RY

O ÎNCERCARE DE INTERPRETARE A MODELULUI

COMPLEMENTULUI DUBLAT

RA
DANIELA STOIANOVA

LI B
Prin reanalizarea faptelor din română paralel cu situația clin alte limbi romanice
(spaniolă, italiană, franceză) și din bulgară se susține că dublarea complementului
nu trebuie interpretată ca un fenomen pur sintactic, ci ca un mijloc de realizare a
coerenței textului.

Y
0. Problema dublării complementului direct și indirect a fost, de

T
mai multe ori, în centrul atenției cercetărilor lingvistice. Existența acestui
fenomen sintactic în diverse limbi a determinat, pe de o parte, căutarea

SI
mor surse comune pentru apariția lui, iar, pe de altă parte, a servit ca
material pentru numeroase analize. Eforturile lingviștilor au fost îndrep­

ER
tate către definirea contextelor și condițiilor semantico-sintactice în care
se realizează structurile cu un pronume aton, coreferent cu complementul
direct sau indirect, precum și către regulile de întrebuințare a acestora.
în articolul de față vom încerca să interpretăm particularitățile spe­
IV
cifice complementului dublat în română1 bazîndu-ne atît pe analizele efec­
tuate pînă în prezent, cît și pe manifestările lui în alte limbi. Am pornit de
UN

la ideea că o abordare mai largă, și nu una concentrată exclusiv asupra

românei, ne-ar ajuta la o interpretare care să contureze caracterul tipologic
al fenomenului. în acest scop, vom expune în continuare o revizuire su­
mară a mai multor păreri pe marginea provenienței fenomenului și a
condițiilor realizării lui.
AL

1.1. Existența complementului dublat a fost atestată în toate limbile

din aria balcanică, ceea ce i-a făcut pe unii specialiști să-l considere un
balcanism 2. Predominantă este părerea că motivația fenomenului n-ar
TR

trebui căutată în influențe reciproce, ci în anumite tendințe comune în

dezvoltarea limbilor balcanice. După o analiză a întrebuințării pronumelor
personale atone ca termeni dublînd obiectul în fiecare limbă balcanică în
parte, lingvistul sovietic I. S. Lopașov oferă o ierarhizare a acestora pe
EN

baza gradului de gramaticalizare a pronumelui ca indice al funcției sin­

tactice de obiect, și anume : 1) macedoneană, 2) albaneză, 3) română,
/C

1 Vom lua în considerație cazurile de realizare a poziției sintactice de obiect ca parte de

propoziție. Excludem din analiză realizarea propozițională, la tare de asemenea are loc dublarea,
fiindcă aceasta ar extinde foarte mult volumul articolului.
2 Ideea este exprimată pentru prima dată în studiul lui F. Miklosich, Die slavischen
Elemente im Rumănischen,in, ,Venkschritten der Wiener Akademie der Wissenschaften”, Bând 12,
SI

1861 ; Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique. Problemes el resultats, Paris, 1930; Zbigniew
Golab, Balkanisms in ihe South Slavic Languages, în ,,The Slavic and East European Journal”,
v‘ol. VI, 1962, 2, p. 138 — 142 ; Petja Assenova, Appercu sur le redoublement de l’objet eu bulgare
IA

et en francais, în „Linguistique balkanique”, 1980, 4, p. 51 — 57 ; Ilern AceHOBa, EajiKaAcKO

e3UKO3HaHue. Ochobhu npofijieMU na 6aMancKua e3UKoe CM03, Co$hh, 1989; Aurerarna
MiiHHeBa, Onum 3a unmepnpemaq.uA na Modejia na ydgoenume don’bJinenwi e SfrjisapcKiiA.
e8UK, în IIHEE, 1969, p. 3—50; IO. C. JIonaiuoB, MecmouMennbie noemopei donoeinenuA
U

e 6aAK.a11.cKux xmxax, JleHHHrpajț, 1978.

BC

SCI., anul XI.JI, nr. 3—4, p. 133 — 150, București, 1991

 134 DANIELA STOIANOVA

RY
4) neogreacă, 5) bulgară 3. în ce privește cauzele care ar fi dus la apariția,
modelului, pe primul plan se impune dezvoltarea limbilor din aria balca­
nică spre analitism, ceea ce pentru bulgară reprezintă o tendință care o

RA
deosebește de celelalte limbi slave 4, iar pentru română — o tendință co­
mună a tuturor limbilor romanice. Observația din urmă e importantă,
deoarece toți lingviștii care s-au ocupat de dublarea complementului admit
prioritatea analitismului ca factor determinînd celelalte condiții pentru

LI B
dezvoltarea fenomenului. în acest sens, este semnificativ faptul că analitis­
mul — caracteristica principală a structurii gramaticale a românei (în ciuda
existenței unor forme cazuale de G/D) — nu poate fi privit în contextul
contactelor ei cu limbile balcanice, ci ca un rezultat al tendințelor generale

Y
de dezvoltare a limbilor romanice. Aceasta ridică problema perspectivelor
în care trebuie să fie abordată dublarea în română. Kr. Sandfeld nu exprimă

T
o părere fermă din care să reiasă dacă fenomenul a fost influențat de lim­
bile balcanice. El observă numai că : „cet emploi est bien connu dans Ies

SI
langues romanes, mais son extension est plus grande dans Ies langues
balkaniques” 5, ceea ce e o constatare justă, dar totuși nu vizează cu cer­

ER
titudine exercitarea unei influențe.
1.2. Caracterul balcanic al dublării obiectului a fost pus sub semnul
întrebării pentru limba bulgară, a cărei apartenență la uniunea lingvistică
balcanică n-a fost contestată niciodată6. L. Miletici consideră că, în general,
IV
fenomenul se întîlnește acolo unde există articol și analitism, deci con­
strucția a rezultat din descompunerea sistemului cazual al flexiunii nomi­
UN

nale. O dovadă, convingătoare în această privință o constituie faptul că

atît în bulgară, cit și în franceză cele două procese — de dispariție a fle­
xiunii cazuale și de apariție a dublării complementului — sînt paralele.
Pentru albaneză, bulgară și română se poate afirma că structura a fost
atestată încă din secolele XV—XVI, iar pentru franceză — în secolele
AL

XII-XIII7.
Existența fenomenului în limbile romanice și-ar găsi o explicație în
apariția lui în latina vulgară. Conform părerii lui H. Mihăescu, „un feno­
TR

men remarcabil pentru asemănarea cu situații din limba română este repe­
tarea pronumelui complement atunci cînd complementul real se găsește
prea departe de verb . . . ” 8. într-un studiu dedicat exprimării duble a
EN

complementului direct în limbile romanice, academicianul Iorgu Iordan,

referindu-se la exemplele citate de Mihăescu, afirmă că ,,en depit de ces
faits impressionants au premier abord, l’hypothese d’une transmission
/C

3 I. S. Lopașov, op. cit.,p.i22.

4 în celelalte limbi slave dublarea complementului nu este cunoscută; a se compara echi­
valențele enunțului Am citit cartea și Cartea am citit-o în bulgară : Uemox mușama',
*Iem.ox /ni KHU.ea.ma', linueama <iemox; linueama /si/ uemox și in rusă: lIuma.i niiuey,
SI

*llumaji ee KHuey. Kuuey nuniaji'. *I<iiiusy ee mimaji.

5 Kr. Sandfeld, op. cit., p. 192.
• el. Mu.ictm'I, ydso.wiHemo na ooeKma e 6i> izapcKua e.nni ne e 6a.iKaiiU.3i>.u, în
„Cinicanne Ha E'wirapcKaTa aKaiWUH un uayrarre. K.ioh ncTopMKo-<J>H.’io^iorn'ieH .t
IA

4m.i<>eo(j)<'i;o-o6iJț(‘<”ruen”, LVI, 1937, p. 1 — 20; Lț. ALm.țenoH, £a.iKanu3i,u .iu e ydeonsa-

Hetnona oSeKina e 6i>jisapcKu. în HHBE, XVI, 1968, p. 151 — 156.
7 P. Asenova, op. cit., 1989, p. 76 — 77.
8 H. Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, București,
U

1960, p. 163 : se dau exemplele : omnem terram quam tu aspicis tibi clabo illam (tot pămintul pe
care-1 vezi tu ți-1 voi da ție) și Peregrinum filium in lege sanda Christiana collocabi eum (Pe
BC

fiul Peregrinus l-am înmormîntat după sfînta lege creștinească).

 RY
3 o încercare de interpretare a MODELULUI COMPLEMENTULUI DUBLAT' 135

directe du plienomene latin dans Ies langues romanes doit etre rejetee” 9.

RA
Argumentul pe care se întemeiază părerea autorului o constituie existența
unor construcții paralele în limbi nonromanice : limbile balcanice și cele
celtice. I. Iordan nu acceptă nici ipoteza lui E. Cross conform căreia con­
strucția s-ar interpreta ca o trăsătură caracteristică a limbilor indo-euro-

LI B
pene. Imposibilitatea de a se accepta o asemenea ipoteză e justificată,
deoarece sînt limbi indo-europene care nu cunosc fenomenul (de ex., cele
germanice) și altele nonindo-europene în care el există (de ex., în
ebraică). Chiar dacă nu se poate vorbi despre o transmitere directă a struc­
turii sintactice din latină, nu e întîmplător că ea este prezentă în limbile

Y
romanice și în cele balcanice, primele avînd la bază latina, iar cele din
urmă fiind influențate în dezvoltarea lor de latina vulgară, răspîndită în

T
zonelq balcanice. Este incontestabil însă faptul că în limbile balcanice

SI
fenomenul a căpătat un caracter mai unitar decît în cele romanice.
2.0. Lipsa unor argumente convingătoare pentru a se accepta una
dintre ipotezele propuse explică concluzia lui I. Iordan conform căreia

ER
fenomenul este „produsul unor anumite condiții obiective, reflectate în
conștiința vorbitorilor”, „un caz tipic de paralele lingvistice al căror număr
este remarcabil în domeniul sintaxei” 10. O dovadă a acestei afirmații este
IV
modul de prezentare a fenomenului în limbile în care dublarea obiectului
se deosebește printr-o frecvență mai mare sau mai mică.
2.1. Dintre limbile romanice care cunosc modelul complementului
UN

dublat ne vom opri asupra limbilor spaniolă, italiană, franceză și română.

