Student: Gavrila(Atudorei) Bianca-Mihaela

MD anul 2 grupa 1

GASTRITELE
CLASIFICARE, SINDROAME
CLINICE- DESCRIERE,
FIZIOPATOLOGIE

Gastritele sunt inflamaţii acute sau cronice, difuze sau focale a

mucoasei stomacului, uneori şi celelalte straturi.

Fiziologia secretiei gastrice

La nivelul glandelor fundice se găsesc două tipuri de celule
principale:
1. Celule parietale oxintice ce secretă acid clorhidric şi factor
intrinsec
2. Celule peptice (zimogene) secretă pepsinogenul.
În mediul acid pepsinogenul se transformă în substanţă activă -
pepsina.

La nivelul antral se găsesc celule endocrine

• Celula C secretă şi sintetizează gastrina
• Celula D secretă somatostatină
• Celulele EC secretă serotonina
• Celulele ECL, celulele P,D şi X au fost identificate , dar rolul
lor funcţional nu este încă elucidat.
• Celulele epiteliale de suprafaţă produc mucus, bicarbonaţi.

CLASIFICARE
A fost propusă în 1990 la Congresul Mondial de
Gastroenteroloie de la Sydney.
Din punct de vedere clinic şi evolutiv se împart în :
A. Acute
B. Cronice
C. Alte tipuri de gastrită
A. Acute
 eroziv – hemoragică
 flegmonoasă

B. Cronice
 tip A - atrofică (autoimună)
 tip B - microbiană produsă de Helicobacter pylori
 tip C - Chimică - de reflux duodeno - gastral
- medicamentoasă
- alcoolică
C. Alte tipuri de gastrită
a) granulematoasă
b) hipetrofică (Menetrier)
c) limfocitară

În funcţie de aspectul endoscopic se descriu următoarele forme

1.Gastrită eritematos – exudativă (de regulă acută)

– se caracterizează prin arii eritematoase de 2-3 mm acoperite
de un exudat albicios punctiform, diseminate pe mucoasăde

gastrită:
2. Gastrită maculo – erozivă (leziune acută)
• se caracterizează prin apariţia unor pete eritematoase cu
diametrul de 5-15 mm pe care există ulceraţii superficiale
acoperite cu detritus fibrino – leucocitar alb – cenuşiu.
• De multe ori eritemul din jurul ulceraţiilor se dispune ca un
halou, mucoasa dintre leziuni fiind normală.
3.Gastrita papulo – erozivă
• este o leziune cronică reprezentată de zone protruzive cu
pantă lină, care depăşesc planul mucoasei cu 3-4 mm, cu
diametrul de 3-5 mm.
• Uneori centrul acestor leziuni papuloase este erodat, cu
aspect hemoragic.
4. Gastrita atrofică
• se prezintă ca o mucoasă palidă, fără pliuri, pe care se
vede foarte bine vascularizaţia superficială.
5. Gastrita hipertrofică
• se caracterizează prin prezenţa unor pliuri înalte, care
depăşesc 1 cm înălţime şi 3-5 mm lăţime.
6. Gastrita hemoragică
 • în faza de sangerare activă, apare sub formă unor puncte
sau pete circumscrise mai mult sau mai puţin extinse, din
care iese sînge.
SINDROAME CLINICE
Gastrita acută eroziv – hemoragică
• Gastritele acute erozive se caracterizează prin ulceraţii
superficiale fără a depăşi musculara mucoasei.
Eroziunile acute apar într-o varietate de condiţii etiologice:
• Acţiunea medicamentoasă (antiiflamatorii, prednison, fier,
citostatice)
• Helicobacter pylori
• Alcool
• Traumatisme locale
• Substanţe caustice
• Refluxul duodeno – gastric
• Uremia
• Ischemia mucoasei
• Politraumatismele
• Intervenţii chirurgicale extinse
• Leziuni ale sistemului nervos central
• Arsuri extinse
• Septicemia
• Şocul (septic, hipovolemic, anafilactic)
• Insuficienţa respiratorie acută
• Insuficienţa renală acută
• Insuficienţa hepatică

