RY

RA
TEORIA SINTACTICĂ A LEI VILEM MATHES1LS

LI B
Cercului lingvistic din Fraga, la 50
de ani de la înființare

Mathesius și „perspectiva funcțională”

T Y
Principal exponent al Cercului lingvistic din Plaga și — alături de Roman Jakobson —
inițiator al acestuia, profesor de engleză și lingvistică generală la Universitas Carolina din Praga,

SI
savant animat de idei inovatoare, considerat azi drept unul din fondatorii structuralismului
lingvistic, Vilem Mathesius (1882 — 1945) a ilustrat prin cercetările sale domenii ca fonologia,

ER
sintaxa, onomatologia și stilistica, pe care le-a studiat, de fiecare dată, prin prismă funcțională.
Teoria sa sintactică, elaborată în perioada clasică a școlii pragheze (anii '20 —’40), e cunos­
cută sub denumirea — care de altfel ii aparține — aktuălni cleneni vety (sau vetne) 'segmentarea
actuală a propoziției’ x, prin „actual” ințelegîndu-se, în concepția sa, 'ceea ce este important
IV
pentru locutor să exprime (să actualizeze, să concretizeze) la un moment dat prin evidențierea
pregnantă a n u c 1 e u 1 u i enunțului’. Întrucît este vorba despre o viziune teleologică, teoria
UN

mai e cunoscută sub denumirea prespectiva funcțională a propoziției12. Termeni sinonimi sînt
și segmentarea contextuală a propoziției sau segmentarea in funcție de context 3, căci punctul de
plecare al segmentării actuale îl constituie contextul situațional sau cel lingvistic, fără care
nu poate fi înțeles așa-zisul nucleu al enunțului.
L

De menționat că Vilem Mathesius și-a formulat teoria într-o serie de articole, apărute în
RA

timpul vieții sale în diferite reviste și republicate postum sub forma unei culegeri de studii.
Patru din acestea ne par a fi mai semnificative, întrucît ne permit să evidențiem, prin corelarea
datelor (uneori repetate, alteori reluate și dezvoltate), corpul său de doctrină : articolul „Asupra
perspectivei sintactice in engleza modernă”4, scris în limba germană (1929), și — mai ales —
NT

„Despre așa-zisa segmentare actuală a propoziției” (1939) 56 , „Principala funcție a ordinii

1 într-adevăr, de cele mai multe ori se are în vedere propoziția propriu-zisă. Dar teoria
CE

este extinsă asupra frazei și chiar asupra unor întregi fragmente de text, deci asupra unor
enunțuri mai ample. De menționat, prin urmare, că prin 'segmentarea actuală a propoziției’
se subînțelege de fapt 'segmentarea actuală a enunțului’ în genere.
2 Sau perspectiva sintactică funcțională, care se întîlnește, ca termen, în Tratat de lingvis­
tică generală. Redactori responsabili: acad. Al. Graur, S. Stati, Lucia Mald, București,
I/

1971, p. 229.
3 Prin care traducem ceh. konlextove clenini vetne, respectiv cleneni podle kontextu. Ter­
S

menii sînt înregistrați lexicografic : vezi Rusko-cesky slovnik lingvisticke terminologie. Zpracovali
dr. O. Man a prom. fii. L. Koval za redakee akad. Boh. Havrânka etc., Praga, 1960, s.v.
IA

aktual’nyj.
4 V. Mathesius, Zur Satzperspektive im modernen Englisch, în „Archiv fur das Studium
der neuren Sprachen und Literaturen” 115 (1929), p. 202—210.
6 V. Mathesius, O tak zvanim aktuălnim cleneni vltnem, în Ceitinâ a obeeny jazykozpyt,
U

Praga, 1947, p. 234 — 242 (a apărut inițial în SaS (1939), 5).

BC
 RY
VICTOR VASCENCO
204

cuvintelor în cehă” (1941) 67și „Limbaj și stil” (1942)’, în care sînt sintetizate o seamă de idei

RA
expuse în studiile anterioare.