2.1.1. în spaniola contemporană construcția are un caracter obli­
gatoriu, dacă OD/OI, exprimat printr-un substantiv articulat hotărît,
nume propriu de persoană, pronume, este antepus față de predicat:
L

Este libro lo compre ayer. (Această carte am cumpărat-o ieri u)

A mi amicja le envie un diccionario espanol. (Prietenei mele i-am trimis un
RA

dicționar spaniol). A Juan lo vi ayer. (Pe Juan l-am văzut ieri.) A mi no

me han visto. (Pe mine nu m-au văzut). Esto me lo relatarâs mas tarde.
(Aceasta o să mi-o povestești mai tîrziu).
NT

Dacă complementul succedă predicatul, dublarea lui nu e obliga­

torie :
Lo digo a ti. Te lo digo a ti. (Ți-o spun ție.) Le explico a su hermana que .. .
Explico a su hermana que . . . (I-a explicat surorii sale că ... A explicat
CE

surorii sale că ...) Veo que no comprendes esto. (Văd că nu înțelegi aceasta),
într-un articol dedicat dublării obiectului în spaniolă și bulgară, lin­
gvistul bulgar Ivan Kancev oferă o sistematizare detaliată a tuturor cazu­
rilor de apariție a construcțiilor în spaniola contemporană12. Autorul
scoate în relief atît asemănările cu bulgara, cit și gradul mai înalt de gra-
I/

maticalizare a fenomenului în spaniolă, mai ales în ce privește reluarea,

care în bulgară e facultativă. Conform părerii lui, pronumele aton, core-
S

ferent cu complementul, îndeplinește funcția unui gramem. Descompunerea

sistemului cazual și întărirea sistemului determinării în spaniolă au avut
IA

3 Iorgu Iordan, Quelques paralleles syntaxiques romans, în Recueil d’etudes romanes, Buca-
rest, 1959, p. 122, 123.
U

10 Ibidem, p. 123.
11 Indicăm traducerile românești pentru a se face paralela.
BC

12 I4b;ih Kiumeu, llmtou Haojvodenun- e'bpxy ynompedama Ha ydeoenomo dom.me-

nuc e ucnaticnun u 6r>JieapcKUH e3UK, in EJI, I, 1972, p. 52 — 58.
 RY
13(5 DANTELA STOIANOVA 4

efecte asupra grupului verbal; ele au dus la slăbirea coeziunii dintre pre­
dicat și determinantul cel mai apropiat de el —complementul direct / indi­

RA
rect. Aceasta a făcut posibilă dislocarea complementului spre stingă și
instalarea lui înaintea verbului. Atunci pronumele aton este cel care, du-
blînd complementul, restaurează legătura lui cu cîmpul semantic și sin­
tactic al veibului-predicat. în aceasta constă funcția lui de gramem13,

LI B
2.1.2. Italiana nu se deosebește esențial de spaniolă, dublarea fiind,
de asemenea, destul de frecventă. Obiectul se reia obligatoriu în aceleași
condiții :
II vino l’Ao comprato io. (Vinul l-am cumpărat eu.) Pietro Vhanno visto<

Y
tutti. (Pe Pietro l-au văzut toți). A Paoio (jli ho dato il libro ieri. (Lui Paolo
i-ani dat cartea ieri.) A Paoio il libro (jliel7u> dato ieri. (Lui Paolo cartea

T
i-am dat-o ieri.) Ho visto Pietro. (L-am văzut pe Pietro.) Ho comprato il

SI
vino (Am cumpărat vinul.) Pietro lui visto Giovanni. (Pietro l-a văzut pe
Giovanni.)
Cu pronumele dublarea este facultativă :

ER
II amico vede ine. (Prietenul mă vede pe mine.) Me vede il amico. (Pe ruine
mă vede prietenul.)
Problema dublării complementului a fost studiată de Alessandro
Duranti și Elinor Ochs, care atrag atenția asupra tendinței de transformare
IV
a construcției cu unele tipuri de sintagme nominale dintr-o regulă faculta­
tivă într-una obligatorie1'1. Autorii constată, că în italiană: 1) trăsătura
UN

„determinat” fiind un factor foarte important pentru dublare, formele

accentuate ale pronumelor personale tind spre a apărea dublate (cînd au
funcția de obiect) indiferent de locul lor în propoziție ; 2) OI apare dublat
mai des decît Ol); 3) numele cu un referent [+ Uman] apar mai des du­
blate decît cele marcate [—Uman]; 4) construcțiile cu un complement
L

dublat au un caracter nemarcat, neemfatic (se dă ca dovadă lipsa unui alt

RA

contur intonații mai).

2.1.3. în franceză complementul direct/indirect este dublat obliga­
toriu numai (iacă precedă predicatul. Construcțiile au un caracter emfatic.,
deosebindu-se printr-o pauză, un accent emfatic și o schimbare a tonului 13 15;
14
NT

ele silit specifice limbajului vorbit: Le livre, je Pui lu deja. (Cartea am

citit-o deja.) Get Iiomme, je le connais depuis longtemps. (Pe omul acesta îl
cunosc de mult.) Ton anii, je lui ai dit la veritâ. (Prietenului tău i-am spus
CE

adevărul). Lui, elle le regarde. (Pe el îl privește ea.) A toi, je te parte. (Ție
îți vorbesc.) Je Vai traduit, le texte. (Am tradus textul. Textul l-am tradus.)
II m'a deman.de ă moi. ([El] m-a întrebat pe mine.)
Prima deosebire care se impune, comparînd enunțurile din franceză
cu cele din spaniolă, italiană și echivalentele lor românești, este carac­
I/

terul emfatic al structurilor cu dublă exprimare a complementului din fran­

ceză. Ele corespund celor spaniole la care se oprește Iv. Kancev, subliniind
S

13 Ibidem, p. 53—54 : Kancev consideră că ,,separarea obiectului intr-un grup nominlaî

IA

cu o intonație proprie este o trăsătură caracteristică a analitismului limbii spaniole, una dintre,
manifestările tendinței logice de a se diferenția funcțiile părților de propoziție”. Aceeași constatare
o face in legătură cu bulgara A. Minceva, op. cit., p. 12, 22.
14 Alessandro Duranti, Elinor Ochs, ,,La pipa la fumi'T’ Vno studio sulta dislocazlone a
U

sinistra nelle conversazione, în „Studii di grammatica italiana”, 1979, 8, p. 279,280,281,289.

15 Kr. Sandfeld, Syntaxe du franțais contemporain. I. Les pronoms, Paris, 1928, p. 43—
BC

46 ; M. Grevisse, Le bon usage, Gembloux, 1969 ; Jean Dubois, Elements de linguistique franțaise.
Syntaxe, Paris, 1970, p. 179—184.
 RY
5 O ÎNCERCARE DE INTERPRETARE A MODELULUI COMPLEMENTULUI DUBLAT 137

faptul că OI) dislocat în față este, separat de iestul enunțului printr-o pauză

RA
care poate fi marcată prin virgulă : pl ) Juan (,) lo vi en la piaza. (Pe Juan
l-am văzut în piață.) în enunțul spaniol apare, de asemenea, exprimat ex­
plicit subiectul gramatical. Structura limbii franceze nepermițînd omiterea
subiectului gramatical (ceea ce se datorează nivelului înalt de analitism),

LI B
schimbarea locului obișnuit al obiectului este însoțită de desprinderea lui
și mai pronunțată din sintagma verbală, aceasta ducînd, din punctul de
vedere al intonației, la încadrarea lui într-un contur intonațional separat.
El poate fi desprins din sjntagma verbală atît în poziția precedînd predi­
catul, cit si în cea succedîndu-i. în ambele contexte se produc pauze : Le

Y
livre, je Vai. Iu. Je Vai lu, le livre.

T
Asupra caracterului emfatic al construcțiilor cu un complement du­
blat atrage atenția Jean Dubois. El oferă un model de generare a structu­

SI
rilor prin aplicarea a două transformări : „tiansformation emphatique” și
„transformation de pronominalisation”, deosebindu-1 de modelul : C'est
le livre gue j'ai lu 16.

ER
2.1.4. Din cele expuse despre limbile spaniolă, italiană și franceză
reiese că dubla exprimare a complementului reprezintă un element stabil
și activ al structurilor lor sintactice. Principala problemă s-ar pune în
IV
legătură cu gradul de giamaticalizare a pronumelui aton, precum și cu
gradul de emfatizare.
UN

2.2. Dintre limbile balcanice, ne-am îndreptat atenția către bulgară,

deoarece prin fenomenul în discuție se manifestă una din deosebirile dintre
bulgară și celelalte limbi slave. Am menționat deja că faptul acesta se dato­
rează analitismului spre care a evoluat bulgara prin contactele sale cu lim­
bile balcanice. De aceea nu surprinde numărul impresionant al studiilor
L

consacrate modelului complementului dublat în lingvistica bulgară. Vom

expune pe scurt contextele de funcționare a structurii și diversele abordări.
RA

Trăsătura esențială a realizării duble a complementului în bulgară

pare a fi caracterul ei facultativ. Am spus „paie”, deoarece sînt cazuri în
care dublarea este necesară și corectă gramatical, spre deosebire de altele
NT

în care ea este redundantă și marchează o vorbire incorectă. De observat

este că posibilitățile de întrebuințare a complementului dublat sînt deter­
minate de poziția lui față de predicat, însă nu se explică exclusiv prin ea ;
lisau zo BMgax. lisau bm^hx. (Pe Ivan l-am văzut). Cmuxomeopeuuemo
CE

npeBesox. Cmuxomeopeuuemo zo npeBepox (Poezia am tradus-o.) Biiga „ni

oh3U HoeeKl Bnga <ui zo 0H3U uoeeK°l (*Ai văzut omul acela"? L-ai văzut
pe omul acela?) Ha ilean pa,3Ka3ax bcmhko. Ha lisau My pa3Ka3ax
bchîko. (Lui Ivan i-arn povestit totul.) Pasnauax bcmhko ua Hean. Pa8r
Kasax My bciiuko na Hcau. (Am povestit totul lui Ivan. I-am povestit
I/

totul lui Ivan.) Hen a nonmax. Hea nomiTax. (Pe ea am întrebat-o.)