Patogeneză

• Factorii etiologici enumeraţi interacţionează cu diverse

structuri ale mucoasei gastrice.
• Factorii etiologici inhibă secreţia de către mucoasă a
prostaglandinelor, deci se inhibă şi secreţia de bicarbonaţi
şi mucus.
• Cunoaştem că bicarbonatul şi mucusul formează aşa –
zisa „barieră mucus – bicarbonat”.
• În stările de şoc, eroziunile gastrice se datorează
preponderent ischemiei mucoase.
• Radicalii liberi de oxigen formaţi în condiţii de ischemie,
sub acţiunea medicamentelor antiiflamatorii şi alcoolului
induc leziuni ale mucoasei gastrice.
• Sub acţiunea factorilor etiologici are loc dezvoltarea
eroziunilor gastrice cu participarea HCl şi pepsinei, care
acţionează pe o mucoasă lipsită de mijloacele de apărare.

Morfologia gastritelor acute

• Gastrita acută medicamentoasă se manifestă prin eroziuni

multiple localizate mai ales în zona antrală.
 • Gastrita alcoolică lizează mai frecvent antrul. Mucoasa
este hiperemică, fragilă cu hemoragii şi edem.
• Gastrita acută cu Helicobacter pylori se manifestă
endoscopic prin congestie, uneori eroziuni acute localizate
mai frecvent în antru.

• Gastrita acută flegmonoasă Se întalneşte rar şi apare mai

frecvent la bolnavii cu imunodeficienţă (SIDA, trataţi cu
citostatice, transplant de organe).

Etiologia
• Bacteriile asociate gastritei flegmonoase sunt:
streptococul, E.Coli, Proteus vulgaris, Clostridium
perfringens.

Patogeneză
• Inflamaţia purulentă se depistează mai frecvent în
submucoasă.

Morfopatologie
• Stomacul este dilatat, peretele gastric îngroşat, infiltrat cu
puroi, iar vasele gastrice - trombozate.
Gastritele cronice

Gastrita cronică bacteriană (tip B)

• Definiţie: inflamaţia mucoasei gastrice (predominant

antrală) indusă de Helicobacter Pylori.

ETIOLOGIA
• Cauza bolii este HP.
• Bacteria este gram negativă spiralată localizată în stomac
sub stratul de mucus în jurul criptelor gastrice şi între
celulele epiteliale.
• Lungimea bacteriei este de 2-3 microni, iar diametrul de
0,5 microni.
• Are un bogat echipament enzimatic. Enzimele sunt:
ureeza, catalaza, proteaza, mucinaza.

Patogeneza
• Prezenţa bacteriei în mucoasa gastrică implică
participarea celulelor inflamatorii (polimorfonuclearele şi
mononucleare).
• Polimorfonuclearele eliberează radicali liberi de oxigen ce
reacţionează cu diferite structuri ale celulelor.
• Hipo – sau aclorhidria este tranzitorie în infecţia cu HP.
• Bacteria generează la suprafaţa epiteliului gastric amoniac
• Gastrina serică creşte datorită pH – ului alcalin
• Pepsinogenul I creşte semnificativ la bolnavii infectaţii cu
HP
• Glicoproteinele mucusului gastric sunt modificate de
proteazele bacteriene şi în acest caz scade capacitatea de
apărare a mucusului gastric.
• De asemenea bacteria determină ischemia mucoasei
gastrice.

Morfopatologie
• La nivelul mucoasei gastrice apare congestie predominant
în antrum, eroziuni acute sau cronice.
• După determinarea bacteriei au apărut 2 termeni
histologici:

A. Gastrită cronică activă-Prezenţa în mucoasa gastrică a

unui bogat infiltrat cu polimorfonucleare
• B. Gastrită cronică inactivă-Prezenţa celulelor
mononucleare, care domină infiltratul inflamator

Gastritele chimice

1. Gastrita de reflux (tip C)

• Definiţie: se caracterizează prin inflamaţia mucoasei
gastrice, consecinţa regurgitării sucului duodenal în
stomac.