Context, temă, nucleu

LI B
Segmentarea actuală a enunțului este o procedură de analiză lingvistică funcțională pe
baza contextului, mai ales pe baza contextului situațional, prin acesta înțele-
gîndu-se . .propriu-zis, tot ceea ce le este cunoscut interlocutorilor și ceea ce poate fi folosit
în vorbire [suW. n.J ca ceva știut” (Math., OTZ, 242).

Y
Din opoziția saussuriană langue/parole se reține așadar cel de-al doilea termen al opoziției,

T
materializarea concretă a limbajului, vorbirea, a cărei examinare se face pe baza conjuncturii
situaționale. Procedura de analiză propusă de V. Mathesius nu coincide, prin urmare,

SI
cu analiza gramaticală a propoziției, adică cu evidențierea tradițională a părților
de propoziție (subiect, predicat etc.).

ER
Analiza prin segmentare actualizatoare are caracter dihotomic, căci orice enunț
se divide în doi constituenți : tema și nucleul, a căror dispunere este diferită în funcție de scopul
enunțului (Math., OTZ, 240). IV
Prin tema enunțului (ceh. zâklad vypovldi) se înțelege: „...ceea ce este cunoscut
într-o anumită situație sau, cel puțin, poate fi ușor înțeles” (Math., OTZ, 239), problema despre
UN
care vorbește locatorul (Math., RAS, 484) sau de care s-a mai vorbit (Math., ZFC, 255). Prin
problema „despre care s-a mai vorbit” se pot înțelege acțiuni, stări, locuri (unde se petrec
acțiunile) și — mai ales — evenimente sau persoane. înțelegerea nucleului este determinată de
cunoașterea temei.
L

Prin cel de-al doilea constituent al enunțului, nucleul (ceh. jddro vypovedi), se înțe­
lege ,,. . .ceea ce comunică locutorul” despre temă (Math., OTZ, 239), ceea ce spune el despre
RA

elementul dinainte cunoscut (Math., RAS, 484), factorul nou, ceea ce se află în centrul atenției
noastre (Math., ZFC, 256). Pentru a denumi nucleul, V. Mathesius folosește uneori expresia
termen pus în evidență (Math., OTZ, 255). într-o anumită unitate sintactică nu
NT

poate fi decît,,. . .o singură idee de bază [subl. n.], un singur nucleu” (Math., RAS, 491).
Nucleul reprezintă din punct de vedere teleologic esența enunțului, centrul său comunicativ.
Sub raportul structurii sale nucleul enunțului constă, de regulă, dintr-un centru
CE

p r o p r i u-z is și o expresie de tranziție (însoțitoare) care-1 leagă de temă. Astfel,

în propoziția Zdruba za ndrrii stavi novych pel domku, textual Zaruba în spatele nostru constru­
iește cinci noi case’, tema (situația cunoscută) este exprimată prin secvența Zdruba za nâmi. . .
'Zaruba în spatele nostru...’ (contextul situațional: locutorul și interlocutorul știu că este
I/

vorba de un constructor de case, bine cunoscut de ei, a cărui îndeletnicire nu provoacă îndoieli),
iar nucleul (situația încă necunoscută) se exprimă prin secvența... stavi novych pet domku
S

construiește cinci noi case’. în cea de-a doua secvență (nucleul) distingem constituenții . .. novych
pel domkii ’cinci noi case’ (centrul propriu-zis) și slavi 'construiește’ (expresie de tranziție, de
IA

6 V. Mathesius, Zâkladni funkce ceskelio pofadku slov, în voi. cil., p. 327 — 352 (a apărut
U

mai îritîi în SaS (1941), 7).

7 V. Mathesius, Rec a sloh, în Cteni o jazyce a poesii, Praga, 1942, p. 13—102 (a apărut,
BC

mai tirziu, și sub formă de broșură, Praga, 1936). Aceste trei articole au fos t reunite în Pratski j
lingvisticeskij kruiok, Moscova, 1967 (vezi Abrevierile de la sfîrșit).
 RY
TEORIA SINTACTICA A LUI MATHESIUS
205

legătură) (Math., OTZ, 243). Schema segmentării actuale a acestei propoziții este, așadar,

RA
următoarea:

Zâruba za năml | I stavt | novych pit domku

LI B
expr.
i i . . centr. pr.-zis
; i de tranz.

