Puterea si autoritatea in “Legendele toamnei”

O poveste plina de secrete si dramatism, “Legendele toamnei” il poarta pe spectator in culisele

unei iubiri cu multiple fatete ce se dezvaluie surprinzator intr-o dinamica a legaturilor de sange
dintre cei trei frati Ludlow, Alfred, Tristan si Samuel, si figura paterna reprezentata de colonelul
Ludlow.

Dincolo de sensibilitatea acestei povesti de iubire, filmul starneste, pentru un ochi avizat si inclinat
sa deceleze aspecte mai putin evidente, dorinta de schimba unghiul asupra acestei povesti, de a
pune lupa pe aspecte mai putin vadite (si chiar “necontaminate” de farmecul incontestabil al lui
Brad Pitt in acest rol), si anume jocul dintre putere si autoritate care se contureaza la nivelul acestei
familii. Astfel, “Legendele toammnei” poate fi privit din perspectiva sociologica ca o mostra cu
potential maxim pentru o analiza in acest sens.

Structura autorității în cadrul unui grup reprezintă expresia unei ierarhizări formale sau informale.
Ea capătă două nuanțe diferite de manifestare: puterea (mai exact puterea instituțională, formală)
și autoritatea (care este informală). Prima este recunoscută și acceptată de către grup în virtutea
unei ordini prestabilite oficial luând în considerare factori precum competența, experiența și
permite accesul la instrumente de control exercitate asupra membrilor grupului aflați în subordine.
Autoritatea informală este recunoscută de membrii grupului pe baza calităților sau aspirațiilor
persoanei care îndeplinește acest rol și cu care membrii grupului rezonează natural și nemijlocit.

În cadrul grupului familial Ludlow se conturează o dinamică a relațiilor de putere –

autoritate care rezultă din interșanjabilitatea acestor forme de autoritate, corelativ cu modificările
situaționale. Colonelul William Ludlow, exponent al puterii guvernamentale implicate în trecut în
acțiuni de represiune față de indieni (conform politicii de conducere din acel moment istoric)
"renunță" la acest "rol" oficial devenind până la un punct figura autorității informale în familia sa.
Din acest considerent, fiul său cel mic, Samuel, inspirat și motivat să-i urmeze exemplul, să
întreprindă la rândul său un act eroic, se înrolează în război. Frații mai mari urmează și ei această
linie, însuflețiți de sentimentul datoriei dar într-o formă mai atenuată. Plecarea celor trei frați la
război reprezintă în final o formă de sfidare a autorității paternale informale. Colonelul Ludlow se
transformă într-un opozant al puterii (al cărei reprezentant a fost altădată) mai ales în momentul în
care fiul cel mare, Alfred, este ales congresmen.
Funcția de autoritate informală se exprimă și la nivelul relației dintre fii. Alfred, așa cum
exprimă direct la un moment dat, urmează toate "regulile cerești și pământești", ascensionează
profesional, devenind parte din aparatul puterii și totuși nu este validat ca autoritate în cadrul
familiei. Tristan, în schimb, în tot acest joc de forțe, sfidează puterea opresivă, legile
guvernamentale și este indirect recunoscut ca autoritate informală datorită revoltei interioare față
de nedreptățile vieții dar și față de regulile impuse de puterea guvernamentală precum și pentru că
valorile lui și ale multora din jurul său converg către același punct. El devine exponentul autorității
informale în relația cu frații săi, autoritate de care tatăl său nu s-a bucurat pe deplin.
De asemenea, în această dinamică rolurile de putere și autoritate asumate de personaje nu
ajung să se suprapună niciodată, fie se manifestă secvențial, fie se manifestă doar unul singur.