Tehnologia de cultivare pentru catina: cum o plantam

si cum o ingrijim pentru a avea recolte bogate

Catina reprezinta o alternativa importanta si profitabila la culturile pomicole

existente, avand capacitatea sa valorifice cu succes terenurile improprii altor
specii.
Fructele catinei, frunzele si lemnul au un continut deosebit de bogat si variat
(peste 150 de substante identificate pana in prezent): aproape toata gama
de vitamine naturale, uleiul bogat in caroten cu efecte curative certe, acizii
organici, sarurile minerale (calciu, magneziu, potasiu etc.) si multe alte
substante cu rol biologic activ, drept pentru care catina alba este
considerata o planta miraculoasa si o adevarata „uzina vie”.

Cei care intentioneaza sa dezvolte o plantatie de catina trebuie sa stie ca

aceasta rezista bine la gerurile din timpul iernii, la ingheturile tarzii din
primavara si la cele timpurii din toamna, precum si la temperaturile
caniculare. Catina este de asemenea o mare iubitoare de lumina. Desi catina
se adapteaza la conditii de seceta puternica, in primii 2-3 ani dupa infiintarea
plantatiei este destul de sensibila la lipsa apei din sol. De aceea necesita
irigarea in momentele critice.

In ceea ce priveste solul, catita are capacitatea sa valorifice diverse tipuri de

sol, de la cele sarace, degradate, erodate pana la soluri bogate in humus si
elemente minerale (cernoziomuri). Catina este definita ca o planta „pionier”
deoarece colonizeaza terenurile lipsite de vegetatie (nisipuri, grohotisuri,
pante abrupte, prundisuri din luncile apelor) contribuind la fixarea acestora
si la ameliorarea proprietatilor fizico-chimice ale solului, prin fixarea in
nodozitati a azotului atmosferic.
Pregatirea terenului in vederea infiintarii unei culturi
Avand o mare plasticitate ecologica catina se poate planta din zonele de
campie pana la cele submontane, cu conditia ca solurile sa aiba o fertilitate
medie, sa fie usoare si permeabile. Trebuie evitate solurile grele si fara
drenaj, cu apa stagnanta la suprafata sau la adancimi mai mici de 1,5-2,0 m.
Se aleg terenurile expuse la soare (orientare S, S-V si S-E) si se stabilesc
distante de plantare care sa nu conduca la umbrirea reciproca a plantelor.
Orientarea randurilor sa fie pe cat posibil, pe directia nord-sud astfel ca
plantele vor fi luminate deopotriva in timpul zilei si pe-o parte si pe cealalta
a randului.

Parcela aleasa se curata de resturi vegetale, se ara la adancimea de 25–30

cm si se discuie pentru ca plantarea sa se execute in conditiile cele mai
bune. Pe terenurile cu panta neterasata dupa curatirea de resturile vegetale
se executa gropile de plantare, fara a mai mobiliza solul prin aratura.

Densitati: distantele de plantare se aleg in functie de vigoarea soiului, forma

de conducere a plantelor, modul de recoltare si nu in ultimul rand de
fertilitatea si configuratia terenului. Pe terenurile in panta se adopta o
distanta mai mica intre randuri. In cazul in care terenul in panta s-a terasat
numarul de randuri intr-o terasa este in functie si de latimea terasei.

Distantele pot fi urmatoarele:

1. 2,8–3,0 m intre randuri si 2,0 m intre plante pe rand cand coroana

pomului se aplatizeaza pe rand;
2. 3,5–4,0 m intre randuri si 2,0– 2,5 m intre plante pe rand la forma
globuloasa;
3. 3,7-4,0 m intre randuri si 1,10-1,25 m intre plante pe rand , in
plantatii superi ntensive, cu recoltarea fructelor prin detasarea
ramurilor si separarea fructelor de ramuri dupa congelare, cu masini
speciale.
4. 4,0 m intre randuri si 3,0 m pe rand in cazul soiurilor foarte
viguroase, pe terenuri fertile, cu recoltarea fructelor fara taierea
ramurilor, forma globuloasa a coroanei;
Intretinerea solului
Mentinerea curata a solului prin prasile repetate este foarte importanta
pentru dezvoltarea plantelor in primii 2-3 ani. In aceasta perioada pentru
folosirea mai intensiva a solului intre randurile de catina se pot cultiva
diferite plante cu talie joasa, cum ar fi legumele: radacinoase, cartofi, etc. De
asemenea, in primii ani nu se recomanda utilizarea erbicidelor, catina fiind o
planta destul de sensibila la diferitele substante chimice.

Lucrarea solului intre randuri se face mecanizat, prin 3-4 discuiri, lucrari cu
cultivatorul sau cu freza. Acestea trebuie executate superficial la adancimea
maxima de 8-10 cm, pentru a nu distruge radacinile care cresc razant
aproape de suprafata solului. De asemenea, pe rand prasila manuala sa nu
depaseasca adancimea de 6-7 cm. In zonele cu rozatoare (iepuri, caprioare
etc.) se vor inveli trunchiurile pe timpul iernii cu benzi din hartie cerata,
plase de material plastic etc. sau se imprejmuieste plantatia cu plasa de
sarma prinsa pe s palieri, cu inaltimea gardului de 120-150 cm.