Y
temă nucleu

T
După cum s-a subliniat mai înainte, structura funcțională a propoziției și structura ei

SI
gramaticală sînt două lucruri deosebite, însă în anumite cazuri se pot suprapune : „Tema enun­
țului poate să coincidă cu subiectul gramatical, iar nucleul enunțului cu predicatul gramatical,

ER
dar acest lucru nu este obligatoriu” (Math., fi AS, 484 — 485). Totul depinde de contextul situ-
ațional, diferit, de exemplu, în următoarele două situații.
a) Primul context: stînd acasă, copiii își așteaptă tatăl. Se aud pași. Copiii se uită și
constată că tatăl lor vine. Segmentarea actuală : Tattnek | | uz jde 1 'Tata | | în sfîrșit vine I’
IV
(temă + nucleu cu accent logic pe acesta din urmă). Structura funcțională (semantică) coincide
cu cea gramaticală (subiect + predicat).
UN
b) Al doilea context: copiii, stînd acasă, nu-și așteaptă tatăl. Se aud pași. Copiii se uită
curioși să vadă cine e oaspetele nepoftit și constată că acesta e tatăl lor. Segmentarea actuală :
To jde i tattnek ! 'Vine ‘ ! tata !’ (temă + nucleu sub accent logic). Structura funcțională nu mai
coincide de astă dată cu structura gramaticală a propoziției (predicat + subiect): „Subiectul
gramatical nu mai este aici tema enunțului, ca în prima propoziție, iar predicatul gramatical
AL

este acum tema enunțului și nu nucleul acestuia” (Math., fi AS, 485).

O altă trăsătură distinctivă constă în faptul că un întreg enunț (propoziție sau frază)
poate consta numai din nucleu, în timp ce analiza gramaticală evidențiază aici mai multe
TR

părți de propoziție sau mai multe propoziții, de pildă : Fiul cel mare al craiului (despre care s-a
vorbit în propoziția precedentă și pe care n-o mai redăm aici=temă, factorul cunoscut) .. .Roz-
loucil se s otcem a bratry, vzal si na cestu neco jidla a Sel, kam ho oii vedly 'își luă rămas bun
de la tată și frați, își luă pentru drum puțină mîncare și plecă încotro se uitau ochii’ (= nucleu,
EN

adică factorul nou).

Topică, stil
/C

în limbile în care ordinea cuvintelor este relativ liberă (în cehă, română etc., dar nu și
în engleză), segmentarea actuală a propoziției se reflectă nemijlocit în topica constituenților
,,. . .care se bazează pe principii diferite în cazul enunțului neafectat și al celui emfatic” (Math.,
ZFC, 257). Savantul praghez distinge două tipuri de segmentare actuală :
SI

a) Segmentarea cu topică obiectivă (temă + nucleu), în care se ține seama de

necesitățile firești de înțelegere ale receptorului (ne deplasăm de la cunoscut spre necunoscut).
IA

Este caracteristică propozițiilor enunțiative lipsite de expresie afectivă, de ex.: Dala jsem
za ni j' dvacet korun 'Am dat pentru ea | | douăzeci de coroane’ (Math., OTZ, 244—245; fi AS,
485 ; ZFC, 255) (Că s-a plătit și că plata a efectuat-o locutorul se știe din context, nu se știe
însă pînă la un moment dat cit anume : 20 de coroane).
U

b) Segmentarea cu topică subiectivă (nucleu + temă), în care nu se ține

BC

seama de necesitățile de recepționare ale interlocutorului: captivat de ceea ce îi face impresia

că e mai important de comunicat, locutorul omite faptul că cel cu care discută nu știe încă

7 - C. 7086
 RY
VICTOR VASCENCO
206

despre ce este vorba (ne deplasăm de la necunoscut spre cunoscut). Se întîlnește, ca excepție,

