61"927 t27

CONSTANTIN VLAGIOIU NICULAE TUDOR

u
E t-l N D

.t

a i\
T
l I
I t
I t
\
t
I \ i
f
f t
\
1
i t:
\-'
tt
t f
i, ,
L a rtl j \

f, \ il
+,.
'I
5;---,
 o
cf)
(o

,G
vOJ
o
.o
E
0)
 d
rE at 9zX
lr*
ui

Prof. univ. $ef lucrdri

Dr. Constantin ftiCtOtU Dr. Niculae TUDOR
Doctor tn Medtcind Veterinard Doctor tn Medicind Yeterinard
Medic primar veterinar Medic primar veterinar

SEMIOLOGIE VETERTN AIL{

$I TEHNICIDE EXAMINARE
REEDITARE

de

F. M.V.
BIBL IOTECA
r'+dnafi

Editura SITECH
Craiova.

15\ 5+f%"q
Referent gtiinfific:
Prof. univ. dr. VASILE VIOREL T. POPA

Editura Sitech Craiova

Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervate editurii,
Orice reproducere integrald sau parfiali, prin orice procedeu, a unor pagini din
aceastE lucrare, efectuate fErE autorizafia editadui este ilicit5 qi constituie o
contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utiliz5rii sau citirii
justificate de interes qtiirilific, cu specificarea respectivei citdri.

Editura Sitech Craiova

All rights reserve<l. This book is protected by copyright. No part of this
book may be reproduced in any fonh or by any means, inciuding photocopying
or utilised any information storage and retrieval system without written
permision from the copyright owner.

Editura SITECH din Craiova este acreditatA de C.N,C.S.i.S. din cadrul

Nlinisterului Educafiei qi Cercetiirii pentru editarq de carte qtiinfificE.

CIP a Bibliotecii Nationale a Romdniei

ANTIh] VLAGIOIU, NICULAE TUDOR
VETERINAN,{ ST TEHNICI DE EXAMINARE
Constantin Vldgioiu, Niculae Tudor - Craiova, Editura SITECH
Bibliogr.
309 pag.; 17x24 cm
ISBN 973-657-398-3
t9

Editura SITECH Craiova

Str. Romul, Bloc T1, Farter
Telifax: 0251/4140A3

rsBN 973-657 -398-3

 cTmlRms,fi,

X&rc (.r.rxt..aiiajaaii! .laii.r!:ti4!i!t;,i,at,l:i!!!1.ri?..nr!tiiar6ta'..'i{"n 5.

PARTEA I . STA}fiOLOGIE \TETERIF{ARA

il"eafiegomf[sa i,o[q eedgbpqf,ru,',,.ot.r:r],!.-iar.r. ri,.r.,,q.!.!.,t.,'i,r'.i'i.ii.it 1X

.?" :[ifctadgfrgffiie ii elinice . | !.]!.r !.,,,.::'.:i.!i i ! ! !.!j!'!r,ii! ! r &i tr13,

3,tsWuri.qarey6i wur:iologhgeragg.ftA ","- .,,.:.-.':.n,iiii!,.i!..i ei:...,i..rrr,..r.o:l.i..!*i'r $''

4.Serniol,ogiaaparduluidigestiv..... .........i 5E

6,", emdetbgicwer&,.frtt*lig., riofl[tr.sji:1.]ii.,.{?}.!!4,,,!r,,i,-.,.'a..r.. if

& fuf,ldoeio uiecmtuL' . ......,i.., r a a:aii.! i :i r a i d..iili! ! i r . aii,d.i r. ! rc.g

9i,$fu*d,,sj -a:pffi,at@.ui,tqq@--tsrb,!-,.r..,1t':r,*r prr^c;r's.ir.r $4,,6

n$"$,emio.logia i;srt,smBfui !;i,iFlr:.-l!,.,.i;i,,i.iir..r.)!.r;.r..i!..ii!lrtcr*it.i'-,,.,G 15t

I $. SwmfllqgiB Sfi temntUi, endOefin,,.,.-. r{, i. d. i.-iiii! ! ir i:.iiir',i;i.;r i 1+rrd.]!6! !.i.!..,:,..i f . r. r .,,1 L:X3

18. :$pmdq.b prudtedar6 a, rxfi:or sp-.Eg$l de animnalb fi l'e, poSI; +'ier ide
ns,
PARTEA,A. II-A - TEHNICI I}E EXAMINARE
A. ExArvtrNAREA cLTNICA e ANn\{ALELoR.., 185

13. Mdsuri premergltoare examinlrii clinice r85

14. Metode de examinare clinic6. 192

15. Foaia de observafie clinicI... 202

i6" Examirrarea gerrerali a animalelor.. 208

17. Exzuninarea aparatului digestiv". . .. 215

I 8. Examinarea aparatului respirator... 237

i 9. Exarninarea aparatului circulator. .. 245

20. Examinarea aparatului urinar... ..... 252

2l . Examinarea aparatului genital...... . 2s6

22. Examinarea aparatului locomotor.. . 2s8

23. Examinarea sistemului nervos....... 264

24. Examinarea glandelor endocrine. 258

25, Examinarea particulard a unor specii de animale 270

B. EXAMENE DE LABORATOR... 272

26. Examinarea confinutului ruminal 273

27 . Examinarea materiilor tbcale... .. 279

28. Examinarea sdngelui. 282

29. Examinarea urinei. 291

30. Alte examene de laborator 298

Bibliografie selectivl.. 347

 INTITODUCERE

SEMIOLOGIA, SEMEIOLOGIA sau SEMIOTICA (grec. semeion: simptom,

semn) este qtiinta care se ocupi cu descoperirea, denumirea, descrierea 5i interpretarea
sernnelor de boal[. Semiologia medical veterinar6 studiazl semnele prezentate de un
animal pe parcursul evoluliei unei stiri patologice.
Aceasta este cea mai veche dintre disciplinele medical veterhare, qtiindu-se ci
primele aspecte pe care omul le-a pus in evidenp la un animal bolnav au fost semnele/
s it*, tp to me I e (s imp toame I e).
Penlru eviden{ierea acestor semne/simptome, medicul ullizeazd anumite
rehnici de examinare, unele mai simple gi ugor de aplicat in condi$ile specifice practicii
medical veterinare (inspecfia, palpafia, percufia, ascultalia, aprecierea temperaturii
corporale, misurdtorile etc.), altele mai compiexe 9i care Se pot et'ectr,ra numai in
unitStile medical veterinare bine dotate tehnic qi cu personal specializat (examinarea
electro-cardiografic6, examinarea radiologic6, rezonanta magneticd uuclear6,
tomografia computerizatE, endoscopia exploratoare, ecografterea, laparatomia
expioratoare, examenele microscopice, biochim ice, bacleriologice etc' ).
Apiicarea acestor tehnici nu se face la int0mplare, ci pe baza unui plan de
examinare bine stabilit gi urmat, in aga fel inc6t sd se culeag[ toate semnsle de boai[,
semne care sunt fclosite pcntru stabilirea diagnosticului.
Noliunile de serniologie in medicina veterinar6 din lara noastri au fost studiate
ihci de infiinfarea tnvEtamAntului medical rom6nesc (1856), dar cel care pune bazele
ta
acestei discipline este IOAN D. POENARU (1868-1939), profesor ia Catedra de
patologie gi clinicE medicali intre anii 1897-1938. Nominalizarea ca entitate de sine
st[titoare a disciplinei de Semiologie in planurile de invi{5mdnt ale Facultilii de
Medicind Veterinari Bucuregti este consemnatl in anul universitar 1928-1929.
Ccntribulii valoroase la definirea Semiologiei ca disciplind aparte, precurn 9i la
imbogi{irea metodologiei de examinare qi inffoducerea de noi aspecte semiologice au
adus qi urnagii prol-esorului Poenaru: Alexsndru PANU (1890-1972), Ion
ADAME$TEANU (191i-1976), Ion RO$CA (1924-1985), Aureliu blICOt.AU (1911-
2001), Horea tsARZA 9i Vasile Viorel POPA.
 PARTEA I _ SEMIOLOGIE VETERINARA

1. CATEGORII SEMIOLOGICE DE BAZA

I.1. PRODROMUL

Prodromul (grec. pro: inainte, dromos = drum) sau starea prodromicd este
stadiul de inceput in evolu(ia clinici a unei boli, ce dureazb din momentul apariliei
primelor semne de boal6 pdnl la conturarea simptomelor specifice unei boli. Aceast6
perioadi este caracterizatd de semne clinice generale, discrete, incomplete, dubioase,
neclare, necaracteristice, deci nbspeci,fice unei boli. Aceastl fazd a evolufiei unei boli
este redatd de cltre proprietar la anamnezi, cu expresia ,,animalul nu se simte bineo'.
Uneori aceasti no{iune este confundati cu periciada de latenYd, de incubalie sau
de invazie int6lniti in boliie infecfioase gi care este cuprins[ intre momentul pltrunderii
agentr-rlui patogen in organism gi aparilia primelor semne de boal6 (aparifia stlrii
prodromice). Deci in evolufia unei boliint0lnim:
-perioada de laten{I (incuba{ie, invazie) -'flrd semne de boal6;
-perioada prodromici - prezinti sernne clinice generale, nespecifice unei boli;
-perioada de stare clinic6 - prezintd semne specifice (tipice) unei boli;
-perioada terminali - care presupune cronicizarea bolii, vindecarea sau moartea
animalului.

I .2. SEMNUI,/SIMPTOMUI,

Semnul (.latin. signum) saa simptomul (grec. symptona) (sym :

syn cv, :
piptein: a ajunge) este o rnodificare funcfionalI sau morfologicl produsl de boald
intr-un organism animal (pl. simptome, simptoame).
Clasificarea simptoamelor:
-dupd modificarea pe care o exprim6:
-simptoame funclionale - exprimd modificarea funcliei unui organ (ex.
disfagia, vomitare4 tusea, strlnutul, gchiopdtura, ]riperhidroza);
8 CATEGORII SEMIOLOGICE DE BAZA

-sirnptoame m orfol ogice, anato rnic e sau fizic e - mr:di fi clri structurale
ale unui organ sau tesut (ex. fractura, edemul, plaga, tumorile, flegmonul);
-dup[ aup]oarsa{9x,gn-dqqd lor:
-sirnptoame generale - prcsupun participarea intregului organism la
starea de boala (ex. hipertermia, transpirafia, horipilalia - generalizate);
-simptoame locale, de organ, circumscrise sau semne t{irecte -
exprim6 o modificare limitatd a unui organ sau fesut (ex. edcmul localizat,
abcesul, pusfu la, crusta);
-dupi valoarea ,rlinica a simptoamelor in stabilirea diagnosticului:
-simptoameputognomonice (grec. pathognomonikos pathos = boalt +"
gnomon - indicator) - sunt acele moditicIri care permit precizarea prin ele
insele a diagnosticului de troald (ex. fiactura osoasi completd, deschisa: pulsul
venos retrograd pozitiv din insuficien{a atrio-ventricrrlard cireaptl, hipcrglice-
mia in diabetul zaharal);
-simptoame tipice (caracl.eristioe. specifice) - s;unt modificari care se
intilnesc constant intr-o boali sau la rin grup de boli ct etiologie asemina-
toare, dar pentru. stabilirea diagnosticului, aceste simptoame tipice trebuie
coroborate gi cu alte semne (ex. afta in flebra aftoasi, strlnutul in rinit[, ulccrul
nrucoasei nazale - garrcrul morvos - in morvd);
-simptoame qtipice (necaracteristice; nespecifice) - sunt nrodificiiri
comune mai multor boli (ex. anorexia poate li prezenti in af'eciiuni ale
aparatelor digestiv, respirator, urinar, nervos; tusea poate avea origine bulbarS,
respiratorie sau extrarespiratorie);
-simptoame dubioase (derutante, incerte, confundabile) - sunt intfrlnite
in special in faza prodromic[ (ex. tremur[turile musculare datorate fricii,
frigului sau in at-ecfiuni ale sistemului nen'os).
-dup6 gonse!;venEr (constanta) apari fiei lor:
-simptoame constante - mereu prezente (ex. suflul de stenozl
orificialS qi insuficienfa valvulari in boala mitral6):
-simptoame inconstante (ex. hipertermia in bolile infec{ioase, vonra in
gastrite, ralurile in bolile pulmonare).
-dupd p'pdalilatga r4y4lit-de cdtre animal:
-simptoame directe (de la iocutr sutbrin{ei) - indeosebi senmele de
organ, iocale (ex. plaga, prolapsul, suflul fubar pulmonar, rinoragia-);
-simptoame indirec:te (la distantl) - edemele pasive, dcclive in
insuficienla cardiaca sau renali, eczemele in afec{iunile renale.
-dupd modalitatea perceperii siinptoamelor de c6tre medic:
-simptoame obiective - descoperite de c[tre medic in unna examinirii
directe (ex. valoarea hipertermiei, glicerniei, proteinuriei; suflurile etc.);
-simptoame subiective - deduse de citre medic in urma manifbstdrilor
animalului (ex. indeprrtarea olecranelor in pleurodinie, reaclia de apErare la
incercarea de palpare a unei zone dureroase).
-simptoame cu numq de persoane. obiecte. regiuni a{ratomice etc.:
-simptoame cu nume de persoane ;
CATEGORII SEMIOLOGICE DE BAZA 9

-semnul Babinski - extensia degetelor la aprecierea reflexului

.Plantar;
*semnul Magazzai ectazia venei toracice externe (vena
pintenului) in emfizernul pulmonar cronic la cabaline;
-semnui Romherg - accentuarea dezechilibrarii dupd acoperirea
ochilor;
-semnul Bright - frecdturi peritoneald la ascultalia abdomenului;
*semnul Argyll Robeitson - inegalitate pupilarl la aprecierea
refiexului pupiiar.
-semne cu nume de obiecte:
-semnul termometrului - prezenfa de mucus, sdnge pe termometru
dupi aprecierea temperaturii corporale;
-semnul de ararn[ - se obline Ia percu{ia cu doud monede a
toracelui eviden{iind caverne pulrnonare de dimensiuni mari (cu
diametrulde peste 6 cm);
-semne cu nume de regiuni anatomice:
-semnul brafului/degetului - prezeala mucusului, sdngelui pe
brat/ deget dup[ expioralialtuqeul rectal.
Totalitatea simptoamelor care caracterizeazd o boal6 reprezint6 simptomatolo-
gia sau tabloul clinic al bolii. Simptomatologia poate Ii completl sau incomplet6.

I.3. SINDROMIiL

,9indr,tmul (syndronte: syn : impresnd + drome : drum) reprezinti un grup de

senane, tntotdeauna aceleasi, dar care se manifesti in boli cu etiologic foafie vafiatd,
dintre care exernplificlm :
-sindromul de febrd presupune creqterea temperaturii corporale (hipertermie),
Ia care se adaugi rnanifestdri neryoase, respiratorii, circulatorii, urinare, musculare,
cutanate eto.
-sindromul de colicd este o manifestare dureroasl, dramaticd, brutal6, expri-
matl clinic prin semne digestive, nervoase, respiratorii, circulatorii, urinare, cutanate,
mucoase, ocuiare qi care apare in afec,tiuni organice, ?n special la nivel abdominal;
-sindromul de icter constd in ingdlbenirea pielii gi a rnucoaselor datoritd
impregndrii cu pigmengi biliari a acestora (bilirubinn in exces):
t -icterul hepatic (icterul adevlrat) poate fi produs prin supraproduclie
r,0de bild (icterul hepatocelular) sau prin obslruclia canalelor biliare (icterul
1 ,$'mecanic).
Icterul hepatic este inso{it de oolici, aceastl colicl tiind determinati
:\ )t de prezen[a slrurilor biliare foarte toxice Ia nivelul organismului animal;
-icterul hematic (hemolitic) apare in urma distrugerii masive a
giobulelor ro6ii;
-icterul fals poate fi produs de o alimentalie excesiv[ cu morcovi,
lucem[ (icterul alimentar) sau de administrarea unor medicamente care
coloreazd in galben mucoasele gi pielea (icterul medicamentos).
-sindroame eu nume de persoane:
t0 CATEGORII SEMIOLOGICE DE BAZA

-sindromul Hoflund - presupune atonia vagalS a prestomacelor (asin-

cronismul funcfional al compartimentelor gastrice la bovine);
-sindromul Parhon - este o retenlie hidric6 int2lnitl in afecliuni
posterohipoitzare;
-sindromul Cushing - este produs prin hiperproduclie de gluco-
corticoizi de cltre corticosuprarenal5.

1.4. DIAGNOSTICUL

Diagnasticul (grec. diagVosis: dia = prfur + gnosis = a cunoaqte) este no{iunea

senrioiogici ce definegte starea clinicd - de slndtate sau de boald - a animaiului
exarninat.
Pentru stabilirea diagrosticuiui unui animal bolnav medicul veterinar trebuie
si urmeze anumite etape gi anume:
-etapa de culegere a tuturor aspectelor clinice (semnelor de boalS) prin
anamnezl gi in urma examinirii clinice prin metodele generale qi speciale;
-etapa de verificare, confruntare, prelucrare gi analiz[ a semnelor de
boalf, culese;
-etapa finald, care are scopul de a concluziona informafiile obfnute gi
de a stabili diagnosticul pozitiv. Aceasta este etapa ltotlrdtoare ?n stabilirea
ulterioarS a terapeuticii specifice gi a prognosticului animalelor bolnave.
Realiiarea acestor etape presupune ca medicul veterinar sd beneficieze de o
bund preg[tire teoretici gi practicE, precum gi de o mare putere de sintezi gi intuilie"
C lasifi carea diagnosticului:
-dupd gradul de-Sg&ludjtC, acesta poate fi:
-cert, sigur - cdnd diagnosticul este stabilit cu precizie;
-probabil sau posibil - cind este vorba despre o incertitudine a
stabilirii diagnosticului, cum sunt cazurile mai dificile qi care presupun
utilizarea unor exalnene suplimentare sau o perioadd mai lungl de
a$teptare;
-dup[ forma dqparticipare a medicului veterinar, acesta poate fi:
-pozitiv - stabilit in urma examinf,rii clinice a animalului gi a
util izirii
cunoptin{elor teoretice gi practice;
-pasiv - stabilit flrd examinarea animalului bolnav, ci numai
prin asemuirea unora din semnele acestuia cu ale altui animal cu care
de obicei coabitezi gi ctre a fost examinat gi diagnosticat (este cazul
bolilor infecfioase ale pls[rilor gi porcilor, c6nd se stabilegte aga
numitul ,,diagnostic de grup");
-negativ - stabilit printr-o examinare necorespunzitoare,
incompleti sau chiar in absenla animalului ce ar fi trebuit examinat:
-dup[ elapagocesului de cunoalm, acesta poate li:
-simptomatic (semiologic) - stabilit pe baza semnelor gi
sindroamelor prezentate de animal in cursul bolii (ex. sindromul de
icter: icter + colicd drannatic[);
-topografic - prin evidengierea regiunii afectate:
 CATECORII SEMIOLOGICE DE tsAZA lt
-dnotomic - prin identificarea organului lezat;
llimc S i on al .- prin dep istarea fu ncf iei modificate ;
-evolutiv - oum evolueaz[ afecfiunea;
-patogenetic - modul in care se produce boala;

fintnd seam[ de aceste trei clasificlri, un diagnostic complet nu poate fi decflt

cert, pozitiv 5i eiialogic" aceasta fiind sarcina primordial[ a oriclrui medic veterinar.
-dup6 procedeul fblosit de medic in stabilirea diagnosticului, acesta
poate fi:
-direct sau prin deduclie.- c6nd stabilirea diagnostioului bolii
se face pebaza simptoamelor apdrute ia animalul examinat gi care sunt
conlparate cu simptoarnele patognomonice sau cele specifice bolii
respective;
-diferen;ial - acesta presupundnd excluderea (eliminarea)
bolilor ale cdror sernne nu sunt prezente la animalul bolnav;
-terapeutic sau prin ajutor - cAnd se efectueaz5 un hatarnent gi
se urmd.regte vindecarea sau nu a animalului; daci animalul s-a
vindecaq inseamnl cd tratamentul utilizat a fost eficient pentru boala
stabiliti ca fiind posibil[ din cadrul mai multor boli asem[nitoare
clinic (simptomatologic);
-expectativ sau prin a$teptare - cdnd animalul este finut sub
observa{ie o perioadd de timp, perrtru o mai bun6 evidentiere a
semnelor specifi ce bolii.
-dupi ruetodologia utilizatd sau din punct de vedere administrativ,
diagnosticulpoate fi:
-cliruic * stabilit pe animalul viu (este diagnosticul care
presupune identificarea bolii qi stabilirea tratamentului specific);
-anotomopatologtc (necropsic) - stabilit dupii mcarte;
-Ce I ab orator: bacteriologic, virusolo gic, parazitologic, m ico-
logic, alergic, hematologic. citologic, serologic, imunologic, bio-
chimic, histopatclogic, microscopic, electronomicroscopic, radiologic,
ecogafi c, electrocardiografic etc.

1.5. PROGNOSTICUL

Prognosticul Qtro = inainte, gnosis : a cunoa;te) este nofiunea semiologic6

prin care se face o apreciere anticipativi asupra evolu{iei bolii gi a bolnavului. Aceastd
previziune trebuie sd lin5 searnl de particularitifile ind.ividuaie ale animaluiui
exarninat, de afecfiunea diagnosticatI, de posibilit6{ile terapeutice existente. de
ingriiirea acordaii etc.
Pentru rnedicina veterinarl prognosticul se apreciaz6 atAt din punct de vedere
vital (posibilitatea rlmdnerii in viafi gi a vindeclrii animalului), cAt qi din pgncr de
vedere economic (restabilirea tuturor funcgiilor, refacerea capacitltrii de pioduclie,
precum gi evaluarea costurilor cu intervenfiile qi medicafia) gi poate fi:
-favarabil:
rc ffiT,.$G'(0 I[ &SIi@.B.&engA
-vfuF am,ima ru nu ffiofitaf& pi .re ,vim$rue*.cumwlm
o,,,,,,,,,,,,,,,'s{g

{s€UpEtBSe @t&qd & slSpliffi$ifr de p@le,t&; & ,mu:UB4 ets.,

q€wvffi,
'$6$se @ti dsi sdWrg,'*,v pfiI S$qfe,saful,{tEi
"*crur4pemame,,eeononrfuft fr*ser&,rmfii, afrcx rdad uryau :eomptic4ii
-ffiv:
=qgCIse
rui,iet dlc sdfu,rfiffi: a vielii 'mirmals.hri, cvr@.nt-tld,,eq i\t*&@q.@l
dt,fuffi 1grt & Irreg4 &uff6" gfr eu lrarva-tidftam fuetlmnm wn mmrfo{ogfiea
ftqm,
-pierdori ecunomice mari sau cheltuieti mmi ou nredioalia;

lntre selp douE fonne do proguustie (vital fi ,wonouric) pot erisra $i'

l{rmmcsGcm!,W eame regnealxltE r*m ggogaosd$e grfl} * ne*msr.r,rte, .dar cete favora,bill d'i,n
rF.io$ dE repdhx@,uituL
 2. METODOLOGIA EXAMINARII CLINICE

Examinarea clinici se face dup[ o prealabil[ acomodare a animalului cu

mediul ambiental gi personalul medical veterinar. Atenfie deosebiti tebuie acordatd qi
aborddrii animalelor in aga fel incAt sI se evite accidentdrile, iar dacl este nevoie se
poate recurge qi la m[suri de contenlie manuali sau instrumentall, pentru ca medicul s[
poatd face o examinare corecti, completd qi fIr[ riseul accidentlrii.
Metodologia examindrii clinice a animalelor presupune cunoaqterea, insuqirea
qi aplicarea metodelor generale Si speciale de examinare, alcituirea gi respectarea
planului examindrii clinice a anirnalelor, preoum gi completarea foii de obsemalie
clinica.

2.1. METODE FENTRU EXAMINAREA CLINICA A ANIMALELOR.

Acestea sunt mijloace de investigare, cu ajutorul cirora medicui pune in

evidenll anumite rnodificlri morfologice qi funcfionale la animalul pe care il
examineazi in vederrea stabilirii tabloului clinic (simptomatologia unei boli).
Metodele de examinare clinicd se grupeazi in metode generale (obligatorii) Si
metode speciale (complementare).
ln continuare. se vor enunfa doar principiile generale ale acestora. Descrierea
fi
pe larg 9i modul de utilizare a acestor metode vor studiate ?n cadrul Tehnicii de
examinare a animalelor.

2.1.1. Metodele generale (obligatorii) de examinare sunt acele rnetode care

se folosesc obligatoriu in toate examin[rile clinice ale animalelor. Acestea so
utilizeazi
in crdinea expunerii lor - inspeclia, palpalia, percutia, ascultalia 5i aprecierea
temperaturii corporale - schimbarea acestei ordini ficfindu-se de citre medicul
exarninator numai in mod justificat gi intotdeaura dup[ ce s-a iEcut inspec{ia. Este
cazul bolilor infecfioase care beneficiazi, dupl inspecfie, rle aprecierea obiectivd a
i4 METODOLOGIA EXAMINAruI CTMICE

temperaturii corporale (termornetrie) cu scopul separirii anirnalelor cu hipertennie de

cele cu temperatura normali, dup6 oare se continu6 cu celelalte metode de examinare.
Neutilizarea unei metotle generale, llind considerati ca periculoasd sau inadecvatd
situaliei existertte, este hotbr6ti de medicul veterinar.

. lnspec{ia (latin. inspectio = a privi, a ce.rceta) satt obsemafia este:

2.1.1.1
prirna metodE generali de examinare a animalelor, care constd in culegerea datelor
ilinic. (semnelor <ie boal[) in special cu ajutorul vlzului gi in mai rnic[ m[sura
utilizffnd auzul gi mirosul.
Aceasta se realizeazi obligatoriu in doud etape, respectiv tn prima etapd se
face o inspeclie de la distcntd, care se coutinuE gi se oompleteazd in etapa a" rioua cu
inspecfia din apropiere.
Prin inspec{ia de la distan{i se culeg date privitoare Ia:
-identificarea animalului (specia, ras4 v6rsta, sexul. culoarea, particu-
laritalile de culoare, utilizarea etc.);
-comportamentul animalului (ioveqte, muqc[, impunge etc.):
-habitusul sau starea generali prezentd (conformafia, constitufia, starea
de intref inere, faciesul, temperamentul, atitudinile);
-semnele cle boat6 (localizare anatomici, descriere. caracteristici 9i
condiliile tn care se manifesti).
Inspeclia din apropiere (din pozilia de abordare) are ca scop clarificarea qi
completarea semnelor evicien{iate in prima fatA a irrspec{iei Ei culegerea de sentne noi.
care nu au fost observate la inspeclia de la distan{6.
CAnd inspec{ia se face cu ochiul liber se numeqte inspeclie directri si este
utilizatd in special pentru examinarea exteriorului animalului, iar cind aceasta se face
cu ajutorul unor instrumente (endoscoape) se nurnegte inspecgie mediatd 9i este de un
real folos pentru exarninarea internl a organelor cavitare (nas, laringe, trahee, esofag,
stomac, colon, vezicd urinarh, vagin, cavitatea abdominali etc.), urrnAnd a li descrisl in
cadrui metodelor complementare.

2.1.1.2. Patpalia (latin. palpatio: a atinge) este a doua metod[ generali de

examinare clinicl a animalelor qi const[ in perceperea tactilS (prin piplit) a semnelor
clinice, sesizabile la ugoara atingere sau la ap[sarea profundi a suprafe]ei corporale, a
<liversetor crgane ori lesuturi.
Prin aceastd metodf, se culeg date clinice manifestate prin sensibilitate
(termicd, tactilS, dureroasi), umiCitate, pozilie, form[, dimensiune, consistenlI, mobi-
litate, integritate, senzafii tactile speciale (crepitalii, flemismente).
in firnclie de locul unde se aplic}, palpa$a poate fi externd (pe suprafala
corporal[) sau internd (in cavitdlile naturale sau prin deschiderile care comunici cu
exteriorul).
intotdeauna palpafia se fbce ?n doud etape, la inceput superficiol, prin ugoara
atingere cu mina, apoi proftmd, prin aplsarea progresivi a regiunilor examinate.
Palpaiia profundd se poate face manual (direct, imediat), cu vdrful degetelor, cu palma
ori cu pumnul, sau instrumental (indirect, medidt), cu pense, ace, clegte de incercat
sensibilitatea copitei, sonde, frdnghii etc. C0nd palpalia profundl se face cu intensitate
 METODOLOGIA EXAMINARII CLINICE l5

foarte mare qi are ca scop stabilirea poziliei, dimensiunilor gi tbrmei organelor abdo-
minale (in special Ia animalele de talie mic[) se numegte palpajie profundipenetrantd.
Palpatia se poate realiza prin alwtecore (palpatie glisantd) sau prin apdsdri din
Ioc tn loc. Aceastd aplsare poate fi continttd (suslinutd) sau prin impingeri repetate
$ocwi) cu v0rful degetelor ftalotare) ori cu toati palma (sucusiuni).

2.1.1.3. Perculia (latn: percztssio: a lovi, a ciocini) este a treia metodd

generalI de examinare gi const[ in cioc[nirea (lovirea, percutarea) suprafelei corporale
a unui animal cu seopul de a produce vibrarea fesuturilor subiacente gi apari$a de
zgomote (sunete) cu anumite califfili care ne permit aprecierea stdrii fizice a structurilor
percutate.
Zgomotele (sunetele) de percutie rezulti in urma vibrdrii mai multor
componente ale zonei percutate (ex. la percufia toracelui vibreazd pielea, lesutul
conjunctiv, fesutul muscular, struchua osoas6, pleura gi fesutul pulmonar cortical) yi
permit aprecierea stdrii fizice a zonei respective pe o addncime de 6-7 cm gi o
suprafald cu un diametru de 4-5 cm.
Clasificarea zgomotelor (sunetelor) de percu[ie:
-sunete mate (sunete femurale) - obfinute pe zonele musculare, f.md aer;
-uratitatea absolut[ (hidric[) este datd de prezen{a colec{iilor lichide;
-sunete submate - sunt sunete intermediare intre cele mate gi sonore;
-sunete sonare (clare) - obfinute la percufia fesuturilor care confin aer;
-sunete hipersonore - obtinute la percu,tia zonelor cu aer in cantitate rnare gi
sub presiune;
-sunete cu rezononld particulard, ?ntAlnite la aparatul respirator gi care sunt
prezente in anumite situalii patologice (sunetul de oalS spart6" sunetul metalic etc.).
Caiititi le zgomotelor (sunetelor) de percufl e:
-frecvenya (tonalitatea) - este dati de nurnErul de vibra{ii pe secund6:
-frecven{a rnare - caracterizeazi sunetele subliri (inalte);
-frecven{a mici - caracterizeazi sunetele gloase (oase);
, -intensitatea (amplitudinea, tfuia, puterea sunetului) - este dati de mS"rimea
vibraliei:
-intensitatea mere - caracterizeaz[ sunetele puternice (clare, ample);
-intensitatea mic[ - caracterizeazd sunetele slabe (mate);
-durata sunetului - este datl de durata vibrafiei:
-sunete lungi;
-sunete scurte;
limbrwl (annonia) * permite distincfia (diferenfierea] sunetelor cu aceeagi
tonalitate qi este dat de suprapunerea pe un anumit sunet principal (ex. peste sonul
soncr, pulmonar) a unor vibralii secundare (date de particularitl;ile de specie, talie,
y6rst5, starea de ?ntrelinere etc.), dfurd rioul posibilit5li de timbru:
-timpanic (armonic) - produs de un numlr redus de vibratii secundare
(este caraeteristic toracelui animalelor mici);
-atimpanic (nearmonic) - produs de un nurnEr mare de vibra{ii
secundare (este caracteristic toracelui animalelor mari);
16 METoDoLoGIA EXAMINAzuI c LNtcs

-rezonanla * reprezinti amplificarea vibra{iei qi apare cand sub zona percutata

se g6se$te aer in cantitate mare (ex. in torace, abdomen sau subcutanat).
in afar6 de producerea sunetelor, perculia mai poate fi utilizatd pentru
aprecierea refiexelor neuro-rltusculare pe cale mecanici (vezi SNC), sau pentru
aprecierea sensibilitilii dureroase ori a unor senza(ii tactiie de rezistenfi (percugia
palpatorie).
Cind percufia se folosegte pentru stabilirea ariei de proiec{ie a unui organ
(pozilia, dimensiunile) se numegte percufie topttgraficd.

2.1.1.4. Ascultagia (latin ascultotio - a asculta) sau auscultayla (fi., en.

auscultation) este a patra metodi general[ de examinare, care constl in recepfionarea
auditivd a zgomolelor fiziologice sau patologice ce se produc in interiorul organis-
mului.
Aceasti metod6 se utilizeazi la nivelui aparatelor respirator, cardiocirculator 9i
digestiv, iar in cazul femelelor gestante pentru ascultafia cordului fetal, fiind singurele
aparate care produc zgomote in timpul activitiiii lor'
Ascultalia se poate faoe direct (imediat), aplicdnd urechea pe zona ce tretruie
examinatE sau indirect (mediat), cu stetoscopul (grec. stetos : piept, scopein
: a
cerceta,avedea)saufonendoscopul (gtec.fonos =sunet, endo:inluntru,scopein),

2.1.1.5. Aprecierea temperaturii corporale este a cincea metodd generalS de

examinare, care constd in verificarea subiectivtr sau obiectivi a cdldurii corporale a
anilnaielor.
Aprecierea subiectivd se poate face indirect (cu ajutorul datelor anamnetice.
prin inspeclie qi ascultalie) qi direct (prin palpa{ie):
-inspec{ia - oferi date referitoare la sindromul febril (stirile de excitalie sau
inhibitie cofticalE, hiperhidroza, usc&rea botului 9i a mucoaselor, frisoane etc.),
-palpafia - se face cu fa[a dorsal5 a palrnei c6nd se apreciaz{, temperatura
locala (zonald, regionalS) sau cu fafa palmard c6nd se apreciazd temperatura generalS
(aprecierea frcAndu-se pe anumite regiuni corporale);
-ascultatria - se face pentru inregistrarea modificirilor cardiace gi respiratorii
(frecvenqi, ritm, amplitudine) produse de cregterea sau scdderea temperaturii corporale
generale.
Aprecierr:a ohiectivd (valoricd) a temperaturii corporale - lermomefficr (grec.
therme = cildurd, metron = a misura) -se iace cu ajutorul tennometrelor (cu mercur,
electronice, benzi termice, captatoare termice de la distanfd). locul de elecfie la aninnale
fiind la nivelul rectului (valoarea standard a temperaturii corporale) sau la nevoie la
nivel cutanat, axilar. vaginal sau ?n pliul realizat la mucoasa obrajilor (aici valorile
mdsurate au nevoie de corecfie cu 0,1-1oC).
Valoarea temperaturii corporale normale Ia o specie are doul limite, una
superioar[ qi alta inferioar[. Valoarea superioar5 este inregistrati la animalele tinere, la
rasele perfecfionate (ameliorate), la femele, dupl efort sau seara. Valoarea inferioar[
este inregistratd la animalele bdtrdne, la rasele neperfecfionate (rustice), la masculi, in
repaus sau diminea{a.
METoDOLoGIA EXAMINARn cIruIcri 11

Pentru ca aceste valori sE fie reale, examinatorul nu va termometra animalele

imediat dup6 furajare, adlpare, defecare, efort, exploralii rectale sau clisme gi, de
asemenea, cdnd sunt prezente modificlri fizice la nivelul rectului (proctite, abcese
perianale) sau f uncf ion ale (par alizii, constipa{ie, d iaree).
Valoarea temperaturii corporale se inscrie in foaia de observafie clinic6, aldturi
de frecven{a pulsului qi a migcErilor respiratorii.
Semiologia temperaturii corporale cuprinde dou6 categorii de modificdri,
respectiv simptoamele Ei sindroamele termice.
Simptoamele termice:
-normotermle - temperafurl corporald normald;
-hQtertermie (hiperpirexia) Qtyrexis : acces de I'ebri) - temperaturi
corporal[ peste limita normal6;
-hipotermie - temperaturl corporal[ sub limita normal6.
Sindroamele termice cuprind sindromul de febrl (lattn febris) gi sindromul de
ldpotennie. Aceasta presupune creqterea sau sciderea temperafurii corporale, alituri de
modificiri metabolice qi func{ionale ale organismului.
Sindromul dg-febrd reprezintii cregterea temperaturii corporale peste limita
normal6, la care se adaugi manifestf,ri nervoase (abatere, convulsii). respiratorii
(tahipnee), cardio-circulatorii (tahicardie), digestive (anorexie, constipalie), urinare
(poliurie), musculare (tremurdturi), uscarea mucoaselor (xeroftalmie. xerostomie),
cutanate (horipilafie), hematologice, biochimice etc. Acest sindrom evolueazi in trei
stadii: stadiul ini[ial (incrementum) * de ascensiune, de creqtere a temperaturii
corporale; perioada de stare (fastigiunt) sau de virf a febrei gi stadiul de sc:ddeye
(decrernentum) * de declin al febrei, care se poate terminain criz6. (in cAtcva ore) sau
in lizl (in citeva zile).
Clasifi carea sindromului febril:
-dup[ gradul hipertermiei in perioada de stare:
-fbbri latentl-- temperatura este normall, dar sunt prezente celeialte
modificlri (la animalele cahectice);
-febri relativi - temperatura este la limita superioarl a valorii
norrrrale, al5f.rri de celelalte modificiri ale sindromului febril;
-febra adinamici * temperatura creqte cu cdteva diviziuni deasupra
limitei superioare nonnale, dar sunt prezente qi celelalte modificlri;
-febra uqoari (subfebrilitatea) - temperatura cregte cu maxim loC
peste valoarea normal[; sunt prezente ;i celelalte modifictrri;
-febra n'lijlocie (mcderat[) - temperatura crelpte cu l-2 "C peste
valoarea normali superioarS; sunt prezente qi celelaite modificlri (in boli
cronice, inflamalii localizate, postoperator);
-febra mare (ridicati, inalt[) - temperatura creqte cu 2-3oC peste
valoarea superioari normal6; sunt prezente gi celelalte modific[ri;
-febra foarte mare - temperatura cre$te cu rnai mult de 3oC peste
valoarea superioarl normald; sunt prezente qi celelalte modificdri (in antrax,
septicemie).
-dupd durata perioadei tbbrile:
r8 METoDor.oGrA ExAMTNARI clrNtcr
-febra efemerl - dureazd cdteva ore sau l-2 zile (in febrele de
lransport);
-febra acutl - dureazd pAnI la 10-12 zile (in majoritatea bolilor
infec[ioase);
-febra subacut6 - dureazd intre I0 gi 30 zile (in pleurezii, jigodie,
gurmd);
-febra cronici - dureazd luni sau chiar ani (in tubercuioz5).
-dupI aspectul curbei termice in perioada de stare:
-febra continul (in platou) - cu o variafie termicd zi]nici mai rnicl de
loC, fbri ca temperatura sd revini Ia normal in aceastd perioadi (in pneu;nonia
lobarS, francl a calului);
-febra remitentii (in din{i de fier[strdu), cu o varialie termicl zilnicit
mai mare de loC (in nefrite, in bronhopneumonia bovinelor);
-febra recurenti (ondulatd) - presupune altemarea unor perioade lungi
feblile cu perioade la fel de lungi afebrile (in tuberculoza bovini, rnorv6,
anemia infecfioas[ a calului);
-febra intermitenti alternarea de puseuri febrile scurte cu
temperatur5 foartd mare, cu perioade lungi de revenire a temperaturii la normal
(in sthrile piemice, in parazitoze);
-fbbra atipicd - c6nd curba termicf, nu respectf, nici unul din modelele
descrise (in toxiinfectii).
-dup6 etiopatogenie (origine):
-febra septicd - provocatd de germeni int'ecliogi;
-febra asepticl - provocati de factori neinfecfiogi:
-febra de resorblie a proteinelor * apare in enterite, arsuri,
nefrite;
-febra medicamentoas6 - apare in urma administririi de
cofeind, preparate im unoglobulinice, vaccinuri, NaCl,
posttransfuzional;
-febra neurogend - consecutiv insolafiilor, gocului caloric,
tumorilor localizate la SNC, rnugcEturilor animalelor
veninoase etc.
$i.nglromul de hipotermie reprezintl o scddere sub limita normald a tempera-
turii corporale, la care se adaugd modificdri ale marilon fuircgii.
Acest sin<irom este prezent in colapsul circulator, hemoragii mari, cornd,
endocrinoze, uremii, paralizii, anestezii generalizate, insulicientp hepatice qi renale,
intoxicafii sau cdnd animalele sunt {inute in locuri cu temperaturi foarte scdzute
(inghe{). CAnd temperatura corporalI scadc, iar frecvenfa pulsului creste pe o perioad6
de timp, este un prognostic grav pentru animal.

2.1.2. Metodele speciale (complementare) sunt acele iuvestiga{ii care

completeazl metodele generale pe perioada examinirii clinice a unui animal gi se
grupeazE in metode frzice, biochimice qi biologice.
 do

F. M. V.
METODOLOGIA EXAMNARII CLINICE B;BLIOTECA l9

2.1 .2.1 . ltletodele liziee Vetednart

-mdsurdtorile - pot fi rnetrice (de lungirne, inilfime, circumferinfE, diametru),

de greutate, de densitate, ale tensiunii arteriale etc.;
-tehnicile de laborator - vdscozitatea, puncful crioscopic, hematocriful,
VSH-ul, fcrtometria, spectrornetria, examenul microscopic, p}tr-ul, numdrarea
elernentelor figurate ale sdngelui etc.;
-endoscopiile (grec. endos = in6untru, scopein = a cerceta) sunt tehnici care
perrnit examinarea prin inspeclie, cu ajutorul endoscoapelor. a unui organ cavitar. In
funclie de organul examinat tehnica se nume$te: rinoscopie, laringoscopie, traheo-
scopie, bronhoscopie, faringoscopie, esofagoscopie, gastroscopie, ruminoscopie, recto-
scopie, toracoscopie, laparascopie, cistoscopie (penfu vezica urinard), colposcopie
(pentru vagin qi coi uterin);
-sandrlele/cateterismele - sunt tehnici de explorare a traiectului unor canale
naturale sau patologice, cu ajutorul sondelor/cateterelor (tuburi groase/subliri din
sauciuc sau plastic, flexibile) sau t[jelor (canulelor) metalice. Ex. explorarea rumenu-
lui se numeqte sondaj buco-esofago-ruminal, iar a stomacului la cal, sondaj naso-
esofago-gastric (in medicina urnani pentru sondajul stomacului gi duodenului se
utilizeazl noliunea de tubaj gastric qi duodenai);
-puncliile exploratoare (biopuncfiile, centezele) presupun in{eparea
(perforarea) uncr organe sau fesuturi eu ajutorul acelor sau trocarelor (ex. rumino-
centeza, toracocenteza, laparacenteza, craniocenteza, hepatocenteza etc.). Prin aceste
tehnici se pot elimina gaze, se pot drena sau recolta lichide ori se pot recolh fragmente
de fesuturi;
-deschiderile cavitdyilor sau organelor cavitare (ex. toracotonria, Iaparatomia,
rurninotomia, gastrotomia, traheotomia, trepanafiiie etc.);
-raclajttl (chiuretajul) - curd[irea (rizuirea) cu ajutorul unei chiurete a unei
cavita{i nafurale (uter, conduct auditiv etc.), a unei pl5gi sau a unei cavitili patologice
(ulcer, fistuli, alveoli dentard etc.) cu scop de diagnostic sau de hatament;
-hiopsia - presupune prelevarea unui fragrnent de fesut sau organ de [a un
animal viu, in vederea examindrii histologice;
-electrcgrafiile - sunt inregistrSri grafice ale biocurenfilor rezultafi din
activitatea energetici celr-rlari a unui organ, ca de exemplu:
-electroencefalografia (EEG) - inregistrarea activitagii bioelectrice a
encefalului. Electrozri in acest caz sunt aSezali pe suprafala cutiei craniene.
Cdnd electrozii sunt plasafi direct pe scoar{a cerebrall, tehnica se numegte
electrocorticografi e (ECoG);
-electrocardiografia (ECG) * inregistralea biocuren{ilor de acfiune
produpi de activitatea cardiacS;
-electromiografia (EMG) - inregistrarea biocurenfiior chre se produc
in rnugchii aflafi in repaus sau in activitate;
-electrokinrografia - inregistrarea motilititii unor organe: pulmon,
intestin;
-electraforeza - separarea prin rnigrare intr-un c6mp electric a diferitelor
componente proteice (ex. fracliunile proteice serice);

Ls+ n*lw
 20 METoDoLocIA EXAM INARr cln'ilcn
-termografierea - inregistrarea temperaturii (radia{ia infrarogie) emisi de
{esuturile in care sunt leziuni inflarnatorii sau tumori, cu ajutorul termografului;
-ecogt'afierea = ultrasonografierea (grec. echo ecou, graphein
inregistrare) - presupune inregistrarea ecouriior produse cie ultrasunete atunci cAnd
traverseazl diferite medii sau structuri;
-t'adiodiagnosticul - utilizarea radia{iilor ionizante (X, gama, beta, alfa etc.)
cr.r scop de diagnostic la om qi animale;
-rezonanla magneticd nucleard (RMN) tehnicx pusd la punct in anul 1980,
-
utilizeazA un c6mp magnetic cu o anumitS. frecven{i, c6mp care produce fenomenul de
rezonanll la nivelul protonilor atomilor de hidrogen din lesuturile bic''logice. Aceast[
rezonanlE. este tradusi in semnale electromagnetice care forrneazi imaginea pe un
monitor;

2.1.2.2. Metodele biochimice

Acestea sunt metode care evidenfiazd calitativ gi- cantitativ anumite

componente biocirirnice orghnice sau anorganice ale organismului:
-metodele calitative semnaleazd prezenta sau absenfa unei 'componente
biochimice normale sau patoiogice in proba anali'zatd" (ex. in condilii nornrale nu suni
prezente proteine in urind);
-metodele cantitative se utilizeazi pentru componentele biochimise care pot fi
notmale intre anumite limite, dar devin patologice cdnd cantitatea este mai mare sau
mai micd decat limitele normale admise (ex. cantitatea de uree din s6nge pi urin6).
in aceasti categorie se incadreazl determinirile biochinrice-ale confinutului
ruminal, sucului gastric, materiilor fecale, sdngelui, urinei. I-,.C.R. etc.

2. i .2.3. Metodele bio logice

Ivletodele biologice se referi la izolarea, identific.area gi tipizarea bacteriilor qi

vintsuriior, identificarea parazililor gi ciupercilor, diagnosticarea serologica (titrul 4e
anticorpi specifici) sau alergicd (tuberculinarea, maleinarca) a unor boli inf-ectioase sau
parazitare, bioproba prirr inocularea unor produse in ou[le ernbrionate sau la animalele
de experien[5.

***
tntrucdt railiodiagno.sticul gi ecodiagnosticul sunt tehnici speciale folosite uzual
in medicinl, de asemenea in cadrul facultElii noastre, in continuare vom defini c6teva
no{iuni de bazi din domeniile ecografiei, radiologiei gi a tehnicilor radiologice
medicale, strict necesare oriclrui medic veterinar. Ecografierea aldturi de tehnica
radioiogici sunt cele dour metode debazaale Diagtosticului Imagistic.

Ecografierea
Ecografierea (en. ultrosonography, sonography; fr. echography) clinicd este o
metodd rapidl qi practic ,,inofensiv5" de examinare a organelor pi lesuiurilor omului gi
animalelor, prin utilizarea ullrasunetelor. Folosirea ultrasunetelor ?n diverse dornenii
 METoDoLocrA ExAMINARfl cln'ucB 21

de activitate a inceput dupl anul 1940, iar tn medicini pentru diagnosticul diferitelor
afecfiuni, tehnica a fost inhodusd incepind cu anul 1970. Evolufia rapidi a acestei
tehnici qi implicarea ei in toate sferele medicinei este evidenliatl gi prin faptul c[ s-a
trecut intr-un timp relativ scurt de Ia ecogratierea cu scop de diagnostic (cu multiplele
ei variante) la ecogafierea interventionald (ghidaj ecografic pentru punc{ie-biopsie,
scanare intraoperatorie, spargerea calculilcir, terapia afecflunilor osteoarticulare etc.).
Ultrasunetele suni radiaqii utilizate in ecografiere qi toate variantelc acestei
metode de examinare ia animale pi om.
Principalele proprietdli fizice ale ultrasunetelor. Ultrasunetele se gtropagd in
mediu prin vibralie acustici de [a o nioleculd la aita, deci una dintre condiliile necesare
pentru transmiterea acestora o constituie prezenla urui rnediu (solid, lichid, gazos), ele
neputendu-se propaga in vid. intr-un mediu omogen ultrasunetele se propagd tn linie
dreapt[. Intr-un rnediu neomogen, ultrasunetele sunt reflectate la limita de separare a
mediiilor cu densit6li diferite. Ultrasunetele nu pot fi recep{ionate de urechea omului gi
a mai multor specii de animale, intrucdt frecventa lor depdgeqete cu mult frecven{a
sunetelor. !'recven[o ultrasunetelor este peste 20 kl{z (1 Hz : Hertz : 1 ciclu,
vibrafie/sec; I kHz : KiloHertz : 1000 cicluri/sec; I MHz : MegaHertz : 1 milion
cicluri/sec). [n medicin[, foecvenfeie cele rnai utllizate sunt cuprinse intre 2-7 MLlz sau
uneori chiar intre l-20 MHz. Ultrasunetele sunt caracterizate Si de lunginteu de undd,
adici de distanla dintre o bandi de compresie (densificare) gi una de rarefetcfie, deci
lungimea unui ciclu complet. Frecvenfa Ei lungimea de undi sunt invers proporfionale:
ctr cdt frecven{a este rnai mare, cu at6t lungirnea de undd este mai mici. AIte proprietafi
afe ulhasunetelor sunt legate de viteza cu care se propag[ in diferite medii (ex. in apd
cu 1540 mis, in fesut osos cu 3000-4000 m/s), intensitatea (amplitudinea) $ energiu
acestora.
in contact cu mediul, ultrasunetele pot suferi procese de absorblie. atenuare $i
reflexie. Practic, in orice organism existd (esuturi care absorb ultrasunete, altele care [e
atenueazd sau le reflectd, ddnd posibiiitatea ca acestea sI fie captate de sonda
ecografului, prelucrate gi afiqate pe un display. Reflexia, presupune reintoarcerea la
emildtor (trmrsductor, sond6) a unei cantitS{i de ultrasunete (ecouri), cantitate care
depinde de densitatea (ecodensitatea) organului examinat (principiul puls-ecou satr
ernitere-reflectare de ultrasunete) qi care std. 7a baza ecogratiei (reflectoscopiei). O
particularitate a reflexiei esie fenontenul Doppler, specific structurilor ultrasonate in
momentul miqcirii acestora, particularitate care este folositd in tehnica Doppler.
Efectul Doppler presupune modificarea frecvengei ecoului (ultrasunetelor) cdnd
corpurile se mi6c6. Cind un corp (retlectant) este sta{ionar gi asupra lui se aclioneazi
cu ultrasunete, fiecven{a undelor emise citre acesta, c6t gi a celor reflectate, este
aceeaqi. DacI acest corp nu este staflonar, deci se miqc5, atunci apare f'enomenul
Doppier: c6nd corpul se apropie, frecven.ta undelor reflectate (ecoul) cregte (se
comprinri undele), iar cdnd corpul se in<iepirteazS, frecvenfa undelor refiectate scade
(se lSrgesc undele).
T'ehnica ecograficl evoluat foarte rapid, in special prin utilizarea de
a
ultiml generalie.
transductori (sonde) qi sisteme de afiqaj de
Transductorii sunt formafi din diverse rnateriale (cua(, titanat de bariu,
inateriaie ceramice etc.) capabile sE lransfonne energia electricd in unde sonore,
22 METODOI,OGIA EXAMII{ANiI CLINICE

respectiv ultrasonore (ultrasunete) prin fenomenul piezoelectric. In practicd sunt

folosite mai multe tipuri de hansductori in funcfie de zcna, lesutul sau organul care
trebuie ecografia! dar toate tipurile (in cont de cAteva principii de bazl printre care
rezolu{ia spafialE (posibilitatea evidenfierii celor mai apropiate puncte), sensibilitatea gi
mirimea sondei.
Dupd modalitatea de a"fiSaj a inraginii pe un display, tehnica eeografic6 se
poate face in modul A, B, M sau T-M.
Ecografierea tn motlul I (Amplitude Mode). presupune inregistrarea numai a
amplitudinii ecoului. Practic ultrasunetele transformate in sernnal electric se reinrorc Ia
monitor sub formi de puncte componente ale unei linii sinusoide pe un grafic. in
medicina veterinar6 este folositi pentru misurarea grosimii stratului de grEsime
subcutanati ia porci.
Ecografierea tn modul B (Brightiress Mode), presupune transiormarea
?nregistrlrii liniare a amplitudinii din modulul A, irr puncte luriinoase (pixeli) pe un
display. Luminozitatea este direct proportionala cu intensitatea ecoului, deci pe ecran
apar in ciiteva secunde de la ccografiere, imagini in scala gri (de la alb la negru).
Functele luminoase presupun prezenla unui ecou puternic, in timp ce punctele negre
presupun absenla ecoului, iar nuan{ele de gri presupun ecouri inteirnediare ca
intensitate. Din 1963, ecografierea in modul B se face in timp real (Real-Tirne)" ceea ce
presupune aparilia instantanee a imaginii pe ecran. Irnaginea anatomicd obfinuta pe
display este in doui dimensiuni, ceea ce face ca ecografierea in mc.rdul B sd fie cea mai
utilizatS in aplicatiile medicale: ecografierea clasicl alb-negru, ecogralierea compu-
tei'izatil, ecografierea color oomputerizati, ecotomografierea (imagini ecografice pe
sec{iuni de organ sau fesut), endoscopiile cu ultrasunete (ecografierea endorectalS,
endovaginalS sau transesofagiani) etc.
Ecografierea in modul M (Motion Mode) sau T-M (Time-Motion Mode) esre
ecopgafierea in modul timp-miqcare, cu utilizare pentru inregistrarea ecouini in special
de Ia nivel ul aparatului cardiosirculator (ecocardiografi erea).
Tehnica Doppler (Ultrosonografierea Doppler, Ultrasonografienea Doppler-
Duplex, Ultrasonografrerea Doppler color etc.) exploateazd fenomenul Doppler
(inregistrarea ecoului in mipcare) fiind vorba de o monitorizare a unei pdrti nrici dintr-
un organ care se migc6 intr-un interval de timp (de aceea sunt necesare doui sonde: una
care ernite ultrasunete gi alta care primegte ecoul). Tehnica este utilizati pentru
detectarea circulaliei sdngelui, diferenfierea 'tenra-arter1,; depistarea obstructiilor.
detenninarea debitelor sanguine din cord 5i vase.
Acuratefea unei imagini ecografice depinde de trei parametri: performanla
aparatului, experienfa examiuatorului gi pregdtirea animalului. Daci primele rloul
situalii nu pot fi influenlate semnificativ la un anumit rnoment, ultimul parametru
respectiv pregdtirea animalului pe-ntru examinarea ecograficd, poate fi adus in condilii
cdt rnai optime pentru examinare. tn acest sens trebuie retiirute aspecte specifice
"et"uu
medicinei veterinare, Pentru ecografierile abdominale este reccmandabii ca aninralul s6
nu m[n6nce cu 6-10 ore inainte de examinare, cu exceplia urgenlelor unde acest iuoru
nu este posibil. Pentru o examinare cdt mai corecti este necesar[ eliminarea gazelor de
la nivelul tubului digestiv. prin administrarea de cdrbune medicinal etc. Pentru
examinarea vezicii urinare $i a zonei pelvirre este bine cavezica s[ fie serniplin[ sau
 METoDoLocrA EXAMINART ctn ucB 23

chiar plin6. in caz conhu' se pot adrninistra iichide cu l-2 ore itainte de examinare.
I)ac[ este necesar se va rscurge la conten{ionarea animalelor sau chiar la tranchilizarea
acestora, pentru ca ele s[ fie c6t mai linigtite in momentul exarnirrlrii. Fozifionarea
animalului (in clecubit dorsal, Iateral sau tn staiiune) depinde de tesutul (organul)
ecogra.fiat, pentru a folosi eficient ferestrele acustice. Tunsul sau rasul p6rului pe aria
de proiecfie a organului ce urmeazl a fi examinat este o practicd curent5 in medicina
veterinari. A.dminisfrarea gelului ecografic sau umectarea pielii inainte de exarninare
este obiigatorie peritru o perfect[ fixare a sondei pe piele. Trebuie relinurt gi aspectul c6
grtrsimea cutanati este un factor limitativ al acestei metode de examinare. Ap6sarea
continud a sondei la nivel abdominal ajutd la recepfionarea unei mai bune irnagini prin
deplasarea lateral[ a gazelor digestive sau printr-o apropiere rnai mare de organul
examinat.
Tehnica cle lucru. inainte cle aplicarea son,Jei pe piele, se ?ntinde un strat gros
de gel r:cografic, atit pe sondi cdt gi pe piele, pentru o bunl fixare a sondei pe plele
prin eiiminarea aerului dintre ele gi formarea unei ,,fbrestre acustice" optime. Sonda in
contact cu pielea se poate migca practic in toate direcliiie, ddnd posibilitatea
vizualizdrii unui organ din mai rnulte unghiuri, cu rezultate foarte bune in ceea ce
privegte pazilia anatomici, f,orma, m[rimea, structura gi chiar dinamica unor organe
sau fluide (sdnge). Un puls de ultrasunete lansat c6tre corp se reflect5 sub formi rle
ecouri citre transductor (sondi) care le transiormf, in pulsuri de tensiune. Aceste
pulsuri de tensiune sunt prelucrate gi afiqate pe un rnonitor sub form[ do imagine video
in alb-negru sau c.olor.
Interpretarea iwuginii ecografice. Ecourile prirnite la sond[ depind de
ecodensitatea fesutului examinat. Astfel, un ecou cu intensitate fioarte mic[ sau lipsa
ecoului (in cazul {esuturilor care absorb ultrasunetele) influenleaz[ foarte pulin iau
deloc imaginea monitorului, acesta avAnd o culoare apropiatd de negru. C&rd ecor:l are
o intensitate medie (este cazul {esuturilor care reflecti pa(ial ultrasunetele), pe ecran
vor apirea imagini in nuanfe rie gri cu dilbrite intensitili. Dacd ecoul esie foarte
puternic (fesuturi care reflectd aproape in totaliiate ultrasunetele). pe ecran va apdrea o
irnagine albd, puternicI. Pentru a nu se produce gregeli de interpretare, lrebuie avut in
vedere faptul ci existi. ecografe care au posibilitatea afisfii inverse a nuanlelor de gri
pe un monitor (albul devirle negru gi invers). in inteqpretarea imaginii ecografie
(serniologia ecografici) h'ebuie
sI se fin6 cont d6 ecodensitatea (intensitatea Jcoului
care este dependentd de ecotlensitatea organului) qi omogenitatea
iesutului examinat.
Dupd ecogenitate (ecosemne) iir organism se pot glsi struchrri:
-hiperecogeme: fesuturi cu ecouri fbarte intense qi care apar albe pe ecran
(oase, gaze, grdsim,e etc.);
-ecogene: {esuturi cu ecouri intense gi care sunt evidenfiate pe ecran prin
diverse nuanfe de gri ciescleis (ugor luminoase), aici incadnindu-se majoritatea
organelor parenchimatose normale (ficafu t, splina);
-hipoecogene (slab ecogcne): fesutiri ou ecouri slabe gi care apar pe monitor
mai intunecate (gri inchis), cum sunt mugchii, corticala renall etc.
-anecogene: fesuturi care nu produc ecou ;i care apar pe ecran in negru (este
cazul mediilor lichide omogene, cum ar fi urina din vezica urinar5, bila din yezica
24 ME'TODOLOG IA EXAN,IINARII CLINICE

biliarfl). Practic ultrasunetele traverseazi aceste (esuturi, oprindu-se in structurile

tisulare profunde.
lzoecogenitatea definegte un tesut cu o ecogenitate a^sem6ndtoare cu a
lesuturilor ?nvecinate.
In privin{a pozi{ionlrii unui organ sau fesut trehuie re{inut faptul c[ marginea
dorsald a ecranului este reprezentati de sondd ;i contae:tul acesteia cu pielea, sub
aceasta, ?n functie de direc{ia sondei Ei puterea de penetrare, se gdsesc organele
ecografiate. Ecograma reprezinti imprimarea imaginii ecografice pe un suporl (h6rtie,
plastic).
Existi posibilitatea ca pe parcursul examinlrii ecografice sd se intAlneasci gi
arte.facte. Acestea, in general, sunt considerate informatii ecografice nereale ale unor
structuri anatomice, datorate mai multor cauze, printre care: zgonlote ce pot interfera
cu imaginea ecograficl (produse de vibralia unor {esuturi sau chiar de cArnpuri
electrice), umbrirea acustic[ (produsl de oase gi gaze), int[rirea posterioari (produsd
de lichide), ecourile multiple (imaginea in oglindd, produsd de diafras,m), erori de
vitez6 ale ultrasunetelor in diferite fesuturi, cleschiderea fasciculului, ibnonrene de
difuziune gi reflectare nespecifice etc.
Efectele ultrasunetelor asupra lesuturilar vii. Pentru lesuturile niature (om qi
animale adulte) se pare cI ultrasunetele produse de ecograf nu au o actiune directi
nefavorabili, irnadiatd sau in timp.
Discufiile medicale sunt axate in special pe utilizarea acestei tehnici la nivelul
organek:r genitale qi in special la nivelul uterului gestant (embrioni gi fetugi).
Ernbrionii qi fetuqii sunt mai sensibili in general gi existd deci posibilitatea de a se
produce efecte biologice nefavorabile in acesle stadii evolutive prenatale.
Dacd diagnosticul cu ultrasunete (imagistica) folosegte pulsuri scurte, fiind mai
putin ddunltoare organismului, in schimb terapia cu ultrasunete, care folosegte o
expunere continud sau bombardare cu radialii a organisrnului este mult mai d[und-
toare. crescfind pericohrl producerii efectelor negative asupra organismuiui viu.
Practic, ultrasunetele produc la nivelul organismului doud efbcte biologice
negative, bine studiate: incdlzirea lesuturilor ultrasonate qi fenomenul de cavitafie in
urrna vibra[iei acestora.
incilzirea lesuturilor ultrasonate (crefterea temperaturii cu 1,5-2,5 oC peste
temperatura normalS a corpului) este prezente gi semnificativS, cu tmpact mai serios
asupra mucoasei uterine inainte de nidafie qi i^n primele stadii de evoluiie ale
embrionului, cAnd qocul termic poate produce moartea embrionului sau avort.
Cercetrrile efectuate pe anirnale (goareci, porci, mairnu(e) au pus in evidenii gi
posibilitatea apariliei de modificdri teratogene (rnicrooftalmie, microencefal etc.). La
animalele adulte efectul hipertermiei este evident in special la nivelul nriduvei osoase
hematogene. T'otugi ecografele care produc o incilzire a embrionului sub l"C, se pare
c[ nu au efecte nedorite in diagnostic.
in unele fesuturi. in condifii fiziologice gi patologice se pot forma bule
microscopice <le gaz. Aceste bule in contact cu ultrasunetele, intr[ tn rezonanfi, incep
sd osciieze (vibrez-e), se mdresc in volum gi se sparg prin implozie, producdnd mici
cavitili (microieziuni) in .tesuturile in care sunt prercnte. Efectul a fost demonstrat
 METoDoLoGIA ExAMrNA.TI cr,rucB 25

pentru terapia cu ultrasunte, dar nu pentru diagnosticul cu ultrasunete (aceasta nu

exclude insl prezen{a fenornenului gi in ecodiagnostic).

