Cateva cosideraţii pe marginea catehezei

1.Apropierea de sufletele copiilor trebuie făcută cu precauţie şi iubire

- Simion Mehedinţi: „Nu te amesteca in conştiinţa nimănui. E o supremă cruyime
să încerci a apăsa pe sufletul cuiva. Între naştere şi moarte e o singură viaţă, nu
două. Cu ce drept te amesteci în forul interior al unui suflet? Orice om îşi are
socoteala lui cu eternitatea, dacă sufletul lui e capabil de o astfel de mare socoteală.
Crezi oare, că poţi veni poliţieneşte să robeşti inima cuiva? Poţi să pui pe cineva cu
de-a sila pe rug... stăpan pe cugetul şi pe simţirea altuia nu poţi fi prin silnicie
niciodată. Un singur imperativ este valabil: al iubirii.
- aşadar convingere, nu constrangere – copiii să adere cu dragoste la actul
catehetic.
2. Adaptarea permanentă la condiţiile de înţelegere a copiilor
- încercaţi metoda inductivă, de la uşor la greu, de la concret la abstract, de la
particular la general.
- nu încercaţi să fiţi exhaustivi!!! Comenius în Didactica Magna: „Natura nu
supraîncarcă ci se mulţumeşte cu puţin. De ex. Nu cere doi pui dintr-un ou. Pasărea
nu-şi aruncă ouăle în foc ca să iasă puii mai devreme, ci le cloceşte încet, cu
căldura naturală. Nici după aceea nu-i îndoapă cu mancare ca să crească mai
repede, ci din contră le dă cu încetul şi cu măsură, atat cat poate să mistuiască
fragilul lor stomac. ... Dacă se toarnă cu forţa într-un vas cu deschizătura mică (care
se poate compara cu sufletul copiilor) iar nu picătură cu picătură, cat poate intra,
cea mai mare parte a lichidului va da pe lături, şi mult mai puţin va intra înăuntru
decat dacă s-ar turna picatură cu picatură. Nebun este acela care vrea să predea
elevilor atat cat doreşte el şi nu atat cat pot ei înţelege!”
3.Încercarea de a face lecţia plăcută şi cu motivaţie
- Nisipeanu: „Învăţămantul religios trebuie sa fie afectiv, să trezească în copii
sentimente vii şi intense de placere, de pietate, de compătimire, de admiraţie faţă de
Dumnezeu.”
- Copiii pot fi motivaţi pe două căi: exterioară(competiţia, încurajarea, lauda,
recompensa, dar şi mustrarea atunci cand este cazul) şi interioară(curiozitatea de a
ştii cat mai multe, dorinţa de a fi competitiv etc.)
- să se evite pe cat posibil expunerile sofisticate şi alunecarea în dulcegării
sentimentaliste (alimentarea unei false şi pretinse trăiri duhovniceşti)
- încercaţi a pune gandirea copiilor în acţiune în aşa fel încat o parte din noile
învăţături să fie intuite şi chiar exprimate în dialogul din cadrul orei. Lecţia nu e
predică – aşadar evitaţi monologul.
Nu uitaţi: „Repetiţio, mater studiorum est”