RA
In propozițiile enunțiative și le atribuie un caracter afectiv, emoțional: Dvacet korun \ \jsem za
ni dala 'Douăzeci de coroane I j am dat pentru ea’ (Math., OTZ, 244—245 ; RAS, 485 ; ZFC,
255) (Că s-a plătit ceva și că această plată a efectuat-o locutorul nu se știe la început, căci
enunțul debutează prin nucleu). Topica subiectivă poate fi determinată de noutatea reprezen­

LI B
tărilor, de emfază, de conținutul mesajului sau de complexitatea exprimării (Math., ZFC,
217, 252).
Trei s i n t, după părerea lui V. Mathesius, condițiile care asigură claritatea
stilului din punctul de vedere al segmentării actuale a propoziției (Math., RAS, 493 — 497):

Y
1. Tema enunțului trebuie să fie formulată explicit și să reiasă nemijlocit din contextul

T
siluațional (sau din cel lingvistic). Este o condiție pe care trebuie s-o îndeplinească atit propo­
ziția sau fraza, cit și structura unui alineat Întreg ca fragment de text.

SI
2. Tema și nucleul enunțului trebuie să fie delimitate suficient de clar. Aceasta se reali­
zează cu ajutorul expresiilor de tranziție, care marchează trecerea de la temă la centrul propriu-

ER
zis și se integrează in structura nucleului.

3. Segmentele de enunț pe care le constituie tema și nucleul trebuie să urmeze unul după
altul (dacă nu există motive care să determine intervcrtirea topicii obiective).
IV
Geneza teoriei, caracteristici
UN

V. Mathesius respinge psihologismul lingvistic, deși acesta a constituit pentru el un

punct de plecare, și-și clădește teoria pe alte baze, finind seama de perspectiva funcțională a
mesajului, de actualizarea (concretizarea) acestuia la nivelul parole. în teoria sa unele aspecte
au căpătat un contur mai clar datorită polemicii pe care a avut-o cu o serie de lingviști. Astfel,
L

din controversele sale cu Fr. Trâvnfcejc s-au clarificat noțiunile de temă și nucleu, de asemenea
unele chestiuni privind raportul dintre segmentarea actuală și ordinea cuvintelor. Un punct
RA

de sprijin în formularea teoriei l-a constituit și compararea sincronică prin contrast a faptelor
de limbă din cehă cu alte limbi, în special cu engleza (Math., ZFC,-250).
Teoria a cărei expunere am încercat s-o facem mai sus (după cum arătam la început,
NT

Vilem Mathesius n-a înfățișat-o sub forma unui corp de doctrină propriu-zis) este, în esența ei,
structuralistă : autorul se ocupă de limbaj, și anume de un aspect al acestuia din punctul de
vedere al structurii, fiind evidențiate atît relațiile, cit și termenii relațiilor, trăsătură în genere
caracteristică structuralismului praghez. Teoria este, implicit, funcțională, întrucît V. Mathesius
CE

apreciază consecvent faptele de limbă din punctul de vedere al funcției pe care o îndeplinesc, și
anume al funcției comunicative (Danes-Vachek, PSG, 331), care continuă să fie considerată
și azi drept fundamentală, dominantă și caracteristică 8.
Dar funcționalitatea faptelor de limbă nu este pusă în evidență prin prisma structurii
I/

gramaticale, ci prin intermediul structurii semantice. Cu alte cuvinte, deși obiectul cercetării
este sintaxa, optica cercetării este semantică (mai ales dacă prin semantică înțelegem studiul
S

înțelesului enunțurilor, nu numai al cuvintelor izolate). îmbinind cele două laturi, putem con­
sidera teoria lui V. Mathesius ca ținînd de domeniul sintaxei funcționale910 în care
IA

se ține seama de criterii semantice, fapt recunoscut de altfel chiar de învățatul praghez t0

8 Cf. I. Coteanu, Stilistica funcțională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, București,
U

1973, p. 78.
9 Vezi Al. Graur, L. Wald, Scurtă istorie a lingvisticii, Ed. a Il-a revăzută și adăugită,
BC

București, 1965, p. 136.