Cpemiiax uezo. CpențnaX zo uezo. (L-am întâlnit pe el.) Tazu jiu iicKaui ?
S

(Pe aceasta o vrei?) T’aaw He n nosiiaBaw. He a, nosnaBaM masu. (Pe

aceasta n-o cunosc. N-o cunosc pe aceasta.) Ha .ueue mu ce cnu. *Ha
IA

Meue ce cnn (Mie mi-e somn.)

Bogăția variantelor de întrebuințare a modelului complementului
dublat explică în mod firesc interesul lingviștilor. Aproape toți cei care au
U

cercetat fenomenul au scos pe primul plan, drept condiție principală pentru

BC

16 Jean Dubois, op. cil.

 RY
138 DANIELA STOIANOVA 6

apariția reluării și anticipării, caracterul determinat al numelui din poziția

RA
obiectului (determinat printr-un articol hotărît, uneori și neliotărît sau pro­
nume demonstrativ, posesiv ori exprimat printr-un pronume personal,
demonstrativ, posesiv)17. Trebuie să precizăm că nu orice determinant al
substantivului creează posibilități pentru dublarea lui, așa cum afirma

LI B
Petja Asenova18. în enunțul HurnepecHa muza npouemox. (*O carte intere­
santă am citit.) complementul muza are determinant — un adjectiv
dar nu poate fi reluat: * Hurnepecna khuzcc a npouemox.; el poate fi dublat
numai dacă adăugăm în sintagmă un articol definit (mai rar nedefinit):

Y
Hurnepecuama khuzo, n npouemox. (Cartea interesantă am citit-o). Du­
blarea numelui — obiect direct / indirect — este condiționată de prezența

T
unui determinant care concretizează, individualizează, are o semantică
determinativă, și nu calificativă. Constatarea aceasta este valabilă și

SI
pentru română, și pentru celelalte limbi care cunosc fenomenul.
în ce privește cauzele apariției acestui model sintactic, predomină

ER
opiniile conform cărora ele trebuie căutate mai ales în procesul de evoluție
spre analitism și în modificările antrenate de el în structura gramaticală
a limbii. Printre acestea, principalele se rezumă la : 1) Modul de organizare
a structurii sintactice devenind mai riguros, se formează cele două grupuri
IV
— grupul verbal și grupul nominal —, care constituie centrele de organi­
zare a enunțului. 2) Statutul de complement direct/indirect pe care îl are
UN

un nume trebuie să fie indicat ori prin topică (în cazul topicii gramatica­
lizate), ori printr-un alt indice, ceea ce înseamnă că nerespectarea topicii
GV prin dislocarea obiectului spre stînga trebuie să fie marcată intr-un
fel sau altul pentru a nu se pierde legătura cu termenul regent — verbul.
3) Dispariția sistemului cazual a dus la intensificarea rolului determinării
AL

pentru organizarea celor două grupuri19. Descompunerea sistemului cazual

și omonimia dintre subiect și obiectul direct i-au dus pe lingviști la concluzia
că dublarea s-ar fi impus ca un mijloc gramatical de anulare a unei eventuale
TR

ambiguități20. O astfel de interpretare este argumentată, dar nu explică

problema în totalitatea ei din următoarele motive : 1) Primele manifestări
ale dublării sînt atestate încă în bulgara veche, deci într-o etapă în care
sistemul cazual nu fusese încă descompus 21. 2) Este incontestabil că ulterior
EN

17 A. Minceva, op. cit., p. 41; A. MiiHuesa, 3a hhkou acneicmu na penpu3ama M

jiuunwne MecmoiMieiiua o oo isapcKii.a cbuk, in iiilBE. XVI, 1968, p. 371—381; CBeTOMiip
IIiiaH’-ies, Hpo6jieMu ua aKmyajiHomo ujienenue Ha u3peuenMemo, in „C.uaBHHCKa (țnjioao-
/C

nin”, X, 1938, p. 39 — 53; Gb. HaaHUBB, HpoojieMu na aKinuajinomo ujieneHue na uspe-

Henuerno, în Ilpunocu s GMeapcKomo u c.iaeaHCKomo e3UK03Hanue, Coijihh, 1978, p. 151—172;
Cb. KBaHUSB, Haâ.wdeHUfi cbpzy ynompe6ama na ujieua e SbjisapcKun esuK, în BE,
1957, 6, p. 499—525; Ebpnm Ilviuen, Ochobhu uHmoHaii.u.oHHu KOHmypu e 6’bJieapcKomo
U3peuenus, C.'țir.'i, p. 34; K. IIotioB, Cmu/iHO-epawmwm ynompeGa Ha ydeoeHonw
SI

donbJtHSHUee âituzapcHun, eauv, în IIIII5B, VIII, 1932, p. 459 — 471; PycenHHa HmjoJioBa,
B-ojiiapcKume MecrnouMcnuH, Go$hh, 1983, p. 51; T. Ițiixyn, MecmouMeHHama eHKjmmuwa
u cjio&opedi>m e6hmapcK0.no uapeueHue, în BB, 1932, 4, p. 283—291; Euena reopt’ueBa,
IA

Cjiosopid na npoomomo U3peHemi.ee Sh/ieapcKun KHuwcoeeH e3UK, Go(J)tin, 1974, p. 75.

18 P. Asenova, op. cit., 1989, p. 83 : „Orice complement însoțit de vreun determinant —
articol definit, pronume, adverb, adjectiv — poate fi dublat”.
13 A. Minceva, op. cit., 1969, p. 6, 21, 22, 25, 41, 49; K. Popov, op. cit., p. 460; Sv. Ivan-
U

cev, op. cil., 1957, p. 510; L. Miletici, op. cit., p. 19 — 20.

20 îî. rienu8B, Cmpoeotc Ha Stneapcnomo uepsHenue, Coițiin, 1984, p. 87; K- IIonoB,
CbepeMeHeH fibieapcKU e3UK. CuHmaKcuc, Go$hh, 1979, p. 183.
BC

21 A. Minceva, op. cit., 1968, p. 371 : autoarea afirmă, de asemenea, că „din punctu de
vedere al legăturii sintactice dintre cuvinte, dublarea pronumelor, chiar și a substantivelor nu e
nici o necesita e, ci ui pleoais.-n”, p. 375.
 RY
7 O ÎNCERCARE de interpretare a modelului complementului dublat

analitismul a dus la un anumit grad de gramaticalizare a fenomenului,

RA
pronumele aton avînd funcția de gramem, însă aceasta nu e singura lui
funcție, de element dublînd complementul. 3) Sînt destul de multe cazuri
în care pronumele nu rezolvă ambiguitatea contextului: flememo so sxteda
Kyuemo. (Copilul îl privește pe cîine sau Pe copil îl privește cîinele.)

LI B
4| Este dublat atît OD, cît și OI — deci pronumele ca gramem ar indica
funcții sintactice.
O particularitate importantă a bulgarei și a celorlalte limbi balcanice
o constituie gramaticalizarea incompletă a topicii, un fapt care este valabil

Y
și pentru limbile romanice într-o măsură mai mare sau mai mică (de ex.
franceza prezintă un grad mai înalt de gramaticalizare a topicii decît ro­

T
mâna sau spaniola). Topica are un caracter mai liber, ceea ce permite ca
structura enunțului, definită de regulile gramaticale, să mai suporte unele

SI
modificări necesitate de dinamismul comunicării.
2.3. în limba română fenomenul se prezintă într-un mod asemănător

ER
mai mult cu acela din spaniolă și italiană și mai puțin cu cel din bulgară.
Forma determinată (prin articol hotărît, adjectiv demonstrativ, posesiv,
sau precedată de pe) a substantivului cu funcția de obiect, poziția prece­
dentă față de predicat sînt factorii care impun reluarea obligatorie. La
IV
ele se adaugă dublarea obligatorie a unui obiect — pronume personal,
posesiv, demonstrativ, precum și reluarea obligatorie și anticiparea foarte
UN

frecventă a unui obiect — cuvînt substantivizat:

Cartea am citit-o. Pe copil l-au pedepsit. Pe al meu îl vor discuta, L-am
întrebat pe celălalt. (L-) Au întâlnit pe Petrescu. (I-) Am spus acestui coleg.
Vor să-l aleagă pe cel de la institut. (0) Preferi pe cea roșie sau pe cea
ț, ai benă ?
AL

în română, întrebuințarea modelului complementului dublat a

evoluat de la facultativ — în limba veche, spre obligatoriu — în limba
contemporană22. Predomină părerea conform căreia pronumele aton
TR

s ervește ca marcă pentru a se distinge între funcția de subiect și cea de

obiect23, fiind „un factor de creștere a redundanței și de înlăturare a
ambiguității” 24. Ion Diaconescu îi definește rolul ca „structural, grama­
EN

tical, asigurînd continuarea unei comunicări fără echivoc, sau dublînd

o funcție sintactică pentru a o face mai explicită” 25. Gramaticalizarea
pronumelui coreferent cu complementul deteimină și interpretarea sintac­
tică a structurii. I. Iordan și VI. Ecbu oferă o interpretare bazatăpe carac­
/C

terul coreferențial al celor doi termeni,- ceea ce exclude relația de coordo­

nare între ei, și pe concurența pe aceeași poziție funcțională, ceea ce exclude
relația de’subordonare. Bine argumentată este concluzia că dubla exprimare
a complementului este o poziție sintactică unică, exprimată prin „două
SI

22 N. Saramandu, Reluarea și anticiparea complementului indirect exprimai prin substantiv

n limba română din secolul al XVÎlI-lea, în SCL, 1966, 4, p. 429 ; Finuța Asan, Reluarea com-
IA

1 lementi li i în lin.la română, în SG, voi. 111,1961, p. 104.

