabel 13)
Tabel 13 caracteristici plaga înţepată
orificiul de intrare (plaga cutanată primară)
forma – -punctiforme - obiecte subţiri
depinde de - plăgi în fantă, dehiscente,
diametrul cu unghiurile rotunjite -
/suprafața de obiecte cu diametrul mare
secțiune a * diagnostic diferential cu
agentului plaga înțepat-tăiată (unul sau
traumatic ambele unghiuri sunt
ascuțite)
dimensiuni mai mici decât suprafața de
secțiune a agentului
traumatic (retracția fibrelor
elastice tisulare)
margini ușor neregulate (ruperea
țesuturilor)
unghiuri -există atunci când plaga are
formă eliptică, alungită
(tendință de apropiere a
marginilor)
-nu există când marginile
rămân depărtate (agent
traumatic de calibru mare)
tegumentul - cu echimoze şi/sau
adiacent excoriații de formă circulară
(de obicei)
*când ag vulnerant a pătruns
în întregime până la mâner
SAU
*ag vulnerant are ø > 5-6 mm
şi acționează ca un proiectil
împingând spre interior
pielea
- 36 -
canal (plaga ţesuturilor orificiul de ieşire
profunde) (plaga cutanată
secundară)
adânc de regulă, mai mare -dacă există, plaga
imea decât lungimea are caracter
obiectului înțepător transfixiant
(← comprimarea -de obicei, este mai
țesuturilor moi) mic decât orificiul
de intrare
pereți neregulați
diame este mai mic decât
trul al ag traumatic
(retracția fibrelor
elastice)
-poate fi unic sau ramificat
(prin retragere incompletă și
introducere sub un alt unghi)
-permite aprecierea direcției
de aplicare a loviturii
-NU se sondează: pot
surveni modificări ale
formei, lungimii, se pot crea
traiecte false sau elimina
corpi străini prezenți în
canal;
-se disecă plan cu plan cu
urmărirea infiltratelor
 ↓ sanguine în țesuturi
lez traumatice secundare
*dg diferențial cu inelul de
excoriație din jurul orificiului
de intrare a glonțului

o diagnostic diferenţial
 plaga împuşcată – prezenţa inelelor din jurul orificiului de intrare
şi, eventual, a tatuajului/pseudotatuajului
 înţepături determinate de insecte/ spini/ terapeutice
o vechimea plăgii – după modificările marginilor
 24h: sânge revărsat între margini
 > 36-48h: limfa plastică
 4-15 zile: se formează muguri
 15-18 zile: formarea cicatricii
o Plaga tăiată
o este cauzată de obiecte tăietoare prin acțiune combinată de apăsare-
alunecare
o după modul de acțiune al obiectului tăietor
 liniare (traiect rectiliniu, arcuit sau în zig-zag) – obiectul
acționează perpendicular pe piele
 cu lambou (detașare parțială a pielii) – obiectul acționează oblic
față de planul tegumentului
 cu amputare a unui fragment de membru (deget), a urechii etc.
o Caracteristici (tabel 14)

Tabel 14 caracteristici plagă tăiată

Margini - tipic: netede, regulate, drepte;
- dacă obiectul vulnerant este mai puţin ascuţit/interesează cute ale pielii (gât, scrot):
ușor neregulate, zimțate
*secționarea transversală a unei cute → margini zimțate (când cuta nu este secționată în
întregime)
*dacă sunt interesate mai multe cute, aspectul este de multiple plăgi coliniare (dg
diferențial cu lovituri multiple)
-dacă lovitura este oblică: una dintre margini este subțiată şi formează un lambou spre
în afară, iar cealaltă este tăiată în bizou spre înăuntru
Unghiurile -ascuțite
- mai profunde la debut (capul plăgii/locul de atac)
- la nivelul cozii plăgii – excoriație („codiță de șoricel”);
*dacă ambele unghiuri prezintă câte o „codiță de șoricel”, locul de debut este considerat
cel cu excoriația mai scurtă

- 37 -
Profunzimea - de regulă, mai mică decât lungimea
- depinde:
*gradul de ascuțire al lamei
*forța de apăsare
*rezistența țesutului (mai profunde în zone cu rezistență mai scăzută (gât, abdomen,
fese, coapse))
- cel mai frecvent - superficiale și nu interesează planul osos
În general la nivelul punctului inițial unghiul este mai deschis și profunzimea este mai
mare, iar la nivelul punctului terminal unghiul este mai închis și profunzimea este mai
mică

