Noi am ales sa facem o comparatie dintre ‘’Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte’’, care nu

respecta schema traditionala a basmului popular, si ‘’Praslea cel voinic si merele de aur’’ care o respecta.
Vrem sa evidentiem diferentele dintre cele doua structuri.

Basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” se încadrează în genul epic, iar ca specie literară este un
basm popular, deoarece are autor anonim, el fiind transmis pe cale orală din generaţie în generaţie. A
fost cules de Petre Ispirescu şi publicat în volumul „Legendele şi basmele românilor” din 1882.

TEMA-

Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar
deznodământul constă în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

La fel precum ‘’Praslea cel voinic si merele de aur” , “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” i-a
fost povestit lui Petre Ispirescu şi a fost publicat pentru prima oară în ziarul „Ţăranul român” (1862), sub
titlul Povestea lui Făt-Frumos, sau tinereţe fără bătrâneţe,. Cu titlul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără
de moarte, basmul apare, mai întâi, în Legende şi basmele românilor, ghicitori şi proverburi, adunate din
gura poporului, scrise şi date la lumină de Un culegător-tipograf.

TEMA-

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca;conceptia
despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii. Aici nu mai este intalnit
triumful protagonistului si batalia dintre bine si rau, el concentrandu se pe ‘’intoarcerea la origini’’.

Semnificatia titlului

Incă din titlul “Parslea cel voinic si merele de aur” ne este sugerată ideea principala a basmului:
acesta conține atât numele personajului principal, Praslea, principala sa trăsătură, “voinic", cât
şi motivul “ merele de aur”, care stă la baza acțiunilor desfasurate de personajul principal.
Semnificaţia titlului „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” sugereaza neclinitirea
dorinţei omului de a atinge idealuri superioare, anulând, astfel, adevărul valabil că nu există nici
bătrâneţea fără tinereţe şi nici moartea fără de viaţă (adică nu poţi fi bătrân dacă n-ai fost mai
întâi tânăr şi nu poţi muri dacă n-ai fost viu).

PUNCTUL CULMINANT
1.
Ea ceruse o furcă de tors, apoi o cloşcă de aur şi Prâslea a scos cele două obiecte
din mărul de aur şi le-a trimis la curtea împărătească. Voinicul a fost chemat la
palat şi fata l-a recunoscut imediat pe „viteazul care ne-a scăpat din mâna
zmeilor”. Împăratul şi-a dat şi el seama că este feciorul lui, deşi „foarte mult se
schimbase”. Prâslea le-a povestit cele intamplate şi le-a arătat mărul de aur al
zmeului. Imparatul l-a intreabat pe Praslea cum sa-i pedepseasca pe cei doi frati,
Prâslea cere ca pedeapsa să fie dată de Dumnezeu: cei trei fii vor ieşi pe scările
palatului, vor arunca fiecare câte o săgeată în sus şi Dumnezeu va pedepsi pe cei
vinovaţi. Săgeţile celor doi fraţi mai mari au căzut „drept în creştetul capului” şi i-
au omorât pe loc, iar a celui mic „îi căzu dinainte”.
Punctul culminant respecta schema traditionala, avand loc invingerea
personajelor negative si triumful eroului.
2.
In ‘’Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” punctul culminant consta in
drumul in care se traduce efectul timpului asupra existentei umanitatii. In loculire
unde se luptase cu Scorpia si Gheonoaia sunt acum cetati uriase, semn al unei alte
civilizatii construite in timp indelungat de oameni. Scorpia si Ghenoaia devinsera
doar amintiri, sugerand faptul ca legendele, dar si basmele sunt amintiri alea
vremurilor de demult.
Transformarile fizice ale protagonistului au si ele parte in traducerea efectului
timpului, printul simtind cum isi pierde puterile si dobandeste aspectul unui
batran intr-un timp foarte scurt, trebuind sa traiasca varsta maturitatii si a
batranetii.