23 Gramatica limbii române. II, ed. a Il-a revăzută și adăugită, Editura Academiei, 1966 ;
AI. Nicuiescu, Sur l’objei direct prețositionr.el dans Ies lar.gues romanes, în Recueil cl’etudes ro­
ii.ar es, Eucarest, 1959, p. 180—181, îl consideră ,,pronom atone pleonastique” ; cu totul opusă
U

este părerea Finuței Asan, care afirmă că prenumele nu e pleonastic, deoarece aduce un plus de
determinare, op. ci!., p. 10.
BC

24 Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba română contemporană, București, 1978, p. 653.
25 Ion Diaconescu, Probleme de sintaxă a limbii române actuale, București, 1989, p. 183.
 RY
140 DANIELA STOIANOVA

unități coreferente și echivalente”, deci „dubla realizare a acestei poziții

sintactice prin unități coreferente aflate ele înseși într-o variantă a relației

RA
de echivalență” 26.
în legătură cu rolul gramatical al pronumelui în contextul dublării
obiectului, se atrage atenția și asupra determinării27. Aceasta se impune ca

LI B
semnificativă, pe de o parte, în perspectiva caracteristicilor morfematice și
semantice ale numelor care se dublează, iar, pe de altă parte, în perspectiva
statutului de gramem al pronumelui28. Se pune problema dacă pronumele
aton prin repetarea semelor [+ Definit], [-(-Individualizat], [-(-Concret]
aduce și un plus de informație. R. A. Budagov găsește răspunsul în originea

Y
articolului definit în română din pronumele demonstrativ latinesc. După el,
pierderea sensului demonstrativ a dus treptat la necesitatea ca acest sens

T
să fie redat prin mijloace sintactice. Așa au apărut construcțiile cu com­

SI
plementul dublat printr-un pronume aton care poate fi definit ca „un articol
de gradul al doilea” 29. Interpretarea lui Budagov este acceptabilă, deoarece
pronumele demonstrativ actualizează un grad mai înalt de determinare

ER
și de individualizare prin care se caracterizează, după cum vom vedea în
continuare, contextele de apariție a construcției.
Strîns legată de cele două aspecte expuse mai sus este și întrebuin­
IV
țarea prepoziției pe cu obiectul direct, despre care se afirmă că este o marcă
a acuzativului sau a funcției sintactice a complementului direct 30 ori
că este sau, mai precis, a apărut ca un indice al genului personal31. Ambele
UN

păreri sînt argumentate, dar extinderea întrebuințării lui pe cu substitute

ai căror referenți sînt marcați [—Animat], precum și absența lui la com­
plemente exprimate prin substantive cu referenți [—Animat] au necesitat
reconsiderarea lor. Altă abordare o găsim în studiul deja citat al lui Al. Ni-
L

culescu. în baza unei analize a lui pe în diverse contexte autorul face urmă­
toarele constatări: 1) Pe apare cu nume proprii de persoană și cu pronume
RA

personale caracterizate printr-o individualizare extremă ; cu apelative men­

ționate în contextul precedent. 2) înlocuirea construcției pe + substantiv
prin substantiv + articol definit implică modificări de ordin semantic
NT

constînd în gradul mai scăzut de individualizare a celei de a doua structuri.

3) Pe este marca perspectivei strict individuale în care este privită per­
soana — obiect direct. 4) Pe are funcția de a personifica, de a individua­
liza. 5) Pe nu trebuie să fie legat exclusiv de genul personal, a cărui exis­
CE

tență în limbile romanice este discutabilă (spre deosebire de cele slave).

Al. Niculescu se oprește și asupra legăturii dintre folosirea lui pe și dubla-

36 I. Iordan, VI. Robu, op. cit., p. 653, 652.

I/

27 Kr. Sandfeld, Syntaxe roumaine. I. Emploi des mots ă flexion, Paris, 1936, p. 107:
„un regime determine”, p. 110 : „un regime indetermine” ; I. Iordan, op. cit., p. 116 : „Tous ces
faits [. . . ] montrent quc l'objet se repete surtout lorsqu’il exprime quelque chose que I’on con-
S

naît bien”.
28 Ion Coteanu consideră că „complementele directe și indirecte reluate, ca și cele antici­
IA

pate prin pronume, reproduc întocmai această structură (pronumele dublat), datorită echiva­
lenței dintre pronume și substantive” : Anticiparea complementului prin pronume, o regulă gra-'
matieală nouă?, in LR, 1963, 3, p. 242 — 246.
29 P. A. Bynai’OB, dwodbi no cuHmaKcucy pyMuiiiCKozo iama, MocKna, 1958,
U

p. 81-103.
30 Al. Graur, Tendințele actuale ale limbii române, București, 1968, p. 301.
BC

31 Al. Rosetti, Istoria limbii române. I. De la origini piuă in secolul al XV 1-lea, ed. a H-a
revăzută și adăugită, București, 1978, p. 669.
 RY
■'9 O ÎNCERCARE DE INTERPRETARE a MODELULUI COMPLEMENTULUI DUBLAT 141

rea complementului și conchide că după ce articolul și-a îndeplinit funcția

RA
dea introduce obiectul și de a face referire în continuare la el, s-ar putea să
apară exigențe de ordin afectiv — dorința de a fi scoasă în relief o parte
sau alta din propoziție cu ajutorul inversiunii sau anticipării. Atunci se
simte nevoia folosirii unor procedee sintactice care să indice funcția cuvîn-

LI B
tului, indiferent de poziția lui în enunț, și să separe clar subiectul de obiect
— astfel de procedee sînt reluarea obiectului direct printr-un pronume aton
pleonastic și adăugarea prepoziției; ambele mijloace se aplică în aceleași
■condiții sintactice — în contextul unui obiect direct determinat, individua­
lizat, desemnînd o noțiune deja menționată în propoziția precedentă 32.

Y
Al. Niculescu mai face o constatare prin care susține ideea privind rolul

T
•caracterului relativ liber al topicii 33.
Ne-am oprit cu mai multe detalii asupra analizei lui Al. Niculescu,

SI
deoarece ea conține unele idei foarte valoroase, una dintre ele fiind reluată
și dezvoltată de Gheorghe Doca într-o cercetare psiholingvistică asupra
prepoziției pe. Autorul își exprimă dezacordul cu considerarea lui pe ca

ER
.marcă a funcției de 0 și, folosind ca argument faptul că cele două construcții
— cu și fără pe — nu echivalează semantic, ilustrează că pe este legat mai
.mult de trăsătura [Cunoscut din context] decît de trăsăturile semantico-
IV
gramaticale [-[-Persoană] și [+Individualizat] 34.
3.0. Pentru a generaliza cele spuse pînă acum, vom încerca o siste­
matizare a factorilor care au fost indicați ca determinînd apariția și între­
UN

buințarea exprimării duble a complementului, precum și a rolului gra­

matical al acestuia :
— Caracterul analitic al limbilor cărora le este specifică construcția,
precum și caracterul relativ liber al topicii;
AL

— Omonimia formală dintre cele două poziții, de subiect și de obiect

direct;
— Gruparea componentelor enunțului în jurul predicatului și subi­
ectului : generarea G V și G ;
TR

— Dezvoltarea intensă a categoriei determinării;

— Trăsăturile [-[-Definit], [-[-Cunoscut], [-[-Individualizat] con­
stituie o condiție esențială pentru realizarea dublării; dublarea aduce un
EN

plus de informație privind gradul de determinare;

— Prepoziția pe (română), a (spaniolă, italiană) funcționează ca
morfem al acuzativului, dar mai pronunțat ca morfem al individualizării
/C

și concretizării;
32 Al. Niculescu, op. cil., p. 1959 : 1) p. 171 — 172, 175; 183 : , ,11 s’agit des cas oii la
personne designee par le noiri objet direct a ete presentee precedcmment lorsqu’elle est connue
grâce au contexte”; 2) p. 174 — 175 : ,,1’article par sa fonction determinative essentielle, pre-
SI

valant sur la fonction determinative primordiale, ne peut assurer le caractere concret et ad per-
-sonam de l’objet direct” ; 3) p. 177 ; 4) p. 180 ; 5) p. 184 —185.
33 Ibidem, p. 180 — 181 ; p. 181 : ,,On peut consțater, aussi, que l’apparition de la prepo-
IA

sition devant l’objet direct personnel, ainsi bien que la reprise de celui-ci par le pronom personnel
atone, sont une consequence du fait que l’ordre des mots a ete libere de la tâche d’indiquer, â
lui seul, la fonction svntactique des mots dans Ies langues depourvues de flexion casuelle per­
tinente”. ,
U

34 Gheorghe Doca, ± PE + OBIECT DIRECT : O abordare psiholingvistică, in AUB,

seria Limba și literatura română, XXXVIII, 1989,p. 10—20 ; ideea este sugerată și de I. Iordan,
BC

■op. cil., p. 119 ;,, La valeur stylistique de Ia reprise s’allie donc, le plus souvent, âune valeurpure-
snent logique”.
 RY
142 DANIELA STOIANOVA 10
*'
— Există o legătură între morfemul pe și pronumele aton dublînd
complementul;

RA
— Pronumele aton este, de asemenea, un morfem gramatical cu
rolul, pe de o parte, de indice al funcției de complement direct / indirect,
iar, pe de alta, de indice al unui nivel de determinare mai înalt decît cel

LIB
al articolului definit, în unele contexte mai înalt și decît cel al demonstra­
tivului (dacă dublează sintagmele : adjectiv demonstrativ + substantiv sau
pronume demonstrativ).
Pe baza acestor constatări propunem în continuare niște considerații
asupra fenomenului în discuție în două aspecte : sintactic și logica-se­

Y
mantic.