Dehiscenţa -influenţată de
*direcția secțiunii și de țesuturile interesate (secțiune perpendiculară pe liniile Lange →
mai mare)
*mobilitatea pielii (minimă la nivelul scalpului și spatelui; mare la nivelul feței de
extensie a articulațiilor)
*contracţia şi retractilitatea musculară (poate modifica dehiscența odată cu instalarea
rigidității, revine la normal după dispariția acesteia)
-Postmortem: retractilitatea musculară dispare => dehiscența unei plăgi cu interesare
musculară sugerează că a fost produsă în timpul vieţii – minimă dehiscenţă

În practica medico-legală identificarea acestor elemente este foarte importantă întrucât

furnizează date referitoare la direcția de aplicare a loviturii și implicit la poziția victimă-agresor
(în caz de agresiune)
Dacă plaga este localizată într-o regiune cu foliculi piloși, aceștia vor fi tăiați la debut și
în regiunea mediană și intacți în partea finală a plăgii (DIRECŢIA de LOVIRE)
o severitatea: variază cu profunzimea și leziunile organice provocate
o evoluție:
 când marginile au vitalitate păstrată și sunt afrontate – per primam,
în câteva zile
 dacă intervine supurația, timpul de vindecare se prelungește şi apar
modificări caracteristice
- inflamația este urmată de apariţia unei serozități
- ziua 3: serozitatea diminuează și începe infiltrația plastică
- ziua 4-5: supurație evidentă, apare membrana piogenă,
începe producerea mugurilor cărnoși
- ziua 20-25: supurația diminuează, plaga se închide și apare
o membrană fină – cuticula cicatricială
- cicatrizarea este completă când toată exsudația a încetat şi
pansamentul nu mai aderă de plagă
 cicatricea poate oferi informații asupra vechimii plăgii
- roșietică – plagă mai recentă
- alb-sidefie – plagă veche
 sechele și complicații ale cicatrizării
- tulburări funcționale
- formațiuni tumorale
- redeschidere şi reinfectare

- 38 -
 - deficit estetic
o Diagnostic diferențial
 Plăgi despicate – plăgi tăiate la exterior care se continuă profund cu
plăgi zdrobite; pe margini – echimoze şi excoriații care se
pergamentează post-mortem
 Plăgi tăiat-înțepate – de obicei profunzimea este mai mare decât
lungimea; marginile netede, regulate și pot reproduce secțiunea
transversală a armei; canalul poate păstra forma armei;
 Fracturi care, prin fragmente osoase pot crea plăgi similare cu cele
tăiate
 Rar: plaga plesnită – marginile sunt neregulate și există punți
tisulare (uneori necesită examinare cu lupa).
o Prognostic:
 Plagă tăiată superficială – cicatrizare în 12-15 zile; mai târziu dacă
plaga este mai adâncă
 Plăgi cu lambouri/pierderi de substanță – cicatrizare îngreunată

o Plaga tăiată-înțepată (înjunghiată)

o se produce cu arme tăietoare-înțepătoare care acționează în 2 timpi
 înțepare-penetrare
 tăiere-secționare
o caracteristici
 Însumează caracteristicile plăgilor înțepate și tăiate

Tabel 15 forma plăgii tăiate

Obiect cu 1 tăiș plagă „în săgeată”/ „în pană de despicat” – 1
unghi ascuțit şi unul rotunjit

Obiect cu 2 tăișuri plagă „în butonieră” – ambele unghiuri sunt

ascuțite

Obiect cu mai mult de 2 tăișuri plăgi stelate/ triunghiulare/ neregulate – mai

multe unghiuri ascuțite, corespunzător
numărului de muchii ascuțite-tăietoare
Răsucirea obiectului plagă „în coadă de rândunică” – cel puțin 2
unghiuri ascuțite (unul la pătrunderea lamei
şi celălalt la ieșire prin altă regiune); poate
lua și forma literei „X”.