R.adiolagia
Radiologia (latn. radiw : ra?A + grec. logos : gtiinf[) este qtiinfa care se
ocupl cu studiul originii (radiogeneza), calitifilor (radioactivitatea) pi utilizdrii
radialiilor naturaie gi artificiale in mediul inconjuritor qi societate.
Radia[ia este acfiunea de emisie gi propagare in spaliu a unor unde san
particule. Aceste radiafii pot avea origine natural5 (radiafia solar6, cosrnicd, teluricd
etc.) sau artificial[ (produse de om).
Indiferent de originea lor, radiatiile sunt energii emise de anumite componente
atomice sau nucleare gi care, dupl,formele de energie pe oare le incorporeazI, se pot
eonstitui fie ca radiafii corpusculare (fascicule de panicule atomice gi subatomice, cu
masd de repaus diferit[ de 0, cu sarcinl electricd gi cu viteze de propagare diferite: ex.
radiafia catodicd, radia]ia beta, radiafia protonicS., radia{ia alfa, radialiile neutronice,
radialiile cosrnice etc.) sau ca radiafii electromagnetice (unde oscilatorii ale cdmpului
electric qi magnetic, unde electro-magnetice, fotoni, cu masi de repaus 0 gi propagare
in spafiu cu viteza luminii: ex. radialiile X, gamm4 hertziene, radar, infrarogii,
Iuminoase, UV etc.).
Dupd, proprietdlile ionizante, radia(iile se pot clasifica in:
-radiafii ionizante:
-radialiile corpusculare - toate tipurile;
-radiafiile elechomagnetice: X, gamma, radia$ile caracteristice, radia-
liile de fr6nare, radialiile de granild;
-radia{ii neionizante:
-radiatiile electromagretice: radiafiile acustice (sonore), calorice
(infrCIogii). vizibile (luminoase), ultraviolete (UV).
Dupi rnodul cum radia(iile se pot propaga sau nu in vid:
-radiafii care se pot propaga in vid (radia{iile corpusculare gi electro-
magnetice);
-radiafii care nu se pot propaga in vid (sunetele qi ultrasunetele).
Sursele de radia{ii sunt de hei feluri:
-surse inchise - orice material radioactiv nahlral sau artificial incorporat solitar
(inglohat) intr-un material nedispersabil sau inchis intr-un invelig etanq (?ncapsulat),
care prezintii o rezistenld mecanicl, termicd sau fizico-chimicl suficientd pentru a
?mpiedica, in condifli normale de utilizare, orice imprdqtiere a materialului radioactiv
confinut gi orice posibilitate de contaminare. Aceste surse de radiagii se pot utiliza
pentru radiografii medicale, telegammaterapii, radiogpafii industriale, ca generatori de
ioni etc.;
-sutrse deschise -- orice material radioactiv care tn condilii normale de utilizare
se poate rlsp6ndi provocdnd contaminEri. De aceea, pentru medicinl se va alege
radionuclidul (izotopul radioactiv, radioizotopul) cu toxicitatea cea mai mic6. in
aceastl categorie intrl: ':
26 METoDoLoGTA EXAMrN.A.rur crrN rce

-produsele radiofarmaceutice sub formd de solu{ii injectabile sau

pulberi liofilizate, utilizate in scop de diagnostic (ex. scintigrafierea), tratament
(ex. aurul, iodul radioactiv) sau pentru cercetare medicalI;
-produsele raciiochimice: ex. soluliile radioactive utilizate in radio-
imunoanalizl (RIA);
-cornpugii marcafi cu radioizotopi (atomi sau molecule marcate cu
radioizotopi, trasorii radioactivi), ex. C6F{6 marcat cu 82 Br;
-generatorii de radia(ii - orice instala{ie, aparat sau dispozitiv care, folosind
procesul de accelerare a particulelor sau alte procese atomice, genereazd radiafii
nucleare, ca de exemplu:
-instalagiile rdntgen - surse de radiafie X:
-reactorul nuclear (stalionar sau pulsator) - sursd de neutioni;
-acceleratorii de particule: acceleratorul linear (sursd rle protoni),
betatronul (sursi de particule beta), ciclotronul (sursi de protoni), sincrotronul
(sursd de electroni pi protoni). levatronul etc.

Radiobiologia este o componentl a radiologiei care se ocupd cu interacfiunea

dintre radialiile ionizante';i materia vie. Aceste radiafii au proprietatea'de a ioniza
substratul pe care il strdbat (organismul viu), dar gi mediul in care acesta trlieqte,
ionizare care peste anumite limite este diunitoarp viefii. Radiobiologia este un
domeniu vast care cuprinde: radioactivitatea, radiochimia, radiogenetica, radio-
diagnosticul medical, radioterapia, radioprotecfia, radiointoxica{ia (radiopatologia). De
interes practic pentru medicina umand qi veterinarl sunt radiodiagnosticul gi radio-
terapia din care decurg mdsurile de radioprotecfie gi cunoa$terea semioticii radio-
intoxicaliei, capitole care compun Radiologia medicald (Medicina radiapiilor\,

A. Radiodiagnosticul (R6ntgendiagnosticul, Rxdiagnosticul. examenul

radiologic) - este o ntetodi complementard a examenului clinic, care constd in
utilizarea cu scop de diagnostic la animale ?n special a radiaflei X.

Radialia X (mod de producere, naturd, proprietdli)

Radialia X (Rdntgen) descoperiti de W. K. Rdntgen in anul 1895. este radialia
cea mai utilizat'/a in scop de diagnostic la anirnale qi om. Aceasti radia{ie este produsE
intr-un tub generator de raze nurnit tub radiogen (ex. Colidge), tub din sticid, vidat,
unde datoritd diferenlei mari de tensiune a curentului electric (20 - 140 kV) electronii
sunt smulqi din filamentul incandescent al catodului, atragi pi lovili cu rnare vitezd in
anod, de unde rezulti x 98 oA energie termici (clldurl) gi numai 2 Ya energie radiantE
din care face parte gi radia,tia X. Generatorul de radialie X este acoperit de o carcasl
metalicl (blindaj) gi este prev6zut cu sisteme de dirijare, limitare gi filtrare a radialiilor,
precum gi cu sisteme de alimentare cu energie electricd qi ricire. Radia{ia X este de
naturl electromagneticfl, invizibilS, cu lungimea de undd cuprinsl intre 0,05-200 A gi
viteza de propagare in spa{iu de 300 000 Km/sec. Se propagi in spa{iu sub formE de
unde, in linie dreapt6, dar in toate direcliile. Energia radia[iei este de 50-300 KeV 9i
scade invers proporfional cu p6tratul distanlei de sursa radiogeni. Un fascicul de raze
X este caracterizat de o anumit[ intensitate (cantitatea de razelunilatea de timp) gi de o
 METoDoLocLA EXAMINATI cI,n-ucg 27

anumitd duritate (puterea de pdfr'undere - penetra-bilitatea). Aceasti penetrabilitate

depinde de substratul traversat (unele corpuri sunt sh[bltute foarte u;or, cum surrt
aerul, pulmonul, altele absorb radiagia X, cum sunt plumbul, fesutul osos). Asupra
organismului viu radia{ia X produce ioniziri gi excitdri ale atomilor, ambele avAnd
efecte nefavorabile.
Pentru stabilirea diagnosticului radiologic se utilizeazi o multitudine de tehnici
dintre care enumerim:
-rctdioscopierea - tehnici de examinare a imaginii formate pe un eoran
fluorescent prin expunerea unei p[(i din corp intre eoran gi generatorul de razeX;
-rariiografierea - tehnicl de inregistrare pe film a unei pa$ din corp expusd la
razele X;
-microradiofotografierea (radiotbtografierea, MRF) - tehnic6 de examinare
care presupune obfinerea de imagini radiografice miegorate, aceste irnagini fiind
realizate prin radioscopiere (este utilizatE in verificarea periodicd, de mas6, a
tuberculozei umane);
-tomografierea - este o radiografiere pe sec{iuni fine a unui organ, in urma
rotirii simultane a tubului radiogen gi a filrnului in jurul unei axe a organului examinat.
incep6nd cu anul 1980 se utllizeazLmai multe variante ale acestei tehnici, printre care
g i to nio grafi a axial i comp uterizate (TAC, tomoden sit<lmetria, scannin g) I

-scintigrafierea (gammagrafierea) - tehnicl de inregistrare a radiafiei (in

specialradiafia gamma) sub form[ de puncte, dupi ce s-a injectat o solu{ie radioactivi
cu afinitate pentru un organ sau tesut (se utilizeazS pentru tiroidi, ficat, rinichi, inimd,
pulmon, creier);
-seriografierea - tehnicd de obfinere a imaginilor radiografice succesive, ?n
migcare, ale aceleiagi regiuni anatomice, pe acelaqi film;
-radiocinemotografierea (cineradiografierea) - .inregistrarea cinematograficl a
unei imagini radiologice mobile (ex. la coronare - cineangiografierea);
-radioteleviziunea (rontgenteleviziunea) - tehnic[ de radioscopiere televizatf,:
-micraradiografierea - studiul skucturilor microscopice cu ajutorul razelor X.
Intrucdt ?n medicina veterinar6 cel mai des utilizate sunt radioscopierea tri
radiografierea,yom descrie in continuare (pe scurt) numai aceste doud metode.

Radioscopierea (rdntgenoscopierea, fluoroscopierea) este tehnica radiologicl

carepernrite vizualizarca imaginii pe un ecran, datoriti prezenlei unor sdruri cu
proprietifi fluorescente la acliunea radiafiei X. Aceastl tehnicl cuprinde: tubul
generator de ruze X, ecranul radioscopic (fluoroscopic), pupifiul de comandi gi anexe.
lmaginea pe ecran apare datorit[ propriet[;ii po care o are radiafia X de a
traversa (penetra) fesuturile animale gi de a produce iluminarea substanfelor tluores-
cente (sulfocianuri qi platinocianuri de bariu) de pe ecran. Structurile subliri, fine,
rarefiate sunt traversate mai ugor de citre radiapia X (radiopenetrabilitate) curn este
cazul pulrnonului, iar ecranul in aceastd situafie se lumineaz5 (devine radiotranspa,
rent), in timp ce structurile dense cum sunt {esutul osos, cordul, ficatul, nu sunt
traversate, ci dimpotriv6 sunt oprite (radioabsorblie), in aceasti situalie ecranul nu se
mai lumineazd pe zona respectivi (radioopacitate). Aceste doui procese stau la baza.
formirii imaginii pe ecran. Trecerea de ia radioabsorb{ie (negru pe ecran) la
28 METoDoLoctA ExAMiliARtt cLlNlcE

radiotransparenp (alb pe ecran) se face gradat, prin diverse nuanfe de cenugiu, in

funcfie de trei factori: grosimea substratului, densitatea structurii qi compozilia
chirnicf,, factori care stau la baz.a formirii contrastului natural (diferenlierea compo-
nentelor anatomice pe ecran). DacE contrastul natural nu este sulicient pentru
individualizarea componentelor anatomice se poate recurge la contrastul anificial cu
substanfe radioopace (rclgdAlg: sulfat de barlu pentru tranzitul baritat gi iodate:
Odiston pentru urografii, Telebrix pentru arteriografii, flebogratii, urografii ascendente,
Isteropac pentru histerosalpingografii, Gastrografin pentru tranzitul baritat, urografin
pentru urografiere, Visipaque pentru angiografiere, Cmnipaque pentru rnielo6pafiere,
urografiere, angiografiere, Iopamiro pentru angiografiere, Ultravist pentru
angiog'afiere qi fistulografiere, Isovist pentru mielografiere etc.). Radiosc.opierea oferd
date despre dimensiunea, forma, conturul, topografia, dinarnica nonnal[ gi modificatd a
organelor gi lesuturilor examinate.

Radiografierea (Rdntgenografierea) este tehnica radiologici care permite

viatalizarea imaginii unui organ sau lesut pe un film radiografic. Aeeastd tehnic[
cuprinde: tubul generator de radiafii X, pupitrul de comand6, filmele radiologice,
casetele portfilm, foliile int[ritoare, instala{ia de developat filme. n'egatoscopul.
Imaginea pe filrn apare datoritd proprietdfii pe care o are radialia X de a precipita
sdrurile de argint de pe placa fotograficd. Tehnica .radiografici necesiti respectarea
unor etape:
-incircarea ia intuneric a filmului in caset[;
-fixarea casetei pe masa de lucru;
-centrarea fasciculului de raze X pe caset6;
-fixarea distanfei intre generatorul de raze X gi caseta fotograficd;
-individualizarea filmului prin utilizarea numerelor gi literelor din plumb;
-fixarea animalului au zona ce urmeazi a fi radiograliati pe casetS;
-stabilirea parametrilor de lucru (kilovolta.!, miliarnperaj. timp de expunere);
-declanqarea producerii de raze X;
-developarea filmului la intuneric (revelare, spdlare, fixare, spdlare, uscare).
Citirea 9i interpretarea imaginii radiografice (radiografie, radiograml) se face
Ia negatoscop findnd seamd cd irnaginea graficb este invers nuanfat6 fa!6 de imaginea
radioscopici (ceea ce este alb la radioscopiere apare negru la radiografiere, iar ceea ce
este negru la radioseopiere apare altr la radiografiere).
Indiferent de tehnica utilizat6, interpretarea imaginii scopice sau grafice
necesitl o experienfi indelungati, aldturi de cunogtin{e temeinice de anatomie,
fiziologie, fiziopatologie, patologie etc.

B. Radioterapia folositi in special in medicina umanl qi mai pufin in

medicina veterinarS., consti in utilizarea radiafiilor ionizante (X, gamma etc.) pentru
vindecarea sau incetinirea evolufiei unor af'ecfiuni inflarnatorii sau tumori, ori refacerea
unor modificlri func{ionale ale organismului animal. De aceastl rnetod[ beneficiazi
boli cum ar fi: nevralgiile, polinevritele, endocrinozele, arteritele, afecliunile articu-
Iare, periarticulare de tip inflamator gi degenerativ, infla.maliile glandelor salivare,
 METODOLOGIA EXAIVIINANTI CTN,TTCT 29

bolile de piele (micoze cutanate, acoee, psoriazisul), conjunctivitele, tumorile maligne

externe sau interne etc.
Aceastl terapie se poate aplica in douh moduri:
-fblosind un fascicul de raze X asupra unei zone bolnave, un timp mai lung gi
repetat la anuntite intervale de timp, reugindu-se distnrgerea lesutului iradiat (ex.
tumorile localizate);
-folosind izotopi radioactivi (surse deschise) sub formd de preparate
injectabile. Acegti radioizotopi sunt constituili dintr-un suport (substrat) cu afinitate
pentru un anumit tip de celule sau tesut (ex. iodul pentru tiroidd, aurul pentru ficat,
strontiul pefltru os etc.) gi care sunt cuplafi cu un substrat radioactiv (produc[tor de
radiatii) sau suporful specific este hansformat in izotop radioactiv. Acegti izotopi
genereazd radia{ii (in special gamma) un timp limitat (ore" zile) confom timpului de
injumltdfire al elementului radioactiv, dup[ care dispar din organism.
In practica curent6, aceste tehnici se asociazi chimioterapiei specifice sau
actului chirurgical, mai cu seaml in procesele tumorale.

C. Radioprotecfia
Utilizarea radiafiilor cu scop de diagnostic sau tatament este o activitate cu
risc poten{ial penku medicul examinator, personalul ajutitor qi animalul examinat.
Pentru rninimalizarea efectelor acestor radialii hebuie respectate anumite mdsuri
specifice de proteolie in acest domeniu de activitate. Acestc mdsuri se referi la o
radioproteclie generall (colectivfl) qi o radioproteclie individualS (a medicului, a
personalulu! ajutitor gi a animalului examinat).
Radioproteclia generald presupune respectarea unor prevederi legale privind
arnplasarea, construirea qi utilizarea unitnfii de radiodiagnostic sau radioterapie. in
acest sens, camerele utilizate trebuie si fie la distanfi de alte spafii in care existl
activithfi umane gi s[ fie prevlzute cu ventilafie artificialE qi posibilitlfi de deschidere a
ugilor gi ferestrelor la exterior, ?n aga fel incdt dupd examinare ionii formali in aceste
incdperi sii fie elirninafi in afar6. Fiecare oamerd trebuie sd aibd o suprafall de minim
20 m2, iar instalafia rdntgen s[ fie amplasatd in centrul camerei, la cei pufin 2 m de
peretii laterali. f)e asemeni, perelii sunt tencuifi cu substante puternic radioabsorbante,
iar uqile sunt clptugite cu folie de plumb. Aceste instalafii sunt verificate periodic de
cdtre unit5lile specializate in acest domeniu, in a6a fel ino6t nivelul de iradiere si fie cel
a'lmis de legislalia in vigoare.
Radioproteclia personalului se face prin utilizarea echipamentului specific
(po( de protecfie cu plurnb, minuqi gi ochelari de protecfie), folosirea dozimetrelor
individuale sau avertizarea sonord in cazul acurnulIrii unei cantithfi mai rnari de
radialii dec6t cea permisE legal, respectarea strictl a prograrnului de lucru. Periodic,
personalu! va fi instruit cu misurile de radioprotec{ie gi, de asemenea, va fi examinat
din punct de vedere medical. in aceste spatii nu se va fuma, nu se vor face alte
activitdli gi se vor respecta toate mlsurile de igiend.
Radioprotecfia animalului nu necesiti m6suri speciale. Este recomandabil sE se
evite examinareala intervale scurte de timp (la cel putin 3 luni).
30 METODOLOGIA EXAMINARII CLINICE

D. Radiointoxicatia
fn unele situalii (accidente nucleare, boli profesionale, expuneri repetate la
iradieri) pot si apar'6 modificlri specifice la nivelul organismului animal sau uman,
consecutive acfiunii radiafiilor ionizante, modificiri cunoscute in semiologie ca
radioleziuni. Cel mai frecvent, aceste modific[ri apar gi sunt vizibile la nivelul pielii
(eriteme, vezicule, ulcere, dermatite acute sau cronice, alopecie, modific6ri pig-
mentare, tumori etc.). in general, acfiunea radiafiilor se r[sfi'inge asupra celulelor
tinere sau in diviziune (mitozi), in aceasti categorie incadrdndu-se lesutul hemato-
formator (miduva osoas5, splina, limfonodurile, timusul etc.), sAngele (apar
leucopenii), testiculul (spermatogoniile), ovarul (foliculi ovarieni), glanda mamarl in
perioada de lactafie, -ucousu aparatului digestiv, respirator gi urinar. in ce"a qe privesc
spermatozoizii sau ovulele, acestea pot fi distruse de acfiunea radialiilor sau pot sI
pro<iuci mutafii genetice (genomice, cromozomiale sau genice) qi care duc la urmagi la
aparilia de anomalii congenitale. C6nd radiafiile aclioneazd asupra embrionului sau
IEtului pot sI apari malformafii (efecte teratogene).

2.2. FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA

Foaia de observa{ie clinicd este documentul in care se inscriu datele

referitoare la animalul examinat. Acest document se completeazA pentru fiecare animal
in parte. Documentul este obligatoriu in marile unit[1i sanitar veterinare (spitale, clinici
veterinare), iar la nivelul circumscripfiilor gi cabinetelor (pentru animalele tratate
ambulatoriu) datele foii de observalie sunt inscrise succint, in registrul de consulta\ii si
tratamente. Obligativitatea tntocmirii foii de observalie clinicl reiese gi din faptul cd
acest document are valoare medicald (conduce la stabilirea diag-nosticul$), stiinlificd
(imbog[fegte cunogtinfele gtiin{ifice in domeniul rnedical-veterinar) Si juridicd
(ustificare in fa{a organelor legii ?n caz de litigii, precum ci animalul respectiv a lbst
examinat, i s-a stabilit diagnosticul gi a fost tratat corespunzitor).
Foaia de observafie clinic6 ouprinde foaia semnaleticd gi foaia clinicd Si se
intocmeqte de cltre medicul veterinar pe parcursul examinirii animalului.
Foaia semnaletici inregistreazl datele care permit identificarea anirnalului
examinat, gi anume: specia, rasa, trArsta, talia, greutateq serviciul, culoarea gi particu-
laritilile de culoare, semnele particulare, numele animalului, nurn[rul matricol, numele
gi arlresa proprietarului. tnscrierea acestor date se face pe baza cunogtinlelor acumulate
de la disciplinele anterioare (anatomie, zootehnie etc.), pe baza carnetului de sEnltate
sau a declaraliei proprietarului.
Datele foii semnaletice permit rnedicului veterinar restrf,ngerea patologiei
posibile in funcfie de specie, ras[, vdrstE, sex, serviciu etc., in vederea orientirii
examinirii gi stabilirii diagnosticului.
Foaia clinici (medical[), partea a doua a foii de observafie clinicS, permite
culegerea tuturor semnelor de boal[ ale animalului examinat qi stabilirea diag-
nosticului. Aceste semne sunt culese intr-o anumitl ordine de cltre medicul veterinar,
urm6nd cu strictefe un plan de examinare efectuat in doui etape pi anume: prima etapl
se referi la examenul subiectiv (diagnosticul la internare gi anamneza), iar cea de a
 METoDOLOGIA ExAMTNARU cIrNTce 31

doua, la examenul obiectiv (examenui general al animalului gi examenul pe aparate,

sisteme qi organe).
Anamneza (grec" anamnesis = a-Ei aduce aminte), interogatoriul clinic sau
ancheta clinicd, este practic un dialog intre examinator gi persoana care cunoaqte cel
rnai bine animalul ce urmeazI a fi examinat (proprietar, ingrijitor sau o altI persoani
care este tn m5sut'I s[ ofere date despre momentul aparifiei problemelor de sEnitate la
acel anirnal). Este o etapl importantS, dar in acelaqi timp dificiln in cadrul examin[rii
clinice a anintalului, intruc6t aceasta depinde de doi factori umani: de medicul exami-
nator (pregitirea profesionalf,, tact in punerea intrebdrilor, intuifie, putere de sintezi,
fler etc.) 9i de proprietarul (ingrijitonrl) animalului (posibilitatea de a refine cflt mai
multe din manifestlrile prezentate de anirnal, redarea c6t mai fideli a acestor mani-
festiri. buna credinp a acestuia in anumite.situafii etc.).
Deoarece dialogul are loc ?ntre examinator gi o persoan[ mai pufin pregititi in
domeniul medical veterinar, acesta hebuie purtat Ia nivelul cunogtinlelor acestuia qi, pe
cit posibil, fErd utilizarea termenilor tehnico-medicali.
In aceasth etapl medioul veterinar recep[ioneaz5 cu aten{ie gi selectiv de la
propriekr sau ingrijitor datele despre starea clinicl a anirnalului ce urmeaz6 a fi
examinat.
O anamnezi bine redati, permite orientarea examindrii spre aparatul afectat gi
stabilirea diagnosticului, exist6nd qi situalii cdnd anamneza este suficientS, pentru
stabilirea diagnosticului prezumtiv (ex. otrdvirile accidentale, fracturile in accidentele
de strad6, epilepsia etc.).
Interogatoriul clinic nu trebuie si t'ie un rechizitoriu sau o incercare de
invinov5fire in special a ingrijitorului, care are tendinta de a minimaliza sau omite
relatarea unor gregeli in alirnentaliq ingrijirea sau exploatarea animalelor, oblig6ndu-l
in acest fel si nu rSspundd corect gi sincer la intreblrile puse. Uneori este necesar un
tact profesional pentru a surprinde incerclrile ingrijitorului sau proprietarului de a
eluda rdspurtsurile care il acuzJ pentru eomportamentul s[u neadecvat fap de animal
(lovirea acestuia, intervenlii neautorizate). Chiar gi punerea la indoiali a relatlrilor
acestuia este util6 in ob{inerea datelor anamnetice corecte. Prin folosirea unor intretrEri
directe, scurte gi ciare, exarninatoml trebuie s[ incerce s[ ob{ind de la ingrijitor sau
pnrprietar, datele necesare in stabilirea diagnosticului de boal[. De mare ajutor in
redarea aqestor informaiii este qi capacitatea de observare qi refinere de cdtre ingrijitor
a semnelcr de boala aperute. Ca atare, anamneza este utild examinatorului, nurnai dacd
insolitorul animalului este de buni credin{E in rSspunsurile pe care le d[, relateazi
integral semnele aperute la acel anirnal qi evolu{ia ulterioarE a bolii. Datele obfinute
sunt relinute in vederea fblosirii lor in diagnosticul de boal6 rurrnai dacl sunt
confi rmate prin examinarea clinicfl ulterioari.
Anemneza precede examenul clinic qi poate continua rJe toati perioada
exanrindrii animalului, respect6nd in general cdteva principii de bazA care suni
pr ezentate in conti nuare.

a. Proprietatea animalului. Verificarea achrlui de proprietate gi identificarea

animaluiui (numir matricol) este o obligalie a rnedicului veterinar, mai cu seamd cAnd
este vorba de litigii de proprietate, cu deplasareq animaiuiui dintr-o zon6 in alt4 lard a
32 METODOLOGIA EXAMINARII CLINICE

se cunoa$te situatia epizootologic6 a zonei respective. Situafia epizootologicd trebuie

cunoscut5 gi cdnd se fao achizifii de animale, deoarece acestea pot prezenta diverse boli
frr[ exprimare clinicd evident[, dar pot fi purtbtoare qi elimininatoare de germeni
patogeni; cie exemplu, in Anemia infeclioasd a calultti, cAnd animalul poate elimina
virusul anemiei timp de l5-18 ani, ca atare orice deplasare a acestor animale in zone
indemne poate prezenta un real pericol penfu ceila!1i cai.

b. Motivafia prezentdrii animalului la medic. tn general, animalul esle

prezentat la medic c6nd nu mdn6nci, sti culcat sau are un comportament care
ingrijoreazl proprietarul. Aceast[ faza incipientl a unei boli este relatatd de c6tre
proprietar prin expresii ca: ,,animalul nu se simte bine", ,,nu ss afl5 in apele luioo, ,,este
ceva in nereguld cu el", in timp ce in fazele mai avansate, cdnd de cele rnai multe ori
apar qi semnele specifice (tipice) unei anumite boli, proprietarul aduce la cunogtinfa
medicului, cu lux de amdnunte, o multitudine de semne observate de acesta, cum ar fi:
aparitria pe piele a petelor (forma $i culoare acestora), ciiderea pirului sau a penelor.
transpiralii, prezenla s0ngelui sau a paraziliior in materiile fecdle, voma (frecven{a,
cantitatea, culoarea, mompntul apariliei), prezenla tusei etc.

c. Momentul apariliei primelor sernne qi evolu{ia acestora pAnd tn ziua

prezenterii Ia medic. Examinarea anirnalului trebuie insoliti de tntrebdri referitoare ia
circumstan{ele apariliei semnelor de boal6, mai ales cind este vorba de imbolndviri in
grup. Aparitria semnelor dupi efort, in repaus, dup6 aducerea in colectivitate, in
perioada gestafiei, dupd htare, in momentul mulsului, la schimbarea condiliilor meteo,
la schimbarea regimului alimentar, dupi transport, gi redarea acestora cdt mai exactd de
cdtre proprietar sunt de mare ajutor in orientarea diagnosticului clinic. Dacf, aceste
semne sunt prezente numai la animalul examinat sau mai sunt gi alte animale bolnave.
Daci anterior au mai fost gi alte animale bolnave ?n colectivitatea respectivl gi cum a
evoluat boala. Dacf, boala s-a transmis gi ia om. Cite ore sau zile au trecut de la
aparilia primelor setnne. Acestea reprezint[ tot atAtea semne de tntrebare la care
medicul trebuie sI primeasc[ un rispuns. Este demn de luat in seam6 faptul c[ natura
bolii poate fi indicatS. qi de procentul de morbiditate 9i mortalitate, dar nu trebuie omisb
situalia in care in acelagi efectiv o boal[ poate evolua frrI sernne clinice" de ceie mai
multe ori animaleie prezentflnd o reducere a randamentului productiv. De aceea, este
bine ca animalul s[ fie prezentat la medie imediat dup6 apari{ia primelor semne de
boala, qtiind faptul ci exist2i boli cu evolufie rapid[ rp.e un sfdrgit defavorabil. Din
pdcate, practic6nd ,,agteptarea" in vederea vindecdrii de la sine a animalului, aga cum
procedeazi unii proprietari, se reduce posibilitatea interven{iei terapeutice sau aceasta
este tardiv6. Ordinea in care au fost observate principalele schimb6ri dc comporta-
ment, precum pi apariiia rnodil'ich'ilor funcfionale gi morfologice ale animalului are o
mare valoare in stabilirea evoluliei ciinice a bolii. Ca atare, intrebzu'iie examinatorului
vor fi coucentraie pe aspecte care au ca scop urmdrirea:
-la piele gi mucoase: modificdri de culoare gi aparilia petelor, modificiri de
elasticitate, prez.elola transpiratiei, modificf i la nivelul p[rului (prezen,ta acestuia,
luciul, pozilia, prezenta parazililor), modificdri morfologice (abcese, flegmoane, ulcere,
METODOLOGIA EXAMINARII CI,INICE 5-t

vegeta$i, papiloame, procese tumorale, hematoame), modificftri ale lirnfonodurilor

(mErimea, forma, sensi bil itatea, temperatura, mobil itatea, consistenta) ;
-la aparatul digestiv: modificirile de apetit, prehensiune, masticatie, deglutifie,
eructalie, rumegare, prezenfa vomei, a sin-dromului de colic5, prezenfa defeclrii,
cantitatea Ei calitatea materiilor fbcale;
-la aparaful respirator: modul de efectuare a migc[rilor respiratorii, prezen{a
tusei, gemetelor, oftatului, suflurilor, cornajului, scurgerilor nazale (seroase, mucoase,
purulente, alimentare, hemr:ragice);
-la aparatul cardio-circulator: temperatura qi culoarea extremitdfilor, oboseala
la efort;
-la aparatul urinar: modalitatea de urinare, cantitatea de urin5 eliminati,
modificdri de culoare a urinei;
-la sistemul nervos: atitudinea animalului (pozi{ia coloanei vertebrale, a
rnembrelor, a capului), prezenfa stirilor de inhibi{ie sau excitalie corticali, motilitatea,
prezenfa de. pareze sau paralizii, tuiburirile de coordonare (mersui in manej, piruetiri,
tendin{a la cldere, vagabondajul);
-la aparatul genital rnascul gi femel: prezen{a de scurgeri gi edeme lacalizate,
modificiri de culoare ale segmentelor externe ale aparatului genital (depigmentdri,
eritem), modificdri la nivelui gtrandei mamare.

d. Condi{iile de macroclimat, microclimat gi zooigienI. Condiliile climatice au

influen{5 asupra apariliei gi evolufiei multor boli. De aceea este bine de gtiut dacd boaia
a ap6rut cfurd s-au schimbat condiliile meteo (trecerea de la toamn[ la iamd, sau de la
iarni la pritn6vari, prezenta de temperaturi maxime sau rninime), acestea fiind
fhvorizante pentru un numdr mare de boli respiratorii gi digestive.
D'"tp[ cum se qtie, temperatura optim[ gi ploilc abundente deterniin[ aparilia qi
men{itrerea cazuriior de fascioloz[ la rumegdtoare. De asetrnenea, cdldura gi umiditatea
excesive sunt propice dezvoltdrii stadiilor larvare ale nematodelor gastrointestinale gi
bronhopulmonare la animale. in schimb, seceta prelungit[ determini uscarea plgunilor
gi aparilia hipovitaminozelor (in special hipovitarninoza A).
Condiliile deficitare de mieroclimat din adlposturi (de temperaturI, urniditate,
ventilafie, prezenfa de particule in suspensie etc.) stau Ia originea multor boli, in spccial
la nivelul apanrtului respirator, din complexeie mari de animale.
Respectarea igienei din ad6posturi gi igiena animalelor sunt deziderate care
trebuiesc riguros respectate de c6tre to{i crescltorii de animale. Nu trebuie omis faptul
ci vopsirea recentd a grajdurilor qi padocurilor reprezint6 o surs6 de intoxicafie pentru
tinereful animal.

e. ConCiliile de exploatare ale anirnaielor. Exploatarea pentru munca fizici

(caii gi boii de trac[iune) cAt gi penn-u produclii record (lapte, carne, oui, l6ni) igi pune
amprenta in timp qi pe starea de sln6tate a animalelor. Aceste animale devin rnult mai
sensibile qi receptive la ac{iunea factorilor biotici qi de mediu. De exemplu, folosirea
unui program inteusiv de ftteri timpurii la ovine poate detemina cregterea incidenfei
cazurilor de toxiemie de gestafie. AcelaSi program de fit6ri timpurii la bovine conduce
la aparilia cazurilor de hipo-magneziemie, cetozd gi diaree neonatal[,
34 METoDoLoGIA ExAMINARTT cl.n.uce

Supraaglomerdrile pot genera, prin lipsa furajelor qi a condiliilor de exploatare,

piercleri in
greutate a animalelor, reducerea productivitIlii. precum qi o scddere a
rezisten{ei organismului cu posibilitatea gre{Erii de germcni potenfiali patogeni.

f. Condi.tiile de alimentalie. Problemele de patologie depind gi de rnodul de

alimenta{ie (?n stabula{ie sau la pdqunat), de eantitatea qi calitatea furajelor, de
sortimentulde furaje, de regirnul de furajare gi addpare.
Schimbarea bruscl a regimului de alimentafie (trecerea de la stabula{ie la
pdgunat) p.)ate sta la originea tulburlrilor digestive. Nu trebuie uitat faptul ci in
sezonul de pdgunat, dupd ploi abundente apare o vegetatie luxurianti, forrnatd uneori
din plante ugor fermentescibile sau toxice care conduc la apariqia tulbur6rilor rligestive.
uneori, plantele acurnuleazd din sol principii toxici (cupru, seleniu, nitr:i{i), care pot
afecta grav starea de sdnltatc a animalelor. Pd5unatul pe ling[ b5lfi, ape stf,titoare
reprezint6 un pericol pentru infestarea cu parazili gastrointestinati qi puimonari la
rtrrnegltoare gi cabal ine.
Stabulafia prezintl 9i ea riscuri ?n privinfa alimentafiei din punct de vedere
calitativ (rafii incomplete, lipsa aminoacizilor esenfiali, lipsa vitarninelor qi rnicro-
elementelor sau prezenfa de furaje mucegdite, toxice).
Informagiile cerute se vor ref'eri qi la cantitatea 6i calitatea apei de biut, intrucflt
aceasta poate fi contaminatd cu diver;i poluanli.

g. Intervenlii profilactice gi examinlri efectuate anterior. Important este de gtiut

daci animalele au fost supuse ?naintea prezentirii la medic la unele acliuni profilactice
(dehelmintizdri, vaccindri, serumiziri) sau intervenfii chirurgicaie (castrlri. cczariene,
cociotomii, ecorndri etc"). in cazul in care s-a intervenit prin vaccinarea sau serurnizarea
animalelor, mai cu seaml cflnd aceste acfiuni s-au suprapus aparigiei semnelor clinice
de boald trebuie gtiut ce vaccin s-a aplicat, Ia cdte animale, cAte s-au imboln[vit dinne
cele vaccinate. daci au fost tratale. c6t timp, cu ce anume gi cu ce rezultate, de cdrre
cine. Asemenea acliuni trebuiesc cunoscute pentru cd unele rnedicamente pot modifica
serrtnele clinice ale bolii apirute, iar altele, c6nd sunt adminishate in doze mari sau
timp indelungat, pot determina aparilia altor semne clinice (boli iatrogene). De
asernenca, unele produse biologice (vaccinuri) pot scidea rezisten{a generali a
organismului, dind posibilitatea unor germeni de a-qi exalta virulen{a qi de a produce
boala.
in situalia in care anirnalul a fost examinat anterior trebuie q;tiut ce examiniri s-
au {Ecut gi rezultatele acestora" datele oferite fiind utile in stabilirea diagnosticului.

in concluzie, in investigarea unei boli, indiferent dac[ este vorba despre un

animal sau mai multe, prirna etapd in examinarea clinici o constituie anamneza. pentru
medicina veterinar6 datele oblinute prin anamrrezl sunt indispensabile in stabilirea
diagnosticului clinic de boal6. De foarte multe ori o anamnezl bine condus[ poate fi in
m6suri sr stabileascd cu certifudine diagnosticul animalului examinat.
h. METODOLOGIA EXAMINi,RII CLINICE.dOC 35

Antetul unitii{ii emitente Nr. inregistrare... ... Data.

Medic veterinar...........

FOAIE DE OBSERVATTE CLINICA

FOAIA SEMNALETICA

Specia...................Rasa.........."......Vdrsa......."..Sexul......Talia' ......Greutatea.
Serv'iciul...... ..Culoarea gi particularitlflle de culoare. '.. '
Sernneparticulare... ...............Numeleanimalului......' .Nr. matricol....
Nunaele gi adresa proprietarului. ......... ., ...

FOAIA CLINICA (MEDICALA)

Examenul subiectiv
Diagnosticul la internar e
Anamneza...

Examenul obiectiv
Examenul general
Habitusui ( starea general[ prezenti ): Conformalia
Constinr1ia....... Starea de intrelinere
Faciesul......
Atitudinea...
Examenul fanerelor gi pielii.....

Examenul mucoaselor aparente.

Examenul sistemului limfatic superficial..

GRAFICUL TEMPERATURII (1'), PIiLSULUI ($OCULUI CARDIAC) (P)

RESPIRA
Data
T P R D S D S D s D S D s
44 180 100
43 160 90
42 140 80
4l r20 70
40 t00 60
39 80 50
38 60 40
37 40 30
36 30 2A
35 20 l0
D=dimineatl; S=searf,
36 METoDoLoGTA ExAMrNAzur clrurc g

( continuare )

Examenul pe aparate, sisleme Si organe.

Data Examenu] pe aparate prin motode generale gi speciale, diagnostic,

prognostic, tratament, evolu(ie ( ameliorare, agravare, aparitria de noi
semne. vindecare etc. )
-Aparahrl digestiv

-Aparatul respirator

-Aparatul cardio-circulator.

-Aparatul urinar

-Aparatul genital...

-Aparatul locomotor

-Sistemul nervos

-Sistemul endocrin.

Externat la.

Recomandilri.

Medic veterinar (semnEtura,parafa, gtampila unitllii ) Data.

METoDor.oGIA EXAMINAnU clnqtcB 37

Examenul obiectiv al animalului este rezultatul activitilii profesionale a

medicului veterinar, eonsecutiv utilizIrii metodelor generale 9i speciale de examinare.
Acest examen se face in doui etape, respectiv o examinare genercld a animalului gi
alta a aparatelor, s istentelor Si orgaruelor.

Exarninarea generald a animalului se referi \a starea generald prezentd sau

habitusul (conforma{ia, constitufia, starea de intre{inere, faciesul, temperamentul gi
atitudinile), la examinarea fanerelor, pielii Si lesutului cor{unctiv subcutanat, a
mucoaselor aparente gi sistemului limfatic superficial.
Tot in cadrul examindrii generale se inscriu qi valorile temperattrrii, pulsului gi
frecven{ei respira{iei.

Examinarea pe aparale, sisteme Si organe. Exarninarea se face integral, tuturor

segmentelor care compun aparatul (sistemul) respectiv, iar pentru fiecare segment in
parte se face o examinare funcfionali gi una fizicd (morfologicl, structuralS,
anatomic6). Este recomandabit ca examinarea si se inceap6 cu aparatul (sistemul) care
sufer[, apoi se continui examinarea gi cu celelalte aparate gi sisterne, tntrucAt exist6
situalii cdnd un organ afectat nu se expriml prin modificlri directe, ci prin modi{ic6ri
indirecte (ex. modificdri ale pielii, pareze in afecfiunile aparatului urinar).
Cdnd este necesarb utilizarea unr:r metode de examinare care pot periclita viala
animalului este recomandabil s6 se cearii acordul proprietarului.
in caz.ul exainenelor speciale, se anexeazi, la fioaia de observafie clinic6,
rezultatul acestora, iar dac[ animalul a decedat, actul de necropsie qi rezultatul
examenului histopatologic sau microbioiogic (bacteriologic, virusologic, parazitologic,
micologle).
 3. EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GEI{ER.A,LA

Examinarea aparatelor, sistemelor gi organelor este precedati intotdeauna de <r

exarninare generald a animalului ih cadrul clreia se va urmiri:

-starea generali prezenti (habitusul);
-semiologia pielii 9i fanerelor;
-semiologla mucoaselor aparente;
-semiologia sistemului limfatic superfi cial.

3.1. STAREA GENERALA PREZENTA SAU ThBII'USUL

Habitusul (latin. habittts = aspect exterior. fizio, finuti) este aspectul exterior
general al unui animal consecutiv stirii de s6nltate sau de boal[ a acestuia qi cuprinde
aprecierea confarmaliei, constituliei, stdrii de intrelinere, faciesului, temperanrentului
gi atitudinilor. Aprecierea mai extinsi a habitusuhii include 6i date referitoare la piele,
fanere, rnucoase aparenle gi sistemul limfatic superficial.

3.1.I . Confbrmafia (Latin. con : cu, fafi de;. formare : a forma) este aspectul
rnorfoiogic (suuctural) de ansainblu al ccrpr:lui unui animsl, ccnsiderat dup5. modu!
dezvolt[rii acestuia gi raporfrrl diferitelor regiuni corporale intre ele. Din punct de
vedere zootehnic confonna{ia diferi in cadrul speciei in funcfie de rasi, v0rsti, sex,
linie productiv[, utilitate etc. in ceea ce privegte semnifica{ia clinici a conformaliei,
aceastapoate fi normald (bund) sau defectuoosd (rea).
-Confornnafia este normali (bun[, corespuuzdtoare) atunci c6nd animalul
examinat se incadreaz6 in tipul conformagional zootehnic caracteristic;
-Conformafia este def'ectuoasfl (rea, necorespunzltoare, anormalE) atunci cind
animalui examinat nu se incadreaef, in tipul conformafional normal, urmAnd a se
preciza regiunea corporaiI care nu se incadreazi in tipul conformafional standard gi
care este defectul de conformatie.
 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA 39

Modificdrile conformafionale apar, in special, consecutiv dezvoltirii defectu-

oase a scheletului (congenital sau in timpul vielii) cum ar fi: gibozitatea, cifoza,
bazinul ?ngust, toracele plat, defectele de aplomb, ex<lstozele, rahitismul, caluz5riie
deformante, dar gi ?n urma alimentafiei deficitare, endocrinozelor, diverselor afecfiuni
organice etc.
Pentru a nu se face confuzii intre conformalia defbctuoas[ qi caractenul de rasl
trebuie cunoscufi foarte bine parametrii standard ai rasei din care face parte animalul
examinat (ex. rnembreie curbate la anumite rase de c6ini - Teckel, Basset, progna-
tismul de asemenea la anumite rase de cdini eto.).

3.1.2. Constitufia (latin. constituere = a alc[tui) reprezintE totalitarea

aspectelor morfologice qi funclionale care condilioneaz6 tipul productil,, nivelul de
produclie al unui animal, precum gi capeoitatea lui de adaptare, rezistenfi gi reac.tie fap
de condiliile nefavorabile ale mediului.
Pentru stabilirea tipurilor constitufionale la animale se vor analiza conformalia
animalului examinat, rasa, vdrsta, sexul, pielea gi produc{iile piloase, tipul fiziologic
(digestiv, respirator, intermediar), temperamentul etc.
Jin0nd cont de aceste obiective, animalele examinate se pot incadra in patru
tipuri constitufionale: dou[ normale, corespunzitoare (constituliay'nd gi cea robustd) gi
doui anornrale, necotespunziltoare,patologice (constitulia debild gi cea grosoland).
-Constitufia find este intdlniti la bovinele pentou laple, caii de curse, g6inile
ouitoare, cdinii de vdn[toare etc., cu tip fiziologic respirator, rnas[ musculard pu[ini,
schelet fin dar rezistent, piele fini qi elastic[, p[r sublire, scurt, lucios gi temperament
vioi. Caracterizeazd in special femelele.
-Constitufia robusti este intdlniti la taurinele Ei ovinele penffu producfia de
carne, cabalinele de tracfiune, gdiniie de came etc., cu tip fiziologic digestiv,
nrusculatura dezvoltatl, schelet masiv, piele groasd qi temperament limfatic.
Caracterizeazh in special animalele de sex masculin.
-Constitulia debilI este o exagerare a constituliei fine, practic o sldbire a aces-
teia la care se adaugd o conformafie defectuoas[. Mascuiii au tendinfl de fernini;zare.
Aceste anirnale au o produc{ie scdz,utl gi o rezistenla diminuatl la condi}iile de mediu.
-Constitufia grosolanl este o exagerare a constituliei robuste, cu schelet
dezvoltat dar cu densitate micE, cu detbcte de exterior, cu pir abundent gi aspru, cri
caractere sexuale secundare pu{in exprimate qi temperament limfatic. Femeiele au
tendin{6 de masculinizare.

3.1.3. Starea de intre{inere. Din punct de vedere medical starea de intrefinere

a unui anirnal cuprinde date Cespre gradul de ingrdqare precum gi despre starea de
ingrijire (igiena corporal[) a apestuia.
Gradul de ingrdgare se apreoiuzd prin inspeclie (pfuul, pielea, masa muscula-
r[), palpa{ie (depozitele de grEsime - maniamentele) sau prin cintdrirea animalului.
Starea dc intrefinere este dati de cantitatea gi calitatea furajarii, metabolism (anabo-
lism qi catabolism), starea funcfional[ a aparatului digestiv, evolulia unor boli etc.
Starea de intrefinere poate fi:
40 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERAIA

-corespunzdtoare (bune) - cu mas6 muscularl dezvoltatS, p6r neted 9i lucios,

igieni corporald bun6;
-necorespunzhtoare - cuprinde doud aspecte total diferite:
-r'ea, exprimati prin sldbire, sciderea in greutate, reducerea maselor
musculare, a maniamentelor, raze osoase evidente, piele uscatd, neelasticd,
horipilalie. CAnd aceasti slibire este foarte avansatl (atrofierea maselor
musculare, edeme reoi subcutanate) se ajunge la casexie/cahexie (grec. kakos
: r[u, exis : stare) sau chiar la marasm (grec. marainein -- a sc usca) in boli
cronice, cind sunt reduse qi funcfiile psihice;
-exageratd, exprimatl prin obezitate (obez) (latin, ohesitrts
ingr[gare), stare de intrefinere foarte buni, cu acumulare de lesut .adipos ca
urmare a unei supraalimenta{ii sau consecutiv tulburirilor de ntetabolism
endocrine, cdnd forfa de rnunci scade gi apar modificlri morfofunctionale
grave (cardiace, respiratorii, osteo-articulare, renaie etc.). La animalele care
urmeazL a fi valorificate prin abator (pdsdri, tluragi la ingr[gat, suine) acest
fo(aj alimentar in vecierea obflnerii unei greut[fi 'crescute este chiar
recoman<iat.

3.1.4. Faciesul. Fizionomia sau faciesul (latin. facies = figur5, fa[i) este
expresia fepi unui animal dati de forma (morfologia) acestuia sau de migclrile de la
acest nivel. La nivelul fefei sunt reflectate senzafii de satisfacfie (sa{ietate, pldcerc,
bucurie etc.), de disconfort (durere, team6, fric[, neliniqte etc.) sau de agresiune (furie,
evidenfierea caninilor etc.) precum gi modificEri morfofiziologice locale (edeme,
pareze, exoftalmie etc.).
Pentru aprecierea faciesului trebuie sd se ia in considerare rnorfologia fe{ei
precum gi pozilia sau migclrile urechilor, pleoapelor, nlrilor, buzelor, ochilor, expresia
privirii gi tonusul musculaturii fe1ei. in funcfie de rezultatul analizei acestor obiective,
faciesul poate fi fix (imobil, static, nemigcitor, de durati), numit mascd sau mobil
(migcEtor. dinamic, schimbitor), numit Ei rnimicd faciaid, realizal prin contracfii
puternice, exagerate. clonico-tonice ale musculaturii felei, numite Si grimase gi care
sunt inlAlnite frecvent in colici. La animale putem intdlni urm6toarele tipuri de facies:
-faciesuri imob ile, consecutiv modificdrilor funclionale:
-faciesul trist (tific) - se rnanifest[ prin tonus scdzut al rnusculaturii
fe1ei, somnolen$, capul plecat, urechile imobile gi plecate. pleoape semi-
inchise, lipsl de reac{ii la zgornote sau comenzi. Este int6lnit in st6rile de
inhibigie corticald produse de meningoencefal iteie cronice, intoxicali i, infecfii
grave, inani{ie etc.;
-faciesul peritoneal (hipocratic) -- cutprivirea gtearsd li fixa, infun-
darea globilor oculari in orbite, lips6 de'kiteres, contracturl a musculaturii
fefei. Este int6init in peritonite;
-faciesul tetanic - caracterizat prin contracturi de lungi durati (tonic6,
tetanici) a musculaturii felei gi evidenlierea acesteia sub piele, urechi ridicate
gi lmobile, apari{ia pleoapei a III-a, retrac{ia cornisurilor buzelor gi eviden-
gierea dentitiei, dAnd impresia cd animalul rdde, de unde ;i expresia de ,,rAs
sardonic". Acest facies este inl0lnit ?n tetanos, tetanii de iarbI, stricnizdri etc.;
 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA 4t
-faciesuri imobile, consecutiv modificdrilor morfo{ogice:
-capul mare - ca rezultat al ingrogdrii oaselor fefei, in sinuzite, osteo,
fibroze, osteoporoze;
-capul de hipopotarn gi capul de rinocer ilr cdemul botului sau al
-
capului din anazarc[;
-capul senil cu reducerea nrusculafurii fe{ei, ptozd Iabiatri, Ia
-
animalele bitrine;
-r6tul str6mb - in rinita cronic[ atroficd a purceilor;
-faciesuri mobile:
-fhciesul agitat (firios) - manifestat prin migciri continue ale muscu-
laturii fe1ei, pleoapelor. globilor oculari, buzelor, urechilor (ciulegte lrechiie),
scuturIri ale capului, zgomote vocale. Este intdlnit in stirile de excitalie corti-
cald, in boala Aujeszlqy, la animalele retive, in turbare etc.;
-nirile in trompeti - animalul prezinti n[rile dilatate, privirea speriati,
capul intins in prelungirea gihrlui. Acest aspect este tntilnit intispneile gravel
-respirafia bucalf, - rnigciiri continue are buzelor cu bombarea ouraii-
lor, intalnitE in dispnee sau in afecfiuni care nu permit respirafia nonnali pe la
nivelul nasului.

3.i.5.'femperamentul. Starea temperamentali este caracteristica fiecdrui

irrdivid 5i reflecti modul de reaclie motorie sau psihici a animalului fa!6 de excitanfii
mediului extern. Dacd, pentru om, Flipocrate stabiiegte 4 tipuri temperamentale:
sanguin (vioi)^ flegmatic (lent, lirnfatic), coleric (impulsiv) gi rnelancolic (ietras),
6in
punct de vedere clinic la animale intdlnim doar doud iipuri temperamentale normale:
-temperament vioi (neruos, prompt) int6lnit la anirnalele tinere, iar in cadrul
-
speciilor exceleazd cabalinele qi oanidele" Acestea reacfioneazd prompt la excitanfi
externi, au privirea atent6 gi urechile mobile;
-temperameor lirnfatic (tardiv, Ienep, moale) int6lnit la animalele adulte gi
-
bdtrdne. iar in cadrul speciilor exceleazi bovinele gi ovinele. Animalele sunt
linigtite,
nu reacfioneazi sau reacfioneaz6 cu int6rziere Ia excitanfii mediului exter1r.
Mo'Jificrrile de ternperament presuplm exagerarea acestuia in stirile de
excitalie corticalS (encefalite, intoxica{ia cu stricnind) siu diminuarea ori abolirea
lui in
stdrile de irhibilie corticali (febr6, irrtoxica,tii, boli grave).