T
3.1. într-o perspectivă pur sintactică, modelul complementului
dublat se întemeiază pe mecanismul general al repetiției, prin care se inter­

SI
pretează funcționarea gramemelor care reiau anumite seme gramaticale 35.
într-o sintagmă nominală: o fată frumoasă, gramemul -ă din frumoas-

ER
i'epetă toate semele gramemului -ă din fat -, prin aceasta realizîndu-se re­
lația de subordonare dintre cei doi termeni ai sintagmei. Aceeași interpre­
tare se poate aplica și la sintagma verbală Cartea a. citit-o : pronumele o
ca substitut repetă semele morfemelor alcătuind cuvîntul cartea — (mai
IV
semnificative fiind cele gramaticale) pentru a indica că termenul cartea
ocupă poziția a citit..... din schema structurală, deci este un complement al
predicatului. în ambele cazuri avem de-a face cu o exprimare redundantă
UN

a informației gramaticale. Acceptând punctul de vedere al lui I. Iordan și

VI. Eobu privind statutul sintactic al celor două componente coreferente —
substituit și substitut sau două substitute — în .contextul dublării, se
pune întrebarea dacă am putea considera construcția cartea + o ca iden­
L

tică cu frumoas -j- -ă din punct de vedere sintagmatic. Să confruntăm pro­

pozițiile : (1) Am citit cartea. (2) Am citit-o. 3) Pe ea am citit-o. Am citit-o
RA

pe ea. (4) Cartea am citit-o. Despre (2) putem afirma, fără îndoială, că pro­
numele o substituie morfemul lexical și morfemele gramaticale ale cuvân­
tului cartea ; în enunțul (3), rolul acesta îl îndeplinește pe ea, iar o nu face
NT

decît să repete anumite seme (bineînțeles, numai în acest context în care

dublează celălalt substitut). Aceeași constatare este valabilă și pentru (4)
care, după părerea lui I. Coteanu, este un model paralel și analog al celui
din (3). Prin urmare, noi acceptăm că pronumele aton dublînd coreferentul
CE

cu funcția de complement direct / indirect are statutul de morfem grama­

tical și servește ca mijloc de realizare a legăturii sintactice dintre doi ter­
meni aflați într-o relație de dependență unilaterală; Am văzut colegul -> Pe
coleg am văzut---- > Pe coleg am văzut îl Pe coleg l-am văzut; Am citit cartea
I/

-> Cartea am citit........ -> Cartea am citit-o.

Exemplele ilustrează că pronumele ocupă locul obișnuit al corefe-
S

rentului său cu funcția de complement — cel de după verbul regent.

Datorită caracteristicilor sale de substitut, el arată care dintre componentele
IA

propoziției intră în poziția sintactică respectivă, în felul acesta restaurîn-

du-se integritatea sintagmei. Acesta însă nu e singurul rol al pronumelui^
deoarece sînt contexte : (5) L-a văzut pe colegul tău (6), Am citit-o pe aceasta,
U

despre care n-ar fi deloc motivat să se considere că pronumele asigură

BC

35 Maria Manea Manoliu, Sistematica substittitelor din româna contemporană standard,.

București, 1968.
 RY
11 o încercare de interpretare a MODELULUI COMPLEMENTULUI DUBLAT 143

coeziunea sintagmei. Comparînd enunțul (4) cu (7) Am citit cartea., avem

RA
argumente pentru a interpreta pronumele ca un morfem care indică relația
sintactică am citit<- cartea în (4). Informația privind funcțiile sintactice
ale lui pe ea, pe colegul tău și pe aceasta însă nu o dă pronumele, care nici
nu se folosește în absența lui pe. Lipsa lui din context n-ar produce nici o

LI B
confuzie, ceea ce pune sub semnul îndoielii rolul lui sintactic. Mărcile indi-
cînd relația predicat — complement direct în propozițiile de mai sus sînt
următoarele : pe pentru (3), (5) și (6) și trăsătura [-Animat] pentru (4).
Excludem topica sintagmei ca un indice al relațiilor sintactice, aceasta

Y
nefiind întotdeauna semnificativă pentru sintagma verbală. în română,
practic, nu există posibilitatea ca complementul direct (datorită prepozi­

T
ției pe sau trăsăturii [^ Animat]) sau cel indirect (datorită formei cazuale
sau structurii prepoziționale) să fie confundat cu subiectul, ceea ce face

SI
inutilă folosirea unei mărci speciale pentru funcția de complement. Expu­
nem în continuare cîteva argumente care arată că interpretarea sintactică

ER
nu e suficient motivată : 1) Lipsa anticipării atunci cînd complementul
direct este exprimat printr-un substantiv + articol definit (în general,
cînd lipsește pe); 2) Caracterul facultativ al anticipării unui complement
indirect exprimat prin substantiv ; 3) Caracterul obligatoriu al anticipării
IV
unui complement-substitut (fără pronumele nedefinite și negative) ■,
4) Frecvența foarte mare a anticipării complementelor cu structura pe +
substantiv sau pe + unitate substantivizată ; reluarea obligatorie a acestora
UN

și a substitutelor (cu excepția celor nedefinite, negative și a lui pe cine, cui,

ce) ; 5) Dublarea facultativă a unui complement — substantiv articulat
nedefinit. Posibilitatea anticipării complementului în anumite condiții
morfologice sugerează necesitatea de a fi căutată altă abordare, pe lingă
L

cea sintactică. Aceasta nu neagă gramaticalizarea construcțiilor cu comple­

mentul reluat, specifice și altor limbi — albaneză, spaniolă, italiană, fran­
RA

ceză (franceza deosebindu-se totuși de celelalte) —, nici gramaticalizarea

anticipării complementului-substitut. Nu trebuie neglijat faptul că sînț
limbi — bulgara, de exemplu —, în care modelul nu are caracterul unei
noime gramaticale, dar e destul de frecvent și uneori necesar pentru re­
NT

darea unei anumite informații; Deci dacă în o fată1 frumoasă2, prin redun­
danța informației gramaticale purtate de morfemul -ă2, se asigură reali­
zarea relației sintagmatice, în cartea am citit-o, apariția gramemului o nu
CE

este cerută numai de necesit ăți de ordin sintagmatic, ci și de altele provenind

din scopurile comunicării.
3.2. Legătura dintre complementul dublat și sensurile definit, cu­
noscut, individualizat este incontestabilă. Semul [-(-Definit] este unul dintre
I/

semele gramaticale pe care le dublează pronumele aton — fiind vorba de

morfemele de gen, număr, caz și determinare. Pentru organizarea SV se
au în vedere cele două din urmă. La morfemul de caz nu ne vom opri,
S

deoarece am constatat deja că pronumele aton joacă un anumit rol ca indice

IA

al relației de subordonare. Mai prezintă interes determinarea printr-un

morfem-articol sau printr-un determinant de individualizare care par­
ticipă nu numai la organizarea structurilor sintagmatice, ci și la asigurarea
continuității logice a textului. în această ordine de idei trebuie analizat
U

dacă pronumele aton, ca element dublînd complementul, se încadrează

în sistemul de funcționare a diverselor grade de determinare și dacă se
BC

poate accepta ipoteza lui Budagov.

 RY
144 DANIELA STOIANOVA 12

îu acest scop ne vom opri asupra particularităților topicii propoziției

pe care o putem privi (lin perspectiva segmentării gramaticale — topica

RA
gramaticală, și din perspectiva segmentării actuale — topica actuală,
bazată pe dinamismul comunicării, pe distingerea a două segmente prin­
cipale — temă (purtătoare de informație veche) și remă (purtătoare de infor­
mație nouă) 36. Dinamismul comunicării este determinat de interacțiunea

LIB
dintre structura gramaticală și cea semantică în anumite condiții de orga­
nizare a textului. Segmentarea actuală depinde de următorii factori : 1)
structura semantică, reflectată în succesiunea unităților lexicale aranjate
conform regulilor sintactice ale limbii; 2) contextul și continuitatea con­
textuală — ambianța lingvistică sau extralingvistică; 3) componența

Y
lexicală a propoziției; 4) structura gramaticală care impune niște restricții

T
la segmentarea actuală 37. O caracteristică importantă a segmentării ac­
tuale o constituie faptul că ea este specifică mai ales vorbirii orale.

SI
în analiza noastră, ne vom opri asupra particularităților topicii ac­
tuale în condițiile de respectare a topicii gramaticale : S—P—O (topică

ER
obiectivă), dar și de nerespectare a acesteia: O — P—S; S—O—P;
O—S—P (topică subiectivă). Vom verifica cum se îmbină trăsăturile
[4-Cundscut], [4-Individualizat], [+Concretizat], implicate de morfemul
pe, de morfemele de determinare și de substitute cu dublarea complemen­
IV
tului în perspectiva dinamismului comunicării. Vom porni de la următoa­
rele premise: 1) Topica gramaticală a limbii române este S—P—O;
2) Topica actuală se caracterizează prin ordinea temă — remă (T—R);
UN

3) Poziția înaintea predicatului și lipsa accentului emfatic sînt mărci ale

teniei; 4) Poziția după predicat și accentul emfatic sînt măr ci ale remei;
5) Determinarea complementului prin mijloacele menționate și întrebuin­
țarea lui pe nu-i asigură în toate cazurile statutul de temă; 6) Trebuie
L

făcută distincția între 0 ca element individualizat, cunoscut, și ca purtător

al unei informații vechi în următorul sens : dacă 0 este determinat, dar
RA

i'ămîne neconcretizat, neindividualizat (substantiv + articol nedefinit,

substantiv + adjectiv nedefinit, negativ), sau nu este determinat, el
este, în majoritatea cazurilor, remă, iar dacă e determinat și determinarea
NT

îi atribuie trăsăturile sus-indicate, el este ori temă, ori remă, în funcție de

locul lui față de P și de accentul emfatic ; 7) Diferența dintre substantiv +
articol definit și pe + substantiv se rezumă la opoziția [— Individualizat]/
/[+ Individualizat]; 8) De prezența lui pe este condiționată numai anti­
CE

ciparea.
3.2.1. Topica obiectivă : 8—P—O
3.2.1.1. V—P—0 : fără accent emfatic. în mod normal, în secvența
S—P—O, tema ocupă primul loc, enunțul înaintînd spre remă — OD/OI,
I/

care se deosebește printr-o creștere a intensității vocii, fără a fi un accent

emfatic :
S

(1/la) Copilul a citit o carte / cartea / această carte. Un copil a citit cartea.
(1/lb) Fata / o fată a văzut un băiat. (1/lc) Fata / o fată a văzut pe un băiat.
IA

(1/ld) Fata / o fată l-a văzut pe un băiat. (1/le) Fata / o fată a văzut băiatul.
(1/lf) Fata / o fată (l-) a văzut pe băiat (l/'lg) Colegul / un coleg (îl) cu-
U

36 Teoria a fost propusă și dezvoltată de Cercul lingvistic de la Praga ; in lingvistica bul­

gară a fost aplicată la problema determinării de către Sv. lvancev — operele citate, precum și la
BC

topica propoziției de către El. Gheorghieva — op. cil.