Tehnica taierilor de formare

Forma de coroana piramidala: taierile se fac cu scopul formarii coroanei
pomului, a usurarii culesului, a stimularii cresterii ramurilor fructifere printr-
o expunere cat mai buna a acestora la lumina-soare si de a limita inaltimea
pomului. Catina suporta bine taierea, putandu-se conduce sub diferite
forme, de la coroana globuloasa la gardul fructifer de tip cordon.

Pentru forma de coroana piramidala in primii 2-3 ani se urmareste formarea

unui schelet al coroanei alcatuit din axul principal pe care se insereaza
bratele laterale, sarpantele, in numar de 3-5, cat mai bine distantate pe ax.
Imediat dupa plantare se alege tulpina principala din care se scurteaza o
treime din lungimea ei, la plantele viguroase, sau la jumatate din lungime la
plantele mai mici.

In anul al 2-lea si al 3-lea se urmareste ca pe axul principal la inaltimea de

1,6-1,7 m sa se formeze aproximativ din 30 in 30 cm ramurile de schelet, iar
pe ramurile de schelet ramificatii dese purtatoare de rod, distantate la 12-15
cm si dispuse in pozitie alterna.

Forma de coroana aplatizata pe rand: formarea incepe tot de la plantare

cand se alege tulpina centrala si 2 ramuri pozitionate pe directia randului.
Tulpina centrala, adica axul, se scurteaza la 30-40 cm inaltime si impreuna
cu cele 2 ramuri formeaza primul etaj al pomului. In anii al 2-lea si al 3-lea se
aleg alte ramuri pe directia randului la distanta de 25 cm intre ele, ale caror
lastari de prelungire se scurteaza cu o treime din lungimea lor spre a favoriza
astfel garnisirea lor cu ramuri de semischelet. Aceste ramuri ca si in cazul
formei globuloase se raresc la 12-15 cm una de cealalta si se scurteaza la o
lungime de 30-35 cm.

Forma de coroana cu trunchi de 40-50 cm, ramurile din coroana scurtate in

cepi de 3-4 muguri, cu un numar de 8-12 cresteri verticale viguroase si 3-4
cu crestere orizontala sau pendenta mai scurte.
In perioadele critice se recomanda aplicarea de udari, cu norme diferite in
functie de sistemul de udare, varsta plantelor, tipul de sol. Normele de udare
recomandate sunt de 300–400 m3/ha (5-7 aplicatii) si, respectiv, cu 2-3 ore
de picurare la o aplicatie, cu un numar de 12-15 udari pe sezon.
Recoltarea fructelor
Inceputul coacerii este marcat de intensificarea culorii, cand fructele capata
culoarea caracteristica soiului, fiind mai tari si rezistente la crapare. In
general, momentul cand toate componentele biochimice ating valoarea
maxima (maturarea deplina ) corespunde calendaristic cu sfarsitul lunii
septembrie–prima jumatate a lunii octombrie. Datorita dificultatii culesului,
ponderea cheltuielilor aferente culturii o detine cheltuielile cu recoltarea
fructelor.

Se practica diferite modalitati de recoltare a fructelor de catina: manual, prin

taierea ramurilor, recoltarea mecanizata si cea semi-mecanizata prin
scuturare.

Recoltarea manuala consta in desprinderea individuala a fructelor de pe

planta, cu un randament foarte scazut, un muncitor, in functie de
indemanare, putand sa culeaga intre 10 si 15 kg fructe pe zi.

Taierea ramurilor in lungimi de 30-40 cm, incarcate cu fructe, transportul lor

in spatii amenajate unde se efectueaza desprinderea individuala a fructelor
manual, cu ajutorul unor carlige, piepteni, etc. In acest caz, randamentul la
cules poate ajunge la 25-28 kg/culegator/zi. Procesul este urmat de
congelarea fructelor la -25..-30 0C. Este indicat sa nu se taie toate ramurile
cu fructe de pe o planta, deoarece catina fructifica pe ramuri de 2 ani.
Inseamna ca in anul urmator, plantele nu vor mai avea rod iar o productie la
2 ani nu este convenabila si eficienta pentru fermier. De aceea, pentru a
obtine productie in fiecare an, se va efectua o taiere alternanda prin rarirea
ramurilor cu fructe in coroana pomului sau numai pe o jumatate a acesteia,
apoi in anul urmator, sa fie taiate toate ramurile de pe cealalta jumatate. In
acest fel se vor obtine productii mai mici insa recoltarea este mult mai
usoara si economica.

Recoltarea mecanizata este metoda cea mai indicata pentru plantatiile

comerciale si consta in scuturarea individuala a ramurilor cu ajutorul unui
vibrator pneumatic actionat de la priza de forta a unui tractor. Fructele cad
pe o prelata colectoare care se aseaza sub pom, dupa care se pot curata de
impuritati cu o instalatie de ventilare.
Sursa: Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”,
realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si
Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.

LINKURI UTILE:

https://www.stiriagricole.ro/

https://www.facebook.com/groups/1826695300914347/
https://www.facebook.com/groups/1902798356634327/
https://www.facebook.com/groups/iubimpomiifructiferi/
https://www.facebook.com/groups/livadadefamilie/

https://www.facebook.com/livadadefamilie/