 Lungimea plăgii – variază cu obiectul folosit şi retractilitatea tisulară (se

măsoară după afrontarea marginilor)

Dacă interesează tegumentul și pătrunde mai mică decât lățimea lamei

perpendicular
Dacă interesează tegumentul şi pătrunde oblic mai mare decât lățimea lamei
sau a fost mișcată/torsionată în plagă

- 39 -
 Dacă lovitura a fost aplicată perpendicular şi se păstrează lățimea lamei
a afectat aponevroze, seroase, ficat, un plan
osos

Caz particular – plaga cordului: poate avea aspect de „V” sau de accent
circumflex: *prin contracție, cordul poate
intra în contact cu lama tăietoare încă o dată

 Marginile:
- Retracția marginilor plăgii depinde de liniile Langer (pattern al fibrelor elastice dermice)
- Plaga perpendiculară pe liniile Langer -> marginile se retractă
- Plagă paralelă cu liniile Langer -> marginile nu se retractă
 Pereţii canalului sunt netezi
 Canalul reproduce direcția loviturii; poate fi unic sau ramificat
 Profunzimea – diferă de lungimea lamei
- Mai mare decât lungimea lamei dacă lama a intrat în
totalitate (mânerul deprimă părțile moi – poate lăsă o
amprentă)
- Mai mică decât lungimea lamei dacă lama nu a intrat în
totalitate
 Plaga cutanată la locul de ieșire are aceleași caracteristici morfologice ca și plaga
de la locul de pătrundere (eventual dimensiuni mai reduse)
o Identificarea armei
De cele mai multe ori nu se pot oferi decât aproximații privind lățimea (maximă ???–
Di Maio), lungimea și dacă avea unul sau mai multe tăișuri
În general, lungimea plăgii cutanate este mai mică decât lățimea reală a lamei;
profunzimea plăgii nu poate oferi decât date orientative despre lungimea acesteia
Aspectul versanților plăgii pot oferi informații cu privire la tipul de lamă (dacă lama
era zimțată sau nu) – examinare microscopică/mulajul plăgii
o Criterii de diferențiere al plăgilor autoproduse şi heteroproduse (nu sunt
absolute!!!!) – se aplică tuturor tipurilor de plăgi
Plăgi autoproduse Plăgi heteroproduse
Localizate în regiuni de elecţie: extremitate Localizate în regiuni greu accesibile victimei
distală antebraț, inimă, carotidă (uneori)
Leziuni de tatonare/ezitare Leziuni de autoapărare
o Caz particular: Harachiri
 Secțiune a peretelui abdominal cu evisceraţie bruscă: ↓ presiunea
intraabdominală → ↓ întoarcerea venoasă → colaps cardiovascular

o Plaga despicată – rezultatul acțiunii unor obiecte dure, grele cu o lamă tăietoare –
instrument contondent-tăietor (ex. topor)
 leziunile sunt consecința forței de lovire (funcție de viteza cu care se
acționează şi greutatea obiectului vulnerant) și a ascuțimii lamei
 caracteristici
 însumează caracteristicile plăgilor tăiate (predomină când lama este bine
ascuțită) și a celor contuze (predomină când lama este boantă)

- 40 -
  profunzime – adâncimea depășește, de obicei, lungimea lamei
- se însoțește de leziuni grave ale țesuturilor subiacente
(rupturi/zdrobiri de organe, fracturi)
 margini – dehiscente
- regulate, netede – dacă lama este ascuțită
- neregulate, anfractuoase – dacă lama este tocită sau foarte
groasă
*pot să apară excoriații și/sau echimoze (prin
frecarea lamei de tegument -inițial comprimat,
ulterior tăiat-rupt)
 formă

liniară („în butonieră”/ „în - lama pătrunde incomplet cu mijlocul tăișului → 2 unghiuri
fus”) ascuțite
dreptunghiulară - lama pătrunde aproape în întregime (ex până în vecinătatea
cozii toporului) → unghiurile sunt rotunjite sau au forma
literei „M”
triunghiulară - realizată cu un unghi al lamei → un unghi este ascuțit iar
celălalt în forma literei “M” sau rotunjit
arcuită cu lambou -lama acționează oblic fată de planul tegumentului →
detașare incompletă
- cu cât unghiul este mai ascuțit cu atât zona excoriată de la
nivelul tegumentului nedetașat este mai lată

 unghiurile prezintă, frecvent, mici plăgi superficiale suplimentare

 lungimea plăgii cutanate se identifică, de obicei, cu lungimea lamei; mai sigur
dacă este interesat un plan osos (în absența fisurilor iradiate).