37 El. Gheorghieva, op. cit., p. 31, 33.
 RY
13 O ÎNCERCARE DE INTERPRETARE a MODELULUI COMPLEMENTULUI DUBLAT 115

noaste pe profesorul nostru / acesta. (1/1 li) Colegul / un coleg cunoaște pro­

RA
fesorul nostru / acesta. (1/li) Colegul (îl) cunoaște pe Petre. (1/lj) Colegul îl
cunoaște pe acesta / pe al nostru / pe cel de la institut.
S : temă, P—O: remă ori'S—P : temă, O : remă
Anticiparea este facultativă și condiționată contextual de întrebuințarea

LI B
morfeinului pe (pentru obiectul direct) 38.
Exemplele ilustrează că apariția lui pe este bazată pe trăsăturile
[+ Cunoscut, + Individualizat, -ț- Concretizat] care, după cum am spus
deja, nu trebuie să fie confundate cu caracterul vechi al informației. Enun­
țurile de la punctele următoare vor arăta că pe însoțește atît tema, cît și

Y
Tema. Dintre enunțurile (1/lb) și (1,/lc) este de preferat (1/lb) : articolul

T
nedefinit nu indică, un lucru cunoscut, nu individualizează, el redă mai des
informație nouă. De aceea enunțul (1/ld) nu e un caz tipic de anticipare

SI
a. OD, cu toate că se întîlnește în limbajul vorbit.
3.2.1.2. S—P—f). Accentuarea emfatică a cuvîntului din poziția 0

ER
face ca trăsătura lui de remă să fie și mai pronunțată. Structurile posibile
ale enunțurilor de la punctul precedent rămîn aceleași, cu observația că
la unele ar fi mai puțin frecventă întrebuințarea lui pe și a anticipării :
(1/2 a) Fata a văzut (pe) un băiat. Fata a văzut un băiat, și nu un bărbat.
IV
(1/2 b) Fata a văzut băiatul (șl nu bărbatul). (l/2c) Fata l-a văzut pe
băiat, și nu pe bărbat. (1/2 d) Colegul (îl) cunoaște (pe) profesorul nostru.
(1/2 e) Colegul (îl) cunoaște pe Petre (și nu pe George).
UN

S—P : temă, O : remă

Accentul emfatic diferențiază 0 — remă de cel de la 3.2.1.1.,
care formează rema ori singur, ori împreună cu predicatul. în
cazul accentuării obiectului, s-ar prefera construcțiile fără anticipare,
L

deoarece ea implică anunțarea în prealabil a unității din poziția 0, care ar

putea să-i diminueze caracterul de remă. Anticiparea unei informații noi
RA

este motivată, de obicei, stilistic, mai ales de necesitatea de a se asigura

continuitatea legăturii cu contextul precedent. Frecvența mai mare a anti­
cipării în (1/2 d) și (1/2 e) în comparație cu (l/2b) și (l/2c), precum și reali­
NT

zarea ei obligatorie cu pronumele (Colegul îl cunoaște pe el / pe acesta)

se explică prin gradul foarte înalt de individualizare a unităților dublate.
Obiectele exprimate prin structuri substantivizate, de asemenea, sînt anti­
cipate foarte frecvent, aproape obligatoriu, generarea lor fiind bazată pe
CE

substituție (asistentul de la institut — cel de la institut). Prenumelor per­

sonale posesive / demonstrative și numelor proprii de persoană fiindu-le
inerentă trăsătura [+ Cunoscut din context], ele se actualizează mai des
ca temă în propoziție decît ca remă. în enunțul — Colegul îl cunoaște pe
acesta — accentul emfatic ar fi pe complementul pe acesta numai dacă el
I/

este opus unui alt obiect din realitatea extralingvistică — Colegul îl

cunoaște pe acesta, și nu pe acela. în lipsa accentului, pe acesta ar fi remă
S

prin locul însuși pe care-1 ocupă în secvență, dar e foarte probabil ca vor­
bitorul să accentueze ori S, ori P, substitutul fiind simțit mai mult ca
IA

temă. Aceasta confirmă că statutul de temă al unui component al enunțului

este condiționat de caracteristicile lui de element cunoscut, dar depinde
și de accentul emfatic și de poziție.
U

88 Ne vom opri numai asupra dublării complementului direct, intre aceasta și dublarea
BC

■complementului indirect nefiind deosebiri esențiale, cu excepția morfeinului pe.

 RY
146 DANIELA STOIANOVA 14

3.2.1.3. 8—P—O. Accentul emfatic (care poate fi și pe P în aceleași

RA
condiții) modifică ordinea topicii actuale : temă — remă devine remă —
temă :
S : remă, P — O : temă
Aceasta determină o mai mare frecvență a anticipării, locul temei

LI B
nefiind ocupat de componentul ei obișnuit — subiectul, ci de obiectul
gramatical:
(1/3 a) Fata l-a văzut pe băiat (și nu copilul). (l/3b) Colegul îl cunoaște pe
profesorul nostru (și nu colega). (l/3c) Colegul îl cunoaște pe al nostru/pe

Y
acesta.
3.2.2. Topica subiectivă : O—P—8 (8—0—P, 0—8—P)

T
Nerespectarea regulilor topicii gramaticale creează condiții specifice

SI
pentru topica actuală. Un rol foarte important îl joacă accentul emfatic,,
morfemul pe și reluarea complementului. Lipsa accentului face ca aceste

ER
construcții să fie în anumite condiții morfologice, artificiale, avîndu-se în
vedere faptul că ele sînt prin însăși natura lor emfatice.
3.2.2.1. O-P-8 (S-O-P, O-S-P)'
IV
(2/1 a) O carte a citit un copil /copilul. (2/lb) Cartea a citit,-o un copil /
copilul. (2/lc) Pe băiat l-a văzut o fată /fata. (2/1 d) Pe un băiat lra văzut
o fată /fata. (2/le) Pe profesorul nostru / acesta îl cunoaște colegul. (2/lf) Pe
UN

Petre îl cunoaște colegul. (2/1 g) Pe acesta / pe cel de la institut îl cunoașt6

colegul.
O : temă, P—S : remă ori O—P : temă, S : remă
Dacă confruntăm (2/1 a) și (2/1 b) vom constata că ar fi mai greu
L

de pronunțat enunțul (2/1 a) fără a se pune accentul emfatic pe o carte,

RA

spre deosebire de (2/1 b), care sună absolut normal fără accentuare supli­
mentară. Enunțul (2/1 a) nici nu pare a fi construit bine, deoarece statutul
firesc al lui o carte este cel de remă, iar dislocarea lui în poziția temei nu e
semnalată prin nimic. O astfel ele observație se poate face și despre (2/ld).
NT

Ambele propoziții se aseamănă prin statutul morfologic al substantivului

cu funcția de obiect — articulat cu articol nedefinit — care este compa­
tibil mai mult cu rema.
CE

3.2.2.2. O —P —8. Accentuarea obiectului scoate în relief poziția

lui de remă care, de fapt, este poziția lui obișnuită : O : remă, P—S : temă.
Folosirea accentului ca marcă a remei nu va afecta enunțurile (2/1 b),
(2/1 e), (2/1 f) și (2/1 g). Prin ea se asigură folosirea normală a lui (2/1 a) .-
I/

0 carte a citit copilul, ca răspuns, de exemplu, la întrebarea : Ce a citit co­

pilul ? ori în contextul: O carte a citit copilul, și nu o poezie. în ce privește
enunțul (2/1 d), dacă ni-1 închipuim, de asemenea, ca răspunsul întrebării:
S

Ce a văzut fata ? — Un băiat a văzut fata, ori ca figurînd în contextul:

IA

Un băiat a văzut fata, și nu un bărbat, nu se simte nevoia reluării obiectului.

Acest enunț însă este echivoc, indiferent de articularea subiectului fată :
Un băiat a văzut o fată, și nu un bărbat : un băiat poate fi atît 8, cît și O ;
ambiguitatea va fi și mai mare dacă ridicăm accentul emfatic. Prin urmare
U

e nevoie de folosirea lui pe : Pe un băiat a văzut fata / o fată, și nu pe un

bărbat. De fapt, în ambele enunțuri ceea ce dezambiguizează contextul
BC

este atestarea relației de coordonare între un băiat și un bărbat.