3.1 .6. Atitudinea. Aceasta reprezint[p ozilla arimalului sau a anurnitor

regiuni
anatomice, in timpul examinlrii, fafi de mediu (sol, ap5, aer).
Atitudinile normale se referf, la starea Ce repaus (tie in staliune sau in decubit)
sau in deplasare (migcare) gi sunt caracteristice fiecirei specii. penfi-u cabaline
examinarea in mers se poate face la pas, trap qi gaiop, at6t pe teren moale (pdm6nt
arat), c6t 5i pe teren tare, dur (piatr5, beton, asfalt).
Atitudinile anormale (modificate) sunt prezenre in anumite st6ri patologice gi
po* fi inerte (pasive) gi fo4ate (active).
Atinrdinile inerte se exprim[ prin reacfii diminuate ale animalului at6t ?n srare
delepaus cAt 9i in deplasare, curn ar fi: neptrrdsirea decubitului sau stafiunii,
migcfuile
dificile, anevoioase, capul apleca! urechile l6sate, coada inerti in paralizii'mejulu.r,
42 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA

lipsa de apdrare fafa de insecte, somnolenfa, r[mflnerea in urma tunnei la animalele

tulburirile de echilibru etc.
care cresc in turm6, gchioplturile, tituberile,
Atitudinile forfate pot fi intSlnite la trtregul organism sau numai la anumite
zone corporale ori grupe musculare qi sunt exprimate prin reacfii exagerate. dispropor-
fionate (in stafiune, in decubit sau in deplasare), consecutive rulburdrilor nervoase
centrale sau periferice.
Atitudinile forfate in staliune (ale capului, capului 5i gdtului, membrelor,
coloane i vertebrale, cozii, intregului corp) :

-la nivelul capului:

-torticolis - presupune risucirea capului pe g6t gi este caracteristic tui-
burlrilor neryoase unilaterale (la pedunculi cerebelogi, la nen'ii .cranieni).
Pseudotorticolis (falsul torticolis) este intilnit ?n fracturi cen,icai.e, cecitate
(orbire) unilaterali, lipsa unui ochi, cofozii (surditate) unilaterarld;
-opistotonus - reprezintd impingerea capului pe spate gi este intAlnit in
rneningite, miozite cervicale, afec(iuni occipitale etc.;
-emprostotonus (capul incapugonat) - intAlnit ?n condi{ii norrnak: la
cabalinele dresatq. Este patologic la celelalte specii;
-fruntea sprijinite de zid - in meningite, sinuzite fiontale; '
-ticurile (semnele),- sunt migclri repetabile ale capr:lui:
-semnul astronomului -- asemindtor torticolisului dar cu
orientarea privirii unuia din ochi spre cer;
-semnul de aprobare (de ins[mdnlare) - migc[ri in plan
vertical ale capului;
-semnul de negare - migc[ri in plan lateral ale capului, insofite
de scoaterea alternativl din sprijin a unui membru anterior, precurn gi
pendularea laterali a intregului corp (mersul de urs);
-la nivelul capului si gdtului:
-pleurostotonus - presupune devierea laterald (spre torace) a capuiui gi
gAtului. Este prezent in colic6 la cabaline;
-autoascultafia - sprijinirea capului pe rorace sau pe abdomen;
-la nivelul membrelor;
-camparea membrelor anterioare sau posterioare presupune deplasarea
?naintea liniei de aplomb a rnembrelor anterioare sau inapoia liniei de aplomb a
membrelor posterioare:
-,,sub el dinainte" sau ,,sub el dinapoi" - presupune deplasarea
inapoia liniei de aplomb a membrelor anterioare gi deplasarea inaintea iiniei de
aplomb a membrelor posterioare;
-camparea membrelor anterioare gi ,,sub el dinapoi";
-camparea rnembrelor posterioare gi ,,sub el dinainte";
-semiflexarea meinbreior;
-sprijinirea gi mersul animalului pe genunchi - pozilie int6lnitl in
rahitism (purcei, miei, iezi, vilei) sau in pododermatite la adulte;
-abduclia unui membru anterior sau posterior - int6lnitd in fiacturi,
Iuxalii, gchiopituri, hernii ingvinale, inflamafii ale mamelei;
-la nivelul coloane i vertebrale'.
EXAMhIAREA $I SEMIOLOGLA c NERALA 43

-cifoza - la nivel toracal (cocoqare) sau lombar, prezente in reticulo-

pericardite traumatice, afecfiuni genitale etc. ;
-lordoza (inqeuarea) - intAlniti in gesta{ie avansati, asciti etc.;
-scoiioza (coloana in S) - deviere laterail a coloanei vertebrale
prezent[ in afecliuni dureroase unilaterale ale acesteia;
-cifoscolioza - prezen{a concomitenti a cifozei qi scoliozei.
Cele pahu modificdri de la nivelul coloanei vertebrale sunt considerate
modificlri de atitudine numai dac[ au o durati limitat[ in timp (modificiri ternporare)
qi sunt produse de alterdri funclionale neuro-musculare. I)ach apar consecutiv modifi-
cdrilor structurale (fracturi cu caluzlri vicioase, tumori osoase etc.) acestea sunt tulbu-
rdri conformalionalc (morfologice sau defi n itive).
-la nivelul cozit coada intre picioare - la cdinii emotivi, fricogi; coada ridicati
- la animale agresive, retive; coada in S - in colicl; mimica caudalf, * migciri
permanente ale cozii in anumite stiri patologice (afecfiuni ale colonului, rectului,
aparatului genital);
-la nivelul tntregului corp:
-pozilia ortopneicE * presupune intinderea capului in prelungirea
g6tului, n[rile dilatate, lirgirea bazei de susfinere prin indeplrtarea membre-
lor, exoftalmie qi privire speriatl Este prezentS. in dispnee, faringite etc.;
-pozifia tetanic[ - presupune o contractur[ musoularf, tonicl (tetanicd)
generalizatd., ddnd aspectul rigid de ,,caprl de tiliat lemne". Se intilne;te in
tetanos, tetanii, intoxicafii cu shicninI;
-pozifia de cffine gezAnd - animalul se sprijin[ pe fese qi este tntAlnit[
in dilata{ii gastrice, dispepsii, colicd;
-pozilia de pinguin (v-erticalizarea corpului) - intdlnitn la pisari in
pleuroperitonitS. ascitl;
-pozilia de cangur - aseminitoare poziqiei de ctine gez6nd, dar
coloana vertebrali lombo-sacrald este deviati lateral. Se constati in lumbago,
luxafii.
Atihrdini fo4ate in decubit:
-decubitul sterno-abdominal la care se poate ad[uga pleurostotcnus (in
febra vitulerd) sau indepirtarea laterall a membrelor (la g[ini in peroz.d qi la
porciin intoxicalii);
-decubitul dorsal - ?n colicE la cabaline;
-rostogolirea ?n butoi - prezentii in leziuni nervoase unilaterale (la
pedunculii cerebelogi mijlocii).
Atitudini fo4ate :,n deplasare:
-pulsiunile - migchri intr-un singur sens cu tendinl[ de cEdere,
. prczente in afecfiuni nervoase variate (anteropulsia - merge inainte. Iatero-
pulsia - merge lateral, retropulsia - merg€ itapoi);
-dromomania (vagabondaj ul) - deplasare continul inainte;
-rnersul in manej - mersul in cerc;
-mersul in zig-zag (mersul zbur6tor sau ebrios, de om beat) in
-
afecfiuni cerebeloase;
-piruetarea .- invdrtirea pe trenul anterior sau posterior;
44 EXAM]NAR.EA $I SEMIOLOGIA GENERALA

-mersul ciinelui de circ (acrobatic) - presupune ridicarea trenului

posterior in aer;
-mersul inppenit - fhrl flexarea articulatiilor membrelor;
-mersul de hieni - cu articulafiile membrelor semiflexate;
-mersul de focl - deplasare cu tArfirea trenului posterior. Frezent la
cdini, pisici in paralizii flasce;
-mersul de c6ine - la alte specii decit c6inele, cu devierea laterald a
trenului posterior (in lumbago);
-mersul ,,ca pe ace" - cu pagi scurfi, in afec[iuni la nivelul onglonului
sau copitei.

3.2. SEMTOLOGTA PIELII $I FANERELOR

3.2. 1. Semiologiapielii
Pielea este un organ viu, cu rol in aplrarea organismului animal de actiunea
t-actorilor mediului extern, precum gi cu func1ii termoreglatoare, secretoare, excretoare,
tactile, de formare, dezvoltare qi susfinere a fanerelor (pIr, lAnd, pene, ongloane. copite
etc,). Exist5 diferen{e semnificative ?ntre pielea diferitelor specii de animale privind
structura, elasticitatea, mobiliiatea pe anumite zone anatomice, dar qi in ceea ce
priveqte modul de rdspuns Ei exprimare a semnelor la acfiunea diverqilor agenli
patogeni. Examinarea pielii se face prin metode generale (inspec{ie, palpafie, eventual
percufie) qi metode speciale (vitropresiunea pentru diferenfierea congestiilor cutanate
de hemoragii, termometria cutanatE, verificarea pruritului, punclia colecfiilor, biopsia,
raclajul urmat de examinarea bacteriologic4 'rirusologica, parazitologici, micclogicS,
precum qi intradermoreacfia ca rispuns la ac[iunea unor gerrneni patogeni majori -
tuberculozI, anemia infec{ioasd e.cvini).
N4odificdrile pielii [a animalc pot fi func{ionale (mirosul, umiditatea,
onctuozitatea, elasticitatea, ternperatura pielii, sensibi!itatea termic6, tactild gi
dureroasS, culoarea, pruritul). morfo-func{ionale (erup{iile sau eflorescen[ele cutanate)
gi structurale sau morfologice (modificdri cutanate reversibile gi ireversibile).

3.2.1.1. Mirosul piefii in condi[ii normale difera de la o specie la at"1ta $i este

modificat c6nd igiena corporal[ este precari sau cAnd animalul suferi de anumite boli
cu exprimare directi sau indirecti la niveh-rl pielii (boliie parazitare cutanate.
afecliuni le aparatului urinar, afecgiunile metabolice)"
-Mirosul de amoniac - intAlnit in insuficien{ele renale cu azotemie.
-Mirosul de cloroform - int6lnit in parazitismul tubului digestiv la tineret.
-Mirosui de acetonl - consecutiv tulburlrilor metabolismului glucidic, cu
aparilia de cetonernii (corpi cetonici in singe) la bovine.
-Mirosul de unt rinced - in piodemodecia c6inilor.
-Mirosul de putrefaefie (ihoros, fetid) - in gangrene qi supuralii cutanate.

3.2.1.2. Umtdilatea pielii (secrefia sudoripard, sudoral[, apoasi) diferl in

func{ie de specie pi zonl anatomicf,, gi este dati de densitatea acinilor glandulari
EXAMINAREA $I SEMIOLOGTA GENERALA 45

sudoripari de la nivelul pielii. Umiditatea pielii poate fi normali (normohidroza) sau

rnodificatl (dishidrozele):'. uescut[ (in hipersecrefii), sc[zuti (in hiposecrefii) sau
absenti.
-tlmiditatea crescut5 (hiperhidroza) - poate fi generalizatd. (hipersudalia,
transpiralia), dup6 efort, tn bolile infecfioase, colici, insolafii, sau localizati, regionali,
zonale, circumscrisl {epihidroza), insofitb de obicei de horipilafie, in special la bovine
gi cabaline in reflexele viscero-cutanate. O situa{ie particulari este datl de transpira{ia
cu sdnge (hemathidroza), int6lnitl in diatezele hemoragipare (vasculopatii generatoare
de purpur6 simptornaticS sau anazarcl, deficit al factorilor de coagulara, hemofilie,
intoxicatii cu ferig6, cu raticide etc.), in special la bovine, cabaline, cdine.
-Umiditatea redusS. sc6zutl (hipohidroza, oligohidroza) - int6lnitl in unele
bolide piele, ?n inani.de.
-Lipsa, absenfa umidititii (anhidroza) - duce la uscarea pielii. Apare in
sindromul fbbrii, afecfiuni inflamatorii, deshidratdri gi este evidentd in special la
nivelul botului taurinelor, ovinelor, cdinelui sau rdtului porcului, care in mod normal
sunt umede.

3.2.1.3. Onctuozitatea pielii (secrefia sebacee, grasE) asiguri elasticitatea gi

protec{ia pielii gi diferS ca qi umiditatea tn furrclie de specie gi zon[ anatomic[, aceasta
putind fi cantitativ normal[ sau modificatd (crescuti sau scdzuti).
-Seboreea (latin. seburn = seu, gr[sime + rhein: a curge) sau steatoreeo -
cregterea cantit5tii de sebum, care db aspectul uleios pielii gi pdrului (p6r uns). Cind
sebumul se usuc[ apare pityriozis seboreic (seboreea sicca, seboreea u.scatd)
Qtit.wiazis: t6rdfe) - plicufe fine de sebum pe piele gi pdr, asemlnltoare cu mltreala
(furfilra, pityriazis - porliuni mici din shatul cornos al epiderrnei). Difereniierea intre
seboreea uscati qi mitrea!6 se face prin faptul c[ mdtrea{a nu lasi urm€ pe h6rtie, fali
de seboreea sicca, care lasl urme de gr[sime pe h6rtie, iar daci se inchlzegte di miros
de grisime arsi (acrolein6). At6t seboreea uleioasd cit gi cea uscat6 pot fi localizate qi
generulizate. Seboreea uleioas[ este intdlnit[ in special la bovine gi ovine, in timp ce
seboreea uscati se intdlnegte la cal qi c6ine. Seboreea apare ?n boli metabolice,
hepatice, cutanate: Smegma este sebumul localizat la nivelul prepufului.
-Asteatoza (a = farb. stectos = gr6sime) - reducerea sau lipsa sebumului de la
nivelul pielii. Apare in distrofii cutanate, tulburdri nutrifional-metabolice etc. Prin
xerodermie (xeros : uscat) se ?nfelege uscarea pielii consecutiv diminulrii secrefiei
sudoripare gi in special a celei sebacee.
-Acneea (grec. akne == bubulif6) - presupune retenfia de sebum la nivel
pilo-sebaceu (acnee de retenfie, acnee punctati, acneo comedon). Aceast[ retenfie
poate fi juvenilE (la c[{ei) sau inflamatorie (sub formi de foliculitS, furuncul sau abcese
subcutanate).

3.2.1"4. Elasticitatea pielii depinde de integritatea 9i structura ei in fibre

elastice gi musculare, de secrelia sebacee gi sudoripari, de aportul sanguin gi limfatic
precum gi de prezen{a gi cantitatea de fesut conjunctiv subcutanat. La animalele
s6ttitoase pielea este elastici, aceasta verificAndu-se prin fbrmarea unui pliu al pielii in
46 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA

zona toraco-lornbar[ la c6ine, pisic6, oaie, caprd gi pe laturiie gdtului la cal qi vaci,
unnirind revenirea la normal a pielii in urmhtoarele momente (disparilia pliului).
Elasticitatea pielii scade sau dispare in: tulburlri ale metabolismului apei
(afecliuni endocrine qi hepatice), deshidratiri masive (boli infeclioase, vomi sau diaree
repetati, inanilie, adipsie etc.), modificlri structurale la nivelul pielii (sclerodermie,
paracheratcz[, ihtioz4 lichenifac{ie, pahidernie. afec{iuni parazitare, rosiituri de
harnagamente etc.).

3-2.L.5. Temperatura pielii se poate aprecia subiectiv prin palpalie sau obiectiv
cu ajutorul termometrelor electronice cutanate. Temperatura pielii poate fi modificatd
local, zonal, circunrscris (crescut[ sau sc[zut[) in afecfiuni localizate (abcese, pligi
infectate, dermatite, degerdturi, pueze, paralizii, arterite, gangrene, edeme calde sau
reci) sau general (crescutl sau scdzuti) in boli infeclioase, in sindromul de febrd. goc
cal oric, intoxica[i i, afecfiuni hepatice etc.

3.2.1.6. Sensibilitatea termicd, tactild Si dureroasd u pielii (receptivitatea) se

verifici prin aplicarea excitinfirlui adecvat fiecirui tip de sensibilitate (calduri sau frig
pentru sensibilitatea termic6, palpafie pentru receptorii tactili gi infepare, ciupire pentru
receptorii dureroqi). tn condilii normale sensibilitatea se exprimi prin mi;clri ale pielii
pe zona unde se aplicl excitantul sau uneori ieacfii de atac sau apirare ale animalului.
Verificarea sensibiiit[1ii tactile pi dureroase se poate face in sezonul cIlduros prin
inspecfie, cdnd se urmiregte modul de reaclie a animalului fap de atacul insectelor
hematofage (tiuni, tintari, mugte etc.), animalul apdrtndu-se cll coada, capul sau cu
dinfii. Intruc6t sensibilitatea reflecti funcfionalitatea SNC, aceasta va ti studiatl
amlnunlit in cadrul sistemului nervos.

3.2.1.7. Culoarea pielii este dati in condilii normale de prezen{a pigrnentului

rnelanic (cantitativ gi calitativ). de bogdlia in capilare sanguine, de aportul de sdnge de
la acest nivel, precum gi de grosinrea pielii.
tn situalii patologice modifichrile de culoare de la nivelul pielii pot fi produse
de pigmentul melanic (discromii) in exces (hipercromii) sau in cantitate mici (hipo-
cromii), precum gi de modificdrile circulatorii de la acest nivel sau chiar de prezen{a in
organisnr aunor principii alimentari, medicqmente etc. care pot colora pielea.
-Discromiile melanice (discromiile pigmentare, discromiile cutanate propriu-
zise) sunt date de excesul sau lipsa pigmentuiui melanic:
-hipercromiile pot fi generalizate sau localiiate:
-hipercromii generalizate: maladia hronzatd, rard la animale,
apare in insuficienla corticosuprarenald (boala Addison); melano-
dermia, de asemenea rard la animale, apare la caii suri in rnelano-
salcom;
-hipercromii localizate:
-nevii pigmentari (nev, noevii, lentigo) - pete mici,
brune, netede sau proeminente (aluni{e), congenitale, intAlnite
la anirnalele cu pielea depigrnentati;
 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA 47

-efelidele (ephelis = pistrui) - pete mici, rotunjite,

plane, numeroase, galben-brun-roqcate, cf,gtigate, apar in
endocrinoze, dermatite cronice, eczeme etc.;
-hipocromiile pot fi congenitale (generalizat ellocalirate) sau cdgtigate:
-hipocromia generalizat[ reprez.entati, de albinism - acromie
congenitaiE qi ereditari int6lnitn la toate speciile de animale este
caracterizat[ de lipsa pigmentului melanic din piele, pir, iris, copite;
-hipocromiile localizate:
-nevii acromatici - acromii circumscrise ale pielii qi
pf,rului, congenitale, intdlnite la bovine, c6ine, iepure:
-hipocromii Ie cAgtigate:
-vitiligo (pielea de broascE) - pl6ci acromatice (pere
albe), bine delirnitate, tnconjurate de o zonl hiperpigmentatE
(leucomelanodermie), int6lnit frecvent la cabaline in durind gi
anemia infecfioasi;
-botul de broascd - pete depigrnentare asemdn5.toare
celor de pe botul de broascl, int6lnite pe botul cailor suri;
-petele hipopigmentare (leucoderrriile) apar in
dermatoze, tulbur[ri neuro-vegetative sau endocrine;
-Modificf ile de culoare de naturl circulatorie (vascularl, sanguind):
-hemoragiile cutanate pete de diverse dimensiuni qi <,are i;i
schimbi culoarea in funcfie de procesele de oxidoreducere ale sdngelui (rogu,
brun-violet-verzui); intalnite frecvent in boii care se manifesti prin diatezi
hernoragiparl sau accidental;
-nevii vasculari (lentigo vascular, nev) - dungi ramificate de culoare
rogie-alb[struie, proeminente, congenitale gi care dispar la apisare;
-congestia activd (eritemul) - inrogire loealizatl a pielii consecutiv
vasodila-tafiei capilare tn insolalie, fotodermatoze, boli eritematoase, eczeme;
-paliditatea (paloarea) - culoarea alb-g[Ibui-cenugiu a pielii in
anemii, vasoconstriclii, hemoragii masive;
-cianoza (cianodermia) - culoare albastru-violacee a pielii, in urma
stazei venoase (congestie pasivE), boli circulatorii, boli respiratorii, intoxicafii.
-lvfcdificlrile de culoare din cauze diverse:
-medicamentele (ex. riboflavina) coloreazi pielea in galben-verani;
-alimentele cu pigmenfi vegetali de tipul carotenului (provitamina A),
cum :r fi morcovul, iucerna, care coloreazi in galben pielea gi mucoasele, ?n
special Ia vacile de lapte;
-culoarea ictericl consecutiv obstruirii canalelor biliare extrahepatice
(litiaza-- tumori, spasme) sau in hiperproducfii biliare (hepatite), c6nd pigmerr
tul biliar (bilirubina) coloreazE in galben-verde pieiea pi mucoasele, precum gi
in icterul hemolitic (consecutiv hemosporidiozelor, hernaturiei cronice,
leptospirozelor),

3.2.1.8. Ptaritul catanat este o sensibilitate particulard (parestezie) la niveiirl

pielii gi a mucoaselor caracterizat prin senzafia subiectivd de rndncarime qi care se
48 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA

exprima prin sclrpinare, lingere, mutcare, ,,s6niug'.. Pruritul poate fi qi fiziologic, cAnd
este de scurti durati gi superficial (cu scop igienic sau de pldcere).
in funclie de modul cum apare, acesta poate fi spantsn (in r6ie, eczeme etc.)
sau provocat (reflexul de sclrpinat la c0ine. refiexul psoric la ovine etc.)'
DupI intindere pruritul poate fi localizat, pe o anumit[ zon5 corporal[ a$a cum
apare in unele boli infec{ioase qi parazitare (turbare, Aujeszky, prurit nazal, vulvar gi
perianal inparazitcze la c6ine pical, prurit dorsal la cdine in eczeml etc.) gi geiteralizat
(pe tot corpul) in alergii, afecliuni renale cu uremie, afecfiuni endocrine, hepatice,
diabet, intoxicalii etc.
Dupd cauzd, se int6lnegte pnrrit idiopatic (pruritul ca boali, esen{ial) gi
simptomatic (pruritul ca exprimare a diverseior boli).
Dupi intensitatea cu care se face scdrpinatul gi aspectul leziunilor care apar,
pruritul poate fi:
-vag (atenuat, ateat) - sclrpinare ugoari;
-intens - scdrpinare accentuati, puternicd gi de durat6, cu pseudotundere;
-biopsiant - sclrpinare cu aparilia de leziuni la supratafa pielii Qlratai,
zg6rietunl). Cind leziunile sunt profunde gi se infecteazi apare dermatita acutd
(epidermita veziculo-pustuloasi : impetigo) sau cronicd (aspectul lichendid al pielii).
Iermenul deprurigo este utilizat pentru definirea bolilor de piele care se exprimdi prin
pr.rrit.

3.2.1.9. Erapliile sau etlorescenple cutanate sunt modificlri la nivelul pielii

dar gi la mucoasele aparente, variate ca etiopatogenie, intdinite in aiergii, boli
infec{ioase eruptive, intoxica{ii etc. Apar brusc, eruptiv, au caracter invadant, dureazl
pufin (sunt efemere, trec[toare) gi dispar la fel de brusc, {Eri a l5sa urme. Erupfiile care
produc ai ridicituri la nivelul pielii vor fi studiate in cadrul modificlrilor structurale ale
pielii, in capitolu! de fafi analizdndu-se doar macula, eritemul, rozeola, purpura si
vihicele.
-Macula (pata propriu-zisi) - orice pat6 cutanath (pigmentarh sau circulatorie),
neted[ ({Era reliefare), circumscrisi sau difuzd. Prin eruplie maculo-papuloasd se
inlelege prez.enla de pete gi papule in acelaEi timp.
-Petele vascularemodific[ri de culoare, de naturd circulatorie. vizibile pe
-
pielea nepigmentatl gi prezente in boli eruptive (variol[, rujet, ectimi contagioasi,
ibtcdermatoze, pesta porcind etr:.) :
-congestiile circumscriss, dispar la apdsarea cu degetul Ei sunt:
-eritemul - pat[ roz-roqie (congestie activl) sau cianotici
(congestie pasivb), prezenti in bolile eritematoase;
-rozeola - pete eritematoase, mici, diseminate, de culoare roz,
numulare (de forma unei rnonede) sau lenticulare (de forma bobului de
linte), prezente in bolile eruptive;
-hemoragi ile circumscrise, localizate (petele purpurice, purpura) sunt
pete de culoare rogie-violacee, de diverse dimensiuni, care nu dispar la apdsa-
rea cu degetul,
Dupi rLspAndire, purpura poate fi:
EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA 49

-exantemic[ (exantem) sau simpl5 - hemoragii prezente numai

pe piele, ?n bolile exantemice;
-hemoragicd - cflnd hemoragiile sunt prezente pe piele, dar gi
pe mucoase.
Dupi dimensiunea petelor purpurice, acestea pot fi:
-punctiforme - puncte hemoragice;
-
-petegii hemoragii lenticulare de dimensiunea unui bob de
linte;
-echimoze *
pete mari hemoragice de culoare neagrl sau
v6niti (v6ndtli) rezultate in urma intihrerii cu singe a fesutului con-
junctiv. subcutanat qi pot apirea in cazul diatezrlor hemoragipare sau
in urma unui traumatism. Treptat echimoza tgi schimb[ culoarea de la
violaceu-maroniu la galben, dupi care dispare;
-sufuziunile * revlrsiri de sSnge in gesutul conjunctiv sub-
cutanat in urma ruperii unui vas de sflnge. Frecvont, sufuziunile sunt
prezente in organcle interne, unde se produc infiltralii cu sdnge sau cu
alte lichide;
-henloragiile liniare ( pcte purpurice liniare, vibice) - ca rezultat al
loviturilor de bici sau in urma trisnetului.

3.2.1.10. Modijicdrile structurale cutanote presupun modificdri de naturl

morfologici insofite de defbrmiri (ridic[turi) evidente la suprafala pielii, uneie dintre
acestea fiindreversibile,temporare (papula, vezicula, pustula, crusta, scuam4 edemul,
hematomul, chistul, abcesul, emfizemul, plaga etc.), altele fiind ireversibile, definitive,
permanente, numite qi distrofii cutanate (cicatricea, sclerodermia, ihtioza, acanthozis
nigricans, nodulul, vegetafiile, tumorile, pahidermia, crgvasele, ulcerele etc.).
-Papula ridicitur6 cutanati, dur6, nedureroas[, circumscrisi (albi sau roz),
-
de dimensiunea unui bob de mac pdn[ la o nuc[, ca rezultat al infiltririi epidermului
sau dermului. CAnd are caracter pruriginos se numeste placd urticatd (prezenti in
urticarie, dermografism, fotodermatoze, alergii, febre eruptive). Se vindecd fiiri si lase
cicatrice. Uneori papula poate avea in interior un eritem (leziune papulo-eritematoasl),
o pustuli (leziune papulo-pustuloasi) sau scuame (leziune papulo-scuamoasd).
-Veztcula - deformare a pielii tn urma acumulirii unei serozit6fi transparente
in epiderm (ih febrb aftoasd, variol6). CAnd aceste vezicule sunt mici, grupate se
nume$te herpes pi are localizhri precise - genital, bucal, nazal.
DupE dimensiunea veziculelor putem distinge:
-afticele - foarte mici, abia vizibile;
-afte - cdt g[rndlia unui ac;
-vezicule propriu-zise - cdt bobul de mazire;
bule (flictene) - cdt o alun6, iar cSnd acestea se infecteazdr rentltd
imp e ti go 6ulos (pustul6);
i rpemfigus
- bule de dimensiuni mari, cdt oul de giini.
Aceste vezicule se pot sparge rdmdndnd o ulceralie cu diverse forme,
inconjurrati de un halo de culoare rogie.
(
50 EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA

-Pustula - cdnd veziculele se infecteazi gi formeaz6 colectii purulente care

ulterior se sparg qi supureazi aglutinind pirul.
-Crusta - uscare a secre{iilor normale sau patologice (exudate, transsudate,
s6nge, puroi) consecutiv spargerii veziculelor, pustulelnr, flictenelor sau ca proces
normal de vindecare a pligilor.
-Scuatna (squama: solz, coajl) - po(iuni lamelare de epiderrni detagate din
stratul cornos (in hipercheratozA, paracheratozd, boli parazitare etc.), de culoare
albicioasd gi de dimensiuni variabile:
-pitiriazis Qtiry-rion: tdr0te) - sub 2 mm (mdtreap);
-furfurl - intre 2-5 mm:
-lamele - cind au 1*4 cm;
-larnbouri - lamele cu dirnensiuni foaftc mari. 'fennenui este folosit gi
in chirurgia reparatorie pentru pielea gi mucoasa detagatE.
-Edemul cutanat (oedemul) - infiltralie seroasd in lesutul conjunctiv sub-
cutanat gi piele (pdstreazl amprenta la apisare). Edemele pot fi reci gi calde.
-edemul rece:
-edernul de stazf ceire poate ft generalizal (in anazarc'a, in
insuficien{a cardiaci, in afec}iunile renale de tipul' nefrozelor,
glomerulonefritelor) gi este prezent in zonele declive, fiind simetric,
insensibil, cianotic sau localizat la cap (salbi, intrarea pieptuiui) gi
membrele pelvine;
-edemul cagectic (marasmatic, hidrernic, caren[ial) crue
inlocuiegte lesutul adipos normal;
-edemul caid poate fi de naturd inflarnatorie (este delimitat, cald,
dureros) sau angioneurotic (alergic) (culoare roqie, caid, dureros, pruriginos) qi
care este intdlnit in afec{iuni nervoase (mielite) sau alergice (urticarie, boala
serului etc.).
-Hematomui * deformare cutanat[, caldh, moale r;i cu senzalie de crepitalie
sanguini, consecutivl acumullrii singeiui in urma extravazlrii (in intoxicafii etc.) sau
ruperii unui vas de singe.
-{lhistul cutanat - deformare prin acumulare de conlinut lichid sau solid intr--o
cavitate delimitati de un perete de reacfie, la nivelul dermului sau in ,tesutul conjunctiv
subcutanat. Dupd con(inut, chistul poate fi:
-sero.s -- cu continut seros;
-sero-sanguinolent - arnestec de con(inut seros gi sdnge;
-hematic - cu sdnge;
-de reteir{ie - prin obstruarea conductului acinilor glandulari (ex.
chistul pilo-sebaceu);
-cazeos (confinut pdstos, alb-gelbui) - foarte rar la piele (in tubercu-
loza cuteuratd).
-Abcesul cutanat coleclie purulenti, bine delimitatd in ,tesutul conjunctiv
-
subcutanat ca unnare a infecliilor.
-Flegmonul cutanot - coleclie purulenti in cantitate mare qi difuz6 in lesutul
conj unctiv subcutanat.
EXAIVTINAREA $I SEI\.{IOLOGIA GENERALA 5l

-Emfizemul subcutanat -
acumulare de aer sau alte gaze sub piele. Acesta
poate fi
produs prin aspiralie de la nivelul aparatului respirator sau sacilor aerieni Ia
plsdri (prin fisuri toracice) sau din exterior prin pligile cutanate deschise, ori
consecutiv dezvclt5rii in lesuturi a germenilor gairogeni, anaerobi (emfizemui septic,
autohton).
^Plaga (rana) -
tntreruperea continuitnfii pielii produsl de agen{ii fizici
(traumatisme, intervenfii chirurgicale), chimici (acizi, baze) sau biologici (microbi).
Termenul de ran6 este folosit in special pentru pingile externe, localizate.
-
-Cicatricea urrn6 depigmentatd, depilati, denivelati gi rece rimasl pe piele
dupi vindecarea unei rini.
-Sclerodermia (-scleros = dur) - induralie gi ingrogare cutanatd consecutivf,
hiperplaziei de tip fibros a corionuiui qi atrofiei epidermuiui (in dermatite, dermatoze,
paruzitaze cutanate etc. ).
-
-Ihtioza (ichthyos = peqte) hiperplazie (hipercheratozl) intinsi a stratului
comos epidermic, cu aspect de solzi de pegte, rugos gi uscat (poate fi congenitald sau
cAgtigatb, consecutiv hipovitaminozei A sau dupd acfiunea unor substan{e iritante
cutanate). Cdnd ?ngrogarea pielii este foarte mare gi are aspectul de lichen se nume$te
lichenda"clie (rima cutis).
-Paracheratoza - cheratinizare incomplet6 a celulelor cutanate cu aparilia unui
strat cornos nucleat qi cu aspect de solzi, intdlnitd la vilei 9i purcei.
-Acarrthozis nigricans - hiperplazie a stratului mucos al pielii care capdti
culoarea neagrfl gi aspectul de scoarf[ de copac. Este localizatd la nivelul buzelor,
pleoapelor, urechilor, zona axilar[ la cAine.
-Nodulul (tabercutul) - deformare cutanati localizati gi dur6, aplruti in urma
hipertrofiei i'.orionului, dureazS mult qi se tenninf, prin necrozi sau ulceratie (in
tuberculuza cutanatd)-
o.ror*rri cutanate de neoformalie, cu aspect cre c'nopidi
(papiloame) localizate la piele sau mucoase.
-fwmorile pielii procese de neoforma[ie, localizate (benigne) sau
proliferative (maligne - cancer, neoplasm).
-Pachidermia (elefantiazisuS - edemul cronic (la ?nceput p[stos, apoi dur) al
dermului ryi hipodermuh.ri in special consecutiv stazei limfatice la nivelul rnembrelor.
Pachidemria propriu-zisI este o Lngrogare regional[ a pielii consecutiv malfbrmaliilor
hiperplazice.
'Gangrena pielii necrozl uscat[ sau umed[ a pielii sub formi de escard
-
(piele de,culoare neagrl, insensibild, in zonele de decubit numite gi pllgi decubitale)
(bucifi de pieie gangrenate ;i desprinse, sub care sunt prezente ulcere).
sau sfacele
-Ragada (crevasa, fiswa) - cr6p[turb a pielii (sau la rnucoase) in special la
nivelul comisurilor buzelor, genunchilor, jaretelor sau pe zonele unde pietrea 6i.a
pierdut elastici tatea.
-Ucerele -- pierderi de substanfi la nivelul pielii sau mucoaselor, cu evolufie
cronic6 gi slabi tendin{a la cicatrizare. Ulcerele se llot clasifica in:
-ulcerafii - cflnd leziunea este prezentii numai in straturile superficiale
ale pielii gi are tendin{a de progresare. cand sunt la epiderm se numesc
excoriasii, sunt de naturl rraumaticA gi se vindeel cornplet;
52 EXAMTNAR"EA $I SEMIOLOGiA GENERAT.A

-ulcerele propriu-zise (profunde) - cu rnare intindere in suprafap gi

profunzime (in morv6, necrobacilozS., frrrunculozL, eczene etc.). Se pot
clasifica dupS:
-aspectuI semiologic:
-crateriforme - cu lSrgimea maxim[ la suprafala pielii
gi cu marginiie netede (ex. dupi acnee);
-vegetante - cu marginile proeminente 5i fundul
slaninos (in limfangit[);
-evolu!ie:
-fagedenic - cu tendinti de progresare in profunzirire
(in morvi);
-serpiginos * eare se intinde dintr-o pafte in alta,
exist6nd posibilitatea vindec5rii pe anumite zone (in lirn-
fangita ulceroasa).

3.2.2. Semiologia finerelor

Fanerele sunt produc{ii piloase sau cornoase cu nol in proteclie, apdrare gi

locomofie, iar la pisiri gi penffu zbor. Acestea pot acoperi intregul r.:orp (pdrul, IAna,
penele, solzii) sau pot fi localizate (coarnele, eopitele, ongloanele, unghiiie, gireareie,
ciocul, pintenii. solzii de pe picioarele pIs[rilor sau de pe corpul reptilelor, castnnele.
scoicile).

3.2.2.1. Semiologia pdrul.ui. Pirul acoperh in intregime corpul la bovinc,

cabaline, caprine, ciine, pisicd, nurcl, nutrie gi mai pufin !a porc. Examinarur acestuia
se face prin metode generale (inspecfie gi palpafie) gi metode speoiale (examinarea
microscopici) la care se urmdreqte prezenfa, uniformitatea, densitatea-, dimensiunea,
pozilia, culoarea, luciul gi integritatea. Aspecteie semiologice pot fi numai la pir sau
atAt la pdr, c6t gi la pielea subiacent[. Acestea sunt:
-horipilalia (lalin. haruere = a fi zbArlit + pilus : p6r) reprezintl zbdrliree
pErului consecutiv bolilor afrigore, stirilor proaste de intrefinere, bolilor parazitare gi
de rnetabolism sau pe zonele de ret'lectivitate.riscero-cutanati{;
-hipertrichoza * qeqt=erea in
iunginre gi ingroqarea flnrlui de pdr. I{iper-
trichoza poate fi naturald,loca"lizatA la coaml, coad6 ori pe intregul corp (caracter de
rasd) sau costtgatd, cu mare ?ntindere (hirsutismul post-altos in febra aftoas?i) ori
localizatl (in dermatite cronice, endocrinoze etc.);
-trichorrexis nodosa (tricho : trico : triho = pEr) presupune ingnigarea
noduiarl (nodozitifi albe) a unei po-rtiuni a firului de pir cu posibilitatea ruperii lui de
la acest nivel gi aparilia fenomenului de pseudotundere (la cal, bovine);
-hipotrichoza (oligorichoza) rcprezintE cdderea pirului, ca:-e poate fi un
fenomen fiziologic (nipdrlirea) sau patologic (alopecia: grec. alopex = vulpe, la care
r8ia produce ciderea temporari a pirului). Alopecia (depilafia) poate fi primarh -
esentiali (in distonii neuro-vegetative, cind cauza aclioneazd asupra troficitilii
bulbului pilos), secundard - simptomaticd (in boli infec{ioase, carente, parazitoze) sau
EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENER.ALA 53

ereditare (atrichie: a = frrb + trichos = per), la cdine, rndnz, vifel, cobai etc. Alopecia
poate lua urmltoarele tbrme:
-calvescenp (calvus: chel) - rilire a pIruiui. Ctnd ririrea este numai
la cap se numegte calvilie, care poate merge pAnE la chelie = pelad[ (la om gi
anrmale);
deglabralia - perd este ras de ohicei pe o zond rnici, circulari
(deglabra{ie numularl);
-modificdrile de culoare ale pdrului:
-canilia (clrunfirea) - aibirea plrului, datoritd inlocuirii .pigmentului
rnelanic cu bule de aer. Apare mai ales la animalele b[tr0ne sau consecutiv
endocrinoze lor, bo li lor int'ecfioase, acfl uni lor iritative locale ;
-rutilismul (rutilus : ro$u aprins) sau eritrismul - cind, p6rul are
culoarea roqie pe zone delimitate, iar pielea este depigmentath qi este de naturl
geneticd. DobAndit, apare ?n urma aplic6rii pe piele a vezicitorilor sau ?n urma
unor boli parazitare cutanate.

3.2.2.2. Semiologiafanerelor de acoperire de la ovine. Ei pdsdri

-la ovine:
-malopecia - clderea l6nii;
-la pis[ri:
-horiplumafia - zbirlirea penelor;
-deplurnarea - cdderea penelor prin smulgere;
-plumopecia - c6derea penelor in situagii patologice

3 .2.2.3 . S erniologia fanerelo r c u t ntindere limitatd

-copita:
-deformlri:
-la talpd (copite pline);
-la furcup (copite bombate);
-la cdlc6ie (teqirea cilc6ielor);
*la cutia rJe corn (copite boante);
-modificlri de dirnensiune:
-incastelura - reducerea dimensiunilor transversale ale
cutiei de eorn;
-chieioidul - creqterea exuberanttr a cutiei de corn;
-modiflclri de consisten{6:
-eopite m6lliefe - cu consisten{tr moale, se macinl;
-copite sfhr6micioase - cu consisten{i durd, devin
casante (se sparg);
-modificlri de integritate gi netezime:
- crapituri longitudinalr sau trans-
versala ;:-iil1 iS::P'
-denivellri liniare, longitudinale, pe cutia de corn;
-modificiri de sensibilitate gi temperaturd:
-cuiul de stradf, - la cal;
54 EXAMINAREA $I SEMIOI-OGIA GENERALA

-bleima - inflamalie circumscris[ a pododermului,

posttraumatic[;
-pododermatita - infl amalia mernbranei cheratogene;
-frrbura - congestia membranei cheratogenc;
-panariliul - inflamalia pielii interdigitale la
taurine;
-coarnele:
-depresiunile circulare - permit aprecierea v8rstei, a num[ru-
lui de gestafii sau apar in tulburiri de nutritie, metabolisrn sau in boli
cronice;
-tenrperatura crsscute la baza coarnelor - in infla-ma{ii ale
membranei cheratogene;
-ciocul pis[rilor: inmuiere4 deformarea, devierea, ruperea acestuia in
afecfiun i endocrino-metabol ice, traumatisme.

3.3. SEIv{IOI.OGIA IvIUCOASELOR APARENTE

Mucoasele sunt fesururi formate din celule epiteliale unistratificate sau

pluristratificate care cdptugesc in general un organ cavilzr (tubul digesliv, aparatul
respirator, aparatul urogenital) precum gi rinele componente oculare gi prepuful.
intruc6t la majoritatea speciilor pielea este pigmenfat[ gi acope.riti de fanere, iar
evidenfierea simptoamelor este destul de dificili, devine obligatorie examinarea
mucoaselor aparente gi anume: mucoasa ocular[ (conjunctiva, pleoapa a lli-a gi
sclerotica), mucoasa nazald, (pituitara), mucoasa labio-gingivalE, mucoasa vestibulo-
vaginai[. mucoasa gi pielea prepufului ia masculi. La pisiri se examineazl mucoasa
oro-faringo-laringiani, iar pentru aprecierea circulafiei capilare gi rnodificirile pig-
mentare se exan:lineart creasta, blrbi{ele qi membrana interdigitali, care evidenfiazi pe
suprafafa lor modific6ri care se exprim[ 9i [a nivelui pielii.
Exarninarea se face prin rnetode generale (inspecfie gi palpatie) gi rnetode
complementare (raclaj urmat de examinarea microscopicl) urmirind culoarea, volumul
(mdrimea), integritatea gi aspectul, prezen{a secreliilor (cantitativ ;i calitativ) prcoum gi
consecinfele acestora asupra oielii din jurul orificiuiui examinat.
Modificdrile de culoare la nivelul mucoaselor pot fi generale (la toate
mucoasele) sau par{iale - unilateral (local, la o rnucoasl) ori bilateral (la arnbele
mucoase pereche):
-congestia locali (la o mucoasl) - este de obicei rezultatul unui kaumatism;
-pata congestivi (enantemul, analog exantemului cutanat) - intilnitd in bolile
eruptive;
-cianoza - culoarea rogu-violaceu sau albistruie. int6lniti in fenomene asfixice
cu diverse etiologii;
-paliditatea - intAlnitn in anemii, ischemii, hemoragii interne;
-injectarea capilarelor - coloralie linear[ pe traiectul capilarelor, consecutivl
vasodiiatafiei;
EXAMINAREA $I SEMIOLOGIA GENERALA 55

-hemoragia - de diverse dimensiuni (puncte, peteqii, echimoze etc.), prezentd

in boli caracterizate de diateze hernoragipare;
-culoarea icteric[ - datl de prezen{a pigmen{ilor biliari (icter hepatic), hematici
sau de icterul fals.
Deformirile la nivelul mucoaselor sunt produse?n general de edeme:
-chemozisul (mucoasa sticloasS, sldninoasi, ochiul gras) este edemul mucoasei
oculare, cu origine inflamatoare;
-alte modificiri de form6 $i integritate vor fi discutate la aparatele respective,
ca de exemplu: ulcerele, prolapsul vaginal qi rectal etc.
Modificlrile secretorii sunt reprezentate de excesul secrefiilor (scurgeri) sau
lipsa acestora care duce la uscarea mucoaselor (grec. xerosis: xero: uscat):
-scurgerile:
-epifora l[crimare persistenti, consecutivi hipersecreliei sau
obstrulrii canalului lacrimal;
-hipersalivafia:
-ptialism - hipersecregie salivari gi scurgere la exterior;
-sialoree - salivalie ncunal6, dar irnposibilitatea deglutirii ei;
:reduserea sau lipsa secre{iilor:
-xeroftalmia - reducerea secreliei lacrimale qi uscarea mucoasei
oculare;
-xerostomia (aptialismul) - reducerea secrefiei salivare gi uscarea
mucoasei cavitdlii bucale.
Secrefiile recoitate pot avea caracter seros, sero-purulent sau purulent qi se pot
exarnina microbiologic qi parazitologic.

3 . 4. SEMIOLOGLA SI STEMULUI I,IMFATIC SUPERFICIAL

Sistemul limfatic este format din limfonoduri/limiocentrii, vase lirnfatice gi

lirnfr, dintre care in condilii practice se examineizl doar un numdl iimitat de limfo-
noduri (ganglioni limfatici).
Examinarea limtbnodurilor se face prin metode generale (inspecpie gi palpafie)
gi metode speciale (palpafia ffansrectali, funclia ur*uta de aclenograma - limfade-
nogram6, biopsia qi examinarea histopatologicl, examinarea radiologicS, laparatomia).
Pentru vasele limfatice se poate utiliza gi limfografia cu substanfe de contrast, iar
pentru lirnftr, examenul fizic, biochimic Eimicroscopic.
La animale, in condi{ii normale, se examineaz[ limfocentrii (iimfonodurile)
mandibulari (submandihrulari, submaxiiari), prescapulari (cervicali superficiali), sub-
iliaci (precrurali, ai pliului iei sau grasetului), retromarnari la femele gi popliteu la
animalele de talie mic[, la care se urmiregte dimensiunea (m[rimea, diametrul), forma
gi aspectrrl suprafelei, temperaturq sensibilitatea, consistenla gi mobilitatea.
56 EXAMII.IAREA $I SEMIOLOCIA GENERAL,A

3.4. 1. Semiologia limfonodurilor (limfonodulilor)

Orice modificare la nivelul limfonodurilor este cunoscutl cu terminologia de

aclenopatie. Adenopatiile pot fi singure, dar de cele mai multe ori sunt insolite de
modificdri qi la nivelui vaselor lirnfatice aferente sau eferente (adenolimfopatii sau
timfoaclenopatii).
Inflamaliile nodurilor limfatici se numesc adenite (locale, regionale, generale)
Ei care in funcfie de cauza ce le produce pot fi:
-adenite acute intilnite in inflamalii acute: gurmi (tumefiafi, calzi, sensibili),
-
infectii localizate etc.;
-adenite cronice intdlnite in inflamalii cronise: tuberculozd, rnorvd (rndri1i,
-
tari, nedurerogi, aderen(i);
-adenite leucozice - in leucoze (limfonoduri foarte mari, tari, nedureroqi,
mobili);
-acienite tumorale (adenomul, adenosarcomul, adenocarcinomul) prezente in
tumori ganglionare benigne gi maiigne.

Inflama{ia lesuturilor din juiu! limfonodurilor se nume$te periadenitd, iar

rnbrirea in vohrm (hiperplazia) a acestora, adenomegalie.

Diagnosticul diferen{ial al adenitelor

'i'ipul adenitei Adenir[ Adeniti Adenit[ AdenitI

Acutd CronicE i,cucozicf Turnoral6
Obiective
Dimensiunea mare normal6 sau enormd foarte mare
Limfonoci'"rilor mare
Aspecnrl supraftlei: neted boselat uneori boselat bosclat

Temperatura calzi recl reci recl

Sensibilitatea durerogi nedurerogi nedurerogi nedurerogi

Consisten!a elastici dur[ (tare) elasticd durd

(moalc)
Mobilitatea mobili aderenli mobi!lr aderenfi
aderenti

3.4.2. Semiologia vaselor limfatice

Orice modificare la nivelul vaselor limfatice se numegte limfopatie (limfongio-

patie).Intlamafiile vaselor limfatice se numesc limfangite 9i pot fi:
EXAMINAREA $I SEIv{IOLOGLA GENERALA 57

-limfangite acute -- ?n inflarnaliile acute, cdnd vasul limfatic devine evident sub
piele, este cald gi dureros. CAnd aceast[ rndrire in volum (limfangiectazie) este insotitl
de stazl limfatici gi hiperplazia perefilor vasului limfatic de calibru mare, se nume$te
coardd limlaticd;
-linrfangite cronice - in inflamalii cronice, cAnd coarda limfaticd este tare
(induratd), nedtueroas[ gi rece. Pe traieetul corzii limfatice pot sd apar6 noduli care
abcedeazl d6rrd nagtere la ulcere serpiginoase (morva cutanati);
-limfangite leucozice (limfadenoze) - in leucoze;
- I imf an gite tumorale (limfadenoam e, I imfosarcoame).

Dup[ etiologie, limfangitele pot fi specifice (in boli infeclioase) qi nespecifice,

iar dupfl mdrimea vasului limfatic afectat se int6lnegte limfangita tronculard (ia
trunchiurile vaselor limfatice), limfangita radiculard (la ridlcinile vaselor limfatice) gi
limfangita reticuilxd (la refeaua de capilare limfatice). Limfangita reticular[ cronici
sti la baza producerii elefantiazisului la cabaline.
Frecvent. inflamalia limfonodurilor este asociat6 cu inflamafia vasului limfatic
purtdnd denumirea de aclenolimfangitd sau limfadenitd.
Scurgerea limfei dintr-un vas limfatic rupt se nume$te limforagie.
 4. SEIVIIOLGGIA.AP ARATULTTI I}IGESTTV

Aparatul digestiv este alcatuit dintr-un tub digestiv cu trei porfiuni: ingestivl
(gura, faringele qi isofagul), digestivl (prestomacele, stomacu!, intestinul sublire 9i
iitestinul giosl gi ejectivl (rect, anus), clruia i se asociaz6 glandele anexe: glandele
salivare, ficatui gi pancreasul.
Aspectele semiologice ale aparatului digestiv pot fi:
-de ordinfuncfional, care se referi la modificlrile de:
-ipetit, prehensiune, masticalie, insalivafie, deglutifie;
-rumegare 9i eructafie (la rumegltoare);
-defecare 9i fl atulen!6;
-sau aparilia vomitiirii, falsei vome, vomituritriei;
-de ordinleic (rrrorfologic) la nivelul:
_organelor prediafragmatice (gur[, glande salivare, faringe, pungi
guturale, esofag 9i guqd);
-abdomenului;
-organelor retrodiafragmatice (prestomace, stomac, intestin subfire,
intestin gros, rect, anus, ficat qi pancreas);
-materiilor fecale'

4. I . SEMIOLOGTA ORGANELOR DIGESTTVE PREDIAF RAGMATICE

4.1.1. Examinarea func{ionalfi qi aspectele semiologice

. Apetitul (latin- appetere : a pofti, a dori) sau pofta de mancare

4.1.1.1
(foamea) se *,"rifi"e prin probi- apetitului (a furajlrii, a prdnzului), c6n_{ se
administreaz6 animalului furaje din rafia normald, in cantitate mici qi de bunl calitate,
incepdndu-se totdeauna cu furajul mai pufin apetisant (pentru erbivore se incepe cu
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 59

furajul grosier) urmirindu-se modalitatea in oare animalul efeotueazd fil"ajarea

(prehensiunea, masticafia gi degluti"tia). Obligatoriu se verifici gi apetitul pentru ap6.
Apetitul poate fi normal (normorexie) sau modificat (disorexie: dys : greu, rdu
* arexis: apetit, m6ncare) atAt contitativ (sc6zut sau creseut) cdt gi calitatlv (pervertire
a gustului).
Modific6ri cantitative ale apetitului:
-lipsa apetitului, care poate fi:
-anorexie absoluti - cdnd animalul refuzI furajul (in boli acute);
-anorexie relativd (inapetenfa) - cind consuml. leneg qi incomplet
firajele:
-hiporexia (oligofagia) - c6nd apetitul este redus pentru roate
furajele;
-apetitul capricios - presupune alterniri intre perioade norn:rale
ale apetitului gi anorexie (in boli digestive cronice);
-apetitul selectiv - cdnd anirnalul consumi numai anumite
furaje (ex. alimente lichide);
-lipsa senzatiei de sete = adipsie (a = fdr6 + dipsia: sete);
-exagerarea apetitului : hiperorexia (ltyper: exagerat * orexis: apetit):
-polifagia (hiperfagia) - cflnd animalul mindnci foarte mult, in
perioada de convalescenfi pentru a recupera pierderile in greutate dupd o
suferinlE de lungi durat[ (polifagie normall);
-bulimia - apetit exagerat (foame permanentl), dar starea de intrefinere
este rea (in psihoze, diabet, enterite cronice);
-tahifagia (licomia) - c6nd animalul mdndncl furajele foarte repede
(in turbare etc.):
-exagerarea senzaliei de sete = polidipsie (polys = mult + dipsia: sete) in
afec{iuni febrile, edeme, diabet insipid, dup[ hemoragii, purgative.
Iv{odific5ri calitative ale apetitului:
-parorexia Qtara = dincolo de * sysais : apetit) : alotriofagia (allotrius :
:
strdin) epitimia : pica Qticu-pica : cofofani) - cdnd animalul consumr corpuri
strdine de alimenta[ie, ca de exemplu:
-coprofagia (scatofagia) - eonsum de materii fecale;
-xilofagia - consum de material lemnos;
-geofagia - consum de pimAntl
Jitofagia - consum de pietre (este normali numai la pls[ri);
-aerofagia - inghite aer care pitrunde ;i se acumuleazlinstomac
(aerogashie);
-canibalismul - consum de {esuturi gi organe de ra animarele conge-
nere (cu care eoabiteazi):
-lichomania - tendinla de a linge smocuri de p6r, ombilicu! de
la congeneri, perefi;
-trichofagia- consum de pir;
-malofagia - consum de l6ntr;
-plumofagia (picaj, pteriofagia) - ciugulirea, smulgerea gi
consumul de pene;
60 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESI'IV

-placentofagia - consum de placentS;

-ovofagia- consum de ou6;
-infantofagia (fetofagia) - consumul propriilor pui;
-caudofagia - consumul cozii;
-otofagia - consurnul urechilor;
-onicofagia - consumul ongloanelor;
-paradipsia - pervertire a senzafiei de sete, c6nd aninralul bea purin, apd
murdar[ din belfi, lichide puternic mirositoare.
Modific[rile calitative ale apetitului se intdlnesc in caren,te alimentarc, tulbu-
rdri de metabolism, gregeli de alimenta{ie, tulburlri nen'oase etc'

4.1.1.2. Prehensiunea reprezinti rnodalitatea in care-anirnalul prinde qi

iritroduce in gurd alimentele sau apa, demonstrdnd de altfel prezenta apetitului.
Prehensiunea se poate faee normal (in funcfie de specie - cu buzele, cu dintii,
cu limba) sau modificat (disfcgie de prehensiune) (.tiys : r6u, dificil - phagein = a
minca).
Prehensiunea nu "se poate realiza ?n afecliuni ale musculaturii masticatorii.
tetanos, fracturi mandibulare etc. sau cand aceasta se realizeazE. se {ace cu alte organe
dec$t cu cele normale, ca de exemplu prehensiunea ,,c6ineasci ", cu inoisivii la
rumegatoare in boli ale limbii. prehensiurrea ,,in goloo, ftrI a apuca alimentul. Tulbu-
rlrile de prehensiune pot fi int0lnite qi pentru lichide.
Prin termenul de disfagie se infelege o perturbare (anornaiie) de prehensiune,
de masticafie sau de deglutilie a alimentelor.

4.1.1.3. Masticayta reprezint6 mirunfirea cu dinlii, precum gi amestecarea cu

saiiv[ a alimentelor qi formarea bolului atrimentar in vederea deglutirii (inghi{irii)
acestuia. La aceastl funcfie se apreciaid, frecven{a, ritmul, intensitatea, durata gi
simetria.
Mastica{ia se poate face normal sau modificat (dtsfagie de rnastica{ie). Existit
pi situafii cdnd rnasticalia este absent6 qi inso{egte anorexia. In acest caz erbivorele pot
prinde o cantitate de furaj intre buze, rim6n6nd in aceasti pozilie cu ele, d6nd aspectul
de anima] care ,,fumeazi" sau ,,pipeazd".
in alte situalii masticatia poate fi:
-neintreruptd - in ericefalopatii;
-intreruptd brusc - cind in timpul masticafiei se declanqeazi o durere puternicd
(carii dentare, infeparea cu un corp asculit etc.);
-in gol - cAnd animalul face migciri de masticafie in absenfa alimentelor. Acest
tip de masticalie este int0lnit frecvent in ptialism, c6nd apare qi zgr:motul de plescdit
(zgomotul de sirut sau de pipat) caracteristic stomatitetor aftoase. Uneori pr:t apf,rea
scrignituri ale dirifilor, in colici, encefalopatii;
-pe o parte - in dureri unilaterale la nivelul gurii;
-lenegl - cu migciri rare gi neregulate, in tulburiri rxervoase depresive;
-cu dinfi lungi (mastica{ie superficial[) - in at'ecliuni dureroase (stomatite,
faringite etc.). Frecvent, alimentele nu sunt deglutite, r[m6ndnd intre arcada dentard gi
obraji, formdnd un depozit numit magazie (la cabaline, bovine).
 SEMIOLOGIA APARATULUI DiGESTTV 6l

4.1.1.4" Insalivalia este procesul de arnestecare cu salivi a alimentelor bine

mdruntrite. insalivalia poate fi ntsrmald sau modificatd, cdnd cregte cantitatea de salivi
(ptialisrn), aceasta scurg6ndu-se la exterior impreun[ cu alimentele sau scade
(aptialism), fiind urmattr de xerostomie gi dificultSli de insalivape qi deglutifie.

4.1.1.5. Deglutilia reprezinti inghi;irea bolului alimentar, iar verificarea

acestei funcfii se face r-umlrind unda peristaltici esofagianl formatd pe partea st6ng6 a
j gheabul ui esofago-j ugu lar.
In condilii normale deglutifia se face in trei faze (bucal, faringian gi esofagian).
Modificlrile de deglutitrie se numesc disfagii de deglutilie (disfagii adevdrate) gi lindnd
cont de ceie trei faze ale <ieglutiliei pot fi: ciisfagia bucai5, disfagia faringiand qi
disfagia esofagian6.
-Disfagia bucali - se caractefizeaz[ prin eforturi de ?nghifire in timp ce
masticafia se prelungegte, alimentele cad din guri, iar in fa(a animalului se foruneazi o
grimadd de alirnente, bine mlrunlite, sub formd conicS. Alimentele se pot acumula-
intre molari gi bucce formflnd depozite, purt6nd denurnirea de rnagazie (irl stomatite,
glosite etc.).
-Disfagia faringian[ -* se caracterizeazd prin expulzarea pe gur[ gi nas fietaj
alfinentar) a aiimentelor qi lichidelor, imediat dupi deglutifie (in faringite).
-Disfagia egqfagbg4 - poate fi proximalf, (anterioarl) care este asemln[toare
cu disfagia faringianl sau distal5 (precardial6) cAnd se exprimi prin falsa vomd
(eliminare de alimente bine rnin:n{ite de la nivelui esofagului, care nu sunt amestecate
cu continutul gastric). Disfagia esofagiani distalE este intAlniti frecvent la c6,tei,
irnediat dupl ?nfircare, cdnd acegtia prezintd nigte dilatafii saciforrne ereditare (acalazie
esofagianl) sau la animalele adulte, cdnd aceste dilatalii sunt dob6ndite in timpul vie{ii
(in paralizii, obstruolii esofagiene, spasmul orificiului cardia), iar alimentele se
acumuleazl ?n cantitate mare in aceste diverticule,

4.1.1.6. Rumegarea gi eructalia

-
Rumegarea act fiziologic specific rumeg[toarelor, presupune regurgitarea
(rejec!ia), rcmasticarea, reinsaiivarea qi redeglutirea aiimentelor (bolul miricic).
Rumegarea poate fi normald sau modificatd, gi anume:
-neintrempti (continui) - apare in tulburdri nervoase (cenurozd, listeriozl);
-intreruptl (intermitenttr) - cu pauze mai lungi sau mai scurte ale rumegdrii;
-lenegd gi prelungiti (superficiali gi rari) - eu multe remasticdri pentru
formarea unui bol alimentar;
-tristl - rumogare ?nso{itE de facies trist.
[-ipsa rumegdrii este un semn grav pentru animal (apare in tulburiri ale
aparatului digestiv sau ale altor aparate, precum gi ?n intoxicaiii).
Eructa1ia * act fiziologic specific rumegitoarelor (eliminarea pe gurl a gazelor
de,la nivelul rumenului), apare in condilii normale gi la ciiine, fiind patologicl la
celelalte specii (apare in aerotagii, afecfiuni gastrice etc.).
Enrcta{ia runreg5toarelor poate fi normald (ca frecven!5, intensitate, duratS,
mirosul aerului eructat) sau modficatd;
62 SEMIOLOGIA APARATULI-iI DIGESTIV

-ririrea eructa,tiei - in atonii prestornacale, fur supraitrclrchri ruminale;

-suprimarea (lipsa) eructa{iei - apare in obstrucfii ale esofaguiui sau in
meteorisrn ruminal;
-intensificarea eructafiei - cind animalul a consumat furaje uqor iermentes-
cibile qi exist6 pericolul apariliei timpanismului.

4.1.i.7. Vamitarea (vomd, emes[, emesis, virs6turi) reprezint?i eliminarea in

exterior, pe la nivelul gurii gi nasului, a conlinutului stomacal, in unele situafii
patologice (tahifagie, consum de alimente prea reci sau prea calde, lipsa secreliilor qi a
motitrftAfli gastrice, gastrite, holi specifice sau nespecifice, intoxica{ii alimentare sau ?n
otrdviri ca auto-apSrare etc.).
I-a inceput animalul prezint6 senzalia de greafi dup[ care apare voma
propriu-zisd cu eiirninare explozivl de con{inut gastric.
Caracteristicile confinutului gastric vomitat (vonrat):
-cantitatea - depinde de cantitatea de alirnente ingerate gi de frecven{a
vomitirii;
-rnirosul - in generhl acru, dar poate fi fetid (resping6tor), fecaloid (con{inut
intestinal), amoniacal (la animalele uremice);
-pH-ul * in general neutru, dar poate fi alcalin (in dispepsii hipock:rhidrice)
sau acid (in dispepsii hiperclorhidrice);
-culoarea - depinde de compozilia confinutului vornitat;
-compozifia: alimente, mucus (vomat gleros), biE (cAnd culoarea este
(in obstruc{ii intestinale), corpi strlini, parazili, bdnge
verde-galben), materii fecale
(vomat de culoare roEie).
Cdnd prin vom6 se elimind numai sflnge sau cheaguri, aspectul se nurne$te
hemateruezd (in ulcere, otrlviri etc.).
Materialul vomitat poate fi examinat bicrchimic (pentru identificarea toxicului)
qi microscopic (pentru eviden{ierea unor bacterii, virusuri, paraziti),
Vornitarea poate fi unicd, repetatd sau incoercibild (continu6). Vonritarea se
realizeazil relativ uqor la carnasiere gi porc qi cu eforturi deosebite la rumegitoare. La
cal vomitarea are un prognostic gav in majoritatea cazurilor.
Vomituri[ia - senzafia de greali, cu tendinfi la vomitare, dar {hri,gliminare de
confinut gastric (intfllnit[ la carnasiere qi porc).
Vomica - presupune eliminarea pe nas (ietaj abundent) $i mai pu{in pe gur6, a
unei cantit5[i mari'de con{inut purulcnt sau apos (hidric) de Ia nivelul aparatului
respirator, confundAndu-se adesea cu falsa vom5.

4.1.2. Examinarea fizici gi aspectele semiologicc

4.1.2.1. Exominarea gi semiologia gurii .- presuplrne examinarea botului

(examinarea extern[ a gurii) qi a cavitdyii bucale (examinarea internl a gurii). precurn
gi a modificdrilor de la nivelul ecestora.
Botul
Se face o examin4re atentil a buzelor, comisurilor, pieiii, mu;chilor, mandi-
bulei, maxilei qi articulafiei temporo-mandibulare prin metode generale (inspec{ie,
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 63

palpatie qi percutie) Ei metode speciale (raclaj, sondajul fistulelor, puncfii, biopsii,

examen radiologic).
Aspectele semiologice intdlnite patfi morfologice (structurale) qifunctionale.
Modific6ri morfologice: excorialii qi depilalii (in pl5gi, cicatrici, ectopara-
zitaze), vezicule (in viroze, intoxicafii), tumefacfii (in boli inf,eclioase, alergice, tumori
etc"), pustule (in demodecie), noduli (in acnee), depozite epiteliale (in tricofifie),
crevase (in nricotoxicoze), ulcere (in morvi, ectimi contagioasl), necroze (in difteria
vileilor), fistule ale glandelor salivare, fistule dentare etc.
Modificiri funcfionale:
-pruritul labial (in parazitoze, turbare, Aujeszky);
-neinchiderea gurii (in luxafii, fracturi, paraliziatrigemenului, corpi str[ini
implantafi);
-devierea lateral[ a botului (in boala rfltului strflmb);
-ptoza (clderea) buzei inferioare (la animalele b[trdne, in paralizii):
-scurgerile salivare (ptialisrn, sialoree), normale in cantitate mic[ numai Ia
rumegltoare qi ciine;
-tonusul muscular - scizut in amiotrofii, crescut in tetanos;
-temperatura pielii - crescut[ sau sclzutd;
-sensibilitatea dureroasl - crescutl in inflama{ii iocaliz.ate;
-migclri ritmice ale buzelor (?n dispnee);
-hiperchinezii - contracturi musculare tonice sau clonice:
-trismus .- contracturl tonic6, continu6 a rnuqchilor maseterini gi
inrposibilitatea deschiderii gurii (inclegtarea gurii), tn tetanos,
encefalite;
-cllnfanit -- contracturi clonicd (mioclonie), scurtS, sacadatl (repetati)
a unor g.rupe musculare maseterine gi zgomotul produs de lovirea
tablelor dentare;in al-ec{iuni neryoase, boli afrigore;
-convuisii - contraclii musculare involuntare ale muqchilor. sub formd
de secuse (grupaj de contracfii) clonice sau tonico-clonice;
-nrodific[ri ale faciesului: faciesul trist, peritoneal, tetanic etc.
Cavitatea bucald
DupI deschiderea gurii (manual sau instrumental) se face examinarea cavit6fii
bucale (limba, diufii, gingiile. mucoasa paiatinl, mucoasa plangeului, a vdlului palatin,
a obrajilor, gan{ul labio-gingival) prin metode generale (inspecfie, palpafie gi perculie
pentru dinfi) ;i metode speciale (sondaj pentru fisf.ule gi carii, biopsie, i*u*"n
radiologic, raclaj urmat de examen microbiologic, histologic, biochimic etc.).
Primele aspecte semiologice pot fi int6lnite la deschiderea gurii gi anume:
trismus - dificultate in deschiderea gurii in luxafii, precum ;i mirosul cavitdlii bucale
(fad.-' norrnal; rfurced - resfuri alimentare; putrid in ulcere, necroze, carii; amoniacal
* in uremie; de acetond in cetoze).
-
-
Aite aspecte serniologice vor fi analizate pe structuri anatomice :
. Jimba;
-culoarea - aceleagi modificlri ca 5i Ia mucoasa cavit5lii bucale:
-cianoza - aspectul de limbl neagrb., in intoxicalii, avitami-
noze;
64 SEMiOLOGIA APARAI'ULUI DIGESTIV

-dimensiunea (vol umul):

-macrogiosie - in hipertrolii, tumori, edeme;
-microglosie (atrofia limbii) - {iecvent congenital6;
-limba senilS (atrofic[) - la animalele bitrAne;
-motilitatea gi pozilia:
-parzlizla limbii (limba inerti) - cu sau fLrE inodific[ri de
dimensiune;
-ticul lingual (limba serpentind) - in$lnifi la bovine gi
cabaline, const[ in scoaterea repetatd a iirrrbii in afari ;i efecutarea
unor migciri de rotafie;
-suprafa{a limbii:
-lirnba saburali (inc[rcat5) -- cu depozit alb-cenugiu, int6lnitl
in unele afecfiuni digestive; c6nd depozitul este mare se nirrneqte lirnbd
p[stoasd;
-limba scrotall - cu crIpituri pe suprafap ei (?n stomatite la
bovine);
-liniba cheali * la irovine in stomatite, c6nd.dispar papiL.le
linguale (t-il iforme. fungiforme, calicifr.rnme, foliate);
-!6fna (pellicula linguae) - depozit tare pe vArful limbii la
pasdre, in corize;
-integritatea: prezenta depligi, vezicule, ulcere, noduli, nefiroze;
-serrsibilitatea qi ternperatura - crescute in inflamafia Iimbii (glositl);
-tonusui - crescut (insolit de rnirirea in volum a limbii) in ,,limba de
lemn" la bovine in actiriobacilozi gi sc6zut in atonii;
-dinlii:
-iutdrzierea schimbirii din{ilor Ce iaptc (caduci) - in rahitisrn;
-pr:liodoniia (supradentifia) - mai mulfi dinf dec6t fornrula dentarS,
congenital;
-oligodonfia - mai pufini dinfi dec6t formula dentar6, congenital sau
dobAndit;
-distanfarea (diastasis dentium) -- cand intre dinfi sunt spafii largi;
sfiung6rgata este distan{area intre cei doi incisivi superiori (clegti);
-parodontoza - procss irrfec{ios al parodonfiului marginai (alveol5,
ligamenl alveolar, gingie, cement) la ciine. pisici, oaie;
-mobilitatea dinfilor - normald doar la incisivii br:vinelor, la celelaite
specii apare in intlamafii alveolare;
-moditicdri Ce pozilie: torsiuni, irnplant6ri oblice;
-prognatismul - creqterea excesivtr, congenital[, a rnandibulei sau
manilei, in partea auterioarh, deci aparilia la exterior a dinlilor sau numai
devierea spre iuainte a incisivilor. poatc fi:
-superior -^ cioc cle papagal;
-inferior - bot de Stittcd;
-brahignatia (brevignatismul) - cre;terea insuficienti, congenitald, a
maxilei sau a mandibulei ori subdezvoltarea incisivilor sau devierea lor spre
interior, putind fi superioari gi inferioarS;
SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 65

-camfilognalia - devierea lateralE, congenitald, a maxilei sau mandi-

bulei (aspect de foarfecd);
-culoarea dinlilor:
-tartrul derrtar - depuneri de siruri de calciu gi substanle
organice;
-caria dentari - colorarea in negru a dintelui gi aparifia de
cavit[1i consecutiv lizei structurale (small gi dentin6);
-petele brune - consecutive demineralizdrilor de la nivelul
cavitElilor dentare;
-neregularitifile tablei dentare :
-depresiuni gi orificii pe suprafap dintelui:
-neregularitlfi de creEtere a dinfilor;
-neregulariti{i de tocire - care duc la aparitria pe suprafala de
tocire a coliilor, in special la nivelul rnolarilor;
-mucoasa cavitllii bucale gi gingiile:
-modific5ri ale culorii:
-paliditatea - in ischernii, anemii, hemoragii interne;
-congestia - sub formd de pete (enantem) sau pe intreaga
suprafap (in inflamafii);
-cianoza - in intoxi ca(ii;
-galbend - in icter hepatic, hemolitic, fals;
-hemoragii - sub formi de petegii, echimoze etc.;
-lizereu - iinie albastrd de demarcafie Ia niveiul gingiei
periaiveolare, apare in intoxicalii;
-deformdri:
-edemul - c6nd este inflamator insofeqte:
-stomatita : inflamafia generali a mucoasei cavitalii
bucale;
-gingivita = inflamafia mucoasei gingiilor;
-gnatita = inflamafia buccelor;
-palatinita = inflamatia mucoasei palatine;
-cheilita = inflamafia buzelor;
-edemul mucoasei palatine la cal Ei bovine se nurne$te z6mbre;
-vezicule gi afte - ?n viroze (febr6 aftoasI, ectimd contagioasd,
variolS);
-pustule - in stomatita pustuloas[ a calutrui;
-noduli - dupd infepiri, in actinobacilozl;
-depozite - de alimente, numite magazie, de micefi (candida);
-membrane difteroide - in coriz5, difterie;
-tumori - papiloame, fibrom, sarcom (la cal, c6ine, bovine),
epulis (la c6ine);
-pseudotumori - actinob acilaza, botiomicoza, cisticercoza;
-corpi st[ini - infipfi in mucoas[ (sdrme, ace, cuie, oase,
lemne);
66 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

-eroziuni - care pot da prin infectare noma (stomatita gangre-

noas[);
-ulcere - in stomatite ulceroase;
-plegi - prin corpi striini, ariste, zilbalL;
-temperatura gi sensibilitatea - m[rite in inflamafii (stomatite, glosite);
-umiditatea - in ptialisnr, sialoree, xerostomie, asialee;
-exarninarea radiologicd a gurii - pentru strur:tura osoasa 9i prezen{a
corpilor strilini la acest nivel.

4.i.2.2. Emminarea Si semiologia glandelor salivare

Glandele salivare sunt glande tubulc*acinoase, exocrine, diseminate (pe
mucoasa linguali, palatini, labialS) sau aglornerale (sublinguala, subrnandibulara,
o/o apd, precum gi
parotida Ei gtandele molare) gi care produc saliva. Saliva con{ine 98
cloruri, bicarbonafi, fosfa{i de sodiu, potasiu, magneziu. calciu, mucinE, alburnine,
globuline (Ig A secretor, lizozim), enzime (ptialina nurnitd gi amilaza salivari care
hidrolizeazd amidonul din cereale gi glicogenul din carne in 'gluooz6 qi rnaltozd;
tnaltaza saiivari care scindeazA naltoza in glucozd), toate cu rol in masticafie,
deglutilie, digestie qi gust,
Examinarea acestora se face prin metode generale (inspeclie 9i palpa[ie) 5i
metode speciale (puncfia glandei, sondajul qi irigarea canalelor, biopsia. examenul
radiolcgic). Inflama{iile glandetor salivare se nutnesc sialoadenite (sialadenite).
Glanda sublinguald - formati din acini mucopi, este locaiizatd pe pdrlile
lateraie ale lirnbii 9i are 2 porfiurri: orali care se deschide prin canalul Riviniu:, ;i
aborall care se deschide prin canalul Bartholin. Inflamalia glandei se nurnegtc sialitd,
iar formarea chigtiior glandulari - broscu{t (ranuld, grenuietd) - frecvent la cabaline,
bovine gi canine.
Glanda submandibulard kubmaxihrd) * formatd din acini mic;ti, este
localizatl in jgheabul intermandibular qi se tleschide sub iimba prin canalul Wharton la
nivelul carunculului sublingual. Inflamalia glandei se numegte maxilitd, iar formarea
chigtilor glandulari la cabaline, bovine gi canine - brosculd submanciibulard.
Parotida - formatii din acini serogi, este localizatl intre ramura recurbatd a
mandibulei qi atlas qi se deschide pe fap maxilard externd la nivelul tuberculului
salivar (in dreptul molarului 3) prin canaiul Stenon. I-a aceastd gland[ pot fi intilnite
edeme, colecfii, fistule. tumori, inflamalii Qtarotidite). Oreionul este o boali infec-
{ioasd (viral6} int6lnitd ia om qi accidental la c6ine gi este caracterizatd de modificdri la
nivelul glandelor salivare (parotiditi), sistemul nervos gi testicule (orhita urliand).

4.1 .2.3 . Examinarea gi semiologia faringel ui

Faringele (farinxul) este un organ musculo-membranos sus(inut de aparatul
hioidian qi prev[zut cu gapte coniunic[ri (2 choane nazale, 2 orificii faringo-timpanice,
oriticiile de comunicare cu gura, esofagul qi laringele).
Examinarea se face prin metode generale (inspeclie externi qi internl, palpalie
externl qi internd) gi metode speciale (endoscopie, sondaj. examen radiologic) a celor
trei p6(i componente: rinofarinx, orofarinx, laringofarinx. Se pot intAlni urmitoarele
aspecte semiologice:
SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 67

-denivel[ri pe aria de proiecfie a faringelui - in faringite, abcese, flegmoane,

edeme, tumori localizate, adenite, modificlri Ia nivelul glandelor salivare etc.;
-temperatura locald gi sensibilitatea la palpare - prezent[ in inflamalii;
-durerea taringianf, - este exprirnatd de animal prin pozigia ortopneici;
-disfagia de deglutifie de tip bucal sau faringian - apare in inflarnalii (faringite)
qi paralizii faringiene;
-dispneea - in paralizii, edeme, intlama{ii;
-tuse - in obstruc[ii aiimentare, stenoze, corpi strlini;
-cornajul laringian - este un fluierat inspirator sau expirator, consecutiv
paraliziei vilului palatin sau in stenoze, faringite;
-zgomotul de fald (de drapel) apare c6nd sunt prezente pseudomembrane;
-sindromul de corp str[in - incercarea animalului de a degaja faringele cu
l[bu{a (la cdine qi pisic6);
-prin inspeclie directi internl sau prin faringoscopie se pot evidenfia: conges-
tii, hernoragii, pseudomembrane, abcese, flegmoane, edeme, gangrene, inflamalii
(faringite), paraliz,ia faringelui - faringoparalizie (in turbare, Aujeszky), corpi striini
etc.;
-examenul radiologic - permite evidenlierea corpilor str[ini prin radiografiere
gi verificarea deglutiliei prin radioseopiere cu substanfe de contrast.

4.1.2.4. Examinarea gi semiologia pangilor gulurale la cal

Pungile guturale sunt dou6 formaliuni membranoase, saciforme (diverticuie ale
tron'rpei lui Eustachio), localizate de o parte Ei de alta a faringelui la cabaline, carnil6 gi
lamd. Examinarea acestora se face prin metode generale (inspeclie gi palpafie) gi
rnetode speciale (punc{ie gi examen radiologic).
Inflarnafia pungilor guturale se nume$te aerocistitd (a nu se confunda crl
inflamafia sacilor aerieni la plslri. care se numegte aerosaculitd). Colec{ia purulentd
unilaterall sau bilateralS se rumegte empiem gutural qi se manifest6 clinic prink-o
detbrmare a ronei guturale ii jetaj purulent la apdsarea acestei colecf;i sau cdnd
anima.lul inghite. Calculi forma{i la nivelul pungilor guturale se numesc guturolite.

4.1 .2.5 . Examinsr ea gi s emiolo gia es ofig ttlui

Esot'agul este un organ tubulo-musculo-membranos, format din rei segmente
(cervical, toracrc qi abdomfural), tei stricturi (la intrarea pieptului, deasupra cordului gi
la nivelul diafragmei) oi tei dilatatii (zona cervicalil, zona precardiac[ gi zona
precardial[). Cel mai uqor se examineazi port,iunea cervicalE (deviati pe partea
stingd), prin metode generale (inspeclie qi palpa{ie) gi metode speciale (sondaj,
endoscopie, exarnen radiologic), in timp ce pentru celelalte segmente se utibzeuA
nurirai metodele complernentare. La nivelul esofagului putem int6lni urmltoarele
aspecte semiologice:
-disfagii esofagiene - consecutiv obstrucliiior sau acalaziei;
-deform6ri (dilatatii) -- scurte (saciforme) sau lungi (cilindrice):
-deformilrile ,saciforme (diverticule, jabouri esofagiene) - de dimensi-
uni mici, ?ntfilnite in obstrucfii (corpi strlini, adenopatii, tumori, compresiuni
exteme), rupturi ale peretelui esofagului ou hernii ale mucoasei;
68 SEMIOLOGIA APARATULT]I DIGESTIV

-deform[rile cilindrice (megaesofag - ectazie esofagiani), de dimensi-

uni mari, prin lipsa de contrac{ie a musculaturii esofagiene (postparalitic);
-acalazia csofagiend, frecventi la cilei (de naturd geneticd), cu
localizare retrocardiaci, iar in situalii grave si cu localizare precardiacd, prodush prin
nerelaxarea orifici ului cardia;
-rnigclri antiperistaltice - in vcmA, eructafii;
-obstruclii '- cu alimente, corpi striini. La rumegf,toare, obstruciiile sunt
insofite de timpanism;
-stenoze - ingustiri ale esofagului prin compresiuni din exterior (tumori,
adenopatii);
-esofagite (inflama{ii), dar gi abcese. flegmoane periesofagiene;
-esofagism (esofagospasrn) - aspect de sfoard in urnra eontacfiei spastice a
esofagului (in turbare, tetanos).
-rupturi esofagiene.

4.1.2.6. Examinsrea gi semiologia gugii

Guga (ingluviul) gsie un diverticul esofagian int6lnit la pislri gi care se poale
examina prin metode generale (inspecfie, palpafie, percutie) gi metode speiiale (sondaj.
punctie, examen radiologic, spdlare cu eliminare de conlinut gi exarninare fizica.
biochimicS qi microscopicd). Aspecte semiologice:
-guga pendulanti - gugd de dimensiuni mari qi care se migcd asemdnitor
pendulei cAnd pasirea se deplaseaz5, intdlniti in supraincdrclri, in special la curcani ;i
gaini;
-ptoza guqii - cind guga este aqa de mare inc6t atinge soiul;
-ingluvita (catarul ingluvial, guqa moale) - inflamalia mucoasei irrgluviale;
-ruptura gugii - se produce traumatic.

4.2. SEMIOLOGIA ABDOMENUI-IJI

Abdornenul este compus dintr-un perete gi o cavitate abdcminali in carc se

gdsesc legate prin ligamente, mezentere gi epiploane organele digestive (rurnen, re{ea,
foios, clieag, stornacul la monogastrice, intestin sublire gi gros, ficat, pancreas) gi
nedigestive (aparat urinar, aparat genital femel, splinl, glande endocrine). Cavitatea
peritonealE este un spa{iu virtual, cu pufin lichid, formatd din douf, foite seroase
(peritoneu): una care cAptu$e;te pereteie abdominal (seroasa parietali), alta care
acoperd organele (seroasa viscerali).
ModificEriie exprimate pe abdomen pot fi de la niveiul abdomenului (perete
sau cavitate abdominalh) sau de Ia organeie digestive ori nedigestive din cavitatea
abdominalE. Abdomenul poate fi examinat de la exterior prin rnctode generale
(inspecf ie, palpalie, percu{ie, ascultatie) sau speciaie (examinarea radiologicS,
ecograficd) ori din interior prin paipalie transrectald, endoscopie (laparascopie),
laparacentezd, laparatomie.
Inspeclia abdomenului. La animale, abdomenul privit din spate prezintl doui
jumdtnfi simetrice, cu excepfia bovinelor care prezinti asirnetrie in golul flancului
sting (starea de plenitudine datd de rumen) gi tn partea dreapt6, ventral in gestafie, iar
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTTV 69

la celelalte specii numai la femelele gestante este prezentii in ultima parte a gestafiei o
mlrire a jum6t{1ii inferioare abdominale (gxoze abdominal[). Ca aspecte semiologice
se pot intdlni:
-la bovine in golul flancului stAng gi Ia cabaline in golul flancului drept:
-tensiune - nivelarea golului (scobiturii) flancului;
-balonare - c6nd denivelarea ajunge pAnI la unghiul extern al
iliumului;
-timpanism (meteorism) - c6nd denivelarea dep6;egte unghiul extern
al iliurnului;
-abdornen de ogar (abdomen supt, abdomen retractat) - apare in diaree,
inanilie, tetanos, boli cronice sau este caracter de rasi la ciine gi cal;
-abdomen de paie * mdrire a diametrului transversal al abdomenului in
suprainclrcEri, hepatornegali i ;
-abdomen gi torace in butoi - cdnd se mdregte diametrul transversal al
abdomenului gi toracelui, acesta apdrdnd in emfizem pulmonar cronic, concomitent cu
abdomenutr de paie (dilata,tii gazoase stomacale la cal);
-abdomen de par[ apare in unna sclderii tonusului musculaturii abdcminale,
-
consecutiv acuneuldrii de lichide (ascit[) in cavitatea abdominall;
-abdomen de batracian (de broasci) - cAnd cantitatea mare de lichid acumulati
tn cavitatea abdominalS invinge tonusul musculaturii pere{ilor abdominali, iar animalul
st5 cu ahdomenul pe sol;
-hidroperitoner.r (ascita) acumulare de lichid (transsudat) ?n civitatea
-
peritonealS, apare in perturbarea circulafiei locale (ciroze ascitogene), a circulaflei
generale (insuficienfl cardiac[) sau in disproteinemii, consecutiv nefropatiilor (insu-
ficienli renal6). Mai rar hidroperitoneul poate fi produs de acumularea de exudate (in
peritonite), de urinl (in rupturi ale vezicii urinare), de [mfE (in limforagii), de puroi
(pioperitoneu), de sdnge (hemoperitoneu). Aspectul ascitic poate fi simulat de colecliile
lichide din unele organe cavitare: piometru, hidronefroz6, dilatalia vezicii urinare,
chiqti mali ovarieni etc.:
-pneumoperitoneu - acumulare de gaze in partea dorsald a cavitdfii peritoneale
(in ulcere gastro-duodenale perforate) sau artificial cu ssop de diagnostic;
-modificlri ale peretelui abdominal (?n general localizate) ca de exemplu:
edeme, hematoame, abcese, flegmoane, hernii, eventrafii, tumori, emfizem subcutanat;
-prezenta migc6rilor abdominale produse de:
-migciri ale organelor digestive (in vonrl, vomituri{ie);
migcbri respiratorii (la nivelul hipocondrului);
-mioclonii;
-migcfiri ale fttului la femelele gestante;
-zgomote intestinale exagerate (in aerocolie).
P aipalia abdomenului poate eviden{ia:
-sensibilitatea dureroasl gi tensiunea crescuti a pere{ilor abdominali tn
peritonite (inflama{ie a peritoneului) qi este asociat[ cu p6ntecele de lemn (apirare
abdominaiE, abdornen acut) - in tetanos, constipafii etc.;
-temperatura modificati Iocal sau transmis[ Ia abdomen de la organele interne
afectate;
't0 SEMIOLOGIA APA.RATULI.II DIGESTIV

-miqcdri abdominale de naturd respiratorie sau digestiv[;

-senzalii taotile particulare :
-la palpafia superficiald - freamite, tremur[turi musculare;
-prin sucusiune - in coleclii apare senzafia de val;
-prin balotare - in gestatii gi tumori pediculate apare senza{ia de bloc
de ghea{i in apI.
Percu{ia abdornenului evidenfiazd in condi(ii normale son sonor (ciar) ?n
treimea superioar5, son submat in treimea rnijlocie gi son mat in treimea inferioar6
abdorninali. In situalii patologice poate aplrea, in treimea superioarl, son mat (tn
supraincf,rciri) sau hipersonoritate (tn timpanism), iar in treimea inferioarl se obline
matitate absolutd, paraleli cu solul (in asciti).
A,scultayia abdomenului poate eviden{ia, in situalii patologice, zgomote
produse la nivelul cavitdlii abdominaie:
-zgomotul de lichid clEtinat (clapotare, clapotament) - in ascitd;
-zgomotul de picdturd - in hidropneumoperitoneu (arnestec de lichid qi gaze),
in piopneumLrperifoneu (amestec de puroi gi gaze) - c.6nd piciturile susoendate pe
peretele abdomirral cad in.niasa de lichid din zona ventralE;
-zgomotul de frec[tur6 peritoneall (semnul Bright) - se produoe'cdnd foileie
peritoneale sunt aspre, rugoase, consecutiv depunerilor de fibrini sau in faza
congestivd a peritonitelor;
-zgomotul de toc-toc - apare in mioclonii abdornirrale.
Alte zgomote normale sau patologice recepfionaG la nivelui abdomenului, dar
produse de organele digestive (rumen, refea, foios. cheag, stomac la monogastrice,
intestine) sau uterul gestant (zgomotele cardiace ale frtului) vor fi analizate la
capitolele respective.
Examinarea rudiologicd (radioscopierea gi radiografierea) - utili in special
pentru animalele de talie mic[, pentru depistarea ccrpilor strlini qi a colecliilor
peritoneale.
Ecografierea abdominald permite examinarea spafiului peritoneal (colec(ii,
tumori), dar gi a organelor situate in cavitatea abdominald.
Palpapia (exploralia) transrectald la animalele de talie mare gi tuSeul rectai la
animalele de talie micd gi pis6ri (tuqeu cloacal), permite o examinare sumard a
bazinulrri, a organeior din bazin, precum ;i a perefilor interni ai abdomenului la
mamifere 1i a organelor abdominale la pds[ri.
Laparascopia sau celioscopia exploratoare (endoscopia cavitd"{ii abdorninale) -
presupune introducerea endoscopului in cavitatea abdominall printr-o micd incizie in
peretele abdominal qi examinarea p6r{ii interne a abdornenului gi organelor din
abdornen. In ultimul timp, laparascopia este utilizati pentru inten'enlii chirurgicale
(chirurgie laparascopicl) la niveiul organelor abdominale (ex. colecistectomia).
Laparacenteza exploratoare (puncfia abdominali) - sc face in partea
superioari cind se urmdregte eliminarea gazelor (in pneumoperitoneu) sau in partea
ventrald (in hidroperitoneu) cind se elimin6 con{inutul din cavitatea peritoneall (lichid
seros ascitic, serofibrinos, Iactescent, hemoragic, purulent, gastrr'c, intestinal, biliar)
care se examineazl fizic, biochimic Ai microscopic.
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTTV 71

Laparatomia sau celiotomia exploratoare (secfionarea peretelui abdominal) -.

perrnite examinarea prin inspecfie gi palpafic a cavitbqii abdominale, dar gi a organelor
din abdomen.

4.3.SHMIOLOGIA ORGANELOR DIGESTIVE RETRODIAFRAGMATICE

4.3.1. Compartimentele gastrice Ia rurncgf,toare

Rumenul
Comparativ cu monogastricele, la poligastrice (rumegEtoare) prelucrarea
mecanici, fizicfl qi biochimic[ a furajelor este produsi de f]ora gi fauna de la nivelul
rumenului, refelei gi foiosului (prestornace). Rumenul, cel mai mare compartiment
gastric al rumegdtoarelor face legEtura cu esofagul printr-un orificiu esofagian iarg de
l2-13 cm, iar cu refeaua prin orificiul rumino-reticular.
Examinarea rumenului se poate face de la exterior prin metode generatre
(inspec{ia, palpafia, percufia, ascultalia) gi metode speciale (inregistrarea rnotilitilii
rutninale, explorafia transrectall, laparatomia exploratoare, exarninarea coufinutului
ruminal, examinarea radiologicd) sau din interior (sondajul ruminai, endoscopia,
rum inocentez4 ruminotomia).
Inspecgia - pune in evidenfi rnodificiri la nivelul golului flancului st6ng sau in
zona ventral[ a abdomenului (sindromul Hoflund), precum Si tulburdrile de mmegare
(discutate anterior). Ca aspecte sernioiogice mai importante putem t'ntdlni:
-suprainclrcalea rumenului - cr.r o cantitate mare de furaje nedigerate
(indigestii prin supra?nclrcare) sau prin acumularea de gaze (meteorism) consecutiv
consumului de fi:ra,je putemic fermentescibile;
-parezia ruminal5 (atonia) - presupune reducerea tonusului qi a migclrilor
ruminale (atonie gi akinezie ruminal[);
-reducerea volumului rumenului - in inanilie, diaree cronic6.
Palpalia - se poate tace superlicial gi profund:
-palpa{ia superficiali a peretelui abdominal pentru evidenfierea semnelor
exprimate de rumen Ia acest nivel, cum ar f,r:
-temperatura crescuti in ruminite (inflamafia mucoasei rumenului);
-temperatura scfizut[ in atonii ruminale;
-sensibilitatea dureroasl - crescuti in numinite, peritonite, indigestie
prin sr:prainc6rcare;
-conhacfii ruminale in golul flancului st6rg.
-palpafia profund6 a pereteiui abdominal pentru evidenfierea consistenlei
conli.nutului ruminal:
-in treirnea superi<.lar5 consistenga este elasticl (canrera de gaze a
rumenului), in treimea mijlocie este p[stos, iar in treimea inferioard este dur;
-in situalii patologice consisten{a este durl (in supraincnrcari) sau sub
tensiune (in timpanism) in heimea superioar[ a rumenului
Percu\ia - evidenfiazi in condi{ii normale son sonor (timpanic sau atimpanic
in fuirclie de cantitatea de gaze din rumen) ?n treimea superioarS, son submat in treirnea
mijlocie.gi son mat in treimea ventrali a rumenului. in situa(ii patologice, devine
72 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

hipersonor (in meteorism) sau mat (in atonii ruminale, suprainchrcdri) in golul
flancului st6ng.
Ascultalia - dd posibilitatea aprecierii funcfionalitnfii rurninale prin prezenfa
celor trei zgornote normale la acest nivei:
-zgomoftil produs de contracfia pilierilor rurninali, asem[n6tor cu zgomoful
produs de tunetul in depErtare sau de ciru{i care trece pe un pod de lemn, dureazi 5-10
secunde gi se repeti la fiecare 50 secunde;
*zgomotul de lichid cldtinat - produs de deplasarea lichidului in rurnen;
-zgomotul de crepita;ie gazoasd - produs de spargerea bulelor cu gaze.
Frecvent, zgornotui de tunet in dep[rtare se suprapune peste zgonrotul de
lichid, rezultdnd un zgomot foarte puternic numit zgornot de cascadi"
patologice, conffaciia pilierilor ruminali poate fi accelerati (in
tn situalii
indigestii ruminale) sau riritl (in atonii ruminale). Intensitatea zgomotelor de crepitalie
gazoasi crei;te in urma administririi de furaje puternic fermentescibile sau in
timpanism.
Inregistrarea motilitd[ii tuminale se face cr.l ajutorul ruminografului care
permite evidenfierea migc6rilor ririte sau accelerate de la nivelul rumenului (in atonii,
iimpanism, sittdromul Hoflund etc.).
Explorarea transrectald permite oblinerea de date refbritoare la veziclula
conic[ dorsall a rumenului (in meteorism, supraincircdri).
Laparatomta exploraloare permite examinarea atenti a exteriorutui runrenului.
Examinorea conlinutului rwnina! se face pentru aprecierea {izicii (culoare,
miros, consisten{E vdscozitate, compozilie, vitezh de sedimentare, flotalie), biochimicd
(pH-ul, reducerea nitritrilor, fer"mentafia glucozei, digestia celulozei) gi microscopicd
(aprecierea cantitativi gi calitativd a inf,uzorilcr ruminali) a acestuia. Confinutul
ruminal se recolteaz[ prin sondaj, rurninocentezd sau ruminotomie.
Sandajul ruminal este utilizat pentru verificarea permeabilitd{ii esofagului
precum gi pentru elirninarea gazelor de la nivelul rumenului sau a corrlinutului rurninal,
Endoscopia rurnenului (ruminoscopia) permite examinarea mucoasei rurnlnale
gi punerea in evidenp a modificirilor de la acest nivel (rurninita, paracheratoza
ruminal[ etc.).
Ruminocenteza (pr-rnclia rumenului) utilizati cu scop de diagnostic (recoltarea
qi exzuninarea conlinutuiuri ruminal, diferenfierea indigestiei spumoase de indigestia
gazoasil) sau tratament (in meteorism).
Ruminotomia explorataare permite examinarea interrl a mucoasei ruminale qi
interventia terapeutic6 ln cazul prezenfei corpilor striini la nivelul rumenului gi reletei.
Examinarea radiologicd posibild nurnai la oaie, caprd gitineret bovin, permite
stabilirea topografrei, fonnei, dimensiunilor, integrittr{ii qi prezentei corpilor strlini la
nivelul rumenului.

Reyeau* {reticulum)
Refeaua este cel mai mic compartiment prestomacal, a cdrui mucoasl prezinti
cute poliedrice asemindtoare unui fagure de albine. Contraclia refelei se produce in doi
timpi (ambii dureazA 8-12 secunde) la un interval de 40-70 secunde, practic este vorba
de o motilitate sincronizati cu cea a rumenului (ciclul rumino-reticular, prima
 SEMIOLOGIA APARATI'LUI DIGESTIV 73

contracfie fiind a refelei dupd care arc loc cea a rumenului incepAnd cu sacul dorsal).
Datoritl activitltii intense, re,teaua formeazi in jurul ei un cdmp magnetic puternic,
penni{and re{inerea in interiorul acesteia a corpilor str5ini de natur[ metalica ingerafi
de bovine o dati cu furajele. DacE aceqti corpi striini metalici sunt ascufifi, ei pdirund
in mucoasa re,telei produc6nd reticulita traumaticd sau uneori colpii str[ini pot traversa
peretele refelei avansAnd spre cord (organul cu cel mai puternic c6mp magnetic din
corp) produc6nd reticr"rlo-pericardita fraumatic6 sau spre torace (producAnd reticulo-
peritonita haumaticb). Practic, examinarea refelei (prin metode generale gi metode
speciale) se face pentru punerea in evidenfi a reticulitei traurnatice.
Examinar^ea relelei prin rnetode generale
Inspec{ia poate pune in evidenfa semne directe (tbarte rar) de la nivelul re{elei
(corpul metalic la nivelul ariei de proiecfie toracal[, iar c0nd acest corp metalic a cdzut
sau a ruginit, orificiul unde acesta a fost prezent), dar cel mai frecvent semne indirecte:
edeme substernale. sesme neryoase (excitafie sau inlibifie corticalfl), semne respirato-
rii(gemete, oftaturi, tuse, polipnee), semne cardio-sirculatorii (aritrnii), semne
te (transpirafie, horipila(ie), semne digestive (lipsa apetitului, tulhuriri de runaegare,
",-rtonu-
defecare), rnodificlri de pozilie (culclri qi ridic6ri repetate, cifozl, dep5rtarea olJcra-
nelor de torace, evitarea cobor6rii unei pante), sernne musculare (fremurituri aie
tricepsului), facies speriat, reducerea sau opriea secregiei lactate, febra in platou etc.
Palpafia se poate faee superficial qi profund:
-palpa{ia super{icial[ - pentru temperaturd, umiditate, sensibilitate;
-palpafia profundl - prin spafiile intercostale 6 gi 7 pentru evidenfierea
sensibilitatii profunde dureroase de Ia nivelul retelei (animalul se retrage in timpul
efectuirii paipafiei).
Percufia ariei de proiecfie a refelei deceleazi son submat. Aria de percufie se
mlregte in cazul reticulitei traumatice.
Ascultalia permite recepfionarea in condilii normale a unui zgomot asem5nitor
,,boabelor date prin ciur", zgomot care poate fi diminuat sau abolit in reticulite.
Examinarea re[elei prin metade speciale
Metode care permit exacerbarea s ens tb ilitdyii dureroase ftiperalgia):
-palpalia profundi cu pumnul in unghiul costoxitoidian;
-proha parului (bastonului, G6tze);
lroba fringhiei (chingii, centurii);
-proba postului gi a suprainc[rcErii cu alimente sau apE a rumenului;
-proba insuflIrii cu aer a rumenului'
-exacerbarea medicamentoasE u roLUAfli prestomacelor;
-proba planului inclinat;
-proba coboriirii unei pante.
Percu{ia directi a zonei ombilicale gi evidenfierea sotzului de perculie
modificat (proba Nieou'). Proba e.qte pozitiyd c6:rd in loc rle matitate apare sonoritate
(pneurnoperitoneu consecutiv reticulitei traurnatice).

Metode ce permit evidenf ierea r eflex e I o r v is c er o _ cut an at e :

-proba mulsului;
-proba ciupirii pielii greablnului;
74 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

-proba Falke;
-proba Kalchschmidt.
Metode care permit eviden{ierea corpilor slrdini de naturl metalici:
-metalodeteclia;
-examinarea radiologicS.
Metoclc de laborqtor:
-formula leucocitard (neutrofi lia);
-depistarea fi erului din materiile fecale;
-examinarea lic.h idului de punc(ie (peritoneal).
Metode chintrgicule:
-laparatomia exploratoarc;
-ruminotomia gi extragerea corpilor str6ini de la nivelul relelei prin orificiui
ruminrl cticular.
Date despre retea pot fi oblinute gi prin examinarea funcfionali a ge[elei sau a
altor organe cere pot fi intiuenfate de funciionarea dificilf, a acesteia (zgomotele de la
ascultalia refelei, date despre apetit, run'regare, det'ecare, materii f'esale, aprecierca st6rii
generale prezente)

Foiosul (omasum)
Cel de al treilea compartiment gastric al rumegdtoarelor - foiosul - are
caracteristic o mucoasd format6 din cute foarte mari (lamele de diverse dimensiuni) cu
rol in absorb{ia apei gi readucerea ei in circuitul digestiv (runren). Acest compartiment
face legltura cu releaua prin orificiul reliculo-omasic qi cu cheagui prin orificiul
omaso-abonrasic. Foiosul se preteazl foarte pufin la examinarea {rzicd, datoriti
topografiei sale, totugi aceasta se poate face pe partea dreapti, prin metode generale
(inspeclie, palpalie, percufie, ascultalie) pi metode complementare (punclia gi
laparaton-r ia explcratoare) :

-inspecgia - semne indirecte: pozifia coloanei veftebrale, bornbarea hipo-

condrului drept in diiatagii ale foiosului. slarea generalE a anirnalului;
-palpa{ia - in spa{iile intercostaie 7-9 pentru sensibilitatea profundi dureroa.sd
prezenth in inflamalii, obstrucfii sau consecutiv leziunilor produse de corpii striini;
-percu{ia - sonul de percugie Irormal este subrnat. in caz de inflamalii gi
obstruc{ii se mhreEte 'aria de percufie, dar uneori poate s[ se modifice q;i souul de
percu{ie (sonoritale in meteorism);
-ascultalia - prezeru{a in condilii normale a zgomotului de lichid (lAgnitura.
gilgiiturl), de crepitalie gazoas[;
-punctia -- se practici in situalii cu totul er:cep[ionale;
-laparatomia exploratoare - permite examinarea directi a foiosului (tbrma,
vclumul, consisteuta, motilitatea) dar 6i intervenfia terapeutic[.
Afecliunile la nivelul foiosului sunt rare, iar cAnd acestea sunt prezente
semnele lor sunt confuze. Intlamafia acestuia se nume$te omasit[ (omazitd).

Cheagul (abomasum, stomacul propriu-zis)

Cheagul prezintd. o mucoasd cu cute spiroide, ce confine glande care secretd
suc gastric (cu aciditate mai sclz:rt5 dec6t la monogastrice). Acesta se deschide la
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 75

nivelul duodenului prin orificiul piloric. Cheagul se examineazi relativ ugor la tineret
gi foarte dificil la rumegltoarele adulte, aceasta fbcAndu-se prin metode generale
(inspecfie, palpa{ie, percufie, asculta}ie) gi metode speciale (sondaj, puncfie, lapara-
scopie, laparatomie, examen radiologic):
-inspecfia - in hipocondrul drept poate pune in evidenfi bornbarea acestuia in
meteorism, supraincdrcXri cu lapte, dar gi modificlri de atitudine, de rumegare etc.;
-palpafia - sub hipocondrul drept la tineret gi in spafiile intercostale 9-l t la
adulte pentru sensibilitatea dureroasd gi consistenla organului;
-percufia - pe partea dreapt6, in spafiile intercostale 9-1i permite evidentierea
sonului norrnal Ce percu{ie (son submat), son care poate fi modificat in suprainc6rciri
(rnat) sau meteorism (clar);
-asculta{ia - in condilii normale pune in evidenfi zgomotul de gAlg6itur6 sau
de crepita{ie gazoasd;
-puncfia - rar utilizatd;
-laparascopia - permite evidenfierea torsiunilor chiagului;
-laparatomia - permite examinarea directi a cheagului (forrna, dimensiunea,
consisten{a, motilitatea) dar qi intervenfia terapeuticd;
-examinarea radiologicd - utilizatd cu bune rezultate la tineret.
Patologia cheagului este rarI, cu exceplia torsiunii gi depiaslrii acostuia pe
stdnga (80 %) sau pe dreapta, cu semne grave de colici abdominali. Inflamafia
cheagului se numegte abomasiti (abomazitl) gi se int6lneqte in special la tineret.

4.3.2. Stomacu! la monogastrice

Stomacul este o dilatafie a tubului digestiv, susfinut in cupola diafragrnaticl de

ligamente gi care face legdtura cu esofagul prin orificiul cardia, iar cu duodenul prin
pilor. Mucoasa stornacului conline glande cardiale (secretd mucus gi gastrinl), fundice
(secretd pepsind qi HCI) gi pilorice (secretl mucus). Digestia la nivelul stomacului se
produce datoriti acti'ritifii mecanice (omogenizare gi migcIri peristaltice) qi biochi-
mice a acestuia (sucul gastric).
Sucul gastric iqi efectueazd, activitatea asupra alimentelor datoriti HCI liber
(scindeazl proteinele) 6i a mai multor enzime: pepsina care este activat6 de HCI (din
pepsinogenul inactiv) qi ac{ioneazi prin hidrolizi asupra proteinelor, gastrina
(ac{ioneazl tot asupra proteinelor), renina gastrici (chimozina. labfermentul) carg
coaguleazd laptele, lipaza gashice (cu slab[ acfiune lipolitic[), liznzim etc. Sucul
gastric confine o cantitate mare de mucus (mucin[ gastric[) cu rol in proteclia
tnucoasei gastrice. Toate aceste activitlfi igi aduc contribu{ia la formarea chimului
gastlic (cu pH-ul acid) care este neutralizat de secrefia pancreaticl gi biliar[, la nivelul
intestinului rezultdnd chi lutr intestinal.

Cal
Stomacul cabalinelor este foarte dificil de examinat intruc6t in totalitate este
acoperit de peretele costal. Totugi examinarea acefiia se poate face prin metode
generale (inspeclia) 9i complementare (palpafia transrectal6, sondajul guit i", exami-
narea sucul gastric):
i76 SEMIOLOGIA AP ARATULUI DIGESTIV

-inspecfia - permite receplionarea unor semne indirecte de la nivelul stoma-

cului ca de exemplu:
-torace 5i abdomen in butoi - rh dilatafii gastrice acute;
-dispnee;
-rnodifi clri rle apetit, rnasticafie, degluti{ie;
=colicE gashic[ dramaticl (se va descrie la intestin);
-palpafia transrectali - permite atingerea stomacului in dilatagii gastrice mari;
-sondajul gastric - cu scop de diagnostic dar qi terapeutic, permite elintinarea
guelar, lichidelor, confinutului alimentar etc-;
-examinarea sucului gastric - se f'ace fizic, biochimic ai microscopic.

Porc
Stomacul suinelor este dificii de examinat la adulte, aceasta ff,cAndu-se doar la
tineret gi animalele cu stare rea de intre(inere (slabe), prin metode generale.(inspecfie qi
palpatrie) gi mctode speciale (sondajul gastric, examinarea radiologicd, Iaparatonria):
-inspec{ia - permite eviden{ierea:
-poziliei sJeino-abdominale, cu predileclie pe locurile reci;
-dilataliilor gastrice;
-cianozei extremitiililor datoriti insuficienlei cardio-circulatorii (in
dilatalii gastrice mari);
-prezenfa vomitirii ;i examinarea rnaterialului vornat;
-modific[rile apetitului, masticatiei, degluti[iei;
-paipafia zonei epigastrice - in special tn dilatafii qi gastralgii (durere gastrici)
prezente in gastrite;
-sondajul gastric - cu elirninarea gi examinarea sucului stomacal;
-examinarea radiologic6 pennite aprecierea dimensiunii, pozitriei, formei gi
-
motilitqii gastrice;
-laparatomia exploratoare -
th cazuri extreme permite exarninarea directh a
stomacul ui, dar gi intervenfia terapeuticd.

Iepure, nutrie Si nwcd

Examinarea se face foarte uqor prin metode generale (inspeclie qi palpalie) qi
uneori prin metode complementare (sondaj, punctie, examen radiologic):
-inspecfia - deform[rile zonei epigastrice in meteorism, supra?nclrc5ri:
-patpafia * pune in eviden{5 dimensiunile organului, pozilia, consistenta $i
sensibilitatea dureroas[ de la acest nivel:
-sondajul - unnat de recoltarea qi examinarea sucului gasf ic;
-punc{ia -- in dilata{ii Eazoase;
-examinarea radiologicl - ugor de realizat, permite stabilirea forrnei, poziliei,
dimensiunii gi motilitilii stomacului"

Cdine Si pisicd
Stomacul la cAine gi pisici se exarnineazA de asemenea ugor prin metode
generale (inspecfie gi palpafie) gi metode speciale (sondaj, laparascopie, laparatomie,
gastroscopie, gasfrotomie, exa.men radiologic, ecografiere):
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 77

-inspec{ia - ne ofer6 date despre deformlrile din zona epigastric[ (in dilata]ii,
torsiuni gashice), colica gastricl, d.ecubitul de lung[ duratl gi in special prezenfa vomei
ca unnare a dispepsiilor gastrice (digestie gastricd dificilI gi dureroasi) de naf.rrd
motorie (mecanici, de peristaltism gastric) sau secretorie (stenic[). Dispepsia motorie
poate fi produsd prin reducerea motilitilii gastrice (hipotonia, hipoperistaltisrnul
gastric prezent tn supraincnrcdri) sau prin creqterea motilitdlii gastrice (hiper-tonia,
hiperperistaltismul gastric)." Dispepsia secretorie poate fi
produsl prin sclderea
secrofiei gastrice (dispepsia hiposecretorie, hipostenic[ caracteriz,atd {e vomi
-
imediatf, dupi alimentalie, consecutiv suprainc[rclrii stomacului) sau prin creqterea
secregiei gastrice (dispepsia hipersecretorie, hiperstenicE -
caractenzatd de foame
permanent6, i&r vorna apare intre mese gi numai de suc gastric);
-palpa{ia - permite stabilirea poziliei, formei, dimensiunilor, consistenlei
stomacului, a sensibilit[(ii dureroase (gastralgia) prezentl in inflamafii ale mucoasei
stomacului (gastrite), ?n gast'oragii (hemoragii gastrice);
-sondajul gastric - permite recoltarea gi examinarea sucului gastric din punct
de vedere fizic, biochimic qi microscopic. Pentru examinarea acestuia este necesarl o
dietl prealabil[ de cei pu{in 24 ore, apoi un prdnz de probi gi recoltarea sucului gastric,
dup5 care se face aprecierea privind, in special, cantitatea, clorhidria qi concenf.rat.ia
acestuia:
-ca"rtitatea (chilia) poate fi:
-mare (hiperchilie, hipersecrefie de suc gastric);
-mien (hipochilie, hiposecrefie de suc gashic);
-absenti (achilie);
-clorhidria (acidul clorhidric liber):
-hiperclorhidrie - cregte cantitatea de acid ciorhidric;
-hipoclorhidrie - scade cantitatea de acid clorhidric:
-anaclorhidria - Iipsa acidului clorhidric;
-concentralia (aciditatea totall a sucului gastric):
-hiperaciditatea - cre$te aciditatea totail;
-hipoaciditatea (subaciditatea) - scade aciditatea totald;
-anaciditatea - lipsa acidit5gii totale;
-examinarea radiologic6 *
frecvent utilizatl at6t prirr tehnica radioscopicl
(tranzitul baritaQ cdt gi prin tehnica radiograficl, folosind pozi[ia dorso-ventral6 gi
letero-lateraln (profil) perrnite oblinerea de date obiective privind forma, pozilia,
dimensiunile, motilitatea gi prezen{a de corpi strlini la nivelul stomacului;
-laparascopia, laparatomia, gastroscopia, gastrotomia, ecografierea
- se aplicd
nurnai in situalii excepfionale.
Pdsdri
Stornacul p6s6rilor este format din doui compartiment (stomacul glandular ;i
-
stomacul muscular pipota) care se pot examina prin metode generale (inspecfie qi
palpafie) qi uneori prin metode speciale (laparatomie, gastrotomie, ex&men radiologic).
Ca aspecte semiologice putem intAlni lipsa pietricelelor din stomacul muscular
(consisten@ redusd) pi prezenfa de deformlri nodulare perceptibile la palpafie.
78 SEh{IOLOGIA APARATI.ILUI DIGEST}V

4.3,3. Intestinele

lntestinul este un tub cu lungirne qi grosime variabilS in funclie de specie. Este

constituit din dou6 segmente cu structurl gi funcfionalitate foarte difsritd, respectir':
-intestinul sublire (duoden, jejun, ileon);
-intestinul gros (cecum, colon, rect).
in duoden se deschid orificiile canalului coledoc (cu componenta biliard),
canalului pancreatic (cu sucul pancreatic) gi canalului pancreatic accesoriu (numai la
cal gi caine).
Bila este secre[ia hepaticl care confine slrtu'i biliare, colesterol, mucin5,
cloruri, fosfali, sulfa{i, cartronati etc^, cu rol iir digestia qi absorbfia iipidelor (sirurile
biliare emulsioneazi qi mdresc suprafala de atac a lipazei pancreatice), absorbfia
vitaminelor liposolubile, ac{iune antiputridh etc. Pigrnen{ii biliari nu au funciie
digestivd.
Sucul pancreatic {funcfia exocrin6) confine numai enzime strict nccesare
digestiei curn ar fi: tripsina 9i chimotripsina (scindeazd albumozele gi peotonele),
amtlaza pancreatic[ (scindeazd amidonul qi glicogenul), lipaza pancreatic6 (scindeazii
lipidele), carboxipeptidaza (scindeazd aminoacizii), esteraza (scindeaz6 cofesteroh:l).
Sucul intestirrcl produs de glandele Brunner qi l-ieberkiihn - prezentc pe toatS
mucoasa intestinului sublire, coniine rnucus, serotonini, IgA qi enzirne (glicolitice.
proteolitice 9i lipolitice)
in afard de aceste trei componente enun:erate, digestia la nii,elul intestitrului
sublire este completati de prezenta miqclrilor peristaltice (accelerate sau diminuare) ,i
a vilozitililor de la nivelui rnucoasei cu rol in absorblia arninoaciziior, monozaha-
ridelor, ac izi lor gragi, triglicerideior etc,
Intestinul gros nu prezinthvilozit[1i qi totugi acesta are url rol mare in absorb]ia
electrolifilor, vitaminelor gi apei, dar gi in digestie la erbivore (prin flora glicoiitic6 - de
1'ermenta[ie), omnivore gi camivore (prin flora proteoliticl - de putrefaclie).
Pentru examinarea intestinului se pot folosi metode generale t'inspeclia.
palpafia, percufia, ascultalia) gi metode speciale (laparascopia, laparatornia, lapara-
centeza, enterocenteza, examinarea radiologic[, ecografierea, clisma gi spdldtura
intestina[[).

Rwntegdtoare
-inspectia - pennite oblinerea de date despre:
-apetit, defecare, materi i f'ecale;
-prezenta rneteorismLrlui intestinal;
-sindromul de colicd (gters la runtegltoare):
-paipalia transrectald - utili pentru depistarea obstrucfiilor intestinale tenni-
nale qi a meteorismului intestinal;
-percufia - se efectueazl in flancul drept qi permite in condilii nonnale
decelarea unui son clar tn junritatea dorsal[ gi mat in jumhtatea ventral6 abdominal[,
son care se poate modifica in conditii patologice;
 SEMIOLOGIA APARA.TULUI DIGESTIV 79

-ascultatia - pune in eviden{6 prezenla crepitaliitor la nivelul intestinului, iar in

cazul ?n oare se accentueazh peristaltismul qi seereliile enterice (intestinale) aoar
zgomote de lichid gi ghioriituri (in enteropatii);
-enterocenteza - se poate executa doar cdnd sunt prezente dilatafii mari
gazoase sau sinechii enteroperitoneale;
-laparascopi4 laparatomia, examinarea radiologicI - se practici rar la
rumegdtoare.

Cabaline
-inspeclia - modificlri de simetrie gi diametru aie flancurilor qi prezenla
sindrornului de colicd (latin. dolor coli = durere de colon).
Sindromul de colicd prezent la toate speciile are o evolulie grav[ (dramatici) la
cal c6ine, in timp ce la celelalte specii evolueazd u$or sau inaparent, de aceea aoesta
gi
va fi studiat pe larg la aceastl specie. Colica poate fi adevlrati qi fals6. Colica
adevdratd apare in urma afectirii tractusului gastro-intestinal gi se exprim6 prin mani-
f'estari brutale, dramatice; digestive (anorexie, vom5, constipafie, diaree, lipsa borbo-
rismelor, mimic[ caudal6), nervoase (agitagie, hiperkinezii, tulburlri de coordonare a
migcdrilor), respiratorii (tahipnee), cardio-circulatorii (tahicardii, aritmii), urinare
(disurii, anurie), cutanate (transpiralii, horipilafie, hemurlturi musculare), muooase
(congestii), oculare (exoftalmie, fotofobie), modificiri de atitudine (campare, auto-
ascultafie, culc[ri gi ridic6ri repetate), mimic[ faoiall, modificdri generale (hipertermie
sau hipotermie) etc. Colica falsd apare in cazul afectlrii ficatului. patului vascular
abdominal. peritoneului (colica abdominalE) sau in afecfiuni cardiace, respiratorii,
nervoase (colica extraabdominald). Principali urgenlE in colici o constituie sedarea
(calmarea) animalului.
-palpa{ia:
-transabdominalii - dificil de executat, poate oferii date despre sensi-
bi litatea dureroasl sau prezenta coprostazelor;
-transerctal[ - se face dup[ examirrarea atentii a anusului qi defecdrii qi
poate stabilii tooografia segmentelor posterioare intestinale, precum qi pre-
zent^pe braf a mucusului, purc,iului, sdngelui (semnulbrafului);
-percu,tia - in condifii normale evidenfiazd sonoritate sau subrnatitate pe toatl
aria de percu{ie. in supraincirclri apare matitate;
-ascultalia -
se face pe partea dreapti pentru cecum qi colonul ascendent
(ansele I qi tv), iar pe partea stang[ penftu
ansele II gi III, unde se pot recepliona
borborisme (borborigrne), zgomot de lichid, ghiorlituri, crepitalii, zgomot de cascad6,
zgomote care in condilii patologice se pot acceler4 diminua sau pot absenta:
-enterocenteza - se practic[ cu scop de diagnostic sau tratament numai ]a
nivelul cecurnului (cecocenteza), frecvent in meteorism.

Suine
Examinarea intestinelor la porc se poate face numai la tineret gi animalele
foarte slabe:
-inspectia:
80 SEMIOLOGTA APARATULUI DIGESTIV

-prezenta semnelor indirecte: rnodificiri de apetit, defecare, atitudine

sau ale materiilor fecale;
-uneori balonlri la nivelul flancurilor;
-palpafia - jejunului, cecumului qi colonului permite depistarea meteorismului,
coprostazelor, deform6rilor nodulare (iimfonodulii rnezenterici mIrili in tuberculozl,
ghemuri de ascarizi), prezenfa sensibilitE{ii dureroase;
-
-percufia in condilii normale se recepfioneazfl son clar, atimpanic. Apare
hipersonoritate in meteorisnt, matitate ?n constipafii;
-ascultafla - prozen,ta zgomotului de lichid, ghiorIiturilor;
-
-tuqeul rectal permite examinarea cavitalii pelvine, rectului ryi sfincterului
anal;
-laparatornia - folositl des in enteropatii de grup (in unitifile mari crescdtoare
de animale);
-examinarea radiologici - pentru stabilirea poziliei intestinelor, a confinutuiui
acestora precum qi a motilitIfii (prin tranzit baritat);
-punc{ia, laparascopia gi ecografierea - se utilizeazi mai rar.

Cdine gi pisicti
Examinarea intestinelor la aceste specii se faee uqor gi pennite evidenlierea
unei diversiteti de aspecte semiologice (cea mai mare parte a acestor modificlri
int6lnindu-se gi la celelalte specii de animale):
-inspecfia pennite oblinerea de date referitoare la:
-balon6ri - in meteorism gi constipafii;
-abdomen supt - in enterite, deshidratare;
-defbrnEri localizate: hernii (c6nd intestinele sunt sub piele, dar
acoperite de peritoneu), eventrafii (c6nd intestinele trec prin peritone,r $i ajung
sub piele);
-apeti! vomd, defecare, materii fecale;
-respirafia abdominald in hernii transdiafragrnatice;
-palpalia pennite examinarea fiec6rei anse in parte: intereseazd in principal
prezenla sensibilitalii dureroase dati de inflamalii: enterita (termen general utiiizat
peiltru inflamafia mucoasei intestinului), duodenita (inflamafia duodenului), jejunita
(inflamafia jejunului), ileita (inflamalia ileonului), tiflita (inflamafia cecumului), colita
( infl amafia eolonului), proetitalrectita ( i nfl amalia rectul ui) ;

-alte aspecte semiologice: coprostaze, fecaloame, tumori, spasme

intestinale, volvulus (torsiunea unei anse intestinale), invaginafia (pltrunderea
intestinului in el insigi), etc.;
-percu[ia - in condilii normale sonul de percufie este sonor; apare hipersono-
ritate in meteorismul intestinal, matitate in constipafii;
-ascultalia - eviden[iazi zgomoful de lichid, de crepitaqie gazoasd, ghiordituri
etc. dar slabe ca intensitate;
-tugeul rectal * permite in special la c6ine depistarea abcesele perianale, a
tumorilor rectale, fracturilor de bazin, a coprostazelor la nivelului rectului;
-
-clisma gi spE.lltura intestinal[ (enterocliza) utilizatn cu scop de diagnostic
(recoltarea 9i examinarea confinutului intestinal) dar qi ca tratament (in constipafii);
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 8l
Japaracentez4 recoltarea gi examinarea lichitlului de punclie - permite
stabilirea diagnosticului in caz de perforalii intestinale (confinut intestinal);
-laparatomia - practicat6 in situalii excepfionale, permite examinarea ,lirecti a
intestinelor;
-examinarea radiologicl (radioscopiere, rarliografiere) utilizat6 frecvent,
permite depistarea multor aspecte serniologice:
-megacolon - dilatafie a colonului (congenitalii sau dobdndir5), mani-
festatE prin constipalie rebel6;
-megadolicocolon - dilatafle rnare 9i alungire a colonului;
-aerocolie - acumulare de gaz.e la nivelul colonului;
-enteroaerocolie - acumulare de gaze la nivelul intestinului;
-corpi str6ini;
-coprostaze;
-permeab il itatea tractusul ui intestinal (prin tranzit baritat).
lntroducerea substanfelor de contrast la nivelul recfului se numegte irigoscopie
(clismd baritatl).
-ecografierea permite evidenfierea unui numir mare de aspecte semiologice:
in vagina{ii, hidroperitoneu, etc.

Iepure, nutrie gi nurcd

Intestinele asestor specii, foarte uqor de examinal prezintd, o patologie asem[r
nitoare cu a cdinelui gi a pisicii. Totugi o frecven{d mai mare a patologiei duta d"
supraincdrcarea colonului la iepure "it"

I',ctsitrt
Intestinul se poate examina prin palpalie transabdominali sau transcloacall
(pentru rnodil'icdri de volum gi consistenfi), examinare radiologici (cu substanle 4e
contrast), laparatomie (in special cdnd sunt prezente enteropatii de g.up).

4.3.4. Regiunea perianatl 9i anusul

Regiunea perianald, se examineazn pr:lr, inspecfie, palpafie, raclaj, sondaj,

examene microscopice. Pe aceastd, zond se pot pune in evidengr: depila;ii, pseudo-
tundere, excoria{ii, plflgi, cruste, ulcere, fistule, abcese perianale, tlegmoane, iumori,
hernii, prurit local (deplasarea animalului pe fese, frecarea de obiectele din jur,
lingere), depozite de materii fecale cu formarea uneori de dop anal, scurgeri la nivilul
orificiului anal (mucus - semnul anusului), prczentp sdngelui (cheaguii de sflnge),
ou[lor de parazifi, parazili, sflngerarea crupionului (tAnifei) la pis[ri consecr.rtiv cini-
balismului etc.
Anusul se examineazi prin inspecfie, palpafie, tugeu rectal, rectoscopie. ca
aspecte serniologice specifice putem intilni:
-atrezia anusului (a : farL trisis = orificiu) - este congenitati qi apare in
special Ia purcei, pui, miei. Mai rar apare gi atreziarectutui;
-paralizia anal[ (flasc6) - Iipsa tonusului sfincterului anal qi defecare continui;
-infundarea anusului - la animalele slabe;
82 SEMIOLOG IA APARATULUI DIGESI'IV

-proeminarea anusului - in inflamafii aie lesuturilor vecine;

-respirafia anal[ - miqclri ale anusului sincrone cu cele respiratorii (in dispneei
grave), uneori cu eliminare accentuati de gaze (flatulen,ti);
-prezen[a hemoroizilor - varice ale venelor hemoroidale;
-semnul termometrului - mucus/sAnge pe terrnometru dup[ termometrare.

4.3.5. Defecarea, materiile fecale gi explorafia rectal5

4.3.5.1. Defecarea
Defecarea presupune eliminarea prin anus in exterior a materiilor fecale. I-a
aceastd func{ie intereseazi pozilia animalului, frecvenla, durata gi intensitatea defecnrii.
Ca aspecte serniologice putem intAlni:
-tenesmele - eforturi dureroase, dramatice de defecare, fErd eliminare de
materii fecale. Aceste eforturi pot fi insolite de prr:laps rectal. Apar in proctite, enterite
infecfioase etc.;
-defecarea involuntari (incontinen{a) - defecare firi efort r;i frrd adoptarea
poziliei de defecare (din meis), in afecfiuni nervoase. La cabaline Ei bovine in timpul
lucrului, defecarea din mers este normal6;
-diareea (dia : prin, rhein : a curge) - eliminarea rapid5 gi frecvent[ a
rnateriilor fecale lichide (cu consistenfd sclzut6, rnoaleo apoase) gi cu resturi alimen-
tare nedigerate (in enterite, dispepsii etc.);
-dupi con(inut diareea poate fi: seroas6, mucoas6, fibrinoasd, biliard,
grlsoasi etc.;
-dupd exprimarea clinici poate fi:
-ugoari - de scurti durat6;
- c6teva zile;
-intens[
-profurt (deshidratantA) - in enterite cronice:
-dizenteria - diaree cu singe, urtt mirositoare, consecutiv putref-acliei produsi
de germeni infec{ioqi specifici (Sigella, Amoeba, Clostridium);
-constipalia - defecare rarE, dureroasi, cu materii fecale tari gi in cantitate micd
(in hipochinezii intestinale, in reducerea secre(iilnr intestinale, in enterite, deshidratdri);
-coprostaza -- lipsa defecdrii. Intr-o asemenea situa{ie materiile fecale sunt
a,lumulate la nivelul colonului sau rectului sub form6 de fecalonr/coprom/scatom
/stercorom (cantitate mare gitari) sau de coprolite (c6rrd materiile fecale sunt imbibate
cu sdruri de calciu, avil.rd aspectul gi consistenfa pietrelor).
O dat[ cu defecarea se va exarnina qijlatulenla (fiatws: vdnt), care presupune
eliminarea pe Ia nivelul orificlului anal a gazelor acumulate in intestine in urma
proceselor de digestie normald (in cantitate mic[) sau patoiogicd (cdnd flatuienla este
abundent[ - in enterocolite sau poate sI lipseasci - in obstruc{ia intestinal6).

4 .3 . 5 "2. III ate r i i le fe c al e (fecale, excremente. crotine, scaune)

Materiile fecale se pot examina fizic (cantitate, tbrmd, aspect, consistenld,
culoare, miros, compozilie), biochimic (prezenta sdngelui, pigmenfilor biliari, prote-
inelor) gi microscopic (prezen{a amidonului, gr[similor, elementelor celulare, bacte-
riilor, ou6lor de parazili, parazi{ilor etc.).
 SEMIOLOCIA APARATULUI DIGESTry 83

Dou[ obiective fizice cu importanfi semiologicl aparte vor fi analizate in

continuare:
-culoarea materiilor fecale - in condilii patologice poate fi: inchis6, galbeni,
alb6, gri, neagr5, ropie etc. Aici trebuie discutatd prezen[a sAngelui in materiile fecale
care poate da dou[ aspecte semiologice caracteristice:
-culoarea neagrdlmeleno (aspectul de pdcurd) -- c0nd sflngele provine
din hemoragii de pe sectoarele anterioare ale tubului digestiv (esofag, stomac,
intestin sublire);
-culoarea r,rqie - cdnd sdngele provine din hemoragii de pe sectoarele
posterioare ale tubului digestiv (intestin gros);
-compozifia materiilor fecale: resturi alimentare, corpi strdini (nisip. pimflnt"
piatr6, dopuri, plastic, metaie), parazili (oud, larve, adulfl), puroi, s6nge, mucus etc.
Prezen.ta rnucusului dI aspecte particulare materiilor fecale in funciie de locul Ce
provenien{i al acestuia:
-fecale gleroase - c6nd materiile fecale sunt arnestecate cu mucus
(mucusul provine de la intestinul sublire);
-fecale coafate - cdnd mucusul se g[segte la suprafa]a materiilor fecale
(mucusul provine de la nivelui colonului);
-uneori mucusul se elimini fEr6 materii fecale (false membrane).

4.3.5.3. Exploroyia rectald

Acest examen se poate face prin:
-palpatie rectail (la animalele mari) - prin introducerea miinii in rect,
eliminarea materiilor fecale pi examinarea mucoasei rectului pi colonului;
-tuqeul rectal (la animalele mici) - cu ajutorul unui deget se face examenul
mucoase rectale;
-rectoscopie -- endoscopia rectului.
C0nd se face examinarea organelor qi fesuturilor din jurul rectului sau
colortului (situate in cavitatea pelvin6 Ei abdomen) tehnica se nume$te palpafie (tuSeu)
transrecta16.
Explora{ia rectali ne poato oferi date referitoare la sfincterul alal (tonus
crescut - spasm. tonus scEzut - paralizie), mucoasa rectall qi a colonului, temperatura
gi sensibilitatea locali, prezentp sau absenfa materiilor fecale, prezenta de formaiiuni
tumorale, rupturi ale perefilor. Dupl efecfuarea explorafiei rectale pe deget sau pe bra]
pot fi prezente depuneri de mucus, sange, puroi, false membrane, aspect care poart6
numelc de semnwl brolului/degetului.

4.4. SEMOLOGTA FICATULUT $I PANCR.EASLTLUI

4.4.1. Ficatul
Glandi digestiv[ situatii retrodiafragmatic, ficatu! este alcltuit din mai mulli
lobi ?n funcfie de specie (drepl ptrtrat, stdng, caudal), acoperit de o seroasi peritoneal'e
gi o capsuld fibroas[ (Glisson), traversat de vena cavd posterioari, vena po.t[, urt"ru
hepatici 6i canalul hepatic.
84 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Parenchinrul hepatic - este format din lobuli hepatici (cu cordoane de hepato-
cite) stribdtu{i de artere, vene, capilare gi canalicule biliare, la nivelul cirora se reali-
zea'zd toate f uncfiile hepatice.
Sisternul canalicular - este format din cai biliare intrahepatice (intercelulare,
perilobulare gi interlobulare) gi cii biliare extahepatice - canalele biliare formate prin
unirea mai multor cli interlobulare, canalul hepatic, vezica biliar6 cu canalul cistic gi
canalul coledoc care se varsl in duoden Ia nivelul papilei duodenale (ampula Vater)
previzuti cu un sfincter (sfincterul Oddi). Singura specie care nu are vezicd biliarf, este
calul.
in celula hepatici (hepatocit) se g6sesc:
-enzime hepatice:
-LDH (lacticodehidrogenaza, lactatdehidrogenaza)'
-transaminaze (aminotransferaze) :
-TGP = GPT: SGPT= ASAT (glutamalpiruvat-transaminaza);
-TGO : GOT : SGOT = ALAT ( glutamat'ox alacetat-tr ansaminaza) ;
-FA (fosfataza aicalin6);
-colinesteraza;
-LAP (leucin-amino-pept idaza);
-CPK (oreatin-fosfo-kinaza, creatinkinaza);
- aldolaza; orn itin -c arbam i I -tran sferaza;
-T-GT ( garna-glutamil-transferaza, transpepti dara);
-citocrornoxidaza etc.;
-oolesterol, grdsimi neutre, fosfatide, acizi gragi, pigmenfi (bilirubina, hepato-
siderina), glicogen (forma de depozitare a glucozei) etc.
Toate aceste cnmponente conffibuie la realizarea funcfiilol hepatice gi anume:
-producfia de bil6;
-rnetabolism (protidic, lipidic, glucidic, enzimatic, vitaminic, mineral);
-sinteza unor proteine plasmatice (protrombin6, fibrinogen);
-excrefia de pigmen{i biliari, colesterol, uree;
-depozit de vitamine, hormoni, glicogen, enzime gi sAnge.
f,in6nd cont de complexitatea qi intensitatea funcfiilor hepatice, la acest nivel,
inevitabil, are loc gi o distrugere ?nsemnati de hepatocite, distrugere care este anihilat[
de capacitatea mare de regenerare a fesutului hepatic (acesta se poate reface chiar dacl
este distrus in proporfie de 70 Yo, cu eondi(ia ca factorul distsrrctiv s[-gi inceteze
ac(iunea nefast[ - infeclii specifice, toxine etc.).
Ficatul se examineazd.fizic prin metode generale (inspec{ie, palpa{ie, percufie)
qi speciale (examen radiologic - radiografiere, scintigrafiere, colangiografiere, cole-
cistografiere; hepatoconteza urmatd de examinarea histologicd a fesutului recoltat;
ecografierea; laparatomia) precum qifuncyional (teste ale activitifii hepatice).

Examinarea rtzicd gi aspectele semiologice:

-inspecfia - ofer[ semne directe gi indirecte hepatice:
-semne directe - deformlri in hipocondrul drept (hepatomegalie);
-semne indirecte - colica qi icterul hepatic, pruritul cutanat, modificEri
a.le apetitului, materiilor fecale, prezenla ascitei, a reflexelor viscero-cutanate;
 SEMIOLOGTA APARATULUI DIGESTIV 85

-palpa{ia - posibill numai la animalele mici, permite stabilirea pozifiei, f,ormei,

consistenfei gi sensibilit[fii hepatice. Sensibilitatea hepatici este evidintl ftr procese
:
inflarnatorii: hepatite (inflamalii ale ficatului), angiocolite colangite (inflarnalii ale
c6ilor biliare extrahepatice), colecistite (inflamafii ale vezicii biliari), angiocolecistite
(inflarnafii aie cliior gi vezicii biliare) precum qi in colelitiazil -: litiazn la nivelul
canalelor biliare gi in vezica biliari (colecistolitiaza);
-percu{ia - pe partea dreapti a abdomenului permite stabilirea sonului de
perculie (mat) 9i a ariei de percufie, arie care se poate mdri irr hepatopatii (congestii,
tumori, echinocooozd etc.);
-examinarea radiologic[ la animalele mici se face prin:
-
-radiografiere urmErindu-se m[rimea, forma gi gradul de radio-
absorblie hepatici;
-scintigrafiere - cu caracter experimental la c6ine;
-colangiografi ere (angiocolegrafi a) - perrnite examinarea cu substanle
de contrast artificial (ex. Odiston) a canalelor biliare intra- qi extrahepatice,
prin administrare intravenoasi sau orall;
-colecistografiere - permite stabilirea formei, poziliei, motilitqii $i
conlinutului v ezicii biliare;
-ecografierea - pennite eviden{ierea dimensiuniulor, ecodensit[1ii lobilor
hepatici, a con{irrutului vezicii bilia"ne etc.;
-hepatocenteza -cu recoltarea unei cantitif mici de parenchim hepatic,
oferind posibilitatea examinflrii histologice a acestuia qi stabilirea diagnosticului in caz
de hepatite, ciroze. distrofii, tumori hepatice;
-laparatomia - utilizattr in exhemis permite examinarea directi a ficatului
(form[, m6.rime, pozifie, culoare) dar gi interven{ia asupra acesfuia dac[ este nevoie
(rupruri hepatice, litiazi etc.),
Examinuyea funcyionald gi aspectele semiologice:
Examinarea func{ionalE permite testarea a patru grupe mari de funclii hepatice:
a. Testarea funcYiei bilime (de producere gi eliminare in duoden a bilei),
presupune utilizarea de teste pentru determinarea:
-colemiei - prezenfa pigmen(ilor biliari ?n s6nge:
-hipercolemie - creqterea cantitifii;
-h ipocolem ie - sciderea cantit5lii;
-acolie - lipsa bilei;
-bilirubinemia - prezenfa bilirubinei in sdnge;
-coluriei - prezenta pigmenfilor biliari in urinl:
-hipercolurie - creqterea cantitdfi i;
-hipocolurie - sslderea cantit6tii;
-colalemiei (cholalemiei) -.prezenfa s[rurilor biliare in s6nge:
-hipercolalernie - creqterea cantitSfii;
-colaluriei (cholaluriei) - prezenfa slrurilor biliare in urin6:
-hipercolalurie - crepterea cantitifii;
-pigmenfilor gi slrurilor biliare din materiile fecale.
b. Testareafuncyiei celulei hepatice in metabolism:
-testarea participdrii ficatului la metabolismul proteinelor.
B6 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTI V

Holoproteinogenez presupune producerea de proteine proprii fiecirui

organism animal, dintre care enumerim:
-albuminele (albuminemia);
-globulinele (globulinemia): a-globulinemie, B-globulinenrie, 1-globu-
linemie;
-fibrinogenul - fibrinogenemia (factorul I al coaguldrii);
-proffombina - protrornbinemia (factorul II al coeguiErii).
Pentru toate aceste tipuri de proteine se pot utiliza teste pentru eviden{ierea
disproteinemiilor (cre;terea sau sciderea unei categorii proteice plasrnatice). Uneori
intereseazl proteinemia total6, alteori numai anumite fracfiuni proteice serice.
-testarea participirii ficatului Ia metabolisrnul lipidelor, prin dozarea coles-
terolului gi a corpilor cetonici din sAnge si urin6;
-testarea participdrii ficatului la metabolismul glucidelor:
-glicogenog eneza * producerea gl icogenului ;
-glicogenoliza - transformarea glicogenului in glucozd, frroccse care in
cazul unor modificdri hepatice gi nu numai, presupun aparilia hiper-giiccrniei,
hipoglicemiei, cetonemiei, cetonuriei, glicozuriei etc.;
-testarea particip[rii ficatului la metabolismul apei.
c.'l'estarea citol izei hepatice (diagnosticul enzimatic)
I'eriodic cehilele hepatice uzate sunt distruse (citoliza hepaticd) eliberdnd in
sdnge echipamentul enzimatic Ai fierul conlinut. in anumite situa{ii numlrul de celule
lizate cregte (in hepatite etc.) ceea ce presupune gi cregterea cantitdlii unor enzimE
(GOT, GPT, FA, aldolaza etc.) gi a fierului (sideremia) la nivelul stngelui. in
insuficienfele hepatice grave modificlrile enzirnatice sunt insofite qi de sclderea
temperaturii generale corporale.
d. Testarea"/unc|iei de epurare plasmaticd (antitoxici)
Aceastl testare permite verificarea capacitltii de epurare (purificare) a plasrnei
de cdtre ficat, de unele substanfe toxice, iar proba aplicatE se nume$te clearance
(coeficientul de epurare sanguini sau plasmatic6) sau crornodiagnostic - proba
put6ndu-se aplica pi pentru verificarea funclionalitifii renale. Testul const6 in
mdsurarea tirnpului necesar pentru elirninarea unei substanle cunoscute (ex. bronr-
sulfaleini, rogu de Congo, rogu bengal etc.) din plasma sanguinl care trece obligatoriu
pe la nivelul ficatului, iar aprecierea se faoe tn funclie de eliminarea substanlei
cunoscute (cromoexerefie) prin biH pi edt din aeeasti substanli rdmi.ne in s6ng* gi ficat
(cromopcxie). Remanenla coloranfului mai mult de 45 minute in plasrnd (ser) este un
indiciu al intoxica[iilor, leziunilor parenchirnatoase hepatice, tumorilor hepatice,
Ieptospirozei erc.
Pentru stabilirea diagnosticului in bolile hepatice este nevoie de utilizarea
concomitentd a mai multor teste hepatice, teste care se vor repeta obligatoriu pentru
stabi lirea evoluliei afectiunii hepatice.
Din punct de vedere clinic disfuncfiile hepatice se prezint6 in principal prin
i nsuficienla hepaticl gi sindroamele extrahepatice.

-insuficienfa hepatic[ - presupune alterarea funcfiilor ficatului, care se expriml

clinic prin:
-sindromul de autointoxica{ie (intoxicafie endogeni);
 SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV 87

-sindromul hemoragipar;
-sindromul carential.
lnsuficienfa hepatici se intilnegte in hepatite, ctroza, neoplasme etc.
-
-sindroamele extrahepatice (canaliculare) se exprim[ in general prin icter,
care este generat de doul cauze:
-obstrucfii (calcuiozE = litiaza canalicularE, paraziTi, tumori, spasme,
traumatisme etc.) - la nivelul canalelor biliare sau vezicii biliare, iar bila nu
se inai revars6 in duoden ci trece in s6nge, pigmenfii biliari color6nd in galben
pielea gi mucoasele;
-toxiinfecfii (hepato-celular) -
c6nd are loc a hiperproducfie de bil6,
datorit6 proceselor inflamatorii acute (hepatite virale etc.).

4,4.2. Fancreasul
Structuri tubulo-acinoasfl formatl din lobuli ou doud tipuri de glande:
-glande exocrine (acini serogi) - producitoare de suc panereatic care conrine
enzime cu rol in digestie:
-proteolitice (hipsina av6nd ca precursor lripsinogenul, chimotripsina)
gi care hidrolizeazd polipeptidele;
-iipolitice (lipaza pancreatic6) - scindeazl gliceridele in acizi gragi gi
glicerol;
-amilolitice (amilaza pancreatici) - scindeazd amidonul in rnaltoztr gi
dextrine;
-maltozolit ice (maltaza pancreaticl) - hidrolizeazi maltoza;
-glande endocrine (insulele Langerhans) - producitoare de hormon pancreatic,
respectiv insuliua.
Examinarea fizicd,'a pancreasului se poate realiza prin metode generale
(inspecfie pi palpafie) gi metode speciale (examen radiologic, ecografiere, laparatomie)
indeosebi la animalele mici:
-inspecJia -
semne indirecte: modific[ri aie apetirului, defec[rii, rnateriilor
fecale, coiica pancreatici etc.;
-palpafia - prezenfa sensibilit[1ii dureroase (in pancreati{e), mlrirea in volum
(in tumori, abcese paflcreatice etc.);
-examinarea radioiogic[ - dup6 pneumoperitoneu;
-
-laparatornia exploratoare pennite eriaminarea directl a glandei (mdrime,
form6, cu loare, pozilie).
Exarni narea functi onali:
-funclia exc;crind:
-dozarea enzimelor pancreatice irnplicate ?n digestie Ia nivelul
duodenului (recoltarea sucului pancreatic se face prin sondaj duodenal);
-tabloui clinic al disfune{iei exocrine - apetit, materii fecale, stare
generalS, colic5, febr[, diaree sau constipafie etc.;
-examene de laborator - din fecale, s6nge, urinl gi alte explortrri
funcfionale (proba nucleilor etc.);
-funcfia endocrini - dozarea insulinei gi a glucozei din sdnge qi urin5.
E8 SE}fi1OL,@IA AP .R,AMJLTfl D,TEESTIV

Din purrot dc, vedafe o,lirde }apruea*s, tndfiiloim:

-sindromul de insuficienf5 panereatiod;
's,i uli&paaBreatffireuffi6ioroqi@;
-sindramul decompresiune - prodns de orgznele raecine pe pancrea"s;
-eml de, prnwffi la,s8inol

"sh rre,q1 p@gi:

.&ipergtrioernie.(6i ot mttl:da,ft lipsaimsulinei;
.'6ip oomie t fibalme nEonaqnom at'- det -de hl,psrEeelr.s{ia &
irasulini.
 5. SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Apuratul respirator este tbrnut din c6i respiratorii (cavitafi nazale, faringe,
laringe, tahee, 2 bronhii) gi pulmoni, cu rol in respiralia externl (inspiralie
Si exil-
rafie) gi cea intern[ (hematoza), precum gi in reglarea temperaturii corporale.
Acesta se examineazi:
-funclional _- pundndu-se in evidenf[ simptoamele generale qi simptoamele de
organ;
-ftzic 'at6t clile respiratorii prepectorale (pretoracale), cdt gi zona toraco-
pleuro-pulmonari, prin metode generale gi speciele.

5.1. EXAMINAREA FLINCTTONALA A APARATULUI RESPIRATOR

Aceasti examinare permite evidenfierea unor modificdri la nivelul funcfiilor

aparatului respirator (ex. respirafia suflant5, horciitoare etc.) sau aparilia de semne
noi,
care nu existd in condilii normale (ex. tuse, str[nut etc.) modificeri care vor fi
analizate
in oontinuare.
5.1.1. Simptolml generale care pot fi prezente in unele afecfiuni respiratorii
(in special la nivel pulmonar):
-febra;
-subfebrilitate (tbbra uqoard) - prezenti in tuberculozd, pneumoco-
nioze;
-febra continui (in platou) - in pneumonia lobard (francd) a calului;
-febra remitentE (in dinti de fieristr5u) in bronhopneumonia bovi-
nelor (lobular6) dar gi in nefrite;
-
febra atipicd - in abcese cu localizare pulmonari;
-sl[bire progresiv[
-transp ira{ii gi trernurEturi muscu lare (fri soane)
-reducerea randamentului productiv gi a capacitIlii de efort (oboseala
precoce).
9A SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

5.1.2. Sirnptoame la nivelul segmentelor aparatului respirator (de organ)

5.1 .2"1. Zgarnote respiratorii receplionate la distangd de animal:

-strinutul -- expulzare zgomotoasd a aerului pe nas gi pe gur[ - simptom
specific afec{iunilor dc la nivelul nasului (rinite, secrefii, parazili, praf);
-sfor6itul (fornAtul) - expulzare a aerului insoliti de un zgomot cu tonalitate
joas6, intilnit numai la cal, este corespondentul strdnutului la celelalte specii;
-oftatul (suspinul) - expirafie suflantd, sonor6, prelungit5, apare in pleurite,
meningoenceialite, fracturi costale, afecfiuni digestive sau de pllcere - in special la
bovine;
-geamitul (gerndtul) - prezent la animalele sdtuie cdnd stau culcat sau in colici,
pleurite, bronhopneumoni i, reticulo-pericardite;
-suflul labial - zgomot suflant insofit de proeminarea buzelor (respirafia se face
prin cavitatea bucal[) qi apare dupd efort, in dispnee etc.;
-respirafia suflanti - apare Ia nivelul ndrilor, datoritE ingtst[rii acestora sau a
cavitlfilor nazale (la porc ai cfline);
-respiralia sforlitoare - zgornot asemdnitor sforIitului, prezent in itenoze nnari
ale cdilor respiratorii (nas, laringe, trahee, bronhii);
-respiralia horcditoare (stertoroasd) -- apare in comi gi agonie, iar zgomotul
specific (horcdit) este produs de prezenfa secrefiilor. CAnd secreliile se usucd gi
formeazd false membrane, zgomotui care apare la trecerea coloanci de aer este asern[-
nitor migc[rii unui drapel (zgomot de fald sau de drapel);
-respirafia ralant[ - zgomotul apare in unna spargerii bulelor de gaz din
secrefiile de pe clile respiratorii;
-comajul (stridorul) - zgomot ascufit (guierat) produs de trecerea soloanei de
aer prin ingustlri ale clilor respiratorii, consecutive unor procese intlamatorii sau
tumorale:
-dupd timpul respirator cornajul poate fi inspirator, expirator gi rnixt;
-dupd locul unde ia nagtere, comajul poate fi:
-nazal - prezent in ambii timpi respiratori;
-laringian (cornaj adevdrat) - specific Ai frecvent la caii de
curse in urma efortului, c6nd in urma miqcdrilor puisatorii ale c6rjei
aortice se produce degirarea sau ruperea ner*,ului recrlrent ;i deci
par:alizia corzilor vocale sau in stJnoze cu diferite cauze (edem,
fumori. corpi striini, parazifi, fracturi ale cartilajelor laringiene);
-traheal - este mixt;
-bronhic - in bronhiile mari;
-zgomotele vocale - diferd in func1ie de specie, prezenta lor presupunflnd
func[ionalitatea normalX a laringelui, in timp ce modific6rile vocii sunt determinate de
afecfiuni laringiene. Lipsa vocii (afonia) apare in afecfiuni grave laringiene;
-sughilui - inspira{ie puternici, scurte, sonorE, produsl in urma contracfiei
clonice a diafragmei gi vibrarea putemici a corzilor vocale;
-tusea - expirafie putemici, violenti gi sonorE, cu deschiderea fo4at[ a glotei
gi care se poate clasifica astfel:
 SEMIOLOGIA APARATULLII RESPIRATOR 9l
-dup[ origine:
-respiratorie - ca reniltat al excit[rii pneumo-gastricului la
diferite etaje (faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole, pleuri, rnedia-
stin);
-periferici - ca ren;Jtat al excita{iilor extrarespiratorii (uter,
stomac, intestin, peritoneu, urechea medie);
-centralE - ca rezultat al excitlrii centrului tusigen din bulb;
-dup6 exprimare: spontan[ sau provocatd (prin palparea laringelui sau
a traheii);
dupi frecven{i:
-tuse unicd (accidental6) - c6nd o datd cu tusea se elimini gi
corpul striin care a provocat-o (prafl;
-tuse repetati (frecventl) - rard, (in boli cronice), deas[ sau
permanentd (in inflamalii acute);
-dupd ritrn:
-tuse simplI - o singuri explozie;
-tuse chintoasl (in accese, in salve) rnai rnulte explozii
-
grupate;
-dupd intensitate:
-tuse puternic[ (plini, explozivd, mare);
-tuse slab6 (goalI, afonI, micd, avortatl);
-tuse cu rapel (cu repeti{ie, l6trdtoare) - c6nd dupd tuse
urmeaz[ o inspirafie zgomotoasS;
-dupd tonalitate:
-tuse inaltd (asculiti);
-tuse joastr (gravi);
-dupd timbru:
. -tuse uscati (seaci) - numai explozia;
-tuse umedtr (gras[, expectorantl) - c6nd o dati cu tusea se
elimini gi secrefiile de pe clile respiratorii;
-tuse rlgugit6 (voalati) - cdnd sunt afectate gi corziie vocale;
-dupi durat[:
-tuse scurtl - in pleurite;
-tuse lungd - in afecfluni nedureroase;
-dupi asocierea cu alte manifestiri:
-tuse dureroastr (asociati cu durere);
-tuse emetizant6 (asociatd cu voma) - la cAine.

5"1.2.2. Durerea la nivelul aparatului respirator este exteriorizati de c6tre

animal prin modifictrri ale faciesutui, atitudinii, jeni a migclrilor respiratorii,
sensibilitate dureroasfl Ia palpare etc.
-Durerea cdilor respiratorii anterioare (faringe, Iaringe, trahee) se traduce prin
pozilia ortopneicd, imobilitate a capului pi gdtului, facies ingrijorat, dispnee, reaclii de
apdrare la atingerea segmentelor respiratorii afectate.
92 SEMIOLOGIA APARATI.-TLUI RESPIRATOR

-Durerea toracici Qtleurcdinia) apare in afec$uni la nivelul peretelui costal,

pleurei gi mediastinului gi se exprimb prin tu$e avortati, cifczS, indepirtarea olecra-
neior de torace, asimetrie toracicl gi respiratorie, reacgii de apirare la palparea toracelui
etc.

5.1.2.3. Dispneea (respiralia grea) se caracterizeuzE prin mcdificarea flec-

venfei, ritmului, amplitudinii, duratei qi tipului respirator 9i se exprimi clinic prin
cianozA la piele gi mucoase, pozilie ortopneic6, facies speriat, titublri gi prdbugiri ale
animalului.
Respirafia nornral6 se numeste eupnee, iar rnodifrcarea acesteia dispnee.
Dispneea se poate clasifica:
-dupd frecven{i:
-tahipnee (polipnee) respiralie frecventi, care apare in pneumonii,
-
caverne pulmonare, tumori, ateleotazii pulmonare, colici, febri, insuficienfE
cardio-circulatorie, anemii etc.;
-bradipnee (oligopnee) - respirafie rar[, cate apare in stenoze ale ciilor
resp iratorii, intoxicaf ii, meningoencefal ite, comi etc. ;
-apnee - oprirea respiraliei pe o perioadri de tilnp;
-dupl ritm:
-respirafia subresotantd presupune prelungirea expiraliei gi efectuarea
ei in doi timpi, datoritd oboselii prin suprasolicitare a diafragmei. Contracfia qi
decontrac{ia diafragmei se f'ace brusc produc0nd subresoul diafragmatic ti
subresoul abdoninal:
-subresoul diafragmatic - presupune intinderea brtrsci a corzii
flancului la sf6rqitul inspirifiei, datoritd deconhacfiei brugte a diatiag-
mei gi revenirea rapidi a viscerelor abdominale in zona anterioard
abdominal[ (cind diafragma a obosit);
-subresoul abdominal -
presupune tot intinderea bruscd a
corzii flancului, dar la sfdrqitul expirafiei, fiind produsi de dec.on-
traclia bruscE a niusculaturii abdorninale (aceasta presupune paralizia
diafragmei gi oboseala musculaturii abilominale). in acest moment
viscerele lovesc peretele abdorninal, intrerupand expira{ia in doui faze.
respirafie dicrot6 (?n doi timpi);
-respira.lia saeadati (etajat-[) - respira{.ie in mai multri timpi, prezenth in
pleurite, pneumotorax;
-dup[ amplitudine:
-superflrciaiE (rnicn) - in pleurite, pleurodinie, diafragrnatite;
-profundd (arnpln) - dup6 efort, in unele afecfiuni pulmonare:
asimetric[ - dismehie respiratorie a unui hemitcrace fa[d de celdlalt
(in pleurite, coleclii pleurale, afeefiuni pulmonare unilaterale);
-dupi duratd:
-continu6 sau discontinud - pe un anumit interval de timp;
-paroxisticl - frrd o cavzh precis5;
-dupi tipul respirator:
-normal, Ia animale tipu[ respirator este costo-abdominal;
SEMIOLOGIA APAP"ATULUI RESPIRATOR 93

-respirafia toracicl - apare in afec{iuni la diafragmi $i abdornen;

-respirafia abdominalfi - apare in emfizBm pulmonar, atelectazie
pulmonar[;
-respirafia discordanttr - miqc6ri abdominale in contratimp cu cele
toracale, apar in paralizia diafragmei, hernii diafragmatice, pleurezii:
-dupd timpul respirafiei - dispnee inspiratorie, expiratorie, mixt6;
-dispneea complex[, cu caracter particular:
-respiralia Kussmaul (ampld 9i rar[) - cu patru faze (inspira{ie
profundi, bruscd gi zgomotoasd, pauz6 sourt[, expiralie prelungitn qi
profundi, pauz[ mare) - prezenti in diabet, insuficienp renall, come,
st6ri agonice;
-respira{ia Cheyne-Stolces (periodicd) - respirafie acceleratfl, urmati de
o reducere a acesteia, apoi o apnee prelungiti -- prezent[ in afecfiuni
circulatorii, cerebrale etc. ;
-respiratia -Blol (meningianl) - migcdri respiratorii normale urmate de
o perioadl de apnee, apare in encefaiite, meningite etc.
Dispneea este produsi de cauze care irnpiedici schirnbul de gaze (hematoza) la
nivelul aparatului respirator, cum ar fi:
-afec{iunile respiratorii de tipul stErilor asmatiforme (hipersecretie bronhicA,
bronhospasm, laringospasm);
-afec{iunile cardio-circulatorii - care duc la reducerea oxigenlrii fesuturilor
(stlrile hipoxice).

5.1.2.4. Aerul expirat - se apreciazl la nivelul nirilor, unde se urmdregte

prezen{a (pe una sau ambele nlri), frecven{a, intensitatea, temperatura gi mirosul
acestuia:
-prezenta - nurnai pe una din n[ri a aeruiui expirat, c6nd cealalt[ nar[ sau
cavitate nazald este obstruati (secre{ii, inflamafii, vegetafii, tumori etc.);
-
-frecvenfa crescu6 ?n tahipnee, redusI in bradipnee sau absenti in apnee
(moarte ciinicl) sau cdnd respiralia se face numai pe gurd;
-intensitatea -- crescut[ in dispnee, scizuti in respirafia superficiall;
-temperatura - crescuti in hipertermie generalizatii sau numai la aparahrl
respirator, scdzuti tn hipotermie generalizatE, colaps circulator etc.;
-mi-rosul - sernn valoros al examinlrii aerului expirat:
-miros normal -..inodor sau ugor fad;
-miros rnodificat:
-aromat (dulceag, d.e aceton6) - in cetonemii, ascaridozd;
-de carie - in gangrene osoase gi carii dentare;
*putrid (fetid, ichoros) - in gangrene pulmonare;
-de urini (amoniac) - in sindromul uremic.

5.1.2.5. Jetajul - presupune eliminarea pe Ia nivelul nErilor a unor produse

(seue{ii, puroi, sdnge. alimente etc.) cu origine foarte diferitE. .Ietajul sero-mucos gi in
cantitate rnicl apare la toate a"rimalele dupd efort, iar la bovine pennanent, fiind
considerat normal.
94 SEN{IOLOGIA APARATULI.II RESPIRATOR

in condifii patologice, jetajul apare:

-brusc (i1 iritalii ale cdilor respiratorii), intermitent (din coleclii de pe c6ile
aeriene sau de la pulmoni - brongectazii, caveme) sau continuu (in inflamafii ale cdilcr
respiratorii);
-in urma tusei (din colecliile cdilor respiratorii profunde), la apiecarea capului
(cdnd proviue rJin sinusurile maxilare), in timpul deglutifiei sau prin palparea pungilor
guturale la cabaline (c6nd provine din empiemul pungilor guf.rrale);
-ulnilateral (in afecliuni ale unei nlri sau obstrucfia celeilalte) sau bilateral (in
afec{iuni nazale bilaterale sau la nivelul segmentelor postfaringiene);
-?n cantitate mic6 (in inflamalii ufoare - catarale) sau in cantitate mare (in Lroli
exudative - rinite, sinuzite, bronltopneurnonii, edem pulmonar sau de la nivelul
colec{iilor puhnonare).
Dupi compozilie jetajul Poate fi:
-seros - in edemul pulmonar;
-mucos * in inflamafii catarale;
-serGtnucos - filant qi transparent, uneori alb-gilbui;
-purulent - de culoaie galben-verirui, in inflamalii bacteriene;
-gargrenos - de culoare cenuqiu-verzui, brutl sau negricios;
-alimentar - din esofag (datoriti disfagiei faringiene gi esofhgiene, falsei
vclme) sau stomac (in urma vomei):
-hemoragic (san guinolent):
-scurgerea s6ngelui sub formi de picaturi (epista-ris) sau de jet
(rinoragie);
-hernoptizia (amestec de saliva - sputi 9i singe) c'are are la baz.i
hemoragia pulmonari (pneumoragia).
Examinarea microscopicd a jetajului se poate face direct pe lamii (pentru
eritrocite, leucocite, bacterii, parazili, oud de patazili, ciuperci etc.) sau prin
ins6mdnf6ri pentru examinarea bacteriologici.

5.1.2.6,, Expectoraliu {ex pectore = din piept) - presupune eliminarea

secre{iilor (expectoratului) de la nivelul cdilor aeriene profunde sau de la nivelui
colecfiiior pulmonare, p6nd la nivelul faringelui, de unde acestea pot fi deglutite sau
eliminate pe gurd (sput[) ori pe nas (ietaj). Expectoratul poate fi recoltat de la nivelul
faringelui sau prin puncfie de la trahee gi examinat fizic, biochimic, microscopic,
bacteriologic, parazitologic, virusologic.

5.2. EXAMINAREA FIZICA A APARATULUI RESPIRATOR

5.2.1" Examinarea gi semiologia ciilor respiratorii (aeriene) pretoracale

Examinarea acestora se face pe segmente: nas gi cavitSli nazale, faringe,

laringe, trahee, eventualcele doul bronhii primare (principale). Aceste segmente au rol
in respirafia externl (inspirafie gi expirafie), la nivelul lor aerul fiind incdlzit (iriga{ie
puternicl cu singe a mucoasei), saturat cu vapori de apd (prin glandele de la nivelul
SEMIOLOGTA APARATULUI RESPIRATOR 95

mucoasei) gi epurat de praf (prin celulele ciliate ale mucoasei) etc. Orice rnodificare de
Iungd durati la aceste segmente presupune alterarea respiraiiei interne (hematoza).

5.2. 1.1 . Nasal

Examinarea acestuia se poate face atAt extern, prin metode generale (inspecgie,
palpalie, percufie. ascultalie) gi metoCe speciale (raclaj, sondaj, puncfie, trepanafie,
exzunen radiologic), cdt Si intern, respectiv examinarea cavitiiilor nazale prin metode
generale (inspecfia gi palpa{ia mucoasei nazale) gi speciale (rinoscopie, sondaj, raclaj).
Aspectele semiologioe externe se referi la modificdrile de volum, form6,
sirnetrie. prezenfa de zgomote, scurgeri, sensibilitate dureroas[, ca de exemplu: edeme,
capul de hipopotam, deformdri osoase, devierea laterali a nasului (rAtului) in rinita
atrofic6 a porcului, depila{ii, pl6gi, derrnatite, cicatrici, fistule, jetaj, zgomote recep{io-
nate de la distanfE (cornaj nazal, respiratie suflantd, str[nut etc.), prurit nazal,l1rgirea
sau ingustarea orificiilor nazale (narinelor), modificlri ale sunetului normal de perculie
(sonor) gi ale zgomotului normal la ascultafie (suflul nazal), modificE"ri de structur[
osoasd la examinarea radiologici etc.
Ca aspecte semiologice interne (la septumul nazal, corne{ii nazali, mucoasa
pituitarl - respiratorie qi olfactivd, nara fals[ la cabaline) putem intilui: enantem,
paliditate, culoarea icteric5, cianozi., hemoragii, ulcere, pusfule, vegetafii (polipi),
tumori. parazitj, inflamafii (rinite : corizr : guturai) etc. C) dat[ cu examinarea nasului
se face gi examinarea aerului expirat.

5.2.1.2. Sinusurile

in condilii normale, ia animale se pot examina doar sinusurile frontale gi

maxilare (la cal, rnaxilar superior qi Lnferior) prin metode generale (inspeclie, palpafie,
percufie) gi metode complementare (iluminare infranazald, cateterism, punc{ie, trepa-
nafie, examen radiologic).
Aspecte scmiologice: jetajul la aplecarea capuhri, sensibilitate dureroasi la
palpafie ?u sinuzite (inflamagia unui sinus) sau pansimrziti (inflamafia tuturor
sinusurilor), deformhri qi nratitate in colecfii, zone de radioabsorb(ie la examinarea
radiografioi in sinuzite purulente etc.

5.2.1.3. Lartngele

Situat in spafiul intermandibular pi suspendat de baza craniului prin aparatul

hioid, Iaringele are roi de conduct aerofor qi aparat fbnator (prin corzile vocale).
Examinarea acestuia se poate face de la exterior (inspeclie, palpa{ie, percufie,
ascultaqie, examen radiologic) gi irrtern (inspecfie directE -- la pdsEri, cAine qi pisic6,
Iaringoscopie, laringo-tomie, sondaj).
Aspecte semiologice:
-
-inspecfia pozifia ortopneicd cu capul in prelungirea gAtului, alterarea sau
lipsa vocii (afonia) in laringite, tuse cu origine laringiani, cornaj adevlrat, dispnee ?n
96 SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

stenoze laringiene. La inspecfia directd se pun in evidenp congestii, false membrane,

corpi str6ini, tumori etc.;
-palpafia - deform6ri laringiene, nrodificdri de pozilie (deplasare), sensibiiita-
tea dureroa-sE, provocarea tusei realizati foade uqor in inflarnalii laringiene (laringite);
-percu{ia - normal son sonor, in edeme perilaringiene apare son mat;
-ascultafla - normal suflu laringian, at6t inspirator cAt gi expirator, suflu care
poate deveni quierltor, aspru gi tare in stenoze, spasm, edem laringian. Prezen{a exsu-
datului, singelui, permit recepfionarea la ascuitafie a ralurilor iaringiene. iar in cazul
usclrii acestora 9i formlrii falselor membrane apare zgomctul de fald sau de drapel
perceptibil chiar ;i la inspec{ie (?n laringo-traheita pseudornembranoas[);
-examinarea radrologicd - evidentriaza corpii striini refinufi ia nivelul compo-
nentelor laringiene sau in lesuturile vecine, modific[ri de pozi{ie, volum, simetrie etc.

5.2.1.4. Traheeu

Este un conduct aer.ofor cartiiaginos format din inele traheale, fiind sisternati-
zatd din punct de vedere. anatornic intr-un sogrnerrt cen'ical gi altui toracic, aceasta
dand posibilitatea examinf,rii uqoare a segmentului oervical atit de la dxterior prin
metode gencrale (inspecfie, palpafie, percutie, ascultalie) gi speciale (iluminarea ex-
ternE ln pds6ri, examinarea radiologicd), dar gi de la interior, prin sondaj, traheoscopie,
traheotomie.
Aspecte semiologice: deformdri pe zona de proieofie cerv'icall a traheii (in
pasteurelozE, edeme de stazl reci), devieri ale acesteia, tuse cu origine trahealS, comaj
traheal, sensibilitate dureroasd in inflama;ii (traheite), raiuri traheale in prezenfa
secregiilor, prezen{a corpilor sfi[ini ia exarninarea radiologicd, paruziNi la examinarea
externl prin iluminare, la pis[ri etc.

5.2.1.5. Bronhiile

Bronhiile primare, rezultate prin bifurcarea traheii deasupra cordului, p[tnrnd

pe la nivelul hilului ?n pulmon, continudndu-se cu arboreie bronhic intrapulmonar.
Acestea se exarnineazl numai prin metode complementare: endoscopie (bronhoscopie)
qi examen radiologic, put6ndu-se eviden{ia inflamalii (brongite), dilata}ii (brongec-
tazii), obstrucfii, migcdri ale a+estora" (trorrhoconstrie{ie gi bronhodilata{ie).

5 .2.2 . Extminarea pi sem iologia pu lm onari (to raco-pleu ro-p nlm.onari)

Examinarea acestui segment format din torace, pleur[, pulnaon, rnediastin,

diafragmd, cu rol primordial in fi,rncfia respiratorie, se face prin rnetode generale
(inspecfie, palpa{ie, peroufie, ascultalie) gi metode speciale (bronhoscopie, examinarea
radiologici, tomografie computerizatii. rezonan{E magnetici nuclearl, toracocenteza gi
examinarea lichidului de punc{ie).
Schimbul de gaze (hematoza) se face la nivelul pulmonului, care este acoperit
de o seroasi (pleura pulmonard) gi alcdtuit dintr-un tesut pulmonar cu doui compo-
nente:
 SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR 97

-
-arborele bronhic inh"apulmonar constituit din bronhii cu diametrul din ce in
ce mai mic, rezultate in urma ramificagiiior dicotomice ale bronhiei primare gi care in
funcfie de localizare gi diametru se nurnesc: bronhii lobare, segmentare, interlobulare gi
intralobulare sau bronhiole (de ordinul I - rnari, de ordinul II -mijlocii gi de ordinul IIi
- mici, terminale), bronhiolele fiind lipsite de schelet cartilaginos;
-lobulii pulmonari (cu bronhiole terminale qi saci alveolari) - la nivelul cirora
se produce hematoza(trecerea oxigenului din alveoll in s6nge gi a dioxidului de carbon
din sdnge in alveold prin difuziune, datoriti diferenfei de presiune). Numirul mare de
alveole gi faptul ctr acestea au la buzd o membranii foarte eiasticd, dI posibili-tatea
mlririi foarte rnult a pulmonului in timpul respiraliei gi deci o suprafap mare de
schirnb tntre aerul alveolar qi s4ngele capilar prin intermediul peretelui alveolar.
Examinarea toraco-pleuro-pulmonar[ trebuie fbcut6 cu mult5 atenfie, complet
gi rnterpretati diferenfiat, finind cont de faptul cn o modificare pe aceasti zonl poate fi
produsi de oricare din componentele segmentului toracic (perete toracic, cavitate
pleural5, pleu6, mediastin, diafragmi" pulmon).

5.2.2.1 . Inspec\ia toracelui

Prin inspecfie se urmdreqte conforma{ia toracelui gi migcdrile toracice

(respiratorii):
-conformalia toracelui ne ofer6 date referitoare la dimensiune, form6, simetrie
gi aspecte locale ale peretelui toracic. Ca aspecte semiologice rnai importante, putem
intiini:
-diiatafia simetricd (torace in butoi) - in emfizem pulmonar cronic,
pleurezii nici (inflama{ii exudative ale pleurei);
-torace gi abdomen in butoi;
-reducerea diametrului transversal (torace plat, ingust, rahitic) - in
rahitism, osteofi brozd;
-asimetria toracic6 - consecutiv deformlrii unui hemitorace, in colecfii
pleurale unilateralc, pneumotorax unilateral etc. ;
deformdri localizate:
-bornb[rile - prezente in edeme, hematoame, abcese, tumori,
fracturi, calusuri costale etc. Cdnd aceste bomb6ri au aspect de
mlrgele 5i se constati la nivelul joncliunilor condro-costale la tineret
se numesc mdtdnii, fiirrd intdlnite in rahitism;
-tirajul (tirer = a trage) - reprezint[ o infundare a spafiilor
intercostale, care sunt aspirate in dispnee (tiraj intercostai) sau o
depresiune toracicd localizatE, in urma fracturilor costale;
-miScdrile tc,racice (respiratorii) se apreciazi in ceea ce priveqte frecvenfa,
ritmul, anrplitudineq durata inspirafiei qi expirafiei gi tipui respirator.
Principalele aspecte semiologice se referd la:
-frecven{i: tahipnee, bradipnee, apnee.
-ritm:
-respira{ia subresotant6 (expirafia dicrotii, in doi timpi) la cal gi cdine:
-subresoul diafragmatic;
98 SEMIOLOGIA APARATI.JLUI RESPIRATOR

-subresoul abdominal;
-respirafia sacadat[ (etajatE) - in mai mullitimpi;
Aceste respiratii insofesc frecvent sindromui de tignafes din care face parte gi
emfizemul pulmonar cronic (alveolar gi interstifial), care presupune inlocuirea fesutu-
lui elastic din rrernbranabazald, alveolard sau din {esutul interstifial cu lesut conjunctiv
neelastic. lesut care in tinnpul respirafiei se rupe produc6nd raluri crepitaurte usc.ate.
Emfizemul evolueazl afebril gi este intilnit la animalele bitrdne sau consecutiv unor
boli pulmonare specifice. Respirafia sacadati pcate ti ?nt6lnit6 gi tn pleurite, pneumo-
torax.
-d ispneea particulard: Kussmaul, Cheyne-Stokes, Biot:
-amplitudine:
-migc6ri superf,rciale (mici) - ?n pleurite, fracturi costale,
-migcdri profunde (ample, mari) - in dispnee;
-rniqc[ri asimetrice, ample pe un hemitorace gi superficiale pe celdlalt,
in afec{iuni toracice unilaterale;
-durata inspiratiei gi expiraliei:
-prelungired inspirafiei sau expiraliei - in stenoze ale ciilar aeriene, in
diafragmatitl etc.;
-scurtarea inspiraliei sau expiraliei - consecutiv afecfiunilor dureroase;
-tipul respirator:
-normal la animale este costo-abdominal cu predominare costal[ la
c6ine cal gi abdominali la rumegltoare;
gi
-modificat poate fi:
-respirafia toracicl (costald) - apare ?n afecliuni ahdominale
(peritonith, asciti, tumori abdominale etc.);
-respiralia abdominal6 - prezent[ in afecfiunile toracice
(emli zem pulmonar, atelecLazie pu lmonari), tetanos etc. ;
-respira{ia discordantS.

5.2.2.2. Falpalia toracelai

Prin palpafie se inregistreazi pufine modificlri la nivelul toracelui dintre care

exemplificim:
-temperatuia crescutd - in afecfiuni pulmonare, ale peretelui toracic sau la alte
organe;
-sensibilitatea tactili - vibralii (frearnIte) ale peretelui toracic in afecfiuni
pleurale, c6nd sunt prezente raluri bronhioe, cAnd animalul gerne etc.;
-forrna gi aspectul suprafelei toracelui (coaste gi lesuturi moi) - defbrmSri date
de mdtdnii, fracturi. calusuri, tumori;
-consisten{a -* este datd de modificarile peretelui toracic (abcese, flegmoane,
emfizem subcutanat etc.);
-sensibilitatea profundi dureroasl (pleurodinia) - prezentd in cazul fracturilor
costale, pleuritelor, pleureziilor sau reflectatl de la nivelul organelor abdominale.
 SEMIOLOGIA APARATUI-UI RESPIRATOR 99

5.2.2.3.Percufia toracelui

Tehnica se poate aplica direct, pe structura osoas6, pentru evidenlierea sensi-

bilit5tii dureroase periostale costale sau indirect, pe spafiul intercostal, pentru stabili-
rea sanului de perculie qi a wiet de perculie pulmonar6 (normale sau modificate),

Sonul pulmonar;
-sonul pulmonar normal - este clar (sonor), cu timbru timpanic la animalele de
talie rnicd tsi cu timbru atimpanic la animalele de talie mare (vezi ;i partea generali -
perculia);
-sonul pulmonar modificat - poate fi eviden{iat cdnd modificdrile pulmonare
sunt localizate in zona corticald:
lllatitatea pe aria de percu{ie pulmonari apare in:
-ingroglri localizate ale peretelui toracic (tumori, edeme) sau generali-
zate (?ngrdgare la taurine Ei suine);
-modificlri ale pleurei gi spafiului interpleural:
-infl amaf ia gi ingroqarea pleurei (pahip I eurita) ;
-inflamafia exudativi a pleurei (pleurezia seroas6 ) - cu exudat
in cavitatea pleurald;
-inllamafia fibrinoasd a pleurei (pleurezia fibrinoasl);
-infl amafia p urulentl a pleurei (pleurezia purulenti)(piotorax) ;
-hemotorax (hematotorax) - sdnge in cavitatea pleurald;
-hidrotorax - transsudat (lichid neinflamator) ?n cantitate mici,
in cavitatea pleurali;
-hernii ale organelor digestive prin diafragmi (stomac, anse);
-densificiri ale parenchimului pulmonar (cel mai frecvent) - c6nd
aerul din pulmon este inlocuit cu puroi, lichid, fibrini, fesut conjunctiv, fesut
de neoformafie, aga cum se intdmptE tn pneumonii, bronhopneumonii, chigti,
edeme, tumori pulnronare.
Inflamaliile pulmonului se numesc pneumonii (bronhopneumonii) gi tn functie
de ?ntindere, niodificare pi specie pot fi:
-lobare Qtneumonia franc5, rnare, furtinsi) - care cuprinde un lob
pulmonar, fiind intilniti in special la cai gi c,Aine gi evolueazi in mai multe
{aze:
-faza congestivl - cu exces de sAnge capilar gi son timpanic !a
percufie;
-faza de hepatizalie rogie qi apoi de hepatizalie cenugie -
oaracteriz-ate de bloc pulmonar, matitate la perculie gi suflu tubar la
ascuhagie;
-faza de rezolulie - de vindecare;
-lobulare (bronhopxeumonia, pneumonia cataralr, rnici) pneumonia
-
unei bronhii gi a fesutului pulmonar aferent, intAlniti Ia bovine, fiind caracteri-
zatA da submatitate la percufie;
-intersti{iale - scleroza fesutului interstiflal pulmonar gi obfnerea de
submatitate la percufie;
100 SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

- la percufie se recepfiomeazl, rnatitate cind este prezent

-purulente
conlinutul purulent qi hipersonoritate c6nd abcesul pulmonar s-a vidat prin
tusej
-gangrenoase - la percu{ie matitate permanentS.
Matitatea absolutl (hidrice) - prezenti in cazul acumul[rilor mari de lichid in
zona ventralE, a ctrror limiti dorsal[ este intotdeauna paraleli cu solul. Frecvent
deasupra acestei limite, separati printr-o podiune ingusl^[ de submatitate, se eviden-
liazd o band[ de hipersonoritate (fenomenul de skodism). Skodismul se poate intdlni qi
in jurul densificlrilor pulmonare gi este dat de acti.ritatea compensatorie a parenchi-
mului pulmonar (emfizem v icariant).
Termenul de hidrotorax este utilizat cAnd lichidul din colec{ie este neinfla-
mator (transsudat) sau este vorba chiar de limfr. Pentru celelalte'c,rlecfii se tbiosegte
terminologia specifici: hemotorax, piotorax, chilotorax (chil consecutiv rupturii
canalului toracic).
Submatitatea - apare cind densific6rile pulmonare sunt mici sau c6nd
cantitatea de lichid din spafiul pleural este foarte micf,.
- in emfize-
tlipersonoritatea este prezentl la animalele slabe, de assmenea
mul pulmonar, caverne mari, pneumotorax unilateral (gaz intre foiteie pleurale).
Pneumotoraxul produce colabarea (atelectazia) pulmonului : retractarea pulmonului la
nivelul hilului. Pneumotoraxul bilateral produce in scurt timp rnoartea animalului.
Atelectazia pulmonar[ poate s6 aparl gi in unna obstrucfiei unei bronhii primare sau
datoritl presiunii lichidului din cavitatea pleuralS.
Ifipersonoritatea cu timbrul metalic (sonul metalic) este dati de prezenfa
gazului sub tensiune Ia nivelul unor cavitEli cu diametrul mai mare de 5 cm. dar cr-r
locali zare cortical[ (caverne rnari, bronge ctazii, pneumotorax).
Sonul de oalfi sparti - se realizeazi cAnd peste sunetul de bazd se adaugi o
vibrafie suplimentarl, cum este cazul cavernelor care comunicE cu o bronhie sau in
canil emft'zemului subcutanat cu posibilitatea deplasflrii aerului sub piele.
Sonul sonor atirnpanic, patologic cand este prezent la animalele de talie mic[.
Sonul sonor timpanic, patologic cdnd este prezent la animalele de talie rnare
Aria de perculie pulmonard:
-aria de percufie pulmonard nomrali - este suprafafa din torace pe care se
obline la percufe son pulmonar norrnal. Aceasta are formd triunghiulard, cu anumire
particularitili in functie de specie;
-aria de percufie pulrnonar[ modificatd poate fi:
-rn[rit6:
-limita anterioar6 gi dorsali - ?n sazul sl6birii animalului:
-lirnita ventro-caudalh - in emfizern pulmonar, pneumotorax.
-micAoratd:
-prin modificiri de la exterior (hipertrofia organelor vecine,
meteorism, asciti);
-prin modificiri din interior (rnatitate, subrnatitate etc.).
 SEMIOLOGIA APARATULTII RESPIRATOR 101

5.2.2.4. Ascultagia toracelui

Cea mai valoroas6 rnetod[ general[ de examinare - ascultatia -- perrnite recep-

fionarea dilectd sau indirectl (cu stetoscopul) a zgomotelor normale sau patologice
produse la nivelul tcracelui.
Sisternatizarea zgomotelor ce se pot recepfiona la nivelul toracelui:
-zgomote respiratorii:
-principale (sufluri): normale 9i patologice;
-supraadiugate: ralurile qi zgomotele pleurale;
-zgomote toracice provocate de exalninator prin transonan{i gi fonometrie;
-zgomote extrarespiratori i.