o Plaga împușcată
Leziunile determinate de armele de foc sunt consecința acțiunii mai multor factori
o factor primar (proiectilul)
o factori secundari – acționează în trageri de la distanțe mici (cel mult 2x lungimea țevii)
o fum
o gaze fierbinți
o flacără
o particule de pulbere nearsă

Proiectilul produce plaga împușcată (balistică) ce prezintă 3 elemente: orificiul de intrare,

canalul, orificiul de ieșire.

- Orificiul de intrare
- trageri de aproape (în limita zonei de acțiune a factorilor secundari: 20-30 cm pentru pistol,
50-100 cm pentru arme cu țeavă lungă)

plagă -circulară cu lipsă de substanță și margini relativ regulate,

pergamentate, orientate spre interior (afrontarea marginilor arată
lipsa unei porțiuni de țesut)
- 41 -
 - diametrul este, de obicei, mai mare decât cel al proiectilului
- poate fi unică/ multiplă (o tragere cu armă cu alice/ o tragere cu
traversarea mai multor segmente corporale/ mai multe trageri)
- aspectul la nivelul oaselor:
*oase lungi: fractură în formă de „fluture” – aripile = eschilele
osoase detașate de proiectil la ieșirea din os
*oase late: trunchi de con cu baza mică la intrare și baza mare la
ieșire (detașarea eschilelor)
inelul de contuzie - datorat acțiunii inițiale de lovire a tegumentului de către proiectil
şi contuzarea sa imediat înainte ca acesta să cedeze
- evident la câteva ore postmortem
-aspect: inel pergamentat lat de 1-2 cm, centrat de plagă
inelul de ștergere -consecința ștergerii proiectilului de tegument (la trecerea prin țeava
armei, proiectilul s-a acoperit de diverse reziduuri)
- inaparent în cazul prezenței sângelui în jurul plăgii
zona de tatuaj -zonă circulară acoperită de pulberi nearse care se impregnează în
tegument (rezultate în urma tragerii)
-NU dispare la spălare
inelul de tatuaj - zonă acoperită de funingine (particule arse), cu o culoare
estompat determinată de culoare pulberii
-se poate suprapune peste zona de tatuaj
dacă victima era îmbrăcată, zona de tatuaj și inelul de tatuaj estompat sunt, cel mai frecvent,
localizate pe haine, iar inelul de ștergere poate lipsi prin ștergerea proiectilului de haine
gazele -acțiune mecanică: efect exploziv → rupturi/ fisuri radiare în jurul
orificiului de intrare
-acțiune chimică: combinarea CO din compoziţie cu Hb de la nivelul
orificiului de intrare → COHb (colorație roșie-deschisă în jurul
plăgii)
flacăra determină arsuri ale tegumentului și hainelor victimei pe o suprafață
variabilă în jurul orificiului de intrare

Fenomenul de retroproiecție (backsplatter) = proiecție retrogradă de material biologic

(sânge, os), particule metalice din proiectil și pulberi rezultate în urma tragerii de la locul de
impact al proiectilului (cel mai frecvent în trageri de aproape)
- experimental:
o stropi cu diametrul > 0,5 cm pot fi proiectați până la maxim 120 cm (tragere cu revolver) în
ABSOLUT toate direcțiile (distribuție emisferică)
o stropi cu diametrul < 0,5 cm sunt mult mai abundenți şi ating distanțe mai mari, sunt mai greu
obiectivabili
- stropii pot fi găsiți în țeavă, pe revolver, pe mână și pe îmbrăcămintea celui care ține revolverul
etc.