 RY
15 o încercare de interpretare a modelului complementului DUBLAT 147

Accentuarea emfatică a obiectului direct ne permite: 1) să omitem

RA
în unele contexte morfemul pe ; 2) să nu mai reluăm 0 chiar dacă am folosit
pe, fiindcă statutul de remă al 0 este foarte pronunțat : Pe un băiat a
văzut fata. Cazul este anlog cu pronumele interogative pe cine și ce care nu

LI B
se reiau, fiind cel mai des reme (cu ajutorul lor se cere informație nouă) :
Pe cine a văzut fata 1 Ge a văzut fata ? Această structură accentuată ar
permite și nereluarea obiectului în : Cartea a citit băiatul (și nu poezia).
3.2.2.3. (a) O —P—& (sau (b) O—P—S. Structura reprezintă un caz
de respectare a topicii actuale (temă — remă) în cadrul nerespectării

Y
topicii gramaticale :

T
(a) O—P xtemă, S — remă ; (b) O—S : temă, P : remă

SI
Obiectul direct ocupă un loc neobișnuit — cel al temei. în această
legătură trebuie luați în considerație doi factori : 1) caracterul cunoscut
al informației temei • 2) necesitatea ca tema sa nu fie identificată cu su­

ER
biectul. Nu este vorba de distingerea subiectului de obiectul direct, a
cărui marcă în multe cazuri este pe ori trăsătura [—Animat], ci mai precis
de înlăturarea oricărei ambiguități privind statutul de temă al OD. Aceasta
se realizează printr-o informație redundantă referitoare Ia trăsăturile
IV
[+ Cunoscut, + Individualizat] ale OD — redundanța este asigurată de
reluarea complementului :
UN

(2/3a) 0 carte studentul o citește. 0 carte studentul o citește, n-o traduce.

0 carte studentul o citește, dar nu-i place. (2/3 b) Cartea a citit-o un copii.
(2/3 c) Pe coleg el l-a văzut, dar nu l-a întrebat despre ședință. (2/3 d) Pe
un coleg l-au picat deja la examen. (2/3e) Pe un băiat l-a văzut o fată.
L

Exemplele ilustrează că obiectul n-ar rămîne nereluat în următoa­

rele condiții: 1) [-(-Individualizat, -(-Cunoscut]; 2) lipsa unui accent
RA

emfatic; 3) poziția antecedență față de predicat.

Dublarea complementului cînd acesta precedă predicatul este gra­
maticalizată într-o măsură atît de mare, încît ea se produce indiferent dacă
obiectul este temă sau remă. Sînt totuși cazuri, așa cum dovedesc enunțu­
NT

rile de mai sus, în care reluarea e determinată de necesitatea de a se indica

statutul de temă al obiectului.
3.2.3. Particularitățile topicii caracterizînd contextele de dublare a
CE

complementului se rezumă la : (i) 3.2.1.1. S (temă) — P — O (remă):

topica gramaticală — respectată, topica actuală — nerespectată; antici­
parea nu e obligatorie (decît cu pronumele); anticiparea e mai puțin frec­
ventă cu un OD nemarcat din punctul de vedere al individualizării, anti­
I/

ciparea apropiindu-1 de temă; (ii) 3.2.I.2. S (temă) — P— O(remă) : topica

gramaticală — respectată, topica actuală — respectată; anticiparea nu e
S

obligatorie, dar e mai puțin frecventă decît la (i), ceea ce se datorează accen­
tului emfatic care subliniază statutul de remă al OD ; (iii) 3.2.1.3. S (remă)
IA

— P — O (temă): topica gramaticală — respectată, topica actuală — ne­

respectată ; anticiparea nu e obligatorie, dar e mai frecventă dectît la (i)
pentru a se balansa structura topicii actuale; (iv) 3.2.2.1. O (temă)— P —
U

S (remă) : topica gramaticală — nerespectată, topica actuală — respec­

tată ; reluarea e obligatorie; ppn ea se întărește caracterul de temă al
BC

OD, care nu-i este specific; (v) 3.2.2.2. O(remă) — P—S (temă): topica
gramaticală — nerespectată, topica actuală — nerespectată; reluarea e
 RY
146 DANIELA STOIANOVA 14

3.2.I.3. S—P—O. Accentul emfatic (care poate fi și pe P în aceleași

RA
condiții) modifică ordinea topicii actuale : temă — remă devine remă —
temă :
S : remă, P — O : temă
Aceasta determină o mai mare frecvență a anticipării, locuj temei

LI B
nefiind ocupat de componentul ei obișnuit — subiectul, ci de obiectul
gramatical:
(1/3 a) Fata l-a văzut pe băiat (și nu copilul). (l/3b) Colegul îl cunoaște pe
profesorul nostru (și nu colega). (l/3c) Colegul îl cunoaște pe al nostru/pe

Y
acesta.
3.2.2. Topica subiectivă : O—P—S (8—0—P, 0—8—P)

T
Nerespectarea regulilor topicii gramaticale creează condiții specifice

SI
pentru topica actuală. Un rol foarte important îl joacă accentul emfatic,,
morfemul pe și reluarea complementului. Lipsa accentului face ca aceste

ER
construcții să fie în anumite condiții morfologice, artificiale, avîndu-se în
vedere faptul că ele sînt prin însăși natura lor emfatice.
3.2.2.1. O-P-S (S-O-P, O-S-P)'
IV
(2/1 a) O carte a citit un copil/copilul. (2/lb) Cartea a citit,-o un copil /
copilul. (2/lc) Pe băiat l-a văzut o fată /fata. (2/1 d) Pe un băiat lr a văzut
o fată, / fata. (2/le) Pe profesorul nostru / acesta îl cunoaște colegul. (2/lf) Pe
UN

Petre îl cunoaște colegul. (2/1 g) Pe acesta / pe cel de la institut îl cunoașt&

colegul.
O : temă,-P—S : remă ori O—P: temă, S : remă
Dacă confruntăm (2/1 a) și (2/1 b) vom constata că ar fi mai greu
L

de pronunțat enunțul (2/1 a) fără a se pune accentul emfatic pe o carte,

RA

spre deosebire de (2/1 b), care sună absolut normal fără accentuare supli­
mentară. Enunțul (2/1 a) nici nu pare a fi construit bine, deoarece statutul
firesc al lui o carte este cel de remă, iar dislocarea lui. în poziția teniei nu e
semnalată prin nimic. O astfel de observație se poate face și despre (2/ld).
NT

Ambele propoziții se aseamănă prin statutul morfologic al substantivului

cu funcția de obiect — articulat cu articol nedefinit — care este compa­
tibil mai mult cu rema.
CE

3.2.2.2. O—P—S. Accentuarea obiectului scoate în relief poziția

lui de remă care, de fapt, este poziția lui obișnuită : 0 : remă, P—S : temă.
Folosirea accentului ca marcă a remei nu va afecta enunțurile (2/1 b),
(2/1 e), (2/1 f) și (2/1 g). Prin ea se asigură folosirea normală a lui (2/1 a) :
I/

0 carte a citit copilul, ca răspuns, de exemplu, la întrebarea : Ce a citit co­

pilul ? ori în contextul: O carte a citit copilul, și nu o poezie. în ce privește
enunțul (2/1 d), dacă ni-1 închipuim, de asemenea, ca răspunsul întrebării:
S

Ce a văzut fata ? — Un băiat a văzut fata, ori ca figurînd în contextul:

IA

Un băiat a văzut fata, și nu un bărbat, nu se simte nevoia reluării obiectului.

Acest enunț însă este echivoc, indiferent de articularea subiectului fată :
Un băiat a văzut o fată, și nu un bărbat : un băiat poate fi atît 8, cît și O ;
ambiguitatea va fi și mai mare dacă ridicăm accentul emfatic. Prin urmare
U

e nevoie de folosirea lui pe : Pe un băiat a văzut fata / o fată, și nu pe un

bărbat. De fapt, în ambele enunțuri ceea ce dezambiguizează contextul
BC

este atestarea relației de coordonare într e un băiat și un bărbat.

 RY
15 O ÎNCERCARE de interpretare a modelului complementului DUBLAT 147

Accentuarea emfatică a obiectului direct ne permite : 1) să omitem

RA
în unele contexte morfemul pe ; 2) să nu mai reluăm 0 chiar dacă am folosit
pe, fiindcă statutul de ramă al 0 este foarte pronunțat: Pe un băiat a
văzut fata. Cazul este anlog cu pronumele interogative pe cine și ce care nu
se reiau, fiind cel mai des rame (cu ajutorul lor se cere informație nouă) :

LI B
Pe cine a văzut fata ? Ce a văzut fata ? Această structură accentuată ar
permite și nereluarea obiectului îh : Cartea a citit băiatul (și nu poezia).
3.2.2.3. (a) O —P—8 (sau (b) O—P—S. Structura reprezintă un caz
de respectare a topicii actuale (temă — remă) în cadrul nerespectării

Y
topicii gramaticale :

T
(a) O—P eternă, S — remă ; (b) O—S : temă, P : remă

SI
Obiectul direct ocupă un loc neobișnuit — cel al temei. în această
legătură trebuie luați în considerație doi factori : 1) caracterul cunoscut
al informației temei; 2) necesitatea ca tema sa nu fie identificată cu su­

ER
biectul. Nu este vorba de distingerea subiectului de obiectul direct, a
cărui marcă în multe cazuri este pe ori trăsătura [—Animat], ci mai precis
de înlăturarea oricărei ambiguități privind statutul de temă al OD. Aceasta
se realizează printr-o informație redundantă referitoare la trăsăturile
IV
[+ Cunoscut, + Individualizat] ale OD — redundanța este asigurată de
reluarea complementului :
UN

(2/3a) O carte studentul o citește. O carte studentul o citește, n-o traduce.

O carte studentul o citește, dar nu-i place. (2/3 b) Cartea a citit-o un copil.
(2/3 c) Pe coleg ei l-a văzut, dar nu l-a întrebat despre ședință. (2/3 d) Pe
un coleg l-au picat deja la examen. (2/3e) Pe un băiat l-a văzut o fată.
Exemplele ilustrează că obiectul n-ar rămîne nereluat în următoa­
L

rele condiții: 1) [+ Individualizat, -(-Cunoscut]; 2) lipsa unui accent

RA

emfatic; 3) poziția antecedență față de predicat.