10 Termenii săi sint : caracter funcțional, structura semantică a enunțului etc.
 RY
TEORIA SINTACTICĂ A LUI MATHESIUS
207

(Math., ZI-C, 252, 256 ; RAS, 484). Concepția în discuție poate fi pusă, azi, în legătură directă

RA
cu t e o r i a informației, căci V. Mathesius a fost preocupat îndeaproape de problemele
codajului optim (v. mai sus cele trei condiții privind realizarea corectă a segmentării actuale),
iar elementele noi conținute în semnificația unui simbol, pentru a comunica date despre reali­
tatea extralingvistică, pot fi descoperite cu ușurință în opoziția binară temă/nucleu.

LI B
Teoria, azi

Teoria lui V. Mathesius n-a rămas fără ecou. O regăsim — reluată sau amplificată — la
numeroși cercetători cehoslovaci, germani, sovietici, americani ș.a. De sintaxa semantică este

Y
atras, de exemplu, Karl Boost11, pentru care enunțul se segmentează, tot dihotomic, în temă/
rhemă 12, însă este reprezentat linear. Cercetători ca F. Danes, M. Dokulil, K. Hausenblas, J. Fir-

T
bas, E. Benes, J. Dubsky, P. Xovăk ș.a. au aplicat sau aplică segmentarea actuală a propoziției
in cercetarea limbilor slave, germanice și romanice (Danes — Vachek, PSG, 327)13. Procedura de

SI
analiză propusă de V. Mathesius este examinată critic în ansamblul teoriilor emise sub influența
concepției lui Ferdinand de Saussure14 sau în legătură cu alte teorii de segmentare a enun­

ER
țului15, i se aduc precizări sub raportul rolului intonației în procesul segmentării16, sub raport
conceptual17 sau metalingvisticls. Firește, lista aspectelor citate nu este exhaustivă.
V. Mathesius poate fi considerat, nu fără temei, unul din precursorii metodelor și con­
cepțiilor moderne din zilele noastre, inclusiv al celor generativiste. Dacă este adevărat faptul că,
IV
azi, limita rigidă dintre semantică și sintaxă tinde să se estompeze19, trebuie să recunoaștem
in acest caz primatul sintaxei funcționale ale cărei principii le-a elaborat lingvistul ceh. Simili­
tudini și afinități ne întîmpină și sub alte raporturi, de pildă în domeniul segmentării dihotomice
UN

(comp, analiza p 'in segmentare actuală în temă și nucleu la V. Mathesius și, pe de altă parte,
analiza în constituenți imediați — grupul nominal și grupul verbal — la K. 1 . Pikc).
Asocieri, nu lipsite de interes, se pot face și prin apropierea teoriei lui V. Mathesius de
metoda generativ-transformațională, afirmată ulterior, formularea temei celui de-al doilea'
L

enunț îi prilejuește savantului praghez comparații structurale de tipul : Aa bfehu mofe dva
RA

11 Karl Boost, Neue Untcrsuchangen zum Wescn und Struktur des dcutschen Satzes,
Berlin, 1955.
12 Termenul Rhema, vehiculat de K. Boost, e mai puțin reușit, căci ne trimite la gr.
pr,(za 'verb’. Or, se știe, potrivit teoriei lui V. Mathesius, că nucleul enunțului nu coincide —
decît în unele cazuri — cu grupul verbal.
NT

13 Vezi, de asemenea, O. A. Lapteva, Cechoslovackie raboly poslednich lei po voprosam

aktual’nogo clenenija prcdlozenija, în VJa, 1963, nr. 4, p. 120 127. O privire de ansamblu
asupra lucrărilor de stilistică funcțională, datorate în buna parte concepției lui V. Mathesius,
oferă — acum în urmă — Doina Babeu, Direcții și perspective in stilisticei cehoslovacă actuală,
CE

în SCL XXVII (1976), nr. 1, p. 67 — 78.

14 O. S. Achmanova, G. B. Mikaeljan, Sovremennye sintaksiceskie teorii. Moscova,
1963, p. 61-64. ....................
15 O. A. Lapteva, NereSennye voprosy teorii aktual’nogo clenenija, în VJa (1972), nr. 2,
p. 35 — 47 ; T. M. Nikolaeva, Aktual’noe clenenie — kategorija grammaiiki teksta, în VJa (1972),
nr. 2, p. 48 — 54.
I/

16 K. G. Krusel’nickaja, K voprosu o smyslovom clenenii prcdlozenija, în VJa (1956),

nr. 5, p. 55 — 67 ; J. Firbas, Funkcii voprosa v processe kommunikcicii, în VJa. (1972), nr. 2, p.
55 — 65; I. G. Torsueva, Teorija vyskazyvanija i intonacija, în VJa (1976), nr. 2, p. 53—64.
S

17 I. P. Raspopov, Aktual’noe clenenie predlozenija, Ufa, 1961 ; Id., Stroenie prostogo

predloZenija v sovremennom russkom jazyke, Moscova, 1970 ; 1. X. Elfimova, O maimootnoăenii
IA

aktual’nogo clenenija i porjadka caste j v uslovnych sloznodopcinennych predloienijach, în RJaR

(1976), nr. 3, p. 68-71. , , . , . , „
18 G. A. Zolotova, Ocerk funkcional’nogo sintaksisa russkogo jazyka, Moscova, 1976
(mai ales p. 334).
U

19 Tratat de lingvistică generală. Redactori responsabili : acad. Al. Graur, S. Stati, Lucia
Wald, București, 1971, p. 158.
BC
 RY
208 VICTOR VASCENCO

rybâri spolu se hâdali 'Pe malul mării se certau doi pescari’ pe de o parte, și Na bfehu mare byli

RA
dva rybâri a ti se spolu hâdali 'Pe malul mării erau doi pescari și aceștia se certau’, pe de alta
(Math., RAS, 494 — 495; alte exemple în OTZ, 241). Nu e greu de observat că primul enunț
poate fi interpretat, azi, în termenii sintaxei transformaționale, drept structură de suprafață,
iar cel de-al doilea enunț drept structură de adîncime 20.

LI B
ABREVIERI

Y
Daneă —Vachek, PSG FrantiSek Damă, Josef Vachek, Prague Studies in Structural Gramma-

T
Today, în TCLP (1964), nr. 1, p. 21 — 31 (republicat învoi. Prazskij lingvisti-
sova, kruiok. Sbornik statej. Sostavlenie, redakcija i predislovie N. A. Kondrar

SI
ceskij Moscova, 1967, p. 325 — 337).
Math., OTZ Vilem Mathesius, O tak zvanem aktuălnim elen ini vilnim, în CeStina a obeeny

ER
jazykozpyt, Praga, 1947, p. 234 — 242 (a apărut inițial în SaS (1939), nr. 5;
republicat în Prazskij..., p. 239 — 245).
Math., ZFC Vil6m Mathesius, Zâkladni funkce ceskiho porâdku slov, în Ceălina a obccny
jazykozpyt, Praga, 1947, p. 327 — 352 (a apărut mai întîi în SaS (1941), nr. 7;
IV
republicat în Prazskij..., p. 246 — 265).
Math., fiAS Vilem Mathesius, Rec a sloh, în Cteni ojazyce a poesii, Praga, 1942, p. 13 — 102
UN
(a apărut, mai tîrziu, sub formă de broșură, Praga, 1966; republicat în
Pralskij... ,p. 444 —523)21.
RJaR Russkij jazyk za rube2om (Moscova).
SaS Slovo a slovesnost (Praga).
VJa Voprosy jazykoznanija (Moscova).
AL

Iunie 1976
TR

VICTOR VASCENCO
Facultatea de limbi slave
București, Pitar Moș 7—13
EN
/C
SI
IA

20 Teoria lui V. Mathesius este utilizată azi și în domeniul lingvisticii aplicate. Astfel,
în R. S. Cehoslovacia, segmentarea actuală a enunțului este pusă la contribuție în învățarea
limbii (Tiberiu Pleter, comunicare orală).
21 Întrucît articolele de mai sus (Danes—Vachek, PSG ; Math., OTZ ; Math., ZFC ; Math.,
U

îl AS) pot fi găsite, toate patru, în voi. Praiski j. . . (citat sub DaneS —Vachek, PSG), trimiterile
la pagini se fac după acest volum.
BC

SCL, a» XXVIII, nr. 2. v. 203 - 20S, București, 1977.