Zp;omotele respiratorii principale normale (suflurile norrnale )

Aceste zgomote sunt recepfionate atdt la nivelul cdilor aeriene (suflul nazal,
laringian, tra"heal gi in anumite situalii suflul bronhic - localizat prescapular, numai la
tineret gi animalele slabe) cdt gi la nivelul pulmonului (murmurul vezicular sau suflul
bronhiolo-alveolar).
Pentru aprecierea integritSlii morfo-func[ionaie a parenchimului pulmonar
intereseazd numai suflul bronhiolo-alveolar. Acest zgomot pulmonar normai este
asemindtor pronunflrii prin aspirare a literei ,,v" sau ,,f'. Modul de formare a acestui
zgomot presupune insumarea unor sufluri anterioare (suflul laringian, suflul traheal,
suflul bronhic) care se transmit prin peretele cartilaginos gi prin coloana de aer pini la
ultirna bronhioll, precurn gi a zgornotuiui produs de coloana de aer la trecerea prin
orificiile alveolare. Dacd finern seama cd bronhiolele terminale au o stuucturi membra-
noasd elastic5, practic conhibulia suflului laringian transmis prin inelele cartilaginoase
ale traheii gi bronhiilor este neglijabil in condifii normale, dar reprezinti baza formlrii
unor sufluri'patologice. Deci tnurmuntl vez.icular in cea mai mare parte a lui este
oblinut prin vibrarea coloanei de aer de pe clile aerofore gi ?n special de la nivelui
orificiilor alveoiare.
Caiiti$le murmurului vezicular difer[ tn funcfie de specie, v6rstd, stare de
intre{inere, iar in cazuri patclogice poate prezenta rnodificiri de:
-intensitate:
-murmur vezicular intensificat (exagerat) - in dispnee, boli febrile,
efort;
-murrnur vezicular diminuat - in respiratia superficiali, stenoze,
emfizem, pleurite, pleurodinie;
-murmur vezicular abolit -- de obicei pe zone circumscrise (,,respiratio
nulla") sau tn locul acestuia apare un alt zgomot principal dar patologic (suflu
tubar, suflu pleuretic etc.);
-ritm gi duratI:
-murnur vezicullar sacadat (etajat) -- corespunde respirafi ei sacadate;
-scurtarea sau rnErirea duratei inspiratorii sau expiratorii a murmurului
vezicular corespunde rnodificirilor de durati a celor doul momente ale
respiraliei (inspirafi e 9i expira{ie);
t02 SEMIOLOGIA APARATUT,UI RESPIRATOR

-timbru -presupune in[sprirea nnurmurului vezicular in stenoze ale bronhiilor,

in brongite, congestii pulmonare, emfrzem alveolar acut;
-aria de ascultalie a murmurului vezicular - are aceiagi forml cu aria de per-
culie pulmonarl, dar ugor mEriti fap de aceasta, in special pe trin,ita ventro-caudalI.

Zgomotele respiratorii principale patologice (suflurile patologice)

Aparifia acestor zgomote respirat,rrii pe o anurnitE zoni toracici presupune

obliga.toriu lipsa murmurului vezicular pe acea zonI. Aceste zgomote sunt:
-
-suflul /uDar (suflul bronhic) este practic un suflu laringian transmis la
peretele toracic prin structura cartilaginoasi a traheii, bronhiilor Ei prin densificdrile
prezente la nivelul cortexuiui pulmonar. Densific[rilc pulmonare duc la disparilia
structurii membranoase elastice, cea ce permite ttanslniterea zgomotului laringian Ia
peretele toracic. Acest zgomot prezint6 la asculta;ie un tirnbn: fluierltor (asemlndtor
sufluluj laringian) gi este prezent in faza de hepatizafie a pneurnoniilor lobare, in
tumori pulmonare etc.;
-suflul pleuretic.- este tot un suflu laringian transmis la nivelul peretelui
toracic, dar prin densific6ri pulmonare corticale gi prin lichidul acurnulat in spa;iul
interpleural. Acest zgomot este recepfionat numai in zonele declive ale toracelui. acolc
unde se acumuleazl o cantitate apreciabild de lichid. Uneori densiftcarea pulmonari
poate fi produsl de cantitatea foarte mare de lichid acumulat gi care preseazfl pe
parenchimul pulrnonar, in aceastl situalie suflul pleuretic recepiiondndu-se numai Ia
limita superioard a lichidului, in timp ce in zona ventral[ apare ,,respiratio nuila", aqa
cum se int6rnpld in pleurezii gi hidrotorax:
-suflul ccvernos (cnitafi - ia naqtere ctnd o caverni (cavitate goal5) situati
cortical gi cu un diametru de 2-5 cm comunicd cu o bronhie. Acest zgomot este
asem6nltor unui quierat cu re:zonan!6 mare;
-suflul amforic - cu mod de producere asemin6tor suflului cavernos, cu
conditria ca diametrul cavernei si fie mai rnare de 6 crn. Diferenta dintre cele doul
;;il'i""' d*t{*i:;y;y"'r';l#$;nat
cdnd zonere purmonare modincate sunr de
mici dimensiuni, ceea ce permite la ascultalie receplionarea unui amestec de rnurrnur
vezicular gi sufluri patologice sau chiar zgornote supraad[ugate. Apare in special la
rumegltoare in brcnhopneumcni i.

Zgornote le respiratori i supraaddugate

Toate aceste zgomote sunt patoiogice gi se aud supraaddugat pe unul din

zgomotele principale normale sau patologice. In aceasG categorie se incadreazi
zgomotele ce iau na$tere pe c6ile respiratorii (ralurile) gi zgomotele produse la nivelul
pleurei (zgomotele extrapulmonare).

Ralurile - sunt zgomote (horclituri) produse de trecerea coloanei de aer prin

secretii sau ingustiri prezente la nivelul ciilor respiratorii (nas, laringe, trahee, bronhii,
alveole) sau chiar la nivelul cavernelor.
 SEMIOLOGIA APARATUI,I.JI II.ESPIRATOR 103

Sistematizarea ralurilor:
-raluri umede - crepitante, bronhiale, cavemoase qi amforice;
-raluri uscate - alveolare qi bronhiale.
Ralwrile urnede crepitante (ralurile umede alveolare sau veziculoase) - apar Ia
nivelul alveolelor cu con{inut iichid (edem, infiamalii exudative etc.}. Aceste raluri
sunt produse de p6trundeiea aerului qi dezlipirea perefilor alveolari lipili de un strat
sublire de lichid gi aparigia zgomotului caracteristic asemln[tor frecdrii ihtre degete a
unei ryrrvi{e de p5r. Ele sunt fixe, continui gi se recepfioneazlnumai in inspira]ie.
Ralurile umede bronhiale (ralurile buloase sau mucoase) - apar la nivelui
bronhiilor cu con{inut iichid gi sunt asemlnitoare suflatului cu un pai intr-un lichid din
pnhar. Aoeste raluri sunt mobile (se depiaseaz[ pe bronhie o dati cu coloana de aer),
discontinui (sunt prezente c6t timp se g[segte exsudat la nivelul bronhiei) gi se
recep{ioneazd in ambii timpi respiratori. Dup6 diameftul bronhiilor, ralurile pot fi cu
bule rnari, mijlocii qi mici (subcrcpitante). Sunt prezente in brongite, in stadiul rje
inceput gi sfdrgit al pneumoniilor, edeme, hernoragii pulmonare ete.
-
Ralurile umede ccNernoase si amforice se receplioneaza ia nivelul caver-
nelor mai mari sau mai mici, cu confinut hidro-gazos 9i in comunicar€ cu o bronhie.
Ralurile uscote alveolare (ralurile crepitante uscate. zgomotul de ,,crac-crac") -
zgomote asemirt[toare unei pArdituri fine eonsecutiv ruperii pere[ilor alveolari, dato-
ritf, pierderii elasticitefii membranei alveolare sau a lesutului interstilial (in emfizemul
pulmonar). In urma ruperii perefilor alveolari, aerul plmrnde in spatiile interstifiale sau
formeazE cavitili alveolare foarte mari, evidenliate la perculie prin hipersonoritate.
Ralurile uscate bronhiale - apar in stenoze ale bronhiilor produse de procese
inflamatorii, abcese, chigti, tumori. Aceste raluri sunt fixe gi permanente. in funclie de
dimensiunile brofihiilor se pct inL4lni raluri bronhiale ronflante (aserninatoare unui
sforlit, la nivelul bronhiilor mari 9i mijlocii) gi sibilante (asenrdnf,toare unui quierat, la
nivelul bronhiilor mici). Prezenia pseudomembranelor la nivelul bronhiilor produce
zgomotul de {ald sau de drapel.

Zgomotele pleurale (zgomotele e>ctrapulmonare) - sunt zgomote produse de

modificdri la nivelul pleurei sau Ia spafiui interpleural, respectiv zgomotele pleurale
mcate (zgomotul de lrecdtur6 pieurali, zgomotul de supap[) gi zgornotele pleuraie
urnede (zgomotul de lichid, zgomotul de piciturd, zgcmotul de fistul[ pulmonarr).
Zgamotul de frec,ltrrd pleurald * asemin[tor frecdrii unor suprafete rugoase,
fiind sincron cu migcirile respiratorii. Este prezentinfaza congestivi qi de rezoiulie a
inflarnafiilor pleurale (pleurita = inflamafie uscatfi, firi exsudat a pleurei), tn procesele
fi brinoa se cronice pleurale (pahipleurite) etc.
Zgomotul de supapd - este produs in momentul inchiderii supapei (lovirea
pieurei de orificiul fisrulei bronho-pleurale), in cazul pneumotoraxuluicu supapd.
zgomatul de lichid (de sucusiune, de cl[tinare, de clapotaj) - apare in
momr:ntul miqcXrii lichidelor dtn colecfiile hidro-gazoase pleurale (pleurezie) sau mai
rar din colecfii de Ia nivelul cavernelor.
Zgomotul de picdturd - apare cdnd piciturile de lichid suspendate pe pleura
modificati cad tn masa de lichid (in hidropireumotorax - amestec de lichid cu aer gi
piopneumotorax - amestec de puroi cu aer).
104 SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Zgonotul de fistuld pulmonard - apare c6nd aerul pdtrunde printr-o fistuli

bronho-pulmonar[ sub masa de lichid din cavitatea pleuralI, realiz6nd zgomotul
produs de suflarea cu paiul intr-un lichid.

Zgomotele toracice provocate de examinator

Aceste zgamate sunt produse prin combinarea unor metode de examinare -

respectiv combinarea perculiei sau vibrarea unui diapazon cu ascultatia - rezult6nd
tr ans onan{a qi fonometr ia,
Transonanla presupune modificarea laringofoniei ciin medicina umanl gi
adaptarea ei pentru medicina veterinari. Pentru aceasta se face pcrcufia laringelui
(transonan{a laringo-toracal6), traheii (hansonanfa traheo-toracald) gi se asculti la
nivelul toracelui sau se percutd un hernitorace (fansonan{a toracicd) gi se ascultd pe
celilalt hemitorace.
in cazul percu(iei laringelui sau traireii, zgomotele de percufie nu se transmit
sau se transmit foarte putin la nivelul toracelui. In densificlii pulmonare aceste
zgomote se transmit foarte bine la peretele toracic.
Transonanfa toracicl (intertoracicd, ranstoracicd) permite punered ih eviden{6
a densific[rilor pulmonare mari qi localizate profund, a cavemelor foarte mari gi a
colecfiilor pleurale. in cazul cavernelor mari, daci se percuti cu 2 monede se obline un
sunet rnetalizat numit zgomot de aramd (sernnul Trotsseau)" in cazul colecfiiior
pleurale, dacS se percutii cu 2 monede se recepfioneazi pe aria de matitate hidricd
zgomotul de acioaie (zgomotul de argint, semnul banului, semnul Pitres).
Fonometria - presupune vibrarea unui diapazon pe torace qi ascultarea cu
stetoscopul la micI distanfi in jurul acestuia. Fonometria permite delimitarea unei zone
pulmonare densificate (focare de pneumonie).

Zgomo I e Ie extr ar e sp irator ii

Aceste zgomote se produc in alte zone decdt Ia aparatul respirator, dar sc

recep{ioneazi la niveiul toracelui, ele putAnd fi confundate cu cele produse de aparatul
respirator. Astfel, se pot distinger
-zgomotele cardiace (zgomotul I gi II cardiac, zgomotele supraaddugate);
-zgomotele. digestive - produse in timpul masticaliei, deglutiliei, n:megdrii.
eructafiei, ghioriiturile, borhorismele;
-tremur6furile musculare;
-zgomotele vocale -- transmise la torace;
-zgomotele rezultate in urma frec6rii pdlniei stetoscopului de pir, etc.

5.2.2.5 . Melo de sp eciale de examinare torac o-p leuro-p almo nard

-endoscopia bronhicd (bronhoscopia) -- urmlregte aceleagi obiective ca gi

endoscopia laringelui gi traheii (culoarea, integritatea gi volumul mucoasei bronhiilor
mari, prezenfa secrefiilor, s0ngelui. corpurilor striine etc.);
-examinarea radiologicd:
SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR 105

-radioscopierea - urmEregte in special modificlrile de la nivelul

hilurilor pulmonare, lobilor apicali, unghiurile costo-diafragmatice, precum gi
activitatea dinamici respiratorie;
-radiografierea - ofer6 rezultate foarte bune privind morfologia
pulmonarl normalE (LT.N. = irnagine toracictr normald) sau modificati
(emfizem, edem, coleclii, caveflle, tumori);
-tomografierea computer:izath (CT) - permite precizarea pozifiei 9i
dim en siu nilor unor modifichri structurale pulmonare (tumori);
-bronhografierea - se face cu substanfe de conhast radioopace qi
permitc examinarea pe segrnente a arborelui bronhic;
-sc inti grafi ere a - r at utilizat6 in rnedicina veterinari;
-rezonanla magnetic[ nuclear6 (RMN) - pennite eviden{ierea celor mai mici
modificlri structurale la nivelul pulmonului, pleurei, mediastinului gi peretelui toracal;
-toracocenteza - punclia toracelui, recoltarea lichidului de punclie gi examina-
reafrzic:a (lichid seros, hemoragic, purutrent, lactescent), biochimici pi microscopic6 a
acestuia. Din punct de vedere semiologic, o atenlie deosebiti trebuie acordatE diferen{i-
erii trar'ssudatului de exsudat:
-transsudatul - lichid extavazat i,n cavitatea pleural[ din plasma sanguini. Este
seros, neinflarnator gi confine sub 2,5 % albumind (nu coaguleazlprin tehnicile curente
de coagulare). Caracterizeazd hidrotoraxul;
-
-exsudatul lichid exttavazat dintr-un tbcar inflamator, este viscos, confine
leucocite gi peste 2.5 9/o albuminl (coaguleazd"pintehnicile curente de coagulare).

5.2.3. Diafragma

Examinarea se face destul de dificil (palpafie,

examinare radiologicd,
laparascopie, laparatomie exploratorie), ial intilnite sunt rare:
aspectele semiologice
paralizia diafragmei, hernia hiatal[, hemia diafragmei (frecventi la pisici gi cdine),
diafragmatita (inflamafia diafragrnei), mioclorria diafragmatici (spasmul diafragmei,
sughiprl).
 6. SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULA TOR.

Aparatul circulator are rol in transportul de marerie (substanle hufiirive, 02,

CO2, metaboliii, hormoni, componente umorale gi celulare ale rdspunsului imun etc.),
in reglarea temperaturii organismului anirnal ii este alcituit din:
-aparatul cardio-vascular: cord, .rase de sdnge (artere, vene, capilare), vase
!inrfatice;
-sdnge gi limfE;
-organe hematoformatoare (hematopoietice): mlduva csoasi hemato-forma-
toare, splina, timusul, bursa Fabricius, limfonodurile etc.

6.I . EXAMINAREA $I SEMIOLOGTA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

Examinarea acestui aparat incepe cu ancheta clinici (analiza riateior anamne-

tice) ce poate oricnia medicul veterinar spre o afecliune cardio-vasculari 5i care se
referI la:
-v6rst[ - in special pentru cdine, pisic[ qi cal;
-suprasolicitEri (efort) -- pentru animalele de trac{iune qi cele de producfie;
-conditii de adipostire:
-condilii favorizante:
-boli infecfioase ce pot afecta cordul, vasele de sdnge sau sAngele
(rujetul, febra aftoasi, Ieucoza);
-boli respiratorii gi renale cronice (emfizemur gi edemul pulmonar,
glomerulonefritele etc.);
-boli endocrine (endocrinopatii tiroidiene, suprarenale etc.);
-boli de nutri{ie gi metabolism.
 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR 107

6. I . I . Examinarea func{ionali gi semiologia aparatului cardio-vascular

Datele oferite de examinarea func[ional[, at6t in repaus c6t gi dupi efort, sunt
relativ nurneroase, dar dificil de apreciat Ia animale, dintre care exemplificIm:
-simptoame generale (simptoame la distanld):
-serme nervoase:
-vertijii (ame.teli) - exprimate prin tulburlri de mers gi
echilibru;
- prlbugirea reac{iilor nervoase (cunogtinfi, motili-
-sincopa
tate, reflectivitate, sensibilitate), oprirea cordului gi a respiraliei, ca
urmare a unor afec{iuni cardio-circulatorii (sincopa cardiaci poate fi
fatalS - mortalS sau pasagerr, numiti gi lipotimie sau leqin), respira-
torii sau nervoase;
-semne circulatorii: ectazia venoasl, pulsul venos retrograd, rdcirea
extremitElilor, edeme la distanli (de stazd, reci, insensibile), in special la
nivelul membrelor posterioare Ei pieptului (salbei), cotaps circulator (prdbu-
qirea func[iilor organismului, consecutiv insufi cienfei cardiace);
-seilme digestive: gt.ea[L, vomE;
-modific[ri ale faciesului (facies speriat) $i atitudinii (cifoza, pozilia
ortopneicl etc.);
-sciderea capacitlfii de efort.
-simptoame de organ -. identice ou cele din medicina uman[ (semne subiec-
tive), ele sunt prezente gi la animale, identificarea gi analizarea acestora fiind depen-
dente de buna pregltire profesionalS a medicului veterinar:
-dispneea de efort (dispneea cardiac[) - exprimatd prin lipsa de aer
(sutbcare), inifial la efort, apoi qi in repaus, aparilia tahipneei, Ia care se adaug[
cianoza (la mucoase, bot, membre, urechi, coad[);
' -durerea - poate fi exprimatl local (durerea cardiac6) sau la distanll
(durerea proiectatE gi iradiatl). La animale, durerea cu origine cardiacd se
exprirnd prin cifozS, ?ndepdrtarea olecranului st6ng de torace, tremur[turi ale
tricepsului brahial, horipilafie, transpirafii, sensibilitate la palpafie sau perou{ie
pe aria de proiecfie a cordului etc.;
-paipitalia cardiacl - se exprim[ prin miEciri (zguduiri) ale toraceiui
stdng, consecutiv contracfiilor cardiace paroxistice (nea$teptate), atilt ca frec-
venti cat qi ca intensitate.

6. i.2. Examinarea fizici gi semiologia aparatului cardio-vascular

6.1.2.1. Cordal

Cordul' organ cu o muscuiatur[ foarte bine dezvoltati (miocard),este protejat

la exterior de sacul pericardic Qtericard) gi ctrptugit la interior de endocard, care-la
nivelul orificiilor formeazi valvulele cardiace. Acest organ este format din patru
compzutimente (ah'iu drepl ventricul drept, atriu stAng gi ventricul stflng), legate direct
de marile vase de singe. Practic, venele cave (cranial6 gi caudall), cari aduc s6ngele
108 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCIIL.ATOR

neoxigenat din marea circulafie, sc varsd printr-un orificiu foarte larg (5 cm la cal qi
bovine) la nivelul atriului drept, de aici singele trec6nd prin orificiul atrio-ventricular
drept (acoperit de valvula tricuspidd) in ventricului drept, de unde, prin orificiul
pulmonar (acoperit de valvula pulmonari - fcrmat din trei valvule semilunare,
sigmoide sau in ,,cuiburi de r6ndunici"), ajunge prin trunchiul pulmonar la pulmon
(mica circulafie). De la nivelul pulmonului, sAngele oxigenat este coiectat de 4-6 vene
pulmonare (la porc numai doui sinusuri venoase) care se deschid la nivelul atriului
sting, apoi sAngele trece prin orificiul alrio-ventricular sting (acoperit de valvtrla
bicuspidi sau mitrali) in ventriculul stfurg, de unde prin intermediul orificiului aortic
(acoperit de valva aorticd - cu aceeaqi structure ca valva pulrronar[) li al aortei ajunge
in marea circula$e.
Activitatea cardiacl, respectiv sistola gi diastoia atriali-qi ventriculard, se
desflgoari ritmic qi autonom (automatisrn cardiac) - ceea ce presupune producere de
stimul (funclia batmotropi), conducerea lui (funclia dromotropd) 9i contraclia
musculaturii cardiace (funcfia inotropd) - datoril[ sistentului excitoconducltor cardiac:
-nodulul sinusal (nodulul sino-atrial, nodulul Keith - Flack) - localizat labaza
sinusului venelor cave estb responsabil de intreaga activitate cardiaci (fiecven{d,
intensitate, ritrnicitate - funclia cronotropi);
-celulele Purkinje - care fac legdtura intre nodulul sinusal gi nodulul atrio-
ventricularl
-nodulul ahio-ventricular (nodulul Aschoff-Tawafa) - care se ocupd numai de
activitatea ventriculari:
-fasciculul atrio-r'entricuiar His (cu ramura dreaptd qi st6ngn) - format din
celule Purkinje, care asigurl conductibilitatea stimulului (funcfia dromotropi);
-celulele Purkinje diseminate sub endocard gi miocitele nodale - care rdspdn-
desc impulsul nervos in miocard, fiind urmat de conuaclia cardiacd (func(ia inotropd).
Un organ cu o asemenea activitate se poate examina atdt prin metorie generale
(inspeclie, palpafie, percu{ie qi ascultalie), cAt gi prin metode complementare (proba
functional[ a cordului, electrocardiografierea, punc]ia pericardului, cateterisrnul
cardiac, examinarea radiologicd, tomografia computerizath, rezonan{a rnagnetici
nuclear[, fonocardiografierea, telemetria cardiaef ecografierea, tehnica Doppler).

6.1.2.l.1.Inspecyia ariei de proieclie a cordului pe torace se face pe partea

st6ngi, in treimea inferioar[ ( zona axilar6 stdngl ), unde intereseazd doud obiective:
-starea fizic'a a regiunii: conformafia (diametrul, forma, curbura coastelor) ;i
integritatea toracelui (leziurri la peretele costal, frecvente Ia anirnale in urma accidente-
lor de stradl, lupte Ia carr:asiere etc.);
-miEcdrile de Ia acest nivel:
-miqcarile pielii produse de rrru;chiul pielos (in sezoanele cllduroase);
-migcdrile ritmice ale {esuturilor intercostale - produse de migcirile
miocardului, vizibile in special Ia tineret gi animalele slabe sau la cele care
prezintl in momentul examinlrii un $oc cardiac foarte putemic (dupn efort, la
anirnalele foarte fricoase, in unele boli infec{ioase, cardiace). La bovine, uneori
se inregistreazd un goc cardiac foarte puternic dat de vibrarea colecfii-lor
SEMIOLOGIA APARATI]LUI CIRCULA'|OR 109

(pio-gazoase sau hidro-gazoase) dinfte peretele toracic Ai pleurl (empiem

pulsatil).

Palpalia ariei de proiec{ie a sordului pe torace.

6.1 .2.1 .2.
Paipafia permite aprecierea sernlqigf fiZi9!__lAg4lg (temperatura, umiditatea,
sensibilitatea profundi dureroas[ - prezentd in pericardite acute, miocardite; integri-
tatea qi deform[rile - prezente in fracturi costale; ieziuni la nivelul pielii qi muscu-
laturii intercostale; prezenfa corpilor strhini etc.) qi a socului cardiac (la cdine goc
apexian).
Palpafia este singura metodl general[ de examinare care permite aprecierea
gocului cardiac la animale gi a earacterelor nonnale sau modificate ale acestuia:
-ECdtU!. qocului cardiac in condifii norrnale este variabil in funcfie de speeie gi
virst6. Modificdri ale sediului qocului cardiac apar consecutiv hiperhofiilor cardiace
sau in unta deplasdrii cordului (congenital - dextrocardie sau datoriti rniririi ?n volum
a altor organe -- pulmon, pleur'[ gi spa]iu pleural, hernia diafragmatici a unor organe
d i gcsti ve, me-teorism gastric, adenopatii mediastinale etc. ) ;

-eewC$A Eocului cardiac variazi in funcfie de specie, vdrstS, fiind identic6 cu

frecven{a sistolei venhiculare gi a pulsului arlerial. Modificdrile de frecvenp presupun
acceierarea contrac{iilor cardiace (tahicardia) qi rdrirea contracfiilor cardiace (bradi-
cardia);
-Ugqgl gocului cardiac este regulat (ritmic) la majoritatea speciilor, exceptdnd
cdinele, la care, in condifli nonnale, se constatd aritmie respiratorie fiziologicd (rlrirea
fi'ecverrloi Eocului eardiac in expira{ie)i
-tllgUsitatea qocului cardiac difera in funcfie de specie, vdrstf, gi staroa de
intre{inere. Modificarea intensititii presupune fie diminuarea (sc6derea) acesteia,
consecutiv unor cauze cardiace (insuficien{a cardiacd, dilatafiile cardiace, miocardo-
zele) sau extracardiace (ingrdqare, ingroqlri ale pericardului, coleclii pericardice gi
pleuraie, edem gi emfizem subcutanat etc.), fie mlrirea (creEerea) acesteia in conditii
fiziologice (dupd eforl, ia animalele slabe, la animalele fricoase) sau patologice (hiper-
trofii cardiace, miocarditl cronic6, boli infecfioase etc,);
-AqpgeIqp4ruQgbrc ale qocului carciiac inregistrate Ia palpafie:
-palpitalia cardiacd (senzafia tactild de lovitur6 de bil6 ?n bol6) -
r*cepfionatd cdnd crege sirnultan intensitatea qi frecvenfa gocului;
-,,eretismul cardiao" - presupune o activitate cardiacl aritmici;
-
-,,freamdful cardiac" este un sfrrdit asemlnitor ,,torsului pisicii..,
prezent in stenozele valvulare (suflurile cle stenoztr) dar gi in frecitum pericar-
dicf, sau pleuro-pericardic[ cdnd se numegte ,,freamf,t pericardic".

6.1.2.1.3. Perculia ariei de proieclie a cordului pe torace.

Percufia se poate aplica direct (pencru evidenfierea sensibiiitilii dureroase
cardiace qi costale) gi indirect, digito-digital (pentru aprecierea sonului de percufie gi
stabilirea ariei de percufie r:ardiac[).
Sonul de perculie este mat la majoritatea speciilor, exceptdnd bovinele la care
se inregistreazl son submat (prin interpunerea intre torace gi cord a tursi portiuni din
lt0 SElvfl OLOGIA APARATTILUI CIRCULATOR

lobul pulmonar apical stdng). De asemenea Ia cabaline pe o bandeletd de 3-4 cm

localizatd labaza cordului (originea marilor vase) se recepfioneazl son submat.
Aria de peragie cardiacd - in general de forml hiungfiiulari, difer[ in funclie
de specie, mai ou seam[ in privinta dimensiunilor, iar la odine gi tn privin{a formei.
Modific[rile ariei de percufie cardiacl:
-m6rire - in hipertrofii qi dila.talii cardiace (eonsecinfa insufieienlei sau steno-
zei valvulare, hipertensiunii, hipervolemiei, emfizernului pulnronar cronic), coleclii
pericardice (hidropericard, hemopericard). Miirirea poate fi qi falsE, cdnd de fapt apar
modificiri la pulmon (atelectazia pulmonari, densificdri pulrnonare, pahipleurite etc.):
-micgorare - in pneumopericard, pneumotorax:
-deplasare - consecutiv compresiunilor pe corcl date de pleurezii, pfleumo-
torax, pneunronii etc.

6.1.2.1 .4. Ascultagia cordulwi

Cea mai util6 metodi generali de examinare a cordului - ascultalia - permite
recep{ionarea zgomotelor care se produc in urma activil[1ii cardiace normaie sau
patologice.
Sistematizarea zgomotelor care se po( recepliona la ascultaiia c<irrluiui:
A. Zgomote cardiace normale (principale):
-primul zgomot cardiac (zgomotul sistolic);
-al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic).
B. Zgomotele cardiace pctologice:
a. Modificarea zgomotelor cardiace normale:
-modificarea frecvenfei: tahicardia, bradicardia gi oprirea atrialf,;
-modifi carea intensitaf ii : intensifi carea gi diminuarea zgomotel or;
-modificarea timbrului $i tonalititii: metalizarea, amplificarea gi
estomparea zgomotelor;
-modificarea ritmului:
-dedubl area zgomotelor cardiace :

-detlubiarea primului zgomot cardiac;

-dedublarea zgomotului doi cardiac;
-egalizarea pauzelor qi accelerarea frecven.tei zgomotelor
cardiace: ernbriocardia, ritmul pendular, cuniculocardia;
-aritrniile cardiace:
-aritmiile batmotrope - prin stimuli suplimentari
extracardiaci (tahicardia qi bradicardia sinusal[, aritmia res-
piratorie) gi prin stimuli suplimentari intracardiaci (extra-
sistola, fibrilagia gi flutterul);
-aritmiile dromotrope: ritrnul nodal gi blocurile.
b. Zgomotele cardiace supraad[ugatc (sufl uri le card iacc):
-suflurile endocardice organice;
-sufl urile endocardice anorganice,
C. Zgomo te le extr ac ardi ac e :
-zgomotele de frec[1uri pericardicd qi pleuro-pericardicl;
-zgomotul de lichid.
SEMIOLOGIA APARA'ruLUI CIRCULATOR l1l
A. Z_gelootele cardiace normale (zgomotele cardiace principale)
Funclionarea normalfl a cordului este insofiti de producerea zgomotelor
cardiace numai in timpul activitltii ventriculare, activitatea atriai[ nefiind perceptibilS
ia ascultalie. Aceste zgornote sunt:
-primul zgornot cardiac (zgomotul sistolic, Z) * produs de inchiderea
valvulelor af io-ventriculare, contrac{ia musculaturii ventriculare qi expulzarea s6ngelui
din ventricule (deci este un zgomot musculo-valvular) este lung, puternic qi cu
tonalitate joas6. Acest zgomot corespunde sistolei ventriculare, tiind sincron cu gocul
cardiac Ei pulsul arterial.
-al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic, Zz) - produs numai de
inchiderea valvulelor de la baza aortei gi trunchiului pulmonar (deci un zgomot
valvular) este scurt, slab ca intensitate gi cu tonalitate inalt[. Corespunde diastolei
ventriculare.
Exprimarea oltomatopeicl a celor 2 zgomote cardiace normale gi a pauzelor
dintre ele corespunde cu pronun{area silabeior ,,dupp - lup - -" .
La aceste zgomote se apreciaz6 frecvenfa, intensitatea, timbrul, tonalitatea gi
ritmul, modificlrile acestor obiective ducAnd la apari.tia de zgomote patologice.

B. Zgomotele cardiace natolopice

a,Nlodificarea zgomotelor cardiace normale:
-Modificare a ftecvenle i:
-accelerarea zgomotelor - tahicordia sinusald (normotropi), cu impuls
de la nodulul sinusal. CAnd creqterea fiecvenfei cardiace qi revenirea la normal
se face brusc se vorbegte de tahicardia sinusald paroxisticd (in crize);
-r6rirea zgomotelor - bradicardia sinusald, prezenti ?n vagotonie;
-oprirea atriald (sinusald) - cAnd compartimentele atriale nu se mai
contraotd, modificarea fiind vizibiln numai la ECG.
-Modificare a intensitd{ii (cregterea sau diminuarea acesteia):
-intensificarea zgomotului tr cardiac - apare in boli febrile, anemii
acute (frecvent posthemoragice), anemia infecfioas[ a calului;
-intensificarea zgomotului II cardiac .- apare in hipertensiune;
-intensificarea ambelor zgomote cardiace - apare dupl efort, la anima-
lele slabe, la cele cu torace ingust, in hipertrofii cardiace, in endocardite acute;
-diminuarea zgomotelor cardiace - apare in insuficien{i cardiacd, mio-
cardoze, colecfii pericardice, colec{ii pleurale, obezitate, edeme subcutanate.
-Modificare a timbrului Si tonalitd;ii:
-rnetalizarea zgomotului I sau a ambelor zgomotelor cardiace - apare
in hipertrofie caidiacE, anemii, intoxicatii, antrax, cAn<i zgornotele deiin clare
gi ascufitc;
-amplificarea zgomotelor cardiace (zgomote cardiace cu rezonanfi) se
produce in prezenla aerului (pneumopericard);
-estompaxea zgomotelor cardiace (zgomote cardiace voalate) * se
produce in insuficienla cardiacl decompensattr, endocardite acute,
-Modi fi eare a r it mulu i (modi ticarea funcfiei cronofrope) :
112 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

-dedublarea zgomotelor cardiace - se produce pe o perioadd scurtd de

timp (seamlnd cu aritrnia bigeminatl), zgomotele nefiind insofite gi de unde
pulsatile, aceste dedublSri putAnd sd aparl la primul sau la al doilea zgornot
cardiac:
-dedublarea primului zgomot cardiac (,,zgomotul de galop") -
apare in nesincronizarea inchiderii valvulelor atrio-ventriculare (stdngi
qi dreaptd), datoriti difereniei de presiune intre mica circula{ie (staz6
pulmonard) gi mtrea circtriafie, c6nd valva tricuspidh se inchide nrai
tirziu dec6t valva bicuspidd (mitrali). Acest zgomot poate sE aparl gi
in insuficien{a ventriculard stingf, (prin dilatafie ventriculari). Uneori
nu are sernnificafie patologicl (la animalele cu comportament agitat);
-dedublarea zgomotului II cardiac (,,zgornotul de pitpalac/
prepelifi") - apare in nesincronizarea inchiderii valvulelor sigmoide
(de la orificiul aortic gi pulmonar). Cauza o constituie emfizcmul
pulmonar qi pneumotoraxui care produc stazi circulatorie, hiper-
tensiune in marea sau mica circulafie, insuticienla mihald etc.;
-egalizared pauzelor Si accelerarea frecvenlei zgomotelor cardiace --
modificlri grave pentru viafa animalului, dintre care pot fi enumerite.
-embriocardia (ritmul foetal) - cAnd atAt pauzele dintre zgo-
mote sunt egale, dar qi timbrul gi tonalitatea celor doutr zgomote sunt
identice, la care se adaugi o frecvenli accelenatS (tahicardie). Apare in
colaps circulator, boli infecfioase gi toxioe cu evolufie grav6, miocar-
dite etc. Cdnd embriocardia nu este insofiti r;i de tahicardie, aspecftll
este numit ritm pendular;
-cuniculocardia - cAnd se receptioneazd w singur zgomot la
ascultatia cordului gi caracterizeazi starile de colaps.
-aritmiile cardiace (aritmiile propriu-zise) care din punct de vedere
patogenetic se clasiticl in aritrnii batmotrope gi aritmii dromotrope. Aeestea
sunt modificdri ale ritrnului cardiac norrnal.
Aritmiile batmotrope (aritmiile prin tulburiri ale mecanismului de producere
a stimulului excito-conducdtor) pot fi produse prin stimuli suplimentari extracardiaci
sau prin stirnuli suplimentari intracardiaci (aritmiile adev[rate).
-Arilntiile produse de stimuli suplimentctri extracardiaci. ln anumite condilii
influxurile nervoase ex.racardiace de naluri simpaticotoni (care sunt tahicardizante)
sau parasimpaticotonl - vagall (care sunt bradicardizante) pot acliona asupra nodulu-
lui sinusal perfurbdnd autornatismul cardiac qi avAnd drept rez-ultat accelerarea gau
ririrea pe o perioadd de timp a frecvenlei cardiace, ca de exemplu: tahicardia sinusalfl
paroxisticl qi bradicardia sinusalS (<iescrise la modific[rile de frecvenfd), precurn pi
aritmia respiratorie la alte specii decht la cAine gi tineretul animal, fiind produs[ de
modificarea sistemului reuro-vegetativ (vagotonie) gi care consti in r[rirea fiecven{ei
cordului in respira{ie.
.. -Aritmiile produse de -stirnului suplimentari intracardiaci (aritmiile adevdrate.l.
In acest grup se incadreazi exlrasistola gi aritmia permanentS (fibrilagia gi flutterul).
Extrasistola (aritmia extrasistolicd) este o contracfie cardiacE prematuri gi
suplimeniari, consecutivi apariliei unui stimul suplimentar la nivelul nodulului sinusal
SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR 113

sau la celelalte componente ale sistemului excito-conduc.5tor. Aceste aritmii se

evidenliaz[ la ascultalia cordului gi la ECG (care stabilegte gi locul de plecare al
stimulului suplimentar) gi nu sunt inso{ite de prezen{a undei suplimentarJ h pulsul
arterial. C6nd stimulul suplimentar provine de la nodulul sinusal, extrasistola apare la
atrii, iar c6nd provine de la celelalte componente ale sistemului excitoconduc[tor
extrasistola apare la venkicule (extasistolia). Cflnd extrasistola apare in cazul
bradicardiei, intre dou[ sistole ventriculare, se nume$te extrasistol[ intercalattr sau
interpolatE, CAnd extrasistola apare in salve, repetatd, se numeste extrasistol[ regulatl
(aritmie caden{at6, aritrnie extrasistolici, aritmie reguiat[, alloritmie extrasistolice;, iu.
repetarea poate apirea la doud sistole (aritmie bigeminati, rifn bigeminat.
higeminism), la trei sistole (aritmie trigeminatE, ritm trigeminat, rrigeminism) sau la
mai multe sistole (aritmie plurigeminat4 ritn plurigeminat, plurigeminism).
Aritmia permanenti (aritrnia perpetuI, extrasistolia totaltr) este saracterizati de
contracfii foarte frecvente, dar ineficiente ale musculaturii atriale sau ventriculare,
produse de stimuli cu origine foarte variatl (focare ectopice). Fibrilalia (fibril!.a :
fibr6) este caructerizatl de contracfii fine gi foarte rapide (frecven1i maie gi ritm
neregulat) a unui gtrup de fibre miocardice. Cea mai frecvent[ este fibrilalia atriall gi
mult mai rard fibrilafia ventricularl (care de altfel este incompatibil[ cu viafa).
Flutterul (flutter: fluturare) este asemln[tor fibrila{iei, dar cuprinde mai multe grupe
de fibre miocardice. Poate fi localizat at6t la aftii c6t gi la venfricule, frecvent fiind
asociat blocului atrio-ventricular care de altfel are qi un prognostic grav. Ambele
aspecte descoperite la asculta;ia cordului se diagnosticE cert prin ECG.
Aritmiile dromotrope (aritmii prin tulburlri ale mecanisrnului de conducere a
stimulilor excito-conducdtori) se caracterizeazd pdrn'incetinirea sau oprirea transmi-
terii impulsului (stimulilor) de la nodulul sinusal citre componentele urmitoare ale
sistemului excitoconducltor. Deci principala caracteristicd a acestor aritmii este
aparilia bradicardiei. in acest grup se incadreazI:
-ritmul nodal - are ca punct de plecare impulsul primit de la nodulul atrio-
ventricular gi nu de la nodulul sinusal (generatorul ritmului cardiac normal ritrnul
-
sinusal). Riimul nodal presupune r[rirea frecvenfei oontracfiilor ventriculare, stabilirea
diagnosticului fbcdndu-se numai prin ECG. $i bradicardia sinusald poate fi incadrat5 in
aceasti categorie:
-blocul sino-atrial - caracterizat de transmiterea foarte dificild sau lipsa
hansmiterii influxului nervos de la nodulutr sinusa! la atrii;
-blocul atrio'ventricular - presupune incetinirea sau intreruperea transmiterii
influxului nervos spre ventricule datoritd leziunilor la nivelul nodulului atrio-ventri-
cular, fasciculului His sau la cele doul ramuri ale acestuia. Blocul atrio-ventricular
poate fi:
-parfial (incomplet) .- de gradul I (presupune intarziere in propagarea
stimulului) sau de gradul II (c6nd stimulul se transmite din cdnd in iand, ia de
exemplu blocul 2/l sau 3/i, respectiv la 2 sau 3 contracfii atiale apare o
contracfie ventriculari);
-total (complet) de gradul III (presupune lipsa tr.ansmiterii
stimulului). Apare disocia{ia atrio-ventriculari. Atriile se contracti normal in
timp ce ventriculele intr6 in bradicardie pini la oprirea lor total6. Pulsul venos
lt4 SEMIOI.OGIA APARATULUI CIRCU LATOR

refiograd la jugulare are o frecven{i normald (ca gi c6nd ar fi puls arterial) in

timp ce pulsul arterial este foarte rar;
-blocul de ramuri (stAngA sau dreaptl), blocul fascicular gi blocul de
arborizalie sunt dificil de diagnosticat la animale.
Confirmarea aritmiilor dromotrope se face prin ECG.

b.Zgomote cardiace sup (suflurile cardiace, sufluriie endocardice)

Aceste zgomote se suprapun peste zgomotele cardiace principale gi sunt de
doud feluri:
-sufluri endocardice organice (structurale, morfologice, anatomice, adev[rate,
propriu-zise) - tntotdeauna cu semnificatie patologicS;
-sufluri endocardice anorganice (func1ionale, ?ngelitoare) - rar cu sernnif,rcalie
patologicS.
,Suflurile endocardice organice apar datoritl interacfiunii dinfie singe gi
endocardul modificat (la nivelul orificiilor cardiace sau la nivelul valvulelor acestora).
Modificarea presupune fie llrgirea sau strdmtorarea orificiilor sau func{ionarea
defectuoasE a valvulelor. in condilii practice se int6lnegte strAmtorarea orificiilor
cardiace care produce STENOZA OzuFICIAI.A gi de asemenea neinchiderea perfecta
a valvulelor care produce INSUFICIENTA VALWLARA. linana cont ci existd
patru orificii cardiace acoperite de valvule (orificiile. atrio-ventriculare stdng gi tlrept,
orificiul aortic gi pulmonar) se pot tntAlni patru sufluri de stenozd orificialE gi palru
sufluri de insuficienfi valvular[. Foarte rar la animale se inttlnesc steuoze valvulare (in
vegetafii mari valvulare) sau insuficienle orificiale.
Diagnosticarea sufluriior se face prin ascultafie - apreciind caracteristicile
acestora (timbrul, f,ocarul, monnentul apariliei qi durata lui), precum gi in urma verifi-
cdrii pulsului arterial, gocului gi ariei cardiace sau aparilia pulsului venos retrograd.
Caracteristicile sufl urilor cardiace:
-timbrul -in stenoz6 este aserninStor pronunfirii literei ,,r" (ca o pila trasa pe
lemn) in timp ce in insuficien{fl se aseamdni cu pronunfarea literei ,,f';
-focarul de ascultapie - este locul de pe peretele toracic unde se proiecteazd
orificiul cardiac, numai in cazul prezenfei suflului de stenozl sau de insuficienfi.
Numai pe acel loc se realizeud o perceplie optimE a acestor sufluri. Focarele de
ascultalie permit stabilirea diagnosticului topografic (care dintre cele 4 orificii cardiace
prezintd modificdri);
-momentul apariliei Si durata suJlului in raport cu activitatea cardiaci. Din
acest punct de vedere existi sufluri sistolice (apar in sistola ventriculard) gi sufluri
diastolice (apar in diastola ventriculari).
Suflurile sistolice - sunt reprezentate de suflul de insuficien{i atrio-ventri-
culard dreapth sau st6ngi (presupune reintoarcerea s6ngelui din ventricule in atrii
datoritE neinchiderii valvulelor atrio-ventriculare saq mai rar, ldrgirii orificiilor atrio-
ventriculare) gi cel de stenoz6 aortic[ sau pulmonari (tecerea singelui prin orificiul
aortic sau pulmonar ingustat gi foarte rar in prezen{a valvulelor sigmoide cu vegetafii
foarte mari care si producd stenoza valvularl). Onomatopeic suflul de insuficienli
atrio-ventriculari este asemlndtor pronunflrii silabelor ,,dufff-iup"' (,,flf-lup"), in timp
SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR ll5
ce suflul de stenozi aorticl qi pulmonar6 este asemlnitor pronuntlrii silabelor
,,drrtr-lup" (,,m-lup").
Suflurile diastolice sunt reprezentate de suflurile de insuficient6 aorticS- ;i
pulmonarl (c6nd singele revine din aortE gi artera pulmonarl in ventricul, datoriti
neinchiderii valvulelor sigmoide qi mai rar prin oriliciul aortic sau pulmonar l6rgit),
precum qi de suflurile de stenozd atrio-ventriculard dreapti sau stdngd (nurnite gi sufluri
presistolice) int6lnite rar la animale gi care presupun trecerea sdngelui din atrii spre
ventricule prin orificii atrio-ventriculare ingustate). Onomatopeic suflul de insuficienli
aorticd qi pulmonarE este asemrndtor pronunfirii silabelor ,,dupp-ffirp", in timp ce
suflul de stenozd atrio-ventricular[ este asem5ndtor pronunlilii silabelor ,,dupp-rrrrp".
Uneori Ia cdine, pisic6 gi capr6 apare ,,boala mitrale". asemdnitoare cu cea
int6lnitd la om, cdnd lo nivelul orificiului mitral se int6lnegte in acelagi timp suflul de
stenozi orifi ciald gi insufi cien(E vahular[ (onomatopeic,,dufff-rrrup").
-modificarea pulsului arterial gi aparilia pulsului venos retrograd:
-in insuficienla mifialI - pulsul este rnic, neregulat gi intermiterrt:
-in insuficien{a tricuspidien[ - apare puls venos reffograd pozitiv
(sincron cu pulsul arterial);
-in stenoza mitralE - pulsul este pu[in modificat;
-in stenoza tricuspidien6 - apare puls venos retrograd negativ
(asincron cu pulsul arterial);
-in insuficien{a aorticl pulsul arterial este scurt, siltire{ gi cu
-
tensiune mica (puls Corigan), iar la inspec{ia arterei angulare a ochiului apare
,,dansul arterial";
-in stenoza aortic[ pulsul este lung, lent, dur, sdr.mos, cu tensiune
-
mare (,,puls de ofel"). Cordul st6ng se mdregte;
-modificarea socului cardiac si ariei cardiace:
Ori de c6te ori oordul are de invins o rezistenfi crescuti la trecerea sAngelui
prin orificiile cardiace (stenoze orificiale) sau de a tmpinge o cantitate mai rnare de
s6nge (insuficiente valvulare), reacfioneaz[ fie printr-o alungire gi apoi ingroqare a
fibrelor miocardice (hipertrofie cardiaci) sau numai printr-o dilatare a cavitdfilor
cordului. Aceste modificiri apar in staze circulatorii (pulmonare sau in marea circu-
la{ie) sau in hipertensiune in mica sau marea circulafie. Dilatafia compartimenteior
cardiace este insofiti de reducerea intensitilii gocului cardiac, ?n timp ce hipertrofia
cordului este insofitd de creqterea intensit6fii gocului cardiac:
-?n insuficienp atrio-ventricularl sting[ - aparc dilatalia afiului st6ng,
apoi hiperhofia concenticl a ventriculului stdng;
-in stenoza atrio-ventricularl stdng[ - apare inilial dilatalia atriului
st6ng, urmati de stazl circulatorie pulmonar[, apoi hiperhofia cordului drept;
-in insuficien{a atrio-ventricularl dreapti apare dilatalie Ia nivelul
-
atriului drept pi hipertrofie concentrici Ia ventriculul drept;
-in stenoza atrio-ventricularS dreapti. apare dilatalie la atriul drept 9i
-
stazd ?n marea circulafie;
-in insuficien{a aorticl - apare dilatafia, apoi hipertrofia concentricl a
ventriculului stdng;
t15 SEMIOLOC IA APARATULUI CIRCULATOR

-in insuficienla pulrnonari - apare dilatatia, apoi hipertrofia concen-

tricf, a ventriculului drept;
-in stenoza aorticd - apare dilatafia, apoi hipertrofia excentrici a
ventriculului stdng;
-in stenoza pulmonarl .- aparc dilata{ia, apci hiperucfia excentrici a
ventriculului drept.
Suflurile endocardice anorganice (fwnclionole) apff in urma efortului
(cregterea vitezei sdngelui la nivelul cordului), la schimbarea valorilor de temperaturl
ale mediului (primdvara qi toamna) cdnd apar fenomene de vasodilata{ie sau vaso-
constricfie, la schimbarea regimului alimentar care presupune modificarea v6scoziti{ii
sdngelui, llrgirea orificiilor affio-ventriculare, dar gi in boli infec{ioase, anemii,
intoxica{ii etc.

C. Zsomotele exlEaqardiace - se produc la nivelul sacului pericardic:

-zgomotul de frecdturd pericardici - se produce intre pericard gi epicar'C, fiind
asem[ndtor freciturii pleurale qi este penceptibil la jumitatea sistolei ventriculare.
Apare in faza congestiv[ a Siericarditelor uscate;
-zgomotul de freclturd pleuro-pericardicd - asem[ndtor zgdmotului de
freclturd pericardicd, fiind prezent gi in timpul respirafiei (se diminueazd lz oprirea
respiraliei prin astuoarea n6rilor). Apare cdnd rnodific[rile sunt intre pericard gi pleurl
(pleuro-peri cardite);
-zgomotul de lichid (clapotament, plescfiit, bdl6ceal[) - se produce c8nd in
sacul pericardic se glsegte un continut hidro-gazos. Uneori poate sI aparl gi zgomot de
piclfurd (cflnd cad picdturile suspendate).
f)ac6 cantitatea de lichid este prea mare zgomotele cardiace se diminueazi sau
dispar.

6.1.2.1 .5. Metode complernentare de examinare a cordului

a. Proba funcfionali arqrddlli
Aceast[ probl este practicabild pentru cal gi c0ine, uneori gi la bovine. Pentru
aceasta se apreciazi calit6file gocului cardiac gi a zgomotelor cardiace, precum gi
frecvenfa gi intensitatea respirafiei, in repaus gi apoi dup[ un efort scurt (alergare de
100-300 metri penhu cal). Proba este pozitivd, dacd, frecvenla cardiac[ mlriti dup6
efort nu revine Ia normal dupd 3-7 minute de la incetarea efortului, gocul cardiac este
exagerat qi apare dispneea de efort. Tot pozitivl este considerat[ gi dublarea frecvenlei
cardiace in primele 20 secunde de efort (in cazul anemiei infec{ioase a calului). Proba
pozitivd presupune insuhcienp cardiacS, pericardiE traumaticl la bovine etc.
b. ElectrocardioErafi erea (ECG)
Acliunea de inregistrare a activit[1ii bioelectrice cardiace (atriale gi ventricu-
lare) se nume$te electrocardiografiere, in timp ce rezultanta grafici a activitA$i
b ioelectrice cardiace sc nume$te e le ctr ocardiogramd.
Electrofiziologia cardiactr. in timpul activiteili cardiace, fibra miocardicd
produce energie bioelectnicd, care la nivel celular este evidenfiati prin doul stiri de
potenfial electric de rnembrani:
SEMIOLOGI-A APARATULUI CIRCULATOR 117

-starea de repaus (echilibm de sarcini electrice, starea de polarizare, zero

poten{ial) - presupune lipsa excitafiei pi corespunde diastolei atriale sau ventriculare.
Echilibrarea sarcinilor electrice (echilibrul intre ioni) exha- qi intacelulare se face la
nivelul membranei celulare prin gradient electric pentru Na* qi gradient de concentra(ie
pentru K*, acest echilibru fiind menfinutin permanenp de pompa de ioni Na/K;
-starea de activitate -
presupune deplasarea ionilor prin membrani inbe
interiorul gi exteriorul celulei, respectiv un proces de depolarizare gi altul de
repolarizare, ambele procese fiind produc[toare de energie bioelectricl care poate fi
captat[ qi redati pe electrocardiograrn[.
Depolarizarea - se produce cdnd celuia miocardic6 primegte un stimul nervos
iar ionii de Na care in stare de repaus se gisesc in afara celulei, pfllruud in celul6.
schimbind raportul sarcinilor electrice (deci apare diferenfa de poten{ial electric).
Repolarizarea - presupune refacerea potenfialului electric de repaus cu ajutorul
pompei de ioni care restabilege echilibrul intre ionii de Na extracelular (mai mul{i) gi
ionii de K intraeelular (mai mqlti).
Fenomenul la nivelul inregului cord se produce identic cu cel de la nivel
celular, respectiv depolarizarea incepe de Ia endocard spre epicard, in timp ce
repolarizarea se produce invers, in aga fel incit endocardul prezintd sarcini negative iar
epicardul sarcini pozitive. Aceste faze stau la baza electocard io grafi eri i.
. Electrocardiograma reprezintl inregistrarea diferen{elor de potenlial electric in
timpul activitiEii cardiace, culese cu ajutorul electrozilor plasali la nivelul cordului sau
la rlistanfa de acesta. tvlodul de amplasare a electrozilor poartd numele de derivalii.
Aceste derivalii potfi bipolare (notate cu D) sau unipolare (notate cu V).
Derivafiile bipolare standard - c6nd electrodul pozitiv (+) qi cel negativ (-)
sunt plasafi pe dou[ din cele trei puncte echidistante de cord (respectiv pe membrul
drept anterior, pe membrul sting anterior sau pe membrul st6ng posterior), rezultAnd
urmitoarele variante:
D I {deriva{ia t) - cu electrodul pozitiv pe mennbrul stdng anterior, iar cel
negativ pe rnembrul drept anterior.
D II (derivafia II) cu electrodul pozitiv pe membrul stdng posterior, iar cel
-
negativ pe membrul drept anterior.
D Ilt (derivafia III) * cu electrodul pozitiv pe membrul steng posterior, iar cel
negativ pe menabrul st6ng anterior.
Derivafiile unipolare - cdnd doar electrodul pozitiv este funcfional, in timp ce
electrodul negativ este indiferent (indepErtat prin scurtcircuitare sau cu ajutorul unor
rezistenfe). Derivafiile unipolare pot fi amplasate la membre sau precardiac :
-derivafiile unipolare !a membre sunt notate cu :
-aVR - c0nd electrodul pozitiv este plasat pe membrul drept anterior;
-aVL - cdnd electrodul pozitiv este plasat pe membrul st6ng anterior;
-aVF - cAnd electrodul pozitiv este plasat pe membrul st6ng posterior.
tntrucAt amplitudinea curentului tnregistrat este micE, se impunJ amplificarea
acestuia, aspect notat cu Iitera ,,ao' pe inregistrare.
-derivaliile unipolare precardiace (fiind foarte aproape de cord) nu necesiti
amplificarea curentului electric: ex. V1, V2, V3, Vo.
Condifii tehnice care trebuie respectate in vederea inregistrlrii corecte a ECG:
118 SEMIOLOGIA APARATT]LUI CIRCULATOR

-se etaloneazi aparatul;

-tnregistrarea se face la20"C, evit6nd hemurdturile musculare;
-se face un contact perfect (unred) intre electrod gi piele;
-locul de contact pe piele se tunde;
-electrozii se amplaseazi pe zana musculard, nu pe tesuhrl osos:
-animalul sI fie calm, fbri alte activitel in momentul inregistrdrii.
Pe hdrtie, acul electrocardiograf ul ui inscrie:
-deflexiuni (unde) care se cxacterizeazi prin form6 (rotunde sau ascufite). sens
(pozitiv - presupune depolarizarea, negativ - presupune repolarizarel, pe linia
izoelectricd - presupune starea de polarizare, repaus), lungime (durata - in sutimi de
secundl) gi amplitudine (iniltimea - exprinratd in mm);
-segmente - poqiunea dintre doul unde;
-intervale - suma dintre undi gi segment (durata acestuia).
ECG normald cuprinde:
-unda P - corespunde stimulului cle la nodulul sinusal gi contracliei atriale
(depoi arizare atrial5);
'
-segmentul PQ . corespunde transmiterii stimulului Ia nodulul atrio-
ventricular;
-complexul QRS - corespunde stirnulului de la nodulul atrio-ventricular gi
contracfiei ventriculare (depolarizare ventricul'ard);
-segmentul ST gi unda T -- corespund repolarizirii'ventriculare.
Repolarizarea atrial[ este rnascatii de complexul QRS.
F,CG anormald eviderfiiazi aberalii de unde gi segmente gi modificdri ale
ritmului cardiac dintre care exemplificdm: tahicardia sinusali, bradicardia sinusaii,
oprirea atrialb, extrasistola, fibrilafia (f). flutterul (F), disociafia atrio-ventricularl,
blocul sino-atrial, blocul atrio-ventricular, blocurile de ramur[, hipertrofia cardiacb (pe
cornpartimente), pericarditele, cardiopatia ischemicE, infarctul miocardic etc.
ECG eviden{iazb numai o tulburare cardiacl prezenti in momentul inregistrhrii
(deci nu exclude o boali cardiacl care nu se exprimd in tirnpul inregistrdrii ). Exist[ li
situafii cind la animale s5ndtoase apar rnodificlri ale ECG qi care sunt date de v6.rstd,
gestafie. obezitate, respiralie, pozilia corpului in momentul inregistr[rii, fric[ etc.
c. Punctia pericardului (pericardocenteza) permite recoltarea lichidului peri-
cardic gi examinareafizic1, (citrin, hemoragic, purulent etc.), biochimicl, microscopicd
si bacteriologicd a acestuia.
d. _@ (radiograliere qi radioscopiere) efectuati latero-
lateral gi dorso-ventral, permite stabilirea poziliei, formei, dimensiunilor gi raportului
cordului cu celelalte organe. Radioscopierea permite urmlrirea migcdrilor cardiace.
Experimental se poate efectua ;i cardioangiografierear precufl gi scintigrafierea
cardiacl
e. ESnggaldiegrilEelga presupune inregistrarea grafici a zqomotelor cardiace
cu utorul fonocardiografuIui.
aj
f. Telemetria cardiaci presupune inreqistrarea de la distanp a activiEtii
cardiace (utilizati pentru animalele sdlbatice, la animaiele din gr6dinile zoologice qi cu
scop de cercetare).
Sindroamele cardio-circulatorii:
 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR 119

-Sindroamele pericardice: sindromul de pericarditi uscatl -prezent in faza

congestiv6 a pericarditei acute, fiind caracterizat de aparilia febrei, disfagiei, sensibi-
litilii dureroase pe aria de proiec(ie a cordului, prezenfa freamltului pericardic
(zgomotul de freoihrr[ pericardic[); sindromul de pericardit6 cronic[ - presupune
ingrogarea pericardului gi prezen{a aderen{elor fibroase tnh'e pleur[ qi pericard (apare
in tuberculozaperlati, inflamafii mediastinale Ei pleurale), fiind caractefiz.at de sernnelc
insuficienfei cardiace, prezenfa zgcmotului de frecltur[ pericardicd, lipsa sensibilitiltii
dureroase pe aria de proiecfie a cordului, lipsa febrei; sindromul rle gompresiune
cardiac[ - consecutiv hidropericardului, hemopericardului, adentlpatiiior mediastinale,
tumorilor pulmonare, pleurezi ilor etc.
-Sindroamele miocardice: miocardita acuti qi cronicl (inflama{ia acuti sau
cronic6 a miocardolui), infarctul miocardic, miocardozele (distrofiile miocardulr:i),
diiatafia gi hipertrofia ca.rdiac5 (reacfii de adaptare ale cordului).
-Sindroamele endoeqdice: sindromul de stenozl gi insuficienld mitralfl boaia
mifrald, sindromul de stenozd gi insuficien{i tricuspidienE, sindromul de stenozi gi
insuficienfE aorticl, sindromul de stenozl qi insuficienfi pulmonarE
'Sindromul de insuficienld cardiacd - presupune incapacitatea miocardului de
a se adapta la efort, fapt care se soldeaz[ cu reducerea cantitilii de s6nge de Ia nivelul
organelor gi ,tesuturilor (lipsa oxigendrii) sau stazr venoasd (congestia pasiv6):
-insuficienta cardiaci stdng6 - caructefizatd de dispneea de efort, tuse,
edern pulmonar, cianozA;
-insuficien{a cardiaci dreapti caractenzatd de staz{ venoasl
(turgescenfa jugularelor, hepatornegalie), hidrotorax, hidropericard;
-insuficienfa cardiac6 totali (globald) - care poate fi compensati (cAnd
semnele clinice se exprim[ numai la efort) sau decompensati (cdnd semnele
clinice se exprimi atdtla efort cdt qi in repaus).