Dublarea complementului cînd acesta precedă predicatul este gra­
maticalizată într-o măsură atît de mare, încît ea se produce indiferent dacă
obiectul este temă sau remă. Sînt totuși cazuri, așa cum dovedesc enunțu­
NT

rile de mai sus, în care reluarea e determinată de necesitatea de a se indica

statutul de temă al obiectului.
3.2.3. Particularitățile topicii caracterizînd contextele de dublare a
CE

■complementului se rezumă la : (i) 3.2.1.1. S (temă) — P —O (remă):

topica gramaticală — respectată, topica actuală — nerespectată; antici­
parea nu e obligatorie (decît cu pronumele); anticiparea e mai puțin frec­
ventă cu un OD nemarcat din punctul de vedere al individualizării, anti­
I/

ciparea apropiindu-1 de temă; (ii) 3.2.1.2. S (temă) — P — O (remă) : topica

gramaticală — respectată, topica actuală — respectată; anticiparea nu e
S

obligatorie, dar e mai puțin frecventă decît la (i), ceea ce se datorează accen­
tului emfatic care subliniază statutul de remă al OD ; (iii) 3.2.1.3. S (remă)
IA

— P— O (temă): topica gramaticală — respectată, topica actuală — ne­

respectată ; anticiparea nu e obligatorie, dar e mai frecventă dectît la (i)
pentru a se balansa structura topicii actuale; (iv) 3.2.2.1. O (temă) — P —
U

S (remă): topica gramaticală — nerespectată, topica actuală — respec­

tată ; reluarea e obligatorie; prin ea se întărește caracterul de temă al
BC

OD, care nu-i este specific; (v) 3.2.2.2. O(remă) — P—S (tepjp.): topica
^gramaticală — nerespectată, topica actuală — nerespectată; reluarea e
 RY
1-18 DANTELA STOIANOVA ÎS

obligatorie, dar in unele cazuri e posibil să nu se realizeze — dacă Ol) nu e

RA
marcat [+Cunoscut, + Individualizat]; (vi) 3.2.2.3. O (temă) — P—
8 (remă): topica gramaticală — nerespectată, topica actuală — respectată;
reluarea e obligatorie și prezintă gradul cel mai înalt de frecvență a
dublării complementulu i.

LI B
3.2.4. Pe baza acestei sistematizări se pot trage următoarele concluzii :
3.2.4.1. Dublarea nu se produce obligatoriu în contextul respectării
topicii gramaticale.

Y
3.2.4.2. Nerespectarea topicii gramaticale necesită reluarea, sta-
bilindu-se o structură sintactică gramaticalizată.

T
5.2.4.3. în cazurile de respectare a ambelor topici, dublarea (anti­

SI
ciparea) este mai frecventă cu numele marcate [-[-Cunoscut, + Individua­
lizat],

ER
3.2.4.4. Cazui'ile de nerespectare a topicii gramaticale, care sînt mai
obișnuite, dacă obiectul este determinat, se subdivid în două : (a) respec­
tarea topicii actuale nu permite nici o abatere de la norma reluării; (b)
IV
nerespectarea topicii actuale permite abateri de la norma reluării dacă lip­
sește determinarea.
UN

4.1. Dublarea complementului în română este foarte strîns legată de

topica actuală, în special de poziția teniei. Am subliniat mai sus că trăsă­
turile [-[-Cunoscut, -[-Individualizat] și mărcile morfologice ale deter­
minării prin articol și prin adjective pronominale sînt o condiție necesară,
însă nu suficientă pentru ca un nume să fie în poziția ternei. Afirmația
L

aceasta a fost dovedită și ele exemplele date. Exprimarea dublă a obiectului

RA

nu trebuie să fie privită in cadrul strict al determinării. Pronumele aton

ar putea fi considerat un articol de gradul al doilea, dar nu în sensul pro-
priu-zis al termenului „articol”. Dacă, am încerca să definim gradul de
determinare realizat de pronumele aton, ne-am confrunta cu o serie de
NT

greutăți. Pronumele nu dublează obiecte exprimate prin nume nearti­

culate și le dublează mai rar pe cele exprimate prin nume articulate ne­
definit. Celelalte articole și substitutele care permit sau chiar necesită
CE

dublarea reprezintă grade diferite de determinare, ceea ce ar face desfid

de complicată precizarea nivelului de determinare pe care se situează
pronumele aton ca element dublînd complementul. Funcția lui se rezumă
la cea a unui al doilea indice al trăsăturii [-[-Cunoscut din context] ori al
trăsăturilor [-[-Cunoscut, -[-Individualizat].
I/

Aceasta se confirmă și prin caracterul obligatoriu al dublării obiec­

tului exprimat prin pronume care, fiind substitut, poartă informație veche
S

și se actualizează mai des ca temă decît ca remă. TJn exemple convingător

IA

sînt și determinanții atributivi de tipul: 0 carte pe care am citit-o ; cartea

pe care am citit-o (pe care — temă).
4.2. Foarte important este însă faptul că topica actuală depinde de
U

cea gramaticală. în limbile în care topica este gramaticalizată datorită

nivelului înalt de analitism dublarea nu e admisă ca normă literară, nefiind
BC

admisă nerespectarea topicii gramaticale. în engleză, de exemplu, topica

actuală în succesiunea S — P — O se realizează cu ajutorul accentului
 RY
17 O ÎNCERCARE de interpretare a modelului complementului dublat

emfatic : The child read the book. The child read the book. The child read

RA
the book. The child read the book. Totuși, în limba vorbită se întîlnesc și
construcții inversate, cu un caracter emfatic: The book, the child read it.
Accentul emfatic va fi pe read, iar între book și restul propoziției va fi o

LI B
pauză. Asemănătoare este situația cu același enunț în franceză : Le livre,
Venfant l'a lu. în română sînt posibile două variante : Cartea copilul a
citit-o. (fără pauză, construcția are un anumit caracter emfatic) și Cartea,
copilul a citit-o. (cu pauză, construcția e emfatică), în cea de-a doua cartea
neputînd fi decât temă, spre deosebire de prima în care, în funcție de accent,

Y
poate fi si iernă. E interesant de observat că în franceză exprimarea dublă
nu e posibilă, iar în bulgară e posibilă, dar nu e corectă, dacă accentul

T
emfatic cade pe obiect (remă). Echivalentele propoziției românești :
Cartea a citit copilul, vor fi : Cest le livre que Venfant a lu. (cu mențiunea că

SI
enunțul poate însemna și : Aceasta e cartea pe care copilul a citit-o., dar
atunci va fi accentuat mai mult c'est) și Kiiiirara npoueie geTero.

ER
în bulgară complementul se dublează în funcție de locul lui în topica, ac­
tuală. El se reia și se anticipează numai dacă este temă : KmiraTa h
npoueme JteTeTO ; Kiiifrara a npoqeTe dememo ; flememo /h/ npoqeie Kiuirara ;
flereTO /h/ oponente KHHraTa (reluarea e mai frecventă). Cînd obiectul
IV
este remă, repetiția lui ar face enunțul artificial, chiar necorect.
4.3. La punctul 3.2. am menționat că segmentarea actuală carac­
UN

terizează limbajul oral, ceea ce presupune că, topica actuală se realizează

mai mult în limbajul oral. în română, ca și în toate limbile care cunosc
dubla exprimare a obiectului, fenomenul s-a stabilit inițial în limbajul
vorbit, din care a pătruns în cel scris. în etapa actuală el continuă să fie
mai frecvent în limbajul vorbit. Uneori se observă și abateri de la norma
L

literară : Am citit-o această carte, care se explică prin dorința firească din
RA

partea vorbitorului de a introduce în context elementul vechi, legat de

contextul anterior sau de contextul general al comunicării, cum ar fi în
următorul context situațional : — Ce ai făcut cu această carte ? — Am
citit-o această carte, (cu o mică pauză între o și această).
NT

4.4. Nu poate fi neglijat caracterul emfatic al unora dintre construc­

țiile cu un complement dublat, mai ales cînd se produce o pauză; atunci
cele două porțiuni segmentate de pauză se simt ca apaținînd la două pro­
CE

poziții : Această carte, eu am citit-o anul trecut = Această carte! / Această

carte? Eu am citit-o anul trecut.
4.5. în încheiere, am dori să subliniem că oricare ar fi fost cauzele
pentru apariția modelului complementului dublat, oricare ar fi fost cir­
I/

cumstanțele care au determinat gramaticalizarea lui în română și în alte

limbi, el manifestă o creștere a frecvenței de întrebuințare. Acest model se
S

încadrează în numeroasele fenomene tipologice de ordin semantico-sin-

tactic. El oferă încă o ilustrare a posibilităților limbilor de a crea modele
IA

prin care să actualizeze structurile logice din realitatea extralingvistică.

ABREVIERI
U

1IHBE — „IIsBecTiiH na MHCTiiTyra 3a 6'birapciai c3mk”

BC

E..I — „E311K u BHTepaTypa”

BE — „BMrapcKii e3m<”
 RY
150 DANIELA STOIANOVA 18

An attempt at interpreting the model of the repeated complement

RA
(8 u m m ar y )

The paper deals with the so-called “redoublement de l’objet” with

LI B
the help of the unstressed forms of the personal pronouns (functioning as
gramem.es), with special attention to Eomanian. A brief review of the syn-
tactic phenomenon is made in Spanish, Italian, Freneh and Bulgarian.
Various opinions and concepts concerning its appearance and the reasons
for its graihmaticalization are expounded. The realisation of the model

Y
in Eomanian is discussed with regard to the interpretations made so far
which are focused upon the analytical nature of the Eomanian language,

T
the homonymous forms of the subject and of the object, the peculiarities

SI
of the word order (its relatively free character), the highly developed cate-
gory of determination and the use of the preposition pe as a morpheme in
the composition of the direct object. An analysis of the uses of the repea­

ER
ted complement is made by taking into consideration the rules of the gram-
matical word order (S—P—O) and the possible modifications imposed
by the dynamism of communication (according to the Prague school of
linguistics). The conclusions point to the fact that the repetition of the
IV
complement in Eomanian and in other languages. is not to be interpretei
as a purely syntactic structure, but also as one of the means of assuring
UN

the coherence of the text, the logical transition from the old information
to the new one. The model is analysed as a typological phenomenon, as
an example of the numerous syntactic parallels existing between languages.
L

Septembrie 1990 Universitatea din Sofia

Facultatea de Limbi Clasice și Modeme
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC