Stima de sine a copilui tău

Focsani, 8 octombrie 2016

Majoritatea părinților își doresc pentru copiii lor tot ce e mai bine: putere interioară, un
înțeles al existenței, relații pline de sens cu cei din jur, succes la școală și la locul de muncă.Le
doresc, în principal, fericire! Nu este nimic neclar legat de ce ne dorim pentru copiii noștri!
Întrebarea cea mai arzătoare este cum să îi ajutăm pe copii să obțină toate lucrurile
acestea pe care ne dorim să le aibă?
Studiile recente arată că reușita copilului tău este direct proporțională cu stima lui de
sine. Iar diferența dintre copiii / adulții care funcționează la capacitatea lor maximă și cei care
trec prin viață neexplorând-o este dată de gradul său de stimă de sine.
Dar ce este stima de sine? Este felul în care o persoană se simte față de sine. Este felul în
care se percepe pe sine și se place. Când ai sentimentul acesta, te bucuri că tu ești tu! Stima de
sine nu trebuie confundată cu atitudinea de a fi „increzut” sau cu disprețul. Disprețul este un fel
de a masca lipsa stimei de sine, de fapt. Atunci când ai stimă de sine, nu îți mai pierzi timpul
încercând să îi impresionezi pe ceilalți, fiindcă știi că ai valoare.
Copiii au două mari nevoi de bază:
 Să simtă:„Merit să fiu iubit” – adică „eu contez și am valoare pentru simplul fapt că
exist”
 Să simtă: „Sunt valoros”–„știu că fac multe lucruri dând dovadă de competență. Știu că
am ceva de oferit celor din jur”.
Primul pas către clădirea stimei de sine este ca părintele să răspundă cu blândețe nevoilor
copilului – pe cât posibil. Acest lucru îi dă copilul un mesaj tare important:
„tu ești important pentru mine!”.
Al doilea pas către iubirea de sine este că, alături de acceptarea părintelui, copilul să
experimenteze, să trăiască și să elibereze întreaga paletă emoțională cu care s-a născut: furia,
frica, tristețea, surpriza, bucuria, dezgustul. Prezența părintelui îl învață că
 sentimentele intense vin și pleacă
 el e încă acolo, prezent și ancorat
 merită iubire în continuare, chiar dacă a plâns și a țipat
 e întreg și total

www.otiliamantelers.ro
 Astfel, copilul nu e nevoit să se ducă în camera lui și să își simtă singur emoțiile!
Părinții își iubesc copiii necondiționat. Dar cum le arătăm acest lucru?
Ingredientele active care le comunică iubirea sunt
 Atenția pe care le-o dăm – timpul special petrecut împreună în mod regulat
 Siguranța psihologică
Siguranța psihologică vine din:
 Încredereape care ei o au în noi – ei au nevoie să nu îi mințim nici măcar “nevinovat”,
ca să îi protejăm pe ei
 Non-judecata – copiii se simt neimportanți și neiubiți atunci când îi învinovățim și
rușinăm. Subiectele pe care avem tendința să îi rușinăm sunt: minciuna, promisiunea,
sexualitatea, dependențele de TV, mâncare, competiție, școala, prietenii imaginari.
 Felul în care ne bucurăm de copii – de cele mai multe ori avem tendința să îi îngrijim,
dar ne e greu să le arătăm cât de mult ne bucură prezența lor într-un anumit moment!
 Empatia pe care le-o arătăm.
Cum îi ajutăm să își redobândească puterea după momente în care s-au simțit neputincioși și
le-a scăzut stima de sine:
 Folosind jocurile fizice de putere care le dau putere la nivel de corp. Datorită faptului că
mintea și corpul sunt interconectate, acea putere fizică se transferă și la nivelul creierului.
 Punând limite blânde emoționale care îi încurajează pe copii să își ceară drepturile. Șă
spună NU.
Vă mulțumesc!

www.otiliamantelers.ro