6.1.2.2. Vqsele de sfrnge (urleru, vene, capilare)

Sdngele circuil tn tot organismul prin intermediul va-selor sanguine. in

structura acestora se evidenfiazl o tunici externi (adventicea), alta medie (elastic[ la
aorti, tnusculo-elasticl la artere qi fibro-elastic6 la vene) gi una intern6 (intima)
reprezrntdnd endote I iul vascular (endartera g i endovena).
Unele vase de sAnge prezintd senzori pentru presiunea sdngelui (ex. barorecep-
torii din peretele sinusului carotidian) sau pentru compozitria biochimica a sdngelui (ex.
chemoreceptorii dirr peretele carotidei).

6.1.2.2.1. Semiologia arterelor

Arterele se pot examina at6t prin rnetode generale (inspecfie, palpafie, a^scul-
tafie), cdt gi prin metode speciale (tensiometriq examinarea radiologici, cateterismul,
tehnica Doppler).
Inspeclia ofer* pufine date, acest lucru fiind datorat faptului ci arterele la
animale sunt in rnarea majoritate localizate profund. La tineret gi animalele slabe se
poate observa pulsafia venli iugulare, consecutiv transmiterii rniqclrilor pulsatile de la
120 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

grtera carotid[ (puls venos transmis). De asemenea, in insurficien{a aorticd se pot

evidenfia rnigciri pulsatile Ia nivelul arterelor superficiale gi in speciai la artera
angulari a ochiului, migcSri care poart6 numele de ,,dans arterial".
Palpalia ofer6 date generale referitoare la traiect, calibru gi uniformitate
(prezenfa anevrismelor - dilatafii saciforme permanente, intilnite frecvent la cal pe
artera mezenteric6), fremismente (pe artera uterinl medie ?n gestafie !a vac6 pi iapl),
temperaturd 5i sensibilitate (modificlri intAlnite in angiopatii/vasculopatii - orice
modificare la nivelul vaselor de singe; la artere se numesc arteriopatii, ca de cxemplu:
arterita - inflamafia arterei, arterioscleroza/ateroscleroza - ingrogarea gi fibrozarea
perelilor arteriali, ateromatoza - depozit de grdsime numit aterom pe fala internl a
arterelor, care se poate calcifica sau ulcera). Aceasti tehnic[ este singura in.m[sur5 si
ofere date concludente referitoare la pulsul arterial gi calitilile acestuia:
-frecvenla pulsului arterial este identicS cu a gocului cardiac. Ca n:odificlri de
iiecven{I putem sesiza: pulsul accelerat (pulsul tahicardic) care poate ti intdlnit in boli
febrile, pulsul rar (pulsul bradicardic) intdlnit in distonia neurovegetativd vagotona.
precum qi lipsa pulsului la nivelul arterelor terminale de la nivolul membrelor in caz de
arteritb. In extrasistoie este intdlnitl disociafia cardio-sfigmicE (cdnd frepvenla cordului
este mai mare decAt frecven{a pulsului, aceasta presupunf,nd contraclii cardiace
ineficiente, deci care iru trimit in artere o cantitate minimE de sAnge pentru a forrna
unda pulsatiiS);
-ritmul pulsului - este regulat (ritrnic) la majoritatea speciilor cu excepfia
cfiinelui gi a tineretului animal la care se inregistreaz6 in condilii normale un ritm
neregulat (aritmic). in condif i patologice ritmul neregulat apale in insuficienla mitrald,
in extrasistole etc.;
-titeza sau durata undei pulsatile - presupune cAt de rapid trece pe sub deget
unda pulsatill (?ncet sau repede) sau cdt timp se simte sub deget unda pulsatili (durat[
lungl sau scurt[). Modificdri de vitezE (durati) apar in insuficiente valvulare Ei stenoze
orificiale, ca de exernplu:
-duratb lung[ (vitezi lent6, inceatd) - aga-numitul puls in platou carc
este prezent in stenoza aoftice;
-durat[ scurtd (vitezd mare) * aga-numitul puls sdltdrel (puls rapid,
puls ceiler, puls Corrigan) apare in insuficienfa aortic6, in miocardoze etc.;
-amplituclineu (indllimea) undei pulsatile reprezintd gradul de denivelare
produs la nivelul arterei de citre unda nulsatild, cum ar fi:
-pulsul mare (magnus) sau inalt (altus) este prezent tn insuficienfa
aoflice cu hipertrofia cordului stdng;
-pulsul mic (parvus) este prezent in stenoza aortic6, in insuficienta
atric-ventricular[. Cdnd amplitudinea este foarte micl se nurneqte puls
filiform, fiind prezent in marile hemoragii, in angioplegii (paralizii vasculare).
Existd 9i situaliic6nd pulsul lipsege (puls imperceptibil);
-pulsul diferent (differens) presupune asincronie a pulsului in doud
artere simetrice (ex. in arterite, anevrisme, tromboze, compresiuni externe):
-pulsul inegal (inequalis) presupune aparilia din c6nd in cflnd a unei
unde pulsatile cu amplitudine mai mare fali de cea a undei pulsatile normale,
fiind prezent in aritmiile cardiace;
 SEMIOI,OGIA APARATULUI CIRCULATOR 121

-pulsul alternant (altemans) presupune altern[ri de unde pulsatile

normale cu unde pulsatile slabe (mici) (ex. in hipertensiune). Pulsul bigeminat
este tot un puls alternant dar la intervale regulate (in exhasistola bigeminati);
-tensitmea (duritatea) undei pulsatile reprezintd rezistenfa opusi de c5tre unda
pulsatilS la apdsarea cu degetul, pAnE la disparilia acesteia gi poate fi :
-puls dur (puls de ofel, puls sAnnos) in hipertensiune, in stenozi
-
aorticS;
-puls moale - in vasodilatafii, colaps, ltemoragii rnari -- caracterizeazi
pulsul filiform.
Ascultalia arterelor se face cu ajutorul stetoscopului gi numai pentru a pune in
eviden{i zgomotele produse de stenoze (arterite trombozante, anevrisme) la nivelul
arterelor carotid5, femural6, aorta abdominall, precum gi pentru aprecierea tensiunii
arteriale.
Tensiometria presupune mesurarea tensiunii (presiunii) arteriale (TA) cu
ajutorul tensiornetrului (sfigmomanometrului). Tensiunea arteriali este dati de
rezistenta (elasticitatea) perefilor arteriali, precum gi de presiunea sdngelui (contracfia
cardiaci, cantitatea qi vAscozitatea sAngelui) gi se exprimi in mm coloand cle Ftrg.
Tensiometria nu este o metodd utilizat[ curent la animale, datorit5 dificult[1ilor tehnice
de examinare qi interpretare, gtiind c[ la anirnale tensiunea arterial6 este foarte
.variabill chiar in cadrul aceleapi specii. Valoarea tensiunii arteriale este influenfati de
tonusul trttscular, starea de ingrd5are a animalului, efort, vArstl, gestafie qi se modifica
in unele afec{iuni renale, endocrine, nervoase. vasculare, ale s6ngelui etc. Tensiunea
normald (norr,notensiunea) este valoarea tensiunii incadrati tntre o lirnita maxima
(tensiunea arteriai[ sistolicd - cAnd apare pulsul) (TAS) gi alta minitE (tensiunea
arterial[ diastolici - c8nd dispare puisul) (TAD) int6lnit6 la cea mai mare parre a
indivizilor unei specii.
Cregterea tensiunii peste valoarea maxirnl sau minirnE a unei specii se numegte
hipertensiune arterial[ (HTA) (sistolic6 sau diastolicl), in timp ce scdderea acesteia se
nume$te hipotensiune arteriall"
Examinarea radiologic[ a arterelor (arteriografia) se face cu ajutorul
substan[elor de contrast radioopace gi permite evidenfierea traiectului, calibruiui,
uniformitilii, grosirnii perelilor arteriali, obstacolelor de la nivelul afterelor (tromboze
etc.), tumorilor vaselor sanguine (hemangioame).
Cateterismul se practic6 cu ajutorul unor sonde speciale numai la nivelul
arterelor cu calibru mare qi mediu gi permite diagnosticul, dar gi intervenlia terapeuticl
in cazul prezenlei ateroamelor, cheagurilor care blocheazt circulafia pe o artere.

5.1 .2,2.2. S emiol o gia vene I or

Venele se pot examina prin inspecqie, palpalie gi tehnica radiologicd.

-
lnspecfia stabilegte traiectul, calibrul, uniformitatea gi prezenfa in condilii
patologice a migcdrilor la nivelul venelor jugulare (pulsul venos rehograd). Ca aspecte
serniologice se pot intdlni:
122 SEMIOLOGIA APARA'TULUI CIRCULATOR

-turgescenta venoase (m[rirea ?n volum a venei prin aport de sAnge) localizatd

sau general izati, consecutivd:
-tulburflrilor cardiace, hepatice, pulrnonare;
-compresiunilor sau inflamafiilor (flebite - inflarnalia peretelui venc-
lor. periflebite - inflamafia tunicii externe a unei vene gi a fesutului
conjunctiv incorliurdtor, tromboflebite - inflarnafia peretelui venelor 9i
coagularea intravenoasi a sdngelui);
-emfizemului pulmonar (sindromul de tignafes) cAnd creqte presiunea
intratoracicd, produc6nd stazi circulatorie gi aparilia t-rrgescentei la
nivelul venei pintenului, frecvent la cai (semnul Magazeari );
-hidro-, pio- sau hemopericardului, cind turgesccn{a apare la venele
jugulare;
-ditatafiilor venoase difuze (flebectazii) sau limitate 5i neregulate
(varice) la niveiul mernbrelor (uneori Ia esofag - varice esofagiene),
ori la venele hemoroidale (hemoroizi);
-miqciri ondulatorii Ia nivelul venelor jugulare, in special; la animalele cie talie
rnare, ca de exemplu: pulsul venos retrograd (manifestare aserntrn{toare pulsului
arterial, dinspre cord spre cap, vizibild la inspecfie) care poate fi pnzitiv (c6nd este
sincron cu pulsul arterial gi apare in insuficienfa atrio-ventriculard dreaptE) sat neg'aliv
(asincron cu pulsul arterial qi apare in stenoza afrio-ventricularl dreapti, fiind normal
doar Ia bovine). Pulsul venos apare gi la nivelul venelor pulmonare, ?n insuficienli sau
stenozb atrio-ventricularl stiug[, dar nu este vizibil de la exterior.
Palpa{ia - evidenliazh modificlri de temperaturl gi sensibiiitate (flebite,
tronrboflebite etc.) precum gi presiunea dilata{iilor venoase.
Examinarea radiologicb a vaselor de singe (angiografierea) cu substanfe de
contrast, [a nivelul venelor se numegte flebografiere. Aceasta permite examinarea-
traiectului, calibrului, grosimii peretilor gi a hanzitului substanfei Ce confast Ia nivelul
venei examinate.

6.1.2.2.3. Semiologia capilarelor

in condilii practice pentru evidenflerea modificirilor de la nivelul capilarelor

se face exarninarea unor zone cu pielea depigmentatd, examinatea muccaselor
aparente, a pavilioanelor urechilor, la pds6ri in plus se pot examina creasta. b[rbifele.
iar la palmipede gi membrana interdigitali, unde la inspecfie se pot intilni:
-modificiri de culoare: paliditate (in anemie local[ : ischemie). hiperemie
(congestie) arterialE (activ[ - culoare roqu deschis) sau venoasd (pasivd - culoare
violet-albastru);
-prezenfahemoragiilor, cianozei gi a altor modificlri studiate la rnucoase.

6.2. EXAN..{INAREA $I SEMIOLOGIA SANGELUI, LIMFEI $l

LICHIDULUI INTERSTITIAL

Mediul intern al unui organism (sdngele, limfa qi lichidul intersti{ial) asiguri

transportul substanlelor nutritive la celule qi a produgilor toxici de la celule la organele
SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR 123

care ii elimind in exterior (rinichi, pulmon, piele), men{ine constan{i parametrii

horneostatici (izotonia), ai temperaturii (izotermia) gi asigurd imunitatea specifici qi
nespecifi cd a organismului anirnal.

6.2,1. Sflngels

S6ngele este alcituit din plasm5, in care se g6sesc elemente figurate (globule)
rogii, albe gi trombocite.
Plasrna, pa(ea lichid6 a s6ngelui confine aproximativ 9A Yo apd in care se
g6sesc dizolvate elernente nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale),
hormoni, etuime, produgi toxici, gaze, anticorpi etc.
Elementele figurate sunt reprezentate de globule rogii (hematii la mamifere,
eritrocite la p6sdri), care con{in hemoglobini a clrei proprietate este util6 pentru
transportul oxigenului de la pulmon la fesuturi (oxihemoglobina) gi a dioxidului de
carbon de [a lesuturi la pulmon (carbohemoglobina sau carboaminohemoglobina),
globule albe (leucocite) - cu rol in ap5.rarea organismului (heterofile, eozinofile,
bazofile, limfocite qi monocite) gi trombocite (plachete sanguine) * cu rol in c<lagu-
larea sdngelui.
Cind sdngele nu este recoltat pe anticoagulant, intr-un timp relativ scurt are loc
coaguiarea acestuia, rezultdnd coaguluUcheagul (fibrina gi elementele figurate) pi serul
sanguin. Deci serul sanguin este plasma lipsit[ de fibrinogen prin transformarea
acestuia in fibrinE.
Exarninarca s6ngelui devine obligatorie in patologie, intruc6t la nivelul
acestuia se reflecti
modificirii proprii, c6t gi modi{iciri cie la majoritatea organelor gi
[esuturilor.

6.2.1. l. Examinareafrzicd a sdngelai

Volwnia - reprezinti cantitatea totalE de s6nge circulan! cantitate care variazh
in functie de specie. virstl, ind.ivid, boli la nivelul sdngelui, ficatului sau organelor
hematoformatoare:
-!_oltrey9lgj1ie - presupune o cantitate normali de sAnge gi poate fi:
*normovoiemia simplE presupune la o cantitate nonnal[ de sdnge gi
-
un raport normal inke plasm6 gi elementele figurate;
-normovolemia oligocitemicd * la o cantitate normall de s6nge,
cantitatea de elennente figurate se afl[ sub valoarea normalS (anemii ugoare);
norrnovolernia policitemic6 - !a o cantitate normall de sdnge se
constati o cantitate de elemente figurate peste valoare normalE (poliglobulii
ugoare);
-iUpgyohia - presupune o cantitate scizutl de s6nge gi poate fi:
-hipovolemia simpli (oligohemia) - cdnd scade atdt cantitatea de
plasm[ cdt qi cantitatea de elemente figurate (ex. in hemoragii);
-hipovolernia oligocitemicfi - c0nd scade cantitatea totali de s6nge, dar
in special pe searna elementelor figurate (ex. afec{iuni la nirrelul organelor
hematoformatoare);
124 SEMIOLOG IA APARATULUI CIRCULATOR

-hipovolemia policitemici - ciind scade cantitatea totald de sAnge, dar

in special volumul plasmatic (ex. deshidratnriie);
-htperysbmta (pletora) - presupune o cantitate rnai mare de sAnge 5i poate fi:
-hipervolemia simpl[ (polihemia) - c6nd cregte cantitatea totail cie
sdnge, at6t in ceea ce privegte plasma cdt 9i elernentele figurate;
-hipervolemia oligocitemicd - cdnd creqterea cantitAfii de sdnge se face
pe seama plasmei (ex. hidremia: pletora adevflratd);
-hipervolemia policitemicd - cflnd creqterea cantitElii de sange se face
pe seama elementelor figurate ale singelui (policitemia vera)(ex. leucemia,
leucozele).
Hemostaza - capacitatea de coagulare a sfingeiui qi oprirea hemoragiei. In
procesul coaguldrii participi trei cornponeute:
-vasculari - leziunea vasului, urnnatl imediat de redueerea cantititii de sAnge
in zona afectatE;
-plachetarl - aderarea hombocitelor la peretele vascular lezat;
-plasmatici (factorii coagulirii) - ex. fibrinogenul, pnotrombina, trombo-
plastina, proaccelerina, proconvertina (in total 23 factori).
Ca atare, pentru verificarea hemostazei se pot face determindri. ale celor trei
componente implicate, cum ar fi: proba prin infepare (PI), timpul de s6ngerare (TS),
timpul de picurare (TP), proba de stazd (PS), numEml trombocitelor, timpul de coagu-
lare total (TCT), timpul Quick (pentru protrombin6, proaccelerini, proconvertin[),
retraclia cheagului etc.
Ca aspectc semiologice putem intfilni:
-sindroameie hemoragipare (vasculare, trombocitare, plasmatice) - caracteri-
zate de aparilia spontand a unei hemoragii la piele, mucoase (ex. peteqii, echimoze),
picrderi de sdnge (ex. epistaxis, hematurie, meleni) sau lipsa de coagulare a s6ngelui in
cazul unei pl6gi accidentale sau chirurgicale;
-trombozele - coagulEri intravasculare ale stngelui, din diverse cauze (ex- in
urrna lezirii endoteliului vascular, in stazd sanguind prelungiti).
Culoorea - s6ngelui, plasmei gi serului:
-normal: -sAngele arterial este roqu aprins, in timp ce sflngele venos este
roqu inchis;
-plasma qi serul - galben, cu diverse nuanle in func(ie de specie;
-modificat: -s6ngele de ouloare neagrl (in asfixii, antrax);
-ptasma ;i serul: -de culoare verzuie in icter;
-opalescent - con{inut bogat in altrumine.
Gustul - normal, uqor silrat.
Vitezs de sedimentcre o hematiilor (VSH-ul) - este accelerati in nefroze,
anemii, boli infeclioase acute sau cronice, tumori evolutive gi scdzuti (dirninuatd) in
afeciiuni hepatice, hemoconcentrafii (post hemoragice, post diareice), colaps, alergii.
Hematocritul (Ht) * volunrul procentual al hematiilor - este crescut in
policitemii, hemoconcentrafii, emfizem qi sclzut in hidremii, anemii oligocitemice,
splenomegalie etc.
Densitatea, vdscozitatea Si punctul crioscopic - ale sAngelui, serului gi plasmei
- sunt parametrii care se detennin[ in laboratoarele de hematologie gi care variazd in
SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR 125

funcfie de foarte rnulli parametrii (cantitatea de albuminE, slruri plasmatice,

hernoglobinl etc.).
Rezistenla globulard a hematiilor probl orientativl, care permite
evidenfierea acliunii hemolitice a unei solufii hipotonice de NaCl, in diverse
concentralii.
Ph-ul sdngelui - este ugor alcalin.

6.2.1.2. Examinarea biochimicd a sdngelai

Ivluttitudinea determinirilor biochimice care se pot practica la nivelul sdngelui,
presupune sistematizarea acestora in determinlri ale substanfelor:
-organice:
-azotate proteice (albumine, globuline, l-rbrinogen, aminoacizi);
-azotate neproteice (uree, acid uric, creatinl, creatininl, nucleotide,
purine, bil irubin[ xantin6, NH,., etc.);
-neazotate (glucide, lipide);
-anorganice:
-electrolili: -uationi 1Na*, K*, Ca*, Mg2* 1;
-anioni (Cf , HCO3-, IPO42-, SO+'- );
-microelemente (15 - oligoelemente): Fe2*, Cttl*,Zn,Ni, Co, Fl, Br, [,
Se, Mn, Mo, Si, St, Vanadiu, Crom;
-complexe: vitamine, hormoni, enzime.

Proteinemia - cantitatea de proteinf, totalS sau fracfionath de la nivelul

s6ngelui. Disproteinemiile (disprotidemiile) reprezinti modificdri ale cantitlfii de
proteinh seric[ totald (hiperproteinemia - cre$terea cantitefli de protein6 total6,
prezentA in hemoconcentrafii prin diaree, vom6, in hiperproducfie prin afecfiuni
hepatice, fumori, alergii, arsuri, in diabet gi hipoproteinemia - sclderea cantifilii de
proteind totald - prezent[ in caren(e de aport, absorblie, parazitism, hidremii, cirozA
ascitogend, glomerulonefrit5. crouicd), sau ale fracfiunilor proteice (eviden{iate qi
cuantificate prin electroforezE) cunn sunt:
-albumina sericd (albuminemia) - care poate fi crescutl (hiperalbuminemie)
sau sclzutd (hipoalbuminemie - in ciroze, subnutrifii, neoplazii etc.);
-o1-globulina (alfa-l-globulinemia) - care poate fi crescuti (hiperalfa-l-
globutrinernia) sau sclzut[ (hipoalfa- I -globulinemia);
-cr2-globulina (.alfa-2-globulinemia) - care poate fi crescutii (hiperalfa-2-
globulinemia) sau sclzuti (hipoalfa-2-globulinemia);
-p-globulina (beta-globulinemia) - care poate fi crescuti (hiperbetaglobuli-
nemia) sau sc[zut[ (hipobeta-globulinemia);
-l-globulina (gamrna-globulinemia) (imunoglobulinele, anticorpii) - care poate
fi crescut5 (hipergamma-globulinemia) sau poate fi sc5zuti (hipogammaglobuli-
nemia);
-fibrinogenul (fibrinogenemia) - care poate fi crescut (hiperfibrinogenemia) in
infeclii pulmonare, tumori pulmonare sau scdzut (hipofibrinogenemia) in afecfir.rni
hepatice grave;
-aminoacizii;
126 SEMIOLOG IA APARATULUI CIRCULATOR

-proteine anormale (atipice. paraproteine)(paraproteinernie) - sunt globuline

serice anormale, cum ar fi: macroglobulinele, crioglobulinele, proteinele Bence-Jones.
Azoterniq (uremia) - este produsul final al metabolismului proteic (rezultat Ia
nivelul ficatului), cantitatea de uree din s6nge put6nd fi crescutd (hiperazotemie - in
insuficienp rena16, tunori, iradieri, dup6 adminisrarea unor medicamente sau aport
excesiv) saii scdzuti (hipoazotemie - in hepatite).
Acidul uric (uricemial - rezultb in urma catabolismului purinic, Ia nivelul
ficatului gi poate fi crescut (hiperuricemia) in gutI, afecfiuni renale sau scizut (hipo-
uricemia) in hepatite grave.
Amoniacul - cregte in boli hepatice.
Creatinemia $i crealininemia (creatina gi creatinina) - sunt crescute in
afecliuni musculare ale pisirilor
Hemoglabinemia (Hb) - cantitatea de hemoglobin6 din s6nge poate ti cresculi
(pleiocromie) in hemoconcentrafii (diaree, vomE) sau scizuti (oligocromie) in anemii
oligocrome. caren{e in fier etc. Cunoscdnd cantitatea de hemoglobind se pot calcula
constantele eritrocitare: volumul eritrocitar mediu (VEM), hembglobina eritrocitari
medie (HEM) gi concentralia in hemoglobin6 erihoc.itari medie (CfmM).
Bilirubinentia (cholemia) - cantitatea de bilirubind din serul sanguin. creqle in
icter hemolitic, hepatocelular gi mecanic.
Cholalemia - cantitatea de sdruri biliare din sAnge, cre$te in icterele
mecanice.
Gltcemia - cantitatea de glucide serice poate fi crescuti (hiperglicemie) in
diabet sau scizut[ (hipoglicemie) in inanifie sau dupi administrarea de insulin[.
Acidul pirwic - provine din metabolismul glucidic, ueqte in hipovit. B1.
Acidul lactic - apare in urma glicolizei anaerobe, cre$te in hepatopatii.
Lipidemia (lipemia) - cantitatea de lipide serice:
-lipidele totale pot fi crescute (hiperlipemie) in boli ale ciilor bitriare, boala
Addison 9i sclzute (hipolipemie) in subnutrilie;
-colesteroiul total (colesterolemia) poate fi crescut (hipercolesterolemie) in
arterioscierozi, obezitate, diabet zaharat sau scizut (hipocolesterolemia) in afec{luni
hepatice grave;
-colesterolul esteri{icat;
-fosfol ipidele (fosfolipidemia):
-trig!icerideie;
-acizii gragi iiberi.
Corpii cetonici (acetona, acidul acetoacetic, acidul betahidroxibutiric) rezultit
din oxidarea in exces a acizilor gati datoritl utiliz[rii reduse a glucidelor. Prezenta lor
in cantitate mare in sAnge se nume$te cetanentie, iar boala produsd se nume$te cetozA
(acidocetozl). Cetonemia apare in inanilie, ex.ces de gr[simi, diabet zaharat Ei renal,
hipertiroid ism, boala Cushing.
Sideremia - cantitatea de fier din s6nge, oregte in lizl eritrocitari, hepatite
acute gi scade in anemii ftriprive. Cea mai mare parte a fierului se g[segte combinat cu
porfirinele din hem. ;
Cupremia - cantitatea de cupru din s6nge, cregte in infecfii, tumori gi scade in
caren,te, nefroze.
SEMIO!.OGIA APARATULUI CIRCULATOR 12'1

Calcemia -. cantitatea de calciu din s6nge, cregte (hipercalcemie) in hiperpara-

tiroidism gi scade (hipocalcemie) in hipoparatiroidism, tetanii, lipsa vitaminei D.
Fosfatemia ffosforemia) - cantitatea de fosfor din s6nge, cregte (hiperfosfate-
mie) in hipoparatiroidisrn, acromegalie, insuficienfe renale gi scade (hipofosfatemie) in
hiperparatiroidism, osteomalacie gi rahitism.
Magneziemia -cantitatea de magneziu din sdnge, poate fi crescutd (hiper-
magneziemie) in boala Cushing sau sclzuti (hipomagneziemie) in rahitism, tetanii.
Kaliemia (potasemia) cantitatea de potasiu din sAnge, poate fi crescuti
-
(hiperkaliemie, hiperpotasemie) in arsuri, hemolize sau sc5zutd (hipokaliemie, hipo-
potasemie) in diaree, vom6.
Manganemia - cantitatea de mangan din s6nge poate fi crescutd (hiper-
manganemie) sau sclzut[ (hipomanganemie).
Cloremia -
cantitatea de clor din sdnge, poate fi crescuti (hipercloremie) in
aaidoze metabolice sau sclzutii (hipocloremie) in insuficienfe renale, alcaloze
metabolice.
De asemenea, la nivelul sAngelui se pot determina ;i seleniul, zincul, iodul,
cobaltul, sulfui, nichelul, cromul.
Yitarnine. Cantitatea de vitamine din serul sanguin poate fi crescutd (hiper-
vitaminoze) sau sc[zutd (hipovitaminoze), cum ar fi:
-beta carotenii (provitamina A) - precursori ai vitaminei A;
-vitamina A (antixeroftahnicl, retinol) - hipovitanrinoza produce tulburdri de
vedere, de reproduc{ie, nervoase, leziuni la nivelul mucoaselor;
-
-vitamina C (antiscorbutic[) lipsa acesteia produce scorbut (hemoragii pe
piele qi mucoase);
-vitamina D (antirahiticd) - hipovitaminoza determin6 tulburarea metabo-
I ismului tbsfo-calcic (rahitism gi osteomalacie);

-vitamina K (antihemoragici) - lipsa acesteia duce la aparilia de hemoragii;

-vitamina E (tocoferolii) hipovitaminoza E, asociat[ hiposelenozei,
determini dishof,ri musculare, degenerescen$ hepatic[ etc.;
-complexul vitaminelor B:
-81 (tiamina) - hipovitaminoza produce polinevrite gi tulburdri
cardiace;
-
-82 (riboflavina) hipovitaminoza produce tulbur[ri de cregtere, de
reproducfie qi rnodifi ciri cutanate;
-83 (acidul pantotenic) - hipovitaminoza produce pelagra;
-86 (piridoxina) - hipovitaminoza determinl tulbur6ri de cregtere;
-Be (acidui folic) - hipovitaminoza conduce la tulburiri somatice;
-B 2 (ciancobalam ina) - hipov itaminoza determin I tulburE ri nervoase ;
1

-vitarnina H (biotina) - hipovitaminoza produce tulbur[ri cutanate gi nervoase;

-vitarnina F (acizi gragi esen{iali) - hipovitaminoza este generatoare de eczeme
gi necroze;
-vitamina PP (acidul nicotinic) - hipovitaminoza produce modificlri cutanate
gi digestive.
128 SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR

Hormoni. La nivelul singelui se pot cuantifica tolii hormonii secreta{r de

glandele endocrine, cantitatea acestora putind fi crescuti sau scEzuti fatil de
concentrafia normald (vezi Sistemul endocrirt).
Enzime serice. Din muititudinea enzimelor prezente in sflnge se pot evidenlia;
-aldolaza - crette in hepatite virale, cancer hepatic, leucoze;
-amilaza - cregte in pancreatitE;
-creatinfosfokinaza (CPK) - cre$te in afecfiuni musiJulare, leziuni SNC;
-fosfataza alcalin[ - cregte in hiperparatirnidisrn, rahitisrn, osteomalacie,
tumori osoase! afeo{iuni biliare;
-fosfataza acidd - cregte in metastaze osoase, in prostatit5;
-lactic-dehidrogenaza (LDH, LD) - creqte in hepatite, tumori;
-lipaza- cregte in pancreatiti;
-transaminaze:
-aspartat amino-transferaza (AS'I, GOT) - cregte in infarct miocarciic,
hepatite virale gi toxicc;
-alanin amino-transferaz.a (AL'f, GP'i) - creste-in hepatite virale gi
toxice, ciroze.

6.2.1.3. Examinarea microscopicd

Hemograma completii a sAngeiui se referi gi'la modificdrile de ordin cantitativ
(numeric) gi calitativ (morfologic, structural, tinctorial) ale elementelor figurate ale
sdngelui.
a. Modificlrile cantitative ale elementelor ftgurate sanguine
Eritrocitemia (eritremia) - numfu.il de eritrocite la 1 mm3 de sdnge. Creqterea
numirului de eritrocite se nume$te policitemie (hipergiobulie, poliglobulie, hiper-
citemie) gi poate fi adeviratl (policitemia vera) sau falsd (cdnd scade volumui
plasmatic), in timp ce sciderea numlrului de erirocite se nunne$te oligocitemie
(hipogiobulie, hipociternie, oligoglobulie) sau anernie. Anemiile (grec. una : fhre,
haima: s6nge) pot fi cauzate de reducerea nurnirului de eritrocite (anemii eritrocitare)
- consecutiv lipsei eritropoezei, prin hemoliz[, hemoragii, hipovitaminoziBl2 sau prin
sc6derea cantitetii de hemoglobina (anemii hipocrorne) - consecutiv scdderii cantitetii
de fier, protoporfirini sau globin6.
Leucocitemia - numirul de leucocite la I rnm3 de s6nge. Cregterea numirului
de leucocite se nurne;te leucocitczi fiind specificf, leucc,zelor animalelor - leucocitozi
prin productie (adevhratS, generaliz-lt6) sau in infeclii localizate (ieucocitozl locald, de
repartilie, falsd), in timp ce sc6derea numirului de leucocite se nume$te leucopenie,
care poate fi adeviratl (in leucolizl) sau leucopenie de repartilie.
Tronbocitemra - numirul de trombocite la I mrn' de sAnge. 'frombocitele au o
mare putere de aderare pe leziuni ale vaselor de s6nge. dupi care prin factorii eliberali
transfbrrni fibrinogenul in fibrine pi determind formarea coagulului de s6nge. CreEterea
numirului de rombocite se numeqte trombocitozl, avdnd ca rezultat hiper-
coagulabilitatea (dupI lremoragii acute, ir atrofie splenici, in splenectomii) ?n timp ce
sciderea numSrului se numegte trombocitcpenie, al c6rui rezultat este hipocoagula-
bilitatea (in boli infectioase, goc anafilactic, afecfiuni splenice).
 SEMIOLOGIA APARATULI.I CIRCULATOR 129

b. Modificlrile calitative ale elementelor figurate sanguine

Eritrocitele pot prezenta rnodific[ri de:
-form[ (poikilocitozl): acantocite (eritrocite cu spini), leptocite (eritrocite cu
grosime redusE), drepanocite (eritrocite in formi de seceri), stomatocite (eritrocite cu
aspect de dinte), ovalocite (eritrocite cu formd oval6), eliptocite (eritrocite cu formi
elipticn);
-mirime (anizocitozl): megalocite (12-lS p), macrocite (g-12 p), microcite
(4-6 p), schizocite Qa D;
-culoare (anizocromie): hipercromie (cantitate u'lare de hemoglobina) gi
hipocromie (cantitate mici de hemoglobinl).
Leucocitele pot prezenta modificiri ale raportului dintre acestea (eviden{iate
prin formula leucocitari - leucogra.ru[) sau aparilia de elemente imature la nivelul
sAngelui, ori elemente modificate patologic.
Creqterea numlrului leucocitelor (leucocitozai poate fi produsi prin cregterea
num[rului uneia sau a mai multor categnrii tle celule albe. Existi gi situalii cind Ia un
nurndr constant de leucocite se schimbtr doar raporful dintre acestea.
Cregterea procentului de leucocite polinucleate (granuiocite, polimorfo-
nucleare) se numette polinucleozd (granulocitozd) gi poate fi:
-polinucleoz6 (granulocitozd) neutrofilicl (neutrofilia) - prezentd in infec{ii
genera lizate sau I ocal izate, tumori mal igrre ;
-polinucleozd (granulocitoz[) eozinofilic[ (eozinofilia) - prezenra in unele boli
parazitare, dermatologice, a[ergice (astm);
-po I inuc leozi ( granu loc ito zh) baznfilic5 (bazofi lia) * rari la an imale.
Cregterea prccentului de leucocite ntononucleafe (agranulocite) se nume$te
mon on uc leo zi (agr anulocitozl) gi poate fi :

' -mononucleozi lirnfocitar6 (lirnfocitoz[) - apare in boli cronice (tubercu!ozi);

-mononucleozA monocitarl (monocitozi) - prezenti in ler:c.oze monoeitare^
boli parazitare, reumatism articular acut.
scdderea num[rului de leueocite (leucopenia) tmbracl diferite aspecte:
-neutropenia - prezentl in unele infecfii bacteriene gi virale;
-eozinopsnia - apare ih stres, dup6 administrarea corticosteroizilor;
-baz.ofilopenia;
-monocitopenia;
-limfocitopenia (limfopenia) - apare tlup6 administrarea glucocortieoizilor, in
sarcoame, uremie.

6.2.1.4. Examene serologice, imanologice Si genettce

Acestea permit stabiiirea titnllui de anticorpi specifici (diagnosticarea
serologici a unor boli evolutive), a grupelor sanguine (dupi antigenul ipecific de
membranl eritrocitari), a Rh-ului (factorui Rhesus) etc.

6.2.1 .5 .Exanu ne bacterio logice, viruso log iee Si p arazitologice

Se studiazi la disciplinele de specialitate.
130 SEMIOI-OGTA APARATULUI CIRCULATOR

6.2.2.Limfa

Limfa este alcituiti din plasmi sanguini, leucocite (?n special limfocite) 9i
anticorpi, form6ndu-se din lichidul intersti{ial. Aceasta circuld prin vasele limfatice
fiind filtratd la nivelul limfonodurilor.
Examinarea lirnfei se face: fizic, biochimic qi microscopic.

6,2.3. Lichidul interstifial

t.ichidul interstilial este tot o cornponenti plasmaticL, dar prezent6 intre celule,
cn rol in realizarea- schimburilor nutritive dintre aceste celule gi sdnge. Cantitatea
acestuia creqte in edeme.

6.3. EXAMINAREA $I SEIVIIOLOGIA ORGANELOR

HEMATOFORMATOARE

MIduva osoasi
6.3.1.
Pentru examinarea acesteia se recolteazl un fragment de m6duvl osoasi
hematogend (rnaduv6 rogie) prin punctie (osteocentezd) de la nivelul fesutului osos
spongios epifizar al oaselor lungi sau late (stern, coaste, vertebre, cap femural, ilium).
Din materialul recoltat se efectueazd un frotiu care se coloreazi asernlndtor frotiului de
sdnge. Aprecierea cantitativi qi calitativl a elenaerrtelor figurate de la nivelul m6duvei
hematogene se face prin studiul medulogramei (miektgramer). Miduva osoas6 este
sediul de formare a tuturor elemcntelor figurate ale sdngelui (generatoarea celulei
matc[), rnaturindu-se la acest nivel doar eritrocitele, leucocitele (neutrolile, eozinofile,
bazofi le) gi trombocitele.
Se pot constata rnodificdri ale rapofiului procentual al elementelor figurate de
la acest nivel produse de hiperplazia,hipoplazia sau aplazia medular6.
Comparativ cu elernentele figurate din s6nge, cele de la mEduvi sunt colorate
mult mai intens, deci'sunt elemente tinere (blastice).

6.3.2. Timusul
'l'imusul, organ limfoepitelial, foarte bine dezvoltat ia tineret, se g6segte
locaiizat la intrarea pieptului la mamifere gi pe pI"4ile laterale ale gitului ia plsdri.
Reprezinti sediut maturlrii limfocitelor T. cu roi in imunitatea celulard. De asemenea,
secretd numcroqi hormoni cu rol in citodiferenlierea efectorilor imuniti6ii celulare,
reglarea rispunsului imun, precum gi in cregterea organismului. Se poate examina prin
palpafie qi examinare radiologic[ la tineret.

6.3.3. Bursa Fabricius

Bursa Fabricius, organ limfoepitelial specific plsdrilor, localizat la nivetul
diverticulului cloacal, este sediul matuArii [imfocitelor B. Modific6ri ale imunitdfii
umorale apar in diferite boli infeclioase cu localizare la acest nivel (ex. bursita
infecfioasE aviari).
SEMIOLOGIA APARATULUI CIRCULATOR l3t

6.3.4. Splina
Splina igi aduce contribu(ia la liza elementeior celulare moarte (in special a
hematiilor - hemolizaleritroliza gi reciclarea fierului de la nivelul acestora), in
imunitate (rol hematopoetic Ai de filnu rnicrobian), dar este gi un important rezervor de
sdnge.
z\ceasta se poate examina ugor prin palpafie la anirnaleie de talie mic6 (cdine,
pisicl) mai difrcil la animalele de talie marr. Se poate examina gi prin puncfie urmatd
Ei
de recoltarea lesutului splenic, efectuarea unui frotiu, colorarea gi interpretarea acestuia
(splenograntd). Uneori se examineaz[ prin laparatomie exploratoare si ecografiere. Ca
aspecte semiologice se pot int6lni: spienomegalia, splenita purulent[, hemoragia
splenic[, tumorile splenice.

6.3.5. Limfonodurile (limfogangtionii) mamiferelor - reprezint[ sediul

limfocitelor imunocompetente. Examinarea acestora se poate face prin metode generale
(discutate la examinarea sistemului limfatic) qi metode speciale (punclia, adenograma
gi examinarea radiologici).

6.3.6. Amigdalele (tonsilele faringiene) - alcituite din foliculi lirnfoizi

diseminafi sau aglomerafi (lobi), prezente in seria animali doar la porc qi c6ine, se p,rt
examina prin inspecfie, palpafie, punc{ie gi biopsie. Inflamafia acestora se nume$te
amigdalitl (tonsilit[). Extirparea chirurgicalE poarti nurnele de amigdalectomie.

6.3.7. Pllcile Peyer, apendicele cecal, structurile solitare limfoide, structurile

limfoide ale p[slrilor (glanda Harder, diverticululMeckel, amigdalele cecale, sistemul
imun disenrinat - GALT, BALT ) - se examineazi foarte rar in condi;ii practice.
 ?. ST]MIOLOG IA. APARATULU URINAR

Funcfia excretorie se realizpazfl irr cea mai mare parte pe la nivelul aparatului
urinrr (urina), dar tot atit de important pe [a nivelul pielii (banspirafia), aparatului
respirator (COz), tubului digestiv qi ficatului (rnateriilb fecale qi pigmenlii biliari
provenili din hemolizi).
Importanta aparatului urinar in realizarea excrefiei este datd de multipleie
func1ii pe care acesta le rcaliznaz[:
-epurarea sf,ngelui de cataboli{i rezulta{i in urma oxid[rii proteinelcr (uree,
acid uric, creatinE, creatininE, bilirubinfl conjugati, sulfafi, fosfali etc.) 9i elaborarea
urinei;
-asigurarea echilibrului acido-bazic sanguin;
-menfinerea nivelului electroli{ilor sanguini;
-funcfia endocrin[ - realizatd. prin hormoni gi enzime produse de celulele
musculare moditicate de la nivetul perefilor arteriolelor aferente glomerul,ului renal
cum ar fi: renina (care scade tensiunea arterial6), tactorul eritropoetic renal (stimu-
leazl producerea eritropoetinei), urokinaza, prostaglandinele (cu ac{iune antihiperten-
sivi), hipertensinogenul, diverse enzime.
Este de rernarcat faptul cI funcfionarea defectuoasi a altor aparate gi organe se
poate reperouta gi reflecta la nivelul aparatului urinar (in special in compozifia urinei).
De asemenea, aparatul urinar poate fi agresat in diverse grade at6t din exterior (frigul 9i
cflldura exagerate, umezeala, oboseala, suprasolicitErile, alirnentafia deficitar[, lipsa
apei, stresul permanent, alergenii, arsurile pielii gi intoxicafiile externe), oet $i din
interior (produgii toxici rezultati in urma tulburftrilor endocrino-metabolice, bolile
cardiovasculare, respiratorii, digestive, hepatice, precum gi bolile specifice infecfioase,
parazitare qi autoimune).
Aparatul urinar se examineazd, funclional (aprecierea semnelor generale 9i a
celor de organ: rnicfiunea, urina. CES-ul renal) Si fizic (pe segmente: rinichiul,
bazinetul, ureterele, vezicaurinari gi uretra) prin metode generale qi complementare.
SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR 133

7.1. EXAMTNAREA $I ASPECTELE SEMIOLOGICE FTNCTIONAT.E

7. L 1. Semne generale

Din multitudinea sernnelor generale care pot fi atribuite st5rilor patologice de

la nivelul aparatului urinar refinem:
-sindromul uremic (consecutiv retenfiei de uree in sdnge) prez.ent in -
majoritatea afec(iunilor renale, se caracterizea"i prin: transpirafie exageratS, prurit gi
leziuni eczematoase ia nivelul pielii, brongite cronice consecutiv eliminlrii ureei pe la
nivelul pulmonului, mirosul de uree (amoniac) al aerului expirat gi pielii;
-colica (durerea) renali - exprimati prin sindromul de pseudolumbago.
Lumbago (mialgia lombari) presupune dureri gi conftacturi ale musculaturii lombare,
consecutiv unor afecfluni neuromuscuiare;
-edeme -
cu localizare la nivelul pleoapelor, pieptului, zonei venfrale a
abdomenului, scrofului etc.

7.1.2. Semne de organ

7 .1.2.1. MicSiunea (urinarea) Si aspectele semiologice

Micliunea (elimnarea in exterior a urinei de la nivelul vezicii urinare

funcfie subordonatd unor centrii nervogi din cortex, bulb qi miduva sacral6) nu trebuie
confundati cu diureza (procesul de fonnare a urinei la nivelul rinichiului gi eliminarea
acesteia in vezica urinard), proces complex care presupune filffarea sdngeiui la nivelul
glomerulului renal (urina primar6 - care con{ine componente ale plasmei, cu excepfia
proteinelor), resorbiia selectivi a unor componente la nivelul tubilor contorfi proximali
(H2O, glucczi, NaCl, Ca, K, S, fosfafi, 40 % din uree, vitamine, aminoacizi etc.),
secrelia Ia nivelul tubilor nefronului in caz de acidoz6 a ionilor de Ff, iar Tn caz, de
alcalozA a NHg (rol ih reglarea pH-ului), precum gi concentrarea urinei (absorblia apei)
sub acfiunea hormo-nului antidiuretic (ADH - posterohipofizar). Ca atare lipsa
ADH-ului produce diabetul insipid (poliurie cu urinl diluatn) in timp ce excesul
acestuia produce oliguria.
Aspectele semiologice ale mic{iunii se refer[ la frecvenla cu care aceasta se
face, cantitatea de urind eliminati gi modul in care se face urinarea (aparilia urin[rilor
dificile, precum qi a celor involuntare):
-frecven{a:
-polakiuria (pollakiuria, polachiuria) sau polakisuria (pollakisuria,
polachisuria) - presupune o micfiune frecventi gi in cantitate micd. Apare in
cistite (inflamafia mucoasei vezicii urinare), litiazA (calculozi) vezicald etc.;
-oligakiuria (oligachiuria) sau oligalcisuria (oligachisuria) - presupune
o ririre a frecvenfei mic{iunilor. Apare in nefrite acute;
-anuria excretorie (anuria false) - presupune lipsa urinirii gi aparitria
retenfiei urinare v ezicale;
t34 SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR

-cantitatea de urind in 24 ore (depinde de producerea acesteia - diurezd) gi

poate fi:
-normuria cantitate nonnald de urini;
-
-poliuria -cantitate mare de urin6. Apare in diabetul zaharat gi insipid,
nefroze (distrofii ale parenchimului renal);
-oliguria - cantitate micl de urin[ - prezentE in glomemlonefrite;
-anuria secretorie (anuria adevdratl) - Iipsa urinbrii ca urmare a lipsei
diurezei (urina lipseqte gi din vezica urinari);
-micfiunile dificile, grele (disuria/dysuria) - se pot exprima prin:
-tenesme vezicale - presupun adoptarea poziliei de urinare, efbrturi de
urinare, urmate de gtrangurie sau ischiurie ;
-gtranguria - presupune o urinare sub formd de pic[turi sau jet foarte
sublire (apare in afecfiuni aie uretrei: uretrite, calculoz[ uretrali);
-retenfia urinard (ischiuria) - presupune producerea gi refinerea urinei
in vezica urinari (clinic este prezentd anuria) gi apare ?n spasm al uretrei,
leziuni medulare etc.;
-micliuni le im olurrtire:
-enurezisnl (incontinenfa urinarl) * presupune urinare co'ntinui, fErI
adoptarea poziliei de urinare qi poate fi: permanent (continuu) sau periodic (din
cind in c6nd ). Referitor la cantitatea de urini; enurezisul poate fi total (cdnd se
elimini toati cantitatea de urin[ din vezicl) sau pa(ial (c6.nd se elimini nurnai
o parte din urind);
-urinarea in furou -- specific[ masculilor, presupune urinarea f[ri
scoaterea glandului penien in exterior.

7.1.2.2. Urina Si aspectele semiologice

Examinarea urinei permite aprecierea funclionalitilii rinichiului (diureza), a

altor organe (ficat, pancreas, mugchi etc.), precum qi a stf,rii morfo-funcfionale a clilor
urinare. tn condilii practice se face examinarea frzicd, biochimicd, microscopicd qi
bacteriologici a urinei de dimineafi, printr-un grup de teste care poartE numele de
sumar de urind.
Examinarea fizic[
C ulr, are a E i transpar enla
-la toate spbciile urina este limpede (transparenti) qi de culoare galbeni (cu
diferite nuanie de Ia specie la specie), cu excepfia calului la care in momentul
eliminlrii este tulbure (carbonatri qi fosfafi de calciu);
-culoarea rogie - apare in hematurie (globule rogii in urind), hemoglobinurie
(s6nge hemolizat in urinl). mioglobinurie (pigment muscular in urin[);
-culoarea galben-brun sau galben-verde - pigmenturie in cantitate mare (in
icter);
-culoarea brun-negru - in melanurie, ak:aptonurie;
-aspectul opalescent - in lipurie (grdsimi in urind);
-aspectul tulbure - prezenla sirurilor, puroiului, mucusului, bacteriilor,
epiteliilor etc.;
 SEMIOLOGIA APARATULUI LRINAR 135

-incolord - in diabetul insipid.

Densitatea
-normostenurie - densitate normali a urinei;
-hiperstenurie - urini cu densitate mare (concentrat6) - in deshidratiri. diabet
z,aharat;
-hipostenurie - urin[ cu densitate mic[ (diluatn) - in diabet insipid;
-iz.ostenurie - urind cu densitate qi compozilie asemlnitoare plasmei
- in
insuficienfele renale cronice.
Vdscozitatea qi punctul crioscopic - se determinl in laboratoare gi diferd de Ia
specie la specie.
Mirosul
-normal este caracteristic speciei;
-patologic - miros atnoniacal in cistite. de acetoni in cetonurie, fetid in
inflamafii purulente ale aparatului urinar.
Ex aminarea btAghtrnjsa
Examen complex care presupune aprecierea cantitativi sau calitativh a
componentelor organice gi anorganice. normale sau anorrnale urinare, dintre care
exernplific&n:
Albumirutria (proteinuria) - cantitatea de albumin[ (proteini) din urin6. in
condilii norrnale este neinsemnattr cantitativ (practic lipsegte), in timp ce in situafii
patologice este prezenti in cantitate mare, avdnd origine prerenal[ (de filtralie din
piasmd), renald (din parenchimul renal) sau postrenald (falsE - de pe clile urinare).
-
Paraproteinuria * apare in boala lanlurilor grele, mielom etc.
Hematuria, hemoglobinuria, mioglobinuria - apar in afecfiuni ale aparatuiui
uririar, dar gi Ia nivel muscular.
Gltcozuria (glrcozuria, glicuria) - cantitatea de glucozE din sAnge. Aceasti
cantitate este crescutE ?n diabet zaharat sau in tulburdri de fiitrare renal[.
Cetonuria - colpii cetonici (acetona, acidul acetilacetic, acidul betahidroxi-
butiric.) apar in diabet (com[ diabetic[), inanilie, toxicoze. .

.4zoturia (ureouria) - cantitatea de uree din urini. Azoturia poate fi normald;

crescrrtd (hiperazoturie, hiperureourie) - in boli infbcfioase, diabet, intoxicafii: scdzutl
(hipoazoturie, hipoureourie) - in riefrite cronice, boli hepatice sau absent[ (anazorurie,
anureor:rie) - in coma uremicd. Pentru utiliarea eficientd a acestei deterrnindri se
calculeazi indicele Amhard = raportul azoternie/azoturie care in condifii norrnale este
de 1160 - U2A0. tn insuficien{a rinal5 cregte foarte mult azotemia.
Acidul uyic - cregte in gutd (la pdsiri gi ciine), leucemie, arsuri.
Creatina (creatinuria), creatinina (creatininuria) - cresc in atrofii musculare.
Acidul hipuric, indicanwria, lipuria, fenaluria -- se modifica in situafii
patologice.
('choluria, coleuria) (chole : bild) * prez€nta pigmenlilor hiliari in
^coluria
urin6. in condilii nonnale se glsegte uobilinogeo'.*. poate fi ciescut (in afecliuni
hepatice gi hemolitice) sau scizut (in obstrucfie biliard). Bilirubina apare in icter.
' Colalwia (cholaluria) - prezenfa strrurilor biliare in urinf (taurocolatul de
sodiu, glicocolatul de sodiu), in special in icterul mecanic.
Piuria - prezanta, puroiului in urini.
136 SEMIOLOGIA APARATLTLIJI URINAR

Aminoaciduna - cantitatea de aminoacizi liberi din urin5. fn condilii normale

aceasti cantitate este foarte mic[, dar cregte in unele boli congenitale. Determinarea
acestora se face prin cromatografiere.
Din urini se mai pot face determinlri privind prezenta gi cantitatea enzimelor
(lizozim, amilaz6, hidrolaze, transferaze), h<lrmoniior (estrogeni. androgeni, cortico-
suprarenali), vitarninelor (vitamina C, B), electrolitilor (Cl, Na. NaCI, Ca, K, Mg, NHa,
fosia{i, sulfali etc.).
Examinarea microscopici (examinarea sedimentului urinar)
Obligatoriu in bateria de teste privind sumarul de urin6 se include gi exami-
narea sedimentuiui urinar, sediment care poate fi:
-anorganic (mineral) - sub formi de cristale specifice (carbonatul de Ca,
sulfatul de Ca, oxalatui de Ca, fbsfatul de Ca, fosfatul amoniaco-magnezian) sau amorf
(f5rd fonni geometric6) - prezent in condilii normale sari patologice:
-organic:
-neorganizat - sub formd de cristale specifice (acid uric, acid hipuiic,
urali de sodiu sau de amoniu, colesterinI, amirroac,izi - Cistin[, leucin6, tiro-
zin[, xantind etc.).sau amorf;
-organizat - sub formd de celule izolate (epiteliale, leucbcite, eritro-
cite, spermatozoizi, bacterii), cilindrii urinari (cilindrurie) - mulaje de celuie
sau proteine precipitate provenite de la rrivelul tubilcr distali (cilindri hialini,
glanuloqi, fibrogi, grlsogi, epiteliali, hematicilhemoragici, leucocitari/
purulenti, cerogi, biliari, bacterieni), cilindroizi (asemlndtori cilindrilor dar de
dinrensiuni foarte mari) sau pseudocilindrii (rnucogi, calcari, cu ura!i).
Examinarea sedimentului urinar permite punerea in evidenll a douf, categorii
de cornponente qi anume:
-cr:mponente normale (ex. acidui uric. ureea, urafii etc.) -. care devin ins6
anormale (patologice) cdnd cantitatea acestora cregte sau scade peste lintitele
normale;
-componente patologice (ex. prezenla cristalelor de cistind, leucinl, tirozinh
etc.) - 9i care nu se gisesc ?n condilii fiziologice in urind.
Examinalga bacteriologici (urocultura) - se face din urina de dimineali,
recoltati steril. Este foarte util6 in infec{iile bactericne ale aparatului urinar, permifand
izolarea gi identificarea agentului patogen, precum ;;i stabilirea sensibilitdlii acestuia la
antibiotice (antibiograma).

7.1.2.3. Examinarea capacitdyii funclionale a rinichtului (coejicientut de

epurare sanguind = CES-ul renal, Clearance-ul renal)

intrucit este o probl agresiv[ pentru intregul organism gi in speeial pentru

rinichi (modificl func{iile renale), aceasta se executd practic la sfhrEitul exanrinhrii
aparatului urinar, deci dupi examinarea frzicraa acestuia.
Practic, se verifici timpul de debarasare a sAngelui de o anumiti sr:bstan{5
administrati infiavenos, dar care sI se elimine pe la nivelul rinichilor gi deci si apara in
urind (proba se numeqte cromodiagnostic). Substangele utilizate in cromodiagnostic
 SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR t37
(ex. albastru de metilen, inulina, manitolul, tiosulfatul de sodiu, acidul paraamino-
hipuric etc.) trebuie s[ aib6 anumite calitdii:
-si nu aibi prag renal (s[ nu se resoarbi la nivelul tubilor renali);
-sd se eiimine numai pe la nivelul rinichilor;
-sd nu se absoartri in alte tesuturi;
-sd nu se metabolizeze in organism;
-sd nu fie toxice;
-sE poati fi dozatd.in sdnge ;i urind.
Clearance-ul este redus in glomerulonefrite acute gi cronice, pielonefrite
cronice, insuficienfe renale acute etc.
Actualmente Clearance-ul renal se practici gi orin dozarea constituentilor
normali ai urinei (ex. dozarea creatininei sau ureei din sange pi urind).

7.2. EXAMINAREA $I ASPECTELE SEMIOLOGICE FIZICE ALE APARATULUI

URINAR (RINICHI, URETERE, VEZTCA LIRINARA, URETRA)

7.2. tr. Rinichii

Inspeclia - permite evidenfierea nurnai a semnelor indirecte, ca de exemplu:
-pseudolumbago (durere renal6) -- mers {eapin, cu trenul posterior deviat
Iateral, cifozi etc.;
-paraplegii- consecuti'r rinichiului mirit in volum ce preseazd pe plexul solar;
-guta la plsiri. c6ine apare c6nd metabolismul protidic esie modific at, iar
- -
acidul uric in cantitate mare se cristalizeazh,in diverse zone (Lx. in articuialii).
Palpayia - se poate aplica transabdominal (la animalele cleklie micd) sau
transrectal (la animalele de talie mare) gi pune evidenll:
?n
-sensibilitate dureroasi crescuti in: nefriti (inflamafia rinichiuiui), pieliti
(inflamalia bazinetului), pielonefriti (inflamalia rinichiului gi a bazinetului), glomem-
liH (inflarna{ia glornerulului renal), glomerulonefriE (inflamilia glomerulului lenal gi a
celcrlalte componente renaie);
-fbrma qi dimensiunea, modificate in: nefromegalie (rinichi mare), hidronetio-
zi (acurnulare de lichid la niveh-ll bazinetului), fumori renale, chiqti renali (frecvent
apar rinichi polichistici), urolitiazi (calculoz{) bazinetalE sau la nivelul calicelor,
scleroz[ renalE (rinichi rnic);
-poziqia rinichilor - frecvent se constati ptoza renall unilateralE sau biiaterala
(deplasarea rinichiului din loja renal6)
- in tumori renale, hidronefrozd, calculoz[
masiv6 bazinetalf, sau chiar dupd un efbrt susfinut c6nd un asemenea rinichi poate fi
-
confundat cu coprolite, testicul sau ovar ectopic;
-consistenfa rinichilor - crcscuti in tumori, sclerozi renald, scdzutE. ?n
hidronefrozi.

7.2.2. Ureterele
Examinarea acestora, dificili de altfel, se poate face numai prin palpafie
transrectall (la animalele de talie mare) gi transabdominall (la animalele de talie ,i.i;,
punAndu-se in evidenf[ deformdri date de calculozd (litiazd ureteral[),
fibrin6, ct
de sange sau sensibilitatea ureteral[ crescutE in inflamafii (ureterite). "aguii
138 SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR

'l.2.3.Yezica urinarE
Inspeclia - pune in eviden{5 deformarea abdomenului (in special la animalele
de talie mic6), cifoza lombar[, hematuria terminalh, polachiurie, urinE tuibure etc.
Palpalia - transabdominal (la anirnalele de talie micn) gi transrectal (la
animalele de talie mare) permite stabilrea poziliei, dimensiunii, formei, sensibilit[fii
dureroase (?n inflantafii = cistite) qi consistenlei (elasticl in retenlii urinare, tare in
litiazd vezical6). La apisarea vezicii urinare se declanqeaz[ micfiunea. Aceasta nu
trebuie fficuti brutal pentru evitarea ruperii perefilor vezicali.
Cregterea dimensiunii vezicii urinare apare in retenlii urinare vezicale qi poate
fi produsi de: calculozd uretralE gi vezicald, spasfir al gdtului vezicii urinate,- paralizia
perefilor vezicali.
ingrogarea peretilor vezicii urinare apare in cistite c:ronice, tumori (papilo-
maIozA, carcinom etc.).

7.2.4. IJretra -. se examineazi prin palpa{ie at6t la ferneli cAt gi la mascul.

Inflarnafia mucoasei uretrei se numeqte uretriti.

Uroliliaza (litiaza urinarl, calcuioza urinarfl) - termen general care presupune

prezenta calculilor (grec. iithos = piatri) (concrefiunt solide fcn'mate prin aglomerarea
substan{eft:r organice sau minerale) la. nivelul aparatului urinar. Urolitiaza ss poate
intAlni la nivelul: rinichilor (nefrolitiazfl), bazinetului (pielolitia:26), ureterelor (uretero-
litt azi), v ezic ii urinare (c i stol itiazl) sau uretrei (uretrol itiazd).

Examinarea aparatului urinar prin melode complementare

-cateterismul - permite examinarea cu ajutorul cateterelor din plastic, flexibile,
a uretrei cAt gi a vezicii urinare, atAt la femeld (ugor de realizat) c6t qi la mascul (mai
dificil, necesitdnd anestezie epidural&). Se pot pune in evidenfE spasme uretrale precum
qi prezen{a calculilor:
-endascopia vezicii urinare (cistoscopia) - practicabild numai la femele,
perrnite exam inarea intern[ a v ezicii ur inare ;
-exarninarea radiologicd - numai radiografic prin utilizarea contrastului
natural, cet $i folosind anumite substanle de contrast (urografiere). Urogratierea se
poate face ascendent (cAnd introduoeree substanfei de conhast se face pm cateterism
vezical) sau descendent (c6nd introducerea substan{elor de contrast iodate se face pe
cale intravenoasl - U.LV.).
-ecografierea - utilizatl llecvent la animaiele de talie mici (cfline, pisic6)
permite o buni examinare a rinichilor roi vezicii urinare, punffnd in evidenlE modificiri
topografice, de dirnensiune si structurale, litiazi etc.
-laparatomia exploratoare --utilizatS rar qi numai la animalele de talie mica.
 8. SEMIOLOGIA APARATULUI GENITAL

intrucflt acest aparat este obiect de studiu al Reproduc{iei, in acest capitol vom
analiza doar metodologia general[ de examinare qi principalele aspecte semiologice
specifice ale aparatului genital mascul gi femel.

8.i. APARATLTL GENITAL MASCUL

Acesta se examineazi atittfunclionat (prin verificarea reflexelor) cdt qifizic, pe

segmente gi anume:
-gonadele (testiculele) gi pu n gile scro+.ale :
- -testiculul - prezinfi o functie exocrind (gametogenezalspermatogene-
za * producerea soermatoz,oizilor) prin tubii serniniferi, func,tie coordonati de
hormonui gonadotrop anterohipofizar Si altz endocrind * produc6toare de
hormoni sexuali androgeni (testosteronul, androsteronul) cu rol in aparilia
caracterelor sexuale masculine, in comportamentul sexual, in spermatogenezI
pi ?n activarea glandelor anexe ale aparatului genital mascul;
-c[ile genitale (spermatice): canalul epididimar (epididimul), canalul defbrent
gi canalul ejaculator; canalul deferent allturi de vasele de s6nge, nervi, muqchiul
cremaster qi meizou formeart cordonul testicular;
-segmentul comun urogenital: uretra gi penisul
-penisul este organul copulator masculin, format dintr-un corp qi
glandul penien, acoperite de piele (prepu{, fruou). Ca particularitIli, penisul de
taur gi vier prezinth ,,S" penien, in timp ce la c6ine gi motan este prezent osul
penien;
-glandele anexe - glandele veziculare, prostata gi glandele bulbo-uretrale:
-glandele vezicale (veziculele seminale) -
secret6 unele componente
ale spermei (glico-proteine, fi-uctoz5, acid citric) gi este rezervorul de spermd
intre doul ejaculiri. Lipsesc la carnasiere;
140 SEMIOLOGIA APARATUI-UI GENITAL

-prostata - secrete glico-proteine, lipide, pigmenli, fosfataze, lecitin['

spermin[;
-glandele bulbouretrale (glandele Cowper) - secretd un licliid rnuco-
proteic. Lipsesc la c6ine.

8. i. l. Aspecte semiologice func{iomale

Veril'rcarea funcliilor sexuale masculine presupune verificarea reftrexelor,

prezenta psihopatiilor, a sterilitSlii 9i exarninarea spermei.
Verificarea re(lexelor se face obligatoriu in pl'ezen{a fenrelei in cilduri,
unn6rind:
-refle.xul de erectie - mdrirea volumului (turgescenfa) qi rigiditalii penisului,
sub acfiunea centrilor nervogi sacrali:
-absenta acestui reflex se constati in urma skesului, epuizdrii,
al imentali ei defi citare, u nor boli i n fecfioa.se ;
-exagemrea acestui reflex ipriapism) - presupulie o erecfie penna-
nenti gi dureroasa, c,auzatide afectiuni ale sistemului nerv-os, uretrite. cistite;
-re-flexul de imbrdliEare (saltul pe femel6):
-absenla sau realizarea cu dificultate a acestuia se constata in afecfiuni
ale mentbrelor posterioare qi coloanei vertebrale;
-reJlexul de imperechere (impreunare. copulafie, iritromisiune, coit eto.):
-acesta n',r se realizeazi in afecfiuni ale penisului (inflarnatii, tumori)
sau se realizeazl deviat (pen'ersiunile sexuale);
-reflexul de ejaculare - eliminarea spermei (ejaculatului) in interiorul organe-
lor genitale femele, sub ac{iunea centrilor newoqi lombari:
-absen{a ejaculBrii - in afec{iuni nervoase, obstrucfii pe canalele sper-
matice sau cdnd animalul este prea tindr sau prea bdtr0n;
-ejacularea precoce sau tardivl;
-spermatoreea - scurgerea spermei in lipsa actuiui sexual;
-spermaturia - prezenla spennatozoizilor in num[r mare in urinl;
-epuizarea sexual[ (temporar[) - la taurii de reproducfie.
Tot in semiologia funcfionalS trebuie incluse psihopatiile sexuale qi sterilitatea
masculini.
Psi hopati ile, seruale.'
-satiriazisul (satiriazi) - exagerarea instinctului sexual masculin,
acesta devenind violent gi periculos atit pentru femeii cit gi pentru proprietar;
-perversiuniie sexuale, cutrn ar fi masturtrafia (onanismul) - oblinerea
ejacullrii prin excitalie artificiala (mai fiecvent intAlniti la c6ine, anndsar, vier
gi taur) gi hon:osexualitatea - relalii sexuale cu partener de acelagi sex;
Sterilitatea masculind (irnpotenla sexuall) poate fi:
-adevhratl (propriu-zisE), cAnd testiculul nu produce sperrnatozoizi (in
infantilism genital" inflamalii la nivelul testiculului, dupi castrare);
-fals6, c6nd sperma nu este depus[ in organele genitale femele.
Funclionalitatea testiculului se verific[ qi prin examinarea produsului acestuia,
respectiv examinarea fizicl (cantitate, culoare, densitate, miros), biochimic6 (pII, sub-
 SEMIOLOGIA APARATULUI GEMTAL 141

stante organice gi anorganicg enzime, vitamine), microscopicl (num[ru] gi miqclrile

spermatozoizilor) qi bacteriologici (prezenfa germenilor patogeni) a spermei Ca
aspecte semiologice mai importante putem intfllni:
-aspermia (aspermatismul) - I ipsa spermei (ej aculatului);
-oligospermia - cantitate micl de sperm[;
-azoospermia - lipsa spermatozoizilor din spermtr;
-oligozoospermia - pugini spennatornizi in spermE;
-necrozoospermia - spermi cu spermatozoizi morfi;
-aspermatogeneza -
tulburare cantitativi (numdr redus de spermatozoizi) pi
calitativi (spermatozoizi anormali) Ia nivelul spermei;
-spermatozoizi anormali in special cu moditiclri vizibile la cap
(macrocefalie, microcefalie) gi coadi (coadd dubl[ sau lipsa acesteia).

8.1.2. Aspecte serniologice fizice

-Scrot: dermatite, hematoame, p16gi, hernii ingvino-scrotale, hidrocel (coleciie

seroasb la nivelul scrotului);
-Testicul: orhiti (inflamatia testiculului), anorhidia (absenfa congenitala a
ambelor testicuie), monorhidia (prezenga unui testicul), criptorhidia unilateralS sau
bilateralE (necobordrea din abdomen in pungile testiculare a unuia sau a anbelor
testicule), tumori, spermatocel (gonocel) - dilatalie chisticl a epididimului sau
testiculului cu acumulare de spermi;
-Epididim: epididimita (inflamafia acestuia), orhiepididimita (inflamafia testi-
culului qi epididimului);
-Cordon testicular (funicular): funiculita (inflamatia cordonului in special dupl
castrare), hemoragii (dupd castrare : orhidectomie);
-Penix balanita (inflamalia penisului), balanopostita (inflama{ia penisului gi a
fefei interne a furoului), paralizia penisului, fractura osului penien (la c6ine, cotoi),
prezenla pkigilor qi tumorilor;
-Furou (prepu{): firnoza (ingustarea orificiului prepufial), postita (inflamatia
prepufu I ui), prezenla sc urgerilor (sAn ge, mucus, puroi );
-Glande:
, -glandeie veziculare (vezicule seminale) - spermatocistita (veziculita)
presupune infl amafia acestora;
-
-prostata prostatita (infl amafia prostatei), prostatomegalia (h ipertro-
fia glandei), adenomul de prostatE, chiqtii, abcesele;
-glandele bulbouretrale - cou,perita (inflamafia acestor glande).

8.2. APARATUL GENITAL FEMEL

Examinarea aparatului genital femel se face atit din punct de vedere func,tional
(ciclul sexual, gestatrq lactafia, laptele) c6t gi fizic, pe segmente:
-vulva (labiile vulvare, clitorisui, orificiul vulvar), dar gi regiunea perivulvard,
bazinul, crupa gi fesele;
t42 SEMIOLOGIA APARATULUI GENITAL

-vestibulul vaginal (mucoasa gi glandele vestibulare mari qi mici):

-vaginul (mucoasa vaginali, membrana himenal[);
-uterul: gitul uterin (colul uterin. cervixul), corpul uterin, coarnele uterine -
formate din mucoasi (endometru), musculoasd (miometru) qi seroasE ;
-oviductele (salpinxul, trompele): corpul oviductului 9i pavilionul trompelor;
-ovarele - cu F.rnclie exocrind (gametogenezdlovogenezd = producerea
ovulelor) gi funcfie endocrind (producdtor de eshogen qi progesteron) - cu rol in
producerea ovuiafiei qi a cildurilor, a caracferelor sexuale feminine, dezvoltarea
glandei mamrue gi menfinerea gestafiei.
La suprafap ovarului, ?n funclie de evolufia ciclicd a acestuia, se pot pune in
evidenfi:
-folicuii ovarieni: primari, secundari, terfiari (cavitari, veziculogi). Foliculii
te(ia.ri se pot maturiza (foliculul De Graaf) gi se produce dehiscenfa foliculard
(eliberarea ovulei in pavilionul trompelor). Cdnd maturiizarea nu este urmatl de
eliberarea ovulei se produce chistul folicular (cavitate cu lichid folicular, hormoni qi
ovul ciegenerat);
-corpul galben (luteus):
-progestativ (ciclic) - care in absen{a fecunda{iei se trhnsformi in
aproximativ l8 zile in corp albicans (cicatrice). CAnd corpul galben ciclic nu
este lizat (luteolizl) apare corpul galben persistent;
-gestativ - prezent pe aproape intreaga perioad[ de gestatie (produce
progesteron cu rol in menfinerea gestafiei).
Glande anexe: glanda mamari (mamela, ugerul) este acoperitl cu picle gi
men{inuti in z-ona abdominali printr-o capsuld mamar[. Laptele, produs de fesutul
glandular (lactogeneza) se varsl prin intermediul unor canale in srnusul galactofor
(cisterna mamar[) de unde prin sinusul mamelonar gi canalul papilar este elirninat in
exterior pe la nivelul orificiului mamelonului.

8.2. 1 . Aspecte semiologice func{ionale

8.2.1 .1. Ciclul sexual (estral)

Aparatul genital femel are o activitate sexuald ciclicd (ciclul ovarian. ciclul
sexual, ciclul estrai, ciclul ovulator) - cdnd al[turi de ovulalie apare gi instinctul gene-
zic (dorinla de impreunare, cdldurile, libidoul). La cea rnai rnare parte a animalelor
domestice ciclul este lunar (femele policiclice, poiiestrice) cu ercepfia c6{elei qi pisicii
care au doud cicluri pe an (femele diciclice). Animalele sdibatice au un singur ciclu pe
an (femele monociclice).
Ciclul sexual Ia animale are practic doud faze:
-faza fblicularl (cuprinde proestrul qi estrul) - in care este prezent libidoul gi
ovulafia spontan[ (la majoritatea femelelor) sau provocat[ de copulafie (la iepure"
pisic6, dihor). In aceasti faz5 se secretd foliculin[ gi estradiol:
-faza lutealdlluteinicd (corespunde metestrului) - presupune aparifia corpului
galben gi secrefia de progesteron.
SEMIOLOGIA APAP.ATULUI GENITAL 143

Verificarea instinctului genezic se face in prezenfa masculului, putdndu-se

constata:
-anatlodizia : frigiditatea (lipsa dorinlei sexuale) - dati de tulburlri hormo-
nale ovariene qi exprimat[ clinic prin cicluri neregulate, iipsa ctrldurilor sau cdlduri
liniqtite (indiferen[i fa{i de mascul);
-rimfomania : hiperfoliculinismul (exagerarea patologicri a instinctului gene'
zic) - dorinfi exagerati de irnperechere prezent[ in tulburdri hormonale ovariene gi
psihice.

8.2.1.2. Gestayta

Gestafia este etapa cuprinsd tntre nidafie (implantarea embrionuiui in mucoasa

uterin6) gi parturilie (nagtere, frtare).
Ca aspecte semiologice putem intAlni:
-sterilitatea feminini (infertilitatea, infecunditatea) - irnposibilitatea de a se
reproduce, prezentl in caz cle hipoplazie ovariani, intersex (hermafroditism - prezen,ta
la acela5i animal a organelor genitale masculine gi feneinine), freemartinism (nedezvol-
tarea organelor genitale femele in caz de sarcini gemelarE, cu produgi de sex diferit),
anovulie;
-prelungirea gestatiei - poate fi fiziologici (cAnd f6tul este mascul sau la
pluripare) sar: patologicE (in distocii).
F'itarea la termen gi ugor se nume$te frtare eutocici, in timp ce lEtarea
dificill, greoaie se numeste distocic6 (distocie), care poate avea cauze materne
iangustia pelvin[, fracturi de bazin consolidate defectuos) sau fetale (fEt prea mare,
pozi{ii anormale, rnoartea iEtului etc.);
-scuftarea gestaliei - se poate produce prin fbtare prematur[ (cAnd fttul este
viabil) sau prin avort (cdnd produsul de conceptie este moft sau ndscut viu, dar
neviabil) Av'rrtul poate fi de ou, de embrion sau de fEt;
-durerile false - eforturi premature de fttare, dar fir6 eliminarea fItului;
-retenfia piaeentar[ - retinerea placentei dupd fEtare, complicat[ frecvent cu
intbctii la nivelul uterului.

8.2. t .3 , Lactayia Si laptele

L)actalia -presupune producerea gi eliminarea lapteluilcolostrului de citre

gianda inamard dupl fEtare.
Ca aspecte semiologice se pot conskta:
-agalaxia, * glanda rnamard nu secreti lapte, cu toate cE este in perioada de
lactalie (ex. agalaxia contagioasi a oilor = rtrsfugul alb);
. -hipogaiaxia - eiirninarea unei cantitdfi reduse de lapte;
-retenfia laptelui - relinerea laptelui ?n cisterna marnarl;
-galactoreea (lactoreea) - eliminarea continu[ a laptelui (incontinen{i lactati),
prezentE in leziuni ale sfincterului papilar;
-
-lacta{ia nervoas[ lacta{ie seroasf,, flrd gestatie gi fttare (in falsa gestafie la
cillea).
144 SEMIOLOGIA APARA'TT]LUI GENITAL

Laptele - este produsul de secretie al glandei mamare, iar examinarea lui

pennite eviden{ierea modificdrilor atdt la nivelul acestuia cdt gi la nivelul mamelei.
Examinarea laptelui se face fizic, biochimic, microscopic gi bacterioiogic.
-Examinarea fizicd:
-culoarea - albb in condilii normale, poate deveni galben6 (in mamite,
icter") sau rogie (prezenga s6ngelui);
-mirosul de urin6, de petrol, de medicamente;
-
-gustul - sirat ?n perioada de cllduri;
-viscozitatea - apoasl in mamite, rnucoasi cind este prezeni puroiul;
-coagulabilitatea - se apreciazi cu ajutorul cheagului sau prin fiertrere.
-Examinarea biochimicd:
-cantitatea de proteine, lipide, glucide:
-pr ezenla enzimelor lactice.
-Exam inarea microscopic[:
-prezenta globulelor roqii in hemoragii;
-prezenla leucocitelor in numir mare in infecfii ale marnelei.
-Exam inarea bacteriblogic6:
-bacterii lactice nornrale;
-bacterii patologice (E. coli, M. tuberculosis, streptococi etc.).

8.2.2. Aspecte semiologice fizice

Examinarea segmentelor aparatului genital femel se poate face atit de ia

exterior (inspeclia extern6, palpa[ia transrectalE) cdt 9i din interior (inspecfia interni
dupd utilizarea speculumului, palpafia, sondajul, amprentarea, raclajul, biopsia, endo-
scopia vaginal[, fotocolposcopia, ecografierea etc.).
-Inspec[ia exlernd a regiunii periwtlvare, vulvei, bazinului, crupei, feselor gi
inspecyia internd a vestibulului gi vaginului pot evidenfia:
-secretii:
-fiziologice - de cilduri. de gestafie, dup[ fttare (lohii);
-patologice - ?n retenfii placentare sau inflarnagii;
-modificf,ri de dimensiune, form5 qipozitie a bazinului (angustia
pelvind etc.) ducAnd la aparilia distociilor;
-strictura vaginali - micgorarea lumenului vaginal ccnsecutiv irrfanti-
lismului genital sau cicatricelor prin fftdri distocice;
-modificEri ia nivelul mucoasei vulvare, vestibulare gi vaginale: infla-
mafii (r,ulvite, vestibulite, vaginite), deformlri (edernul vulvar,
irrfi ltraliile perivulvare, inversiunea vaginalE, prolapsul vaginal,
prolapsul uterin), fistule, pligi, ulcere. chigti, tumori.
-Palpalia externd (trarcrectald) a cervixului, uterului, coarneior uterine.
oviductului, ovarelor qi palpapia internd (exploralia St tuqeul vaginal) a vulvei,
vestibulului vaginal, vaginului gi cen ixului, pennit stabilirea mErimii, forrnei, poziliei.
consisterrtei, sensibilitiilii dureroase, temperaturii, urniditilii acestor segmente, precum
gi precizarea diagnosticului de gestalie.
 SEMIOLOG IA APARATLILUI GENITAL 145

Ca aspecte semiologice se pot int6lni:

-modificlri de sensibilitate gi temperaturd prezente in inflamafii: cervicite
(inflamalia cervixului), endometrite (inflamafia endometrului), metrita (inflamafia
uterului), salpingita (inflamafia oviductului), piosalpingita (inflama{ia purulentd a
oviductului), ovarita./ooforita (inflamalia ovarului), salpingoovarita (anexita) (inflama-
{ia oviductului gi ovaruiui);
-modific6ri de mtrrime, formi gi pozilie:
-la uter: piometrul (inflamafia purulentE a uterului), preznnfa cicatri-
celor, tumorilor gi deformtrrilor date de gestafie;
-la ovare: prezenta foliculilor, corpilor galbeni, corpilor galbeni persis-
ten{i, chiqtilor foliculari, hipoplaziilor ovariene (nedezvoltarea ovarului);
-Sondajul - fistulelor qi pllgilor;
-Arnprentarea, raclajul Si biopsia - pentru examinarea histopatologicd;
-Endoscopia vaginald si uterind (colposcopia) - permite examinarea mucoasei
vaginale gi uterine;
-Fotocolposcopia - pennite fotografierea mucoasei vaginale pi uterine;
-Laparatomia exploratoare - utilizati in special in conditii patorogice;
-Examinarea radiologicd gi ecogra/ierea *
permite eviden,tierea f-etuqilor
morli, precum qi stabilirea diagnosticului de gestafie.

E.xaminsre a fizicd a glandei manlare

-inspecfia - intereseazi dimensiunea, forma gi culoarea pielii glandei mamare,
atAt in repalts cAt gi in perioada de lactafie;
-mdrirea glandei mamare * in edem mamar) abcese, flegmoane,
turnori, retenlie lactatL, infl amaiii (mamitS/mastiti);
-micgorarea glandei mamare - in repaus mamar, in mamite cronice
(atrofii);
. -deformilri lacalizate - eruplii, cicatrici, pligi, hernatoame, chigti,
calculi de lapte, papiloarne;
-culoarea -. rogie in congestii gi inflamatrii, neagrl in gangrene (ex.
r6sfugul negru ai oiior);
-palpa{ia - evidenfiazd sensibilitatea crescut[ in inflama{ii, limfonoduli
rehornamari mirifi in volum Ei durerogi sau nu, in inflamafii acute sau cronice mamar€;
-proba mulgerii - permite verificarea permeabilititrii canalului galactofor,
canalului papilar gi a sfincterului papilar prin mulgere. in situalii patologice se pot
int6lni obstrucfii, ingustiri (stricturi) sau imperforare congenitall;
-sondajui - permite verificarea permeabilitlfii canalului papilar cu ajutorul
unor sonde canulate;
-puncfia - utilizati tn situa{ii speciale;
-examinarea radiologicS cu substanle de contrast (mamografierea)
examinarea mamelei in special pentru punerea in evidenfd a turnorilor.
- permite
 9. SEMIOLOGIA AI'/\trL{TLILUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor are rol in susfinerea pi deplasarea animalului fiind alcituit

din oase, articulafii, tendoane, ligamente, teci, mu;chi, vase de sfiLnge, nervi, copite,
ongloane, gheare, unghii.
Examinarea aparatului locomotor se face atdt funcfional, cAnd se apreciaz[
pozilia animalului in deplasare (prezen{a qchiopiturilor, rdm6nerea in urma tu-'rnei,
aparilia durerii) qi in repaus (pozilia membrului fap de sol, lipsa de sprijin pe sol), c6t
qi fizic (examinarea pe componente a aparatului locomotor).

9.1. OASELE

Structura de bazi a. aparatului locomotor este osul. format din substantd

fundarnentalE (oseind) gi celule (osteoblast, osteocit, osteoclas't). Dup[ form6, oasele
pot fi lungi (cu doui epiftze articulare din lesut spongios, doul cartilaje de cregtere, iar
intre ele diafiza din fesut compact), scurte (carpiene, tarsiene) qi iate (craniu). Cea mai
mare parte a oaselor aparatului locomotor sunt oase lungi, care de la exterior spre
interior prezinti urmitoarele componente: periost, compact[, endost, canalul rnedular
cu mlduva osoasi (roqie, galbenE sau cenuqie). Osteogeneza (procesul de osificare -
desmal5 sau encondrulllcartilaginoasd) este controlati de hormonii somatotrop,
paratiroidian, tiroidian gi gonadotropi in asociere cu vitaminele I)2, A gi C.
Examinarea oaselor se poate face prin inspecfie (semne directe gi indirecte),
palpa[ie (integritate, rezistenlE, mobilitatea unor segmente, prezenta crepita{-iei osoase
qi a sensibilitElii dureroase, defbrmf,ri ale ,tesuturilor de acoperire). examinarea
radiologicd (forma, pozifia, structura gi fracturile osoase), biopsia (examinarea
histopatologici), examinarea sdngelui qi urinei (cantitatea gi raportul Ca/P).
Aspecte semiologice:
-osteopatia - orice afecliune la nivelul osului;
-fracfura osoasl - ruperea sau spargerea unui os; fracturile se pot clasifica:
SEMIOLOGIA APARATIJLUI LOCOMOTOR 147

-din punct de vedere clinic:

-deschise (cu capetele osoase iegite prin piele) sau inchise;
-totale sau parfiale;
-ep iti zare, diafizar e, ap ofrzarc sau arti c ul are ;
-prin tasare (la oasele scurte);
-dup5 linia de separare:
-cornplete:
-deschise (cu capetele osoase ieqite in plagi);
-inchise (ftri plag6): transversale, obiice, Iongitudinale, cu
deplasare (prin angula{ie, prin rota{ie, prin suprapunere), cu
fragmente (eschile) numite gi fracturi cominutive;
-incomplete: fisuri, fracturi in,,lemn verde", fracturi prin infundare.
Remedierea fracturilor presupune fie imobilizarea osului fracturat (cu atele sau
bandaj ghipsat) sau intervenfia chirurgicalE (osteosinteze metalice - tije, cerclaj, plSci
etc.). In general osul fracturat, bine imobilizat se vindeci prin formarea de calus osos.
Cind imobilizarea este deficitar[ se fonneazi un calus cartilaginos, care permite
migcarea celor doud capete fracturate qi aparilia pseudoarffozei (pseudo-articulafiei).
ExistE situalii cind acest calus osos poate fi vicios (deformant) sau exuberant.
-periostita (reacfia periostali) - inflama{ia periostului in urma unui traumatism
.sau prin propagarea unei infeclii,localbate sau generalizate;
-osteita - inflamafia {esutului osos (ex. inflamalia vertebrelor = spondilitl);
-osteomielita - inflama{ia tesutului osos qi a mlduvei osoase;
-osteocondrita - inflamalia fesutului osos gi a cartilajelor articulare;
-osteoaffrita - inflama{ia capetelor articulare gi articulafiei;
-osteodinia (ostealgia) - durere osoasl prezentd in fracturi, rahitism;
-osteodistrofia - distrofia osului (ex. spondiloza - degenerarea vertebrelor gi a
discului intervertebral);
-osteoporoza - rarefiere osoas[ produs[ prin insu.ficienta oseinogenezei gi
lSrgirea canalului medular;
-osteofibroza - osteopatie chimiodisfrofici caracterizatd de lipsa osteoclastetror
gi metaplazia fibroasl a m[duvei (ex. boala capului rnare);
-osteonecro za -- necroza fesutul ui osos;
-osteoliza- lizi osoasl (resorbfie de fesut osos) atdt prin lipsa de minerale cAt
gi de ,tesut osos (apar spafii goale, lacunare)(ex. epifrzioliza capului femural);
-osteohalistereza* demineralizare osoas[ lent[ p0nd la osteolizi;
-rahitismui - osteopatie chimiodistrofic[ a tineretului, caracterizati prin
carenfa in vitamina D qi lipsa mineralizirii oaselor (la radiografie -,,oase de stic[[");
-osteomalacia - osteopatie chimiodistrofic6 caracteizatl, de demineralizare
osoas[ la adulte (rahitismul adultelor);
-hiperostoza - hipertrofia'sau hiperplazia unor zone osoase;
-osteofitoza - formafiuni osoase ?n jurul zonelor articulare (frecvent la coloana
vertebralI - osificarea ligamdntului intervertebral ventral la animalele in vdrstii);
-exostozele - excrescente osoase la suprafafa unui os (,,oase moarte" - in
special la rnernbre): spavanul (la jaret), oscioarele, curba (osul caprei), jardoul,
jardonul, formele, suroul etc.;
148 SEMIOLOGIA APARA'TUT,UI LOCOMOTOR

-enostozele * proliferIri osoase delimitate, in interiorul cavitii,tilor (cavitatea

craniand, canalul vertebral);
-discondroplazia (osteocondrodisplazia) - osificare precoce a cartilajului'de
creqtere (la plsiri este datd de lipsa de mangan, iar la celelalte specii este ereditarl);
-acondroplazia (condrodishofia fetald) - def-ect de osificare encondmld
congenital6 (nanism);
-displazia osoasi (osteodisplazia) anomalie de dezvoltare a osului caractenzatl
fie prin rarefiere, fie prin condensare osoasl cu neregularitlfi (in special la craniu gi
coloana vertebralf,);
-agenezia osoasl - lipsa congenital[ a unui segment de os sau a unui os intreg
(ex. agenezia cavitilii acetabulare, agenezia dentarl, agenezia falangienl etc.);
-hipogenezia osoasi - dezvoltarea insuficienti a unei po(iuni osoase;
-osteomul- tumori osoasE benign5;
-osteosarcomul - tumori osoasi maligtti.

9.2. ARTTCULATIILE

Legitura intre oase este asigurati de articulafii (mobile, semimobile qi fixe)

formate din cartilaj articular qi capsula articularE. Examinarea acestora se face prin
inspeclie (mirimea, mobilitatea), palpafie (pozilia capetelor osoase, temperatura gi
sensibilitatea), radiografiere simpli sau cu substan{e de contrast - artrografiere
(evidenfiind pozilia, fonna qi mlrimea capetelor articulare), ecografrere, punctie
articularl (artrocenteza) qi examinarea lichidului de puncfie.
Aspecte semiologice:
-artropatia - orice boall localizatii la articulafie;
-artrita - inflamafia acutl a articula]iei;
-poliartrita - inflamalia mai multor articulafii;
-poliartrita reumatoidi (reumatismul poliarticular cronic) - articula{ii defor-
mante gi anchilozante, consecutiv infecliei cu streptococul beta-heinolitic;
-periartrita - intlamalia fesuturilor care inconjoari o articulafie;
-afirora - inflamalia cronic6, degenerativi a articulaliei (arlrita uscatl defor-
mant6)(ex. coxartroza, gonartroza);
-anchiloza - imobilizarea patologicd a unei articulafii;
-artralgia (artrodinia) - durere articular[;
-hidartoza - acumulare hidrial (exsudat seros sau sero-fibrinos) in articulafie
(ex. vezigonul la genunchi gi.jaret, moletul la articulalia buletului);
-hemartraza- prezenta s8ngelui ?n cavitatea articular[;
-entorsa (efortul articular, clistorsiunea) - deplasarea capetelor articulare
eventual cu ruperea sau smulgerea de ligamente, urmatii de revenirea la
normal (clinic apare edemul gi durerea);
-luxalia (dislocarea, scrdntirea) - deplasarea fErI revenire la normal a capete-
lor articulare (clinic apare defiormarea articulatiei gi durerea);
-desmorexia - intinderea gi degirarea ligamentelor articulare, insolitl de o
mobilitate articularl excesiv5;
-disjunc{ia - separarea a doui oase sudate sinartrotic (ex. disjuncfia sacro-
SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR 149

iliac6, radio-ulnar[, tibio-fibular6);

-pldgile articulare-.

9.3. TENDOANELE $r TECTLE TENDTNOASE STNOVIALE

Tendoanele sunt structuri conjunctive (cordoane albe) care se leag6 de periost
prin inse4ii tendino-periostale, iar de mugchi prin inserfii mio-tendinoase. Tecile
sinoviale (vaginale) faciliteazl alunecarea tendonului in timpul depiaslrii.
Aspecte semiologioe:
+endinita (tenozita) - inflamafla tendonului;
-tenoperiostita - inflamalia inserfiei neriostale a tendonului;
-tenosinovita (tenovaginita, sinovita tendinoas[) - inflamafia tecii tendonului gi
a tendonului;
-tenalgia (tenodinia) - durere localizatilla nivelul tendonului;
-luxa{iile tendinoase (ex. luxalia tendonului lui Achile : boala jaretelor la
pls6ri : perozisul);
-rupturile gi dezinse(iile tendinoase;
-javartul tendinos - necroza tendonului;
-reffac,tia tendoanelor - avAnd ca rezultat arcarea (buletura).

9.4. MU$CHrr

Exrminarea muqchilor scheletici (fibre musculare shiate) se face prin inspec-

iie (volumul, integritatea, migcirile active gi pasive), palpafie (tonusul muscular, sensi-
bilitatea, temperatura), examenul sdngelui qi urinei (prezentpmioglobinei), biopsie.
Aspecte semiologice:
-volumul mugchilor:
. -mdrirea volurnului mugchilor (hipertrofia) poate fi adevirat[ (la
animaiele de muncd, prin antrenament) sau falsl (in diverse boli);
-reducerea volumului mugchilor (hipotrofia);
-diminuarea exageratl a volumului muqchilor (atrofia muscularE,
amiotrofia, miohofia) poate fi cauzatide afeciiuni:
- con sec utiv para zii I or;
ffi
Ii

" il:": {fi:1ifi:?:#il,"#'

-vasculare - consecutiv opririi circulalieiprin trombusuri;
-funcfionale - in caz de imobilitate prelungit5, fracturi;
-tonusul muscular: normal (normoton), cresout (hiperton), scizut (hipoton),
absent (atou, amiotonie, paralizie muscularl);
-rniqcirile mugchilor:
-miocloniiie - contracfii involuntare, scurte, rapide, repetate;
miotoniile - contracfii prelungite, tetanice;
-miopatia - orice boal6 cu localizarc la nivelul mugchilor;
-miozita - inflarnafia mugchiului;
-dermatomiozita - inflamafia muqchiulr:i gi a fesutului de acoperire;
-miodistrofla - distrofia mugchilor (ex. boala mugchilor albi );
&-50i BEh&OI]@qIA AgARfi. UmI[ [CIC0'h4S,TGR

..no;6rcmmdf,a,*frffi&mp lpd mrw&[, giratondonuft,ri sf,u;

-miatgia (nriodirdu) - durerea musoulad;
"*.ffii66€E1b:,CIboge *ngeffil@6r,upidE;
-0uiefl@#null* mrngna benigu& ta niv,a.hl mlg-fit&e
-mbxn1reomnl..t6umnflt Elnffii,Scuhf5,;

'&qlil,#i Si n[n@ri'r'rnuwe*ihaml..

gs,.#P$,ffi g'Eh,rcN LAffiW:ffi$ffi L&IUfiffiU$DEGETE

@q[Pmp$i4 *.itrem r.C,S &eBSLtSrci arr,*e.{la :Itipsa,me,mklor,
lFu:Si*refrlilh* u**ri,m*ultE degstoi,sih{i*6,ttli{i -,EIr.d!.Hi d@tefor;

:l

rd
 10. SEI/ilOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nelvos este alc[tuit din lesuturi c.u rol in viafa de relafie (sistemul
: :
nervos central SNC qi sistemul nervos periferic SIdP). precum gi cu rol in viala
vegetativl (sistemul neurovegetativ = SNV, cu dou[ componentg: sistenrul nervos
sirnpatic qi sistemul nervos parasimpatio).
Sistemul nervos central (sistemul cerebrospinal, nevraxul) este localizat in
cutia craniana (encefalul: emisferele cerebrale, diencefalul, cerebelul 9i trunchiul
cerebra!) gi in canalul rahidian (m[duva spin6rii), in timp ce sistemul nervos periferic -
fonnat din fibre neryoase (nervii -- prelungiri neuronale) senzitive pi rnotorii, plr[sesc
canalul rahidian disfibuindu*se in {esuturi qi organe'
Examinarea sistemului nervos in vederea descoperirii aspectelor serniologice
se fase atAtfizic, adt Sifunclional pe baza unui plan care cuprinde:
a. Examinareafizicha craniului gi coloanei vertebrale (fesutul osos);
b. Examinarea lichidului cefalorahidian (LCR);
c. Examinarea rartriologic[ (encefal, miduva spinlrii) qi electrografiile;
d. Examinarea funcfionalE a sistemului nervos al vie{ii de relalie:
-Comportamentul (inhibifiile 9i excitaliile corticale);
-Motilitatea (tonusul muscuiar, contractibilitatea, coordonarea
migcdrilor);
-Excitabilitatea neurolnuscular[ (refl exele);
-Sensibilitatea (exteroceptiv[, proprioceptivl, interoceptivd);
e. Examinarea funefionali a sistemului neurovegetativ:
-tabloul clinic;
-testarea farmacodinamicl;
. , -aprecierea reflexelor neurovegetative.
152 SEMIOLOGIA SISI'EMULUI NERVOS

10.I. EXAMINAR.EA ITIACA A CRANILI,UI $I COLOANEI

VERTEBRALE

10.1.1. Craniul

Inspeclia - pei-mite oblinerea de date referitoare Ia m[rirne, tbrm6, sirnetrie,

integritate, cum ar fi:
-traumatismele craniene: fracturi prin infundare, periostite, hemoragii. edeme
subcutanate, dermatite profunde;
-deformdri prin dezvoltarea unor procese in cutia craniand sau in lesutul osos:
hidrocefalie (coleclie patologici de lichid cefalorahidian in cutia cranian[), .fimori la
encefal sau cutia cranianI, cenuroz[, encefalocel (cefalocet, craniocel) - hernierea
congenital[ prin fantele craniene sau accidentall a encefalului. meningocel (hidro-
menlngocel) - hemierea nurnai a meningelui printr-o fisurd congenitalh a craniului sau
coloanei vertebrale, meningoencefalocel (hernierea rneningelui 5i encefaltriui printr-o
bregi a calotei craniene), osteofibroza capului, exostozele.
Palpalia - evidenliazl sensibilitateq temperatura, integritatea, rezistenfa la
ap6sare a oaselor craniene gi rnanifestirile nervoase produse prin apdsare (de aceea este
recornandabil ca palpa{ia sI se faci dupi examinarea radiograficl):
-sensibilitatea dureroasi este crescuti in fracturi, contuzii, periostite, hema-
toame, edeme gi in inflamafii: rneningite (inflamafia meningelui), pachimeningite
(inflamalia numai a duramater), leptomeningite (inflalnafia nurnai a piannater) ence-
falite (inflama(ia encefalului), meningoencefalite (inflarnafia encefalului gi meninge-
lor), otite medii gi intenrc, sinuzite frontale;
-temperatura cregte ?n special datoriti modificirilor cutanate qi osoase;
-integritatea este modificat[ gi rezistenla osoasl scizut6 in fracturi, iar Ia
apdsare apar crepitalii osoase, contractii clonice sau tonice, accese epileptiforne
consecutiv ap[sdrii pe substanfa neroasf,.
P er cutrio - permite eviden{ierea sensibi I itili i dureroase.
Radiografierea -- stabileqte grosimea, forma gi conturul oaselor craniene,
evidenliind exostoze, enostoze, fracturi, tulburlri de osificare'
Trepunalia Si punc[ia craniand (craniocenteza) - se utilizeazi rar cu scop de
diagnostic, mai frecvent cu scop terapeutic (ex. cenuroza ovinelor)-
TomograJi,a computerizefi €C) qi rezonanpa msgneticd iluclesrd (kVN) - ct
rezultate excep{ionale aldt pentru structura osoasd cAt qi pentru strucfura nervoasi
(hemoragii cerebrale, tumori etc.).

10.1 .2. Coloana vertebrall

Inspeclia - permite aprecierea formei, pozi{iei, direcfiei, integriti{ii 9i

flexibilit[{ii coloanei vertebrale. Modificlrile de pozifie aie coloanei vertebrale pot fi
temporarc (funcfionale, de atitudine, reversibile) - modificEri care dispar o datd cu
cauzl care le*a generat sau pot fi definilive (conformationale, morfologice, strusturale,
ireversibile) - care se exprimi tot prin modificiri de atitudine, dar aceste modific[ri
SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 153

osoase produc suferinle la nivelul miduvei spinlrii (alterdri nervoase medulare). Ca

aspecte semiologice enumerirn:
-modificiri ale coloanei cervicale:
-ortotonus - intinderea capului in prelungirea g6tului;
-opistotonus - capul dat pe spate;
-ernprostotonus - cap incapugonat;
-tnrticolis - r[sucirea capului pe git;
-pleurostotonus -devierea lateral[ a capului gi gitului;
-modifi clri ale coloanei toraco-lombare:
-cifoza(grec. kyphos = curburi) - spinare convexfl, de crap;
-gibozitatea (latin. gibba: cocoaql) - spinarea ?n unghi aseu{it sau
coco4sa adevirat6 (modificare definitiv6);
-lordoza - spinarea 16satE, ingeuatE;
-scolioza - devierea latemlE a coloanei sau coloana h ,,S "i
-cifoscolioza - asociere inte cifozl gi scolioz[;
-lumbago - dureri neuromusculare lombare gi pozilia caracteristicd
(rigiditate toraco-lombard).
-
Palpa{ia permite evidenfierea modificdrilor de sensibilitate, temperatur[,
forml, integritate, mobilitate.
' -sensibilitatea dureroasE este prezenti in afecfiuni ale pielii, rnuqchilor,
vertebrelor, discurilor gi ligarnentelor intervertebrale (dermatite, miozite, spondilite,
spondilartrite, mielite, osific6ri de discuri gi ligarnente intervertebrale);
-tempcratura creqte in unele modificIri locaiizate la nivelul coloanei;
-
-forma modificiri de forml apar in fracturi, luxalii, confraclii musculare,
edeme, hematoame, calus deformant, rahitisrn etc.
Radiografierea -
efectuat6 obligatoriu latero-lateral qi dorso-ventral, permite
oviden{ierea poziliei, forrnei, dimensiunilor, integrit[1ii gi stucturiicoloanei vertebrale.
Dintre modificirile mai frecvente enumer5m: fiacturi, . luxa{ii, hernii de disc
intervertebral. spondiloze, spondilartroze, anchiloze, osteofitoze, tumori.
Rahicenteza (puncfia rahidian5) - permite recoltarea qi examinarea lichidului
cefalorahidian.
Tamogrrsfie camputerizatd {fQ gi rezonanld magneticd nucleord (k\lN) -
penffu evidenfierea fracturilor, herniilor de disc, tumorilor etc

10.2. EXAMINAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN

Lichidul cefalorahidian (LCR) se giseqte intre arahnoid6 qi piamater avdnd rol

h'ofic, dar gi de amortizare intre {esutul neryos 5i structura osoasi craniali gi vertebrald.
Acesta se poate examina fizic, biochimic, microscopic Ai bacteriologic.
-_E_4aminarea fizici:
-cantitatea variazd in funcfie de specie gi individ (l-S0 ml);
-presiunea se apreciaz[ dup[ viteza cu care se scurge pe ac;
-culoarea:
-normal este transpar ent (incolor);
-modificat: rogu (in hemoragii), galben-verde (?n hemolize),
154 SEMIOLOGIA SISTEMULI]I NERVOS

tulbure (in meningite qi meningoencefalite purulente);

-mirosul:
-normal inodor;
-respingitor - in supuralii meningiene;
-densitatea creqte cdnd sunt prezente albumine, globuline, elemente
figurate;
- asem6nitor plasmei;
-punctul crioscopic
-tensiunea superficiall - scade in anemii;
-v6scozitatea - cre$te in hemoconcentra(ii.
-Examinarea biochimicd:
-pH-ul - asemlnltor pH-ului sanguin (7,4-7,6);
-albuminorahia (alburninele din LCR) - creqte in meningoencefalite;
-globulinorahia (globulinele din LCR) - cre$te in iumcri, anemii, boli
supurative, meningcencefatrite;
-glicorahia (glucoza din LCRi - scade in encefalite ;i menin-eite;
-determinarea Cl, Ca, Mg, K etc. se face in situafii particulare.
-Examiuarea-lqprogg$@ (citol,ogicl - oitorahia):
-normal: 1-2 giobule albelmmr, Iipsi globule rogii;
-patologic: globule albe multe (in listeriozi, viroze, jigodie, tirrbare),
globule rogii prezente (accident vascular).
-fxaminarea facterl : prin inslm6.n16ri pe medii obignuite sau speciale
de cultur6.

10.3. EXAMINAREA RADIOLOGICA, TOMOGRAFICA $I PRIN

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA A ENCEFALULUI $I
tvtAowei SPINARII $I ELECTR OGRAFIILE
Examinarea radiograficd a encefalului (rontgenencefalografia) gi mdduvei
spinlrii (rtintgenmielografia) se face odat[ cu examinarea fizicda craniului qi coloanei
vertebrale. Examinarea radiograficl se poate face gi prin administrarea de substanle de
conrast tolerate qi sterile, in canalul medular (mielografiere) sau intravenos. Prin
aceast6 tehnici se evidenfiazE contuntl qi integritatea substanfei nen'oase, prezenla
componentelor care compres€:Lzd sau traumatizeaz[ substanfa nervoasd (eschile,
enostoze, spondiloze. hemii de disc, tumori etc.),
Tomografia computerizafi gC) gi rezonanga magneticd nucleard (klvfr!)
reprezinti tehnologii de vArf in examinarea substan{ei nervoa-se, permi{and evidentierea
modificdrilor de mdrime, form6. densitate qi pozilie.
Electrografierde presupun inregistrarea biocurenfilor substanfei nervoase gi se
poate face prin:
-electroencefalografiere - tehnicl de inregistrare a biocurengilor cerebrali prin
aplicarea elecfrozilor pe pielea eapului. Aparahrl care inregistreazi se nurreite
electroencefalograf, iar inregistrarea oblinuti se numegte electroencefalograml (EEC).
Interpretarea tipului de undd obfinut (alfa, beta, delta, teta), permite evidenferea
stdrilor normale qi patologice de la nivelul scoarfei cerebrale. Pe scoarfa cerebralE
exist[ gi zone ,,mute", pe care nu se inregistreaz6 biocurenli electrici;
 SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 155

-electrocotticograf,tere - tehnicd de inregisfrare a biocuren(ilor cerebrali prin

aplicarea electrozilor direct pe scoa4a cerebral[ (dupd craniocentezd). Inregistrarea
oblinutii se nurne$te electrocortico gram6 (ECoG) ;
-electrocerebelografiere - tehnicl de inregiskare a biocuren{ilor cerebelului.
iruegistrarea ob,tinuti se numegte eleohocerebelog'amI,

I0.4. EXAMINAREA FI.INCTIONALA A SISTEMULUT NERVOS

AI, VIETII DE RELATIE

10.4. I . Corrportamentul

Comportamentul (activitatea coftieo-subcorticali, activitatea nervoasd

superioari, funofia de relafie, activitatea voluntarl, activitatea conqtientl) presupune
modul de manifeslare al unui animal in relafia cu mediul in care trliette. $tiinla care se
ocupi cu studiul cornportamentului anirnalelor in mediul lor natural se nume$te
etologie, aceasta avdnd mai multe laturi: comportamentul alimentar, comportamentul
sexual, comportamentul pentou creqterea puilor, penku orientare in spafiu gi timp,
pentru autoapdrare etc.
In general pentru examinarea comportamentului animalelor domestice se
apreciazd arientcnea animalutrui (in spafiu, in timp 6i la comenzi) gi intensitatea cu care
rispunde acesta ia unii excitanli ai mediului exterior. Din acest punct de vedere un
comportament normal la animale presupune:
-recunoaqterea de citre animal a proprietarului sau ingrijitorului;
-rispunsul irnediat 6i corect la comenzi (chemlri);
-orientarea corectii in spatiu 6i timp (intrarea pe ugfl in grajd qi gisirea locului
s6u, menfinerea echilibrului prin corectarea atitudinilor anormale, reffagerea de [a
pIgunat Ia ldsarea serii etc.);
-manifestfiri specifice in caz de sete, foame, defecare, urinare;
-manifestlri specifice in prezenfa sexului opus.
l'rebuie relirtut faptul c.6 orice tulburare a organismului inlluenfeazi mai mult
sau mai pulin activitatca nervoas[ superioari a anirnalului, acestea exprimindu-se prin
st6ri de inhibifle (depresiune) sau de excitalie a activitIlii nervoase superioare
(corticale).

10.4.1"1 .stdrile de depresiune (tnhibisie) a activitdyiinervoaseiuperioare

(corticale)

Apatia (abaterea, indiferenfa, obnubilarea) este cea mai ugoar[ forml de

depresie corticald, caracteiratlprin migc[ri leneqe, rlspuns lent la comenzi, in gerreral
anirnalul r[spunde la excitatrii de intensitate medie.
Torpcarea (toropeala, indolenfa, starea tifici) (latin. typhus: amorfit, pierdut,
sffirgit) este un grad avansat de indifbrenta fa$ de mediu, animalul avflnd privirea
pierduti (cu ochii senriinchigi), cu botul sprijinit de iesle, dugumea sau plm6nt, imobil
qi cu tonusul rnuscular scizut. Cdnd se deplaseazi, aceasta se face greoi, tirdnd
156 SEMIOLOGIA SI STEMULUI NERVOS

picioarele gi cu mornente in care este gata si cad[. Rlspunsul la excitaliile puternice

este dat cu rnare int0rziere 9i incomplet'
Somnolenya (atipirea) este starea intermediari intre veghe 9i somn, cdnd
anirnalul este trezit nurnai di excitalii puternice, dupl care, la incetarea excitafiei,
revine la starea inilialfl de somnolenfS. Exagerarea st6rii de somnolenppo'ar1rn numele
de sopor (starea scparicd)(sopol = somn), c0nd animalui este trezit numai prin
etc.
inhalarea de substanle volatile excitante puternice (otet, amoniac), lovire, infepare
Toate stirile enurnerate caracterizeazi bolile inf'eciioase (bolile febrile), tulbu-
ririle SNC (encefalite, meningite, tumori), diverse intoxica{ii endogene 9i exogene'
Coma {koma: somn iaanci presupune pierderea de duratl (zile, luni sau chiar
ani) a cunoqtin{ei, motilitilii voluntare, sensibilitl1ii, reflexelor (cu excep{ia reflexului
corneean gi palpebral), dar pdsfiarea resDiratiei li circulafiei la niveluri sclzute 9i
consecutir,, aparilia hipotermiei. Corna este intdlnitA in boli grave ctr localizare la SNC
(coma cerebiall), ficat (coma hepaticE), pancreas (coma diabetici), rinichi (coma
urernicir), glande endocrine (coma endocrind), in intoxicafii (coma toxicl).
Cimoyia cerebrald presupune pierderea cunoqtin{ei pentru o perioadi scur16 de
timp, produsd prin zdrunginarea encefalului. in urma unor accidente, dar {Era leziuni
craniocerebrale.
Sincopa (synkope: lovit, trisnit) este pierderea brusc[ gi pentru scurt timp
(secunde, minutej a cunogtinlei, motilitifii, sensibilit{ii, respiraliei, pulsului qi
pr*r"n1, urei tensiuni arteriale minime (starea de moade aparentl). Este cauzat6 de
intreruperea fluxului sanguin arterial la nivelul creierului (in stop cardiac, hemoragii
intemq prin decompresiune bruscl in urma puncfiilor cu eliminarea de gaze sau
lichide, reflex).
Lipotimia (leginul) presupune pierderea brusci gi de scurtd duratl a cunogtinfet,
reducerea.ielorlalte func{ii (respirafie, circulatie) qi relaxare musculari striatd 9i netedd
(apare transpirafia, enurezizul etc.). Este produsd in general de reducerea cantitSlii de
sdnge de la nivelul creierului'
Apoplexia (ictus apoplectic) este pierderea bruscS qi pentru o perioadi de 20-
60 mipute a cunogtinlei, rnotilitiilii, sensibilitilii cu pisffarea respira{iei qi circulafiei.
Frecvent apare in hernoragii cerebrale (ictus, atac cerebral), embolii 9i tromboze pe
arterele cerebrale. Cdnd animalul nu moare in rrrma accidentului vascular cerebral,
acesta igi revine pa(ial, riminind doar cu modificarea produsl pe zona de cornpre-
siune a scoartei cerebrale de c[tre lrematom sau prin hipoxie (pareze, paralizii, anes-
tezii localizate, lipsa vocii etc.).
Accesul ipileptifarm presupune piertlerea brusc5 a cunoqtin{ei qi sensibilitEfii,
dup[ care apar crizele motorii (contrac{ii clonice sau tonice) gi vegetative (urinare,
-Criz-elestertoroas[)
salivare, respiralie (epilepsia), cu revenire la nonnal dup6 citeva 'secunde
sau minute. de epilepsie (crizele oomiliale) se pot repeta in timp (zilnic, lunar
sau anual). Epilepsia poate fi:
-dupi contrac,tii: generalizad (latoti muqchii) sau localizat5;
-dup6 cauzS:
-esentiale (adev6ratS, probabil ereditar[) - f-ar6 substrat evident, dar
care poate fi ocazionatl de emofii. traumatisrne, intoxica(ii;
SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS t57

-falsl - cu origine simptomaticl (in diverse boli ale SNC) sau reflex[,
cu spini iritativa foarte variati (otite, sinuzite, parazitoze, abcese perianale,
endofoxine, stricnin6 etc.).
Catalepsia este pierderea cuno$tinfei qi aspectul de animatr ,,feap[n", ,,de
piatr6", ,,iinpietrif'. prin contracfia tcinici a tuturor mu;chilor.
Stupaarea presupune lipsa activitdlii fizice 9i psihice (a cunogtinfei), fiind
caracteizatd de imobilitate complet[, refuzul alimentafiei gi ad[patului. Apare in
meningoencefalite, stflri diabetice gi uremice
Imobilitatea presupune reducerea cunoqtintrei, fiind caracteri:zatd de
imtriosibilitatea animaiului de a se orienta gi deplasa. l{5m6ne pe loc atunci c6nd a fost
oprit gi nu se opre$te atunci cdnd a fost pus in deplasare, aga numiteie ,,animale
automate" gi amnezice (amnesis = fird memorie).

10.4.1.2. Sldrile de excitalie r o.ctivitdfii nervoilse superioore (corticale)

Acestea incep de la simpla nelinigte a animalului qi pflni la agresiune qi accese

rabiforme. :

Ilalucinalia este o manifestare de atac sau apimre a animalului fafn de

excitanli vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi, tactili, care nu existd iir realitate. Apare in
meningoencefalite, sindromul hepatoencefalic, intoxicalii.
Accesul rabdorm este o manifestare asemln[toare turblrii (forma furioas[ cu
agresivitate, convulsii, salivafie etc.), dar determinat[ de dureri foarte mari cu plecare
de la nivelul rinichilor (calcuioz[). ficatului (sindromul hepato-encefalic)" in st[ri
toxice (cu congestii gi edern cortical).
Rdutatea este starea de agresivitate permanentd fa16 de toate anirnalele din jur.
Aceastl agresivitate se exprim6 qi fala de om.
' Retivitatea se exprimi prin refuzul cu inclplfAnare de a executa anuntite
comenzi (servicii). Este consideratd ndravul animalelor, fiind rezultatul brutaliz[rilor
anterioare sau dresajului detbctucs.
Dupi durata de timp in care se exprimi poate fi absolutd (permanenth) sau
relativh (numai la muncl grea, amenintEri),
Dupi cauzi retivitatea poate fi sirnptomatic6 (pseudoretivitatea) - in afec{iuni
dureroase produse de jug, ham