- trageri de la distanță (în afara zonei de acțiune a factorilor secundari)

plaga -centrală cu formă rotundă în tragere perpendiculară, ovalară în

trageri în unghi
- diametrul este cel mult egal cu diametrul proiectilului (de obicei
- 42 -
 mai mic prin retracția tegumentului)
inelul de ștergere -consecința ștergerii proiectilului de tegument (la trecerea prin
(aceleași caracteristici) țeava armei, proiectilul s-a acoperit de diverse reziduuri)
- inaparent în cazul prezenței sângelui în jurul plăgii

- trageri cu țeava lipită

impresiunea țevii pe tegument

plaga -centrală cu margini neregulate

- (uneori) stelată - aspect de plagă explozivă ← acțiunea gazelor
- diametrul este mult mai mare decât cel al proiectilului
zona de tatuaj - pe pereții canalului (semn Benasi)
--zonă circulară acoperită de pulberi nearse care se impregnează
(rezultate în urma tragerii)
-NU dispare la spălare
inelul de tatuaj - în porțiunea inițială a canalului
estompat - zonă acoperită de funingine (particule arse), cu o culoare
determinată de culoare pulberii
- se poate suprapune peste zona de tatuaj

- Canalul – descrie totalitatea leziunilor produse de proiectil de la intrare și până la ieșirea din
organism/ oprirea sa în organism.

Traiect -direct (rectiliniu)/ deviat („în zig-zag”) la întâlnirea unor țesuturi dure
care îi pot modifica traiectoria
- unic (tragerea se face cu 1 proiectil)/ multiplu (trageri cu alice/ arme
automate – cu intrarea unui nr mai mare de proiectile prin același
orificiu de intrare SAU proiectil unic care determină eschile osoase /
fragmentarea proiectilului în interiorul corpului → alte traiecte)
caracterele canalului - depind de viteza proiectilului și țesuturile traversate
*țesut muscular → canal mai îngust, cu diametrul apropiat de cel al
proiectilului
*organe friabile (ficat, encefal) → zone de distrugere cu dimensiuni
mult mai mari decât diametrul proiectilului (unda de șoc)
*organe cavitare → leziuni în funcție de gradul de umplere (ex.
stomac gol – perforații de dimensiuni mici/ plin – explozie prin
vibrațiile produse de trecerea proiectilului prin interfața solid-lichid)
*oase → la nivelul oaselor plate - orificiu mic cu fisuri radiare; la
nivelul oaselor lungi - fragmentare pe o zonă mult mai mare decât
diametrul proiectilului
leziunile determinate - depind de energia cinetică (variază funcție de tipul de armă) și
de proiectil de-a distanța de tragere
lungul canalului *tragere cu alice: leziuni produse prin acțiunea mecanică directă de
contuzionare și zdrobire a țesuturilor (← energia cinetică și presiunea
gazelor)
- 43 -
 *tragere cu arme militare: acțiunea mecanică directă a proiectilului
este completată de acțiunea undei de șoc și producerea fenomenului
de cavitație → canal mult mai larg decât diametrul proiectilului și
leziuni interne pe distanțe mai mari
*proiectilele explozive: putere de distrugere foarte mare → orificiu de
intrare de mari dimensiuni, iar în interiorul canalului se identifică
resturi metalice, corpi străini; se pot forma canale secundare, iar
leziunile tisulare au severitate și întindere mare

Evaluarea corectă a canalului:

- permite stabilirea cauzei morții
- oferă date importante cu privire la arma cu care s-a tras și condițiile în care a avut loc tragerea
- recuperarea proiectilului/ a unor fragmente din proiectil
- identificarea unor substanțe/ particule/ țesături ce permit stabilirea drumului parcurs de
proiectil până la impact
- caracterul și amploarea leziunilor raportat la organele traversate (în plăgile transfixiante
cu absența proiectilului) pot oferi informații cu privire la natura şi dimensiunile
proiectilului, forței cinetice și a forței de pătrundere

- Orificiul de ieşire

- poate lipsi (ex: împușcare cu alice, cel mai frecvent de la distanță mare, datorită energiei
cinetice mai mici a acestora → alicele vor fi identificate în interiorul corpului)
- prezintă caracteristici mai puțin precise decât cel de intrare
- permite stabilirea sensului în care glonțul a traversat corpul;
- în cazul traiectelor rectilinii, poate ajuta la stabilirea direcției de intrare a glonțului
- uneori, nu se poate diferenția de orificiul de intrare decât pe baza absenței factorilor secundari
și a inelelor care se formează la orificiul de intrare
- excepție 1: inelul de contuzie – poate să apară atunci când zona prin care iese proiectilul
este sprijinită pe o suprafață dură (prin strivirea tegumentului între proiectil şi planul dur)
- excepție 2: dacă tragerea se face cu ţeava lipită, toată funinginea pătrunde în canal și se
depozitează la nivelul canalului și la orificiul de ieșire

Aspect -la nivelul tegumentului: nu prezintă pierderea de substanță

caracteristică orificiului de intrare (afrontarea marginilor NU
evidențiază lipsă de țesut)
- la nivelul oase late: trunchi de con cu baza mare la nivelul tăbliei
externe și baza mică la nivelul tăbliei interne (invers față de orificiul
de intrare)
formă -neregulată, uneori cu caracter exploziv

margini -zdrențuite, răsfrânte spre exterior

dimensiuni - egale – când proiectilul nu este deviat în interiorul canalului iar

(comparativ cu țesuturile pe care se formează orificiile sunt similare ca structură şi
orificiul de intrare) consistență
- mai mare – când proiectilul se rotește pe traiectorie (intră
- 44 -
 perpendicular și iese oblic)/ când antrenează eschile/ când este
deformat pe traiect
- mai mic - când proiectilul se rotește pe traiectorie (intră oblic și
iese perpendicular)/ în cazul proiectilelor explozive/ când
antrenează un corp străin la intrare
- unic/ multiplu
- multiplu în:
- împușcare cu alice – fiecare proiectil își creează propriul orificiu de ieșire
- împușcare cu proiectile multiple (arme militare)
- împușcare cu proiectil unic dar cu formarea unor eschile osoase sau
fragmentarea proiectilului în canal (rol de proiectile secundare)

Zile de Îngrijiri Medicale

Definiţie: durata în zile, în care un tratament real efectuat sau necesar este/ ar trebui
aplicat pentru vindecarea unei leziuni traumatice
Ţine cont de mai multe criterii
- criteriul diagnostic – tipul, localizarea, mărimea şi numărul leziunilor
- criteriul terapeutic-prognostic – perioada de timp necesară aplicării unei terapii (în
ambulatoriu/ internare) pentru vindecarea leziunii traumatice
- criteriul antecedentelor patologice – variază în funcţie de vârstă, boli preexistente, stare
de nutriţie, particularităţi legate de sex
Nu se confundă cu:
- timpul de vindecare anatomică
- timpul de incapacitate temporară de muncă (concediu medical)
- perioada de spitalizare/ zilele în care se asigură îngrijiri medicale
- perioada recuperatorie

Durata spitalizării nu concordă întotdeauna cu aprecierea medico-legală a numărului de zile

de îngrijiri medicale, aceasta putând fi mai mică (fracturi – spitalizarea cuprinde şi periada de
reducere şi aplicare a imobilizării, în timp ce tratamentul propriu-zis este mult mai îndelungat)
sau mai mare (spitalizarea se face, pe lângă afecţiunea traumatică şi pentru alte boli preexistente,
intercurente sau nejustificată pentru boala traumatică)

Creşterea numărului de zile de îngrijiri medicale:

- complicaţii (cu menţionarea legăturii de cauzalitate cu leziunea iniţială)
- afecţiuni preexistente ce agravează evoluţia leziunii traumatice
- reintervenţii de specialitate pentru corectarea unui deficit morfologic/ funcţional
constituit în urma leziunii traumatice
! este necesară menţionarea motivelor de prelungire a numărului de zile de îngrijiri medicale
(ex: nerespectarea indicaţiilor terapeutice, întreţinerea voluntară a unei leziuni cu prelungirea
perioadei de vindecare etc.)
Nu se ia în considerare perioada de timp dintre tratamentul iniţial şi reintervenţia tardivă.
! în cazul politraumatismelor, numărul de zile de îngrijiri medicale se va referi la leziunea cea
mai gravă şi care necesită tratamentul de cea mai lungă durată; în cazul în care sunt reclamaţi
multipli agresori, numărul de zile de îngrijiri medicale se exprimă pentru fiecare leziune în parte

- 45 -
(încadrare juridică diferită pentru fiecare dintre agresori)
Leziunile care nu beneficiază, practic, de un tratament medical propriu-zis (fracturile
oaselor nazale fără deplasare, fisuri osoase, fracturi craniene fără modif neurologice) beneficiază
de o anumită perioadă de zile de îngrijiri medicale dpdv medico-legal.

- 46 -