Etiologia

• Refluxul duodenal este cauza principală a gastritei şi are

triplă origine: biliară, pancreatică şi intestinală şi au
acţiune agresivă pe diferite structuri ale mucoasei

Patogeneza

Refluxul duodenal apare în 2 împrejurări:

• dispariţia barierei pilorice (chirurgical)
• incompetenţa sfincterului piloric
Acizi biliari acţionează ca adevăraţi detergenţi,
îndepărtând stratul de mucus de pe suprafaţa epiteliului
gastric
• Tripsina realizează proteoliza glicoproteinelor din mucusul
gastric
• Epiteliul gastric astfel modificat permite retrodifuziunea
H+ în interstiţiu şi provoacă acidoza tisulară.
În mediul acid are loc transformarea pepsinogenului în
pepsină şi liza mucoasei.

Morfopatologie

• Histologic se determină vasodilataţie şi congestie; edem

interstiţial; număr redus de celule inflamatorii.

Gastrita alcoolică
• Etanolul reprezintă un factor agresiv asupra mucoasei
gastrice.
•
Patogeneza

• Alcoolul de 70% produce în 30 – 45% cazuri necroza

celulelor epiteliale.
• Capilarele sunt trombozate cu eritrocite şi trombi
plachetari.

Morfopatologie

• Mucoasa este congestionată, friabilă cu eroziuni cronice.

 • Histologia – este hemoragia subepitelială.

Gastrita medicamentoasă

• Gastrita medicamentoasă este cauza consumului de

antiinflamatorii nesteroidiene şi steroidiene.
• Poate fi şi după alte medicamente: tetraciclină, săruri de
potasiu, citostatice.

Patogeneza

• Severitatea leziunilor se corelează cu doza utilizată.

• Leziunile apar preponderent în stomac (93%), iar pe
duoden ≈ 45%.

Morfopatogeneza

• Leziunile endoscopice şi histologice sunt similare cu cele

din gastrita de reflux

Gastrita cronică atrofică autoinmună (tip A)

Definiţie: atrofia mucoasei cu localizarea sa la corpul şi fundusul

gastric şi asocierea cu anemia pernicioasă şi cu boli antoimune.
Etiologia
1. Factorii etiologici
Exogeni:
• Agresiuni alimentare: condimente iritante
• Medicamentoşi
• Factorii fizici : alimente reci sau fierbinţi
• Factorii bacterieni: HP, virusuri, paraziţi.
• Alcool
• Fumatul
Endogeni:
• Vârsta peste 50 ani
• Condiţii patologice: generale – diabet zaharat, hipo- sau
hipertireoidism, insuficienţă cardiacă cronică, ciroză
hepatică, insuficienţă renală cronică, boli pulmonare
cronice.

Patogeneza
• Boala este autoimună.
• Are loc prezenţa anticorpilor anticelulă parietală (celulele
parietale elimină o proteină, care devine ca
antigen),anticorpi antifactor intrinsec: asocierea cu boli
autoimune (tiroidită Hashimoto, boala Adison).
• Factorul etiologic declanşează procesul inflamator de tipul
gastritei cronice superficiale la nivelul corpului gastric care
apoi în majoritatea cazurilor evoluează spre atrofie.
 • Pe măsură ce dispar celulele parietale, apare hipo- sau
aclorhidria.
• Gastrita cronică tip A poate în final, la o parte din bolnavi
să se asocieze cu anemia Biermer (scăderea nivelului seric
al Vit B12) .

Morfopatologie
• Gastrita este localizată la nivelul corpului şi fundus-ului
gastric
• Endoscopic mucoasa are caracterele atrofiei: pliuri şterse,
mucoasa palidă

CONCLUZIE
Bolile aparatului digestiv se numără azi printre bolile care
afectează cel mai des populaţia.
Gastrita, boala ce afectează mucoasa stomacală, are drept
factor cauzator nerespectarea unui regim de viaţă şi muncă
raţional. Fuga după realizările şi împlinirile materiale pune pe
plan secund respectarea unei conduite sanitare în ceea ce
priveşte nutriţia organismului.
Astfel tot mai mulţi bolnavi se prezintă la unităţile sanitare
acuzând simptomele caracteristice ale gastritei acute (ale uneia
din formele pe care aceasta le îmbracă).
Îngrijirea bolnavilor suferinzi de gastrită acută reprezintă o
problemă care se poate rezolva mai puţin prin tratament
medicamentos şi mai mult printr-un regim de viaţă igienico-
dietetic, care este la îndemâna oricui.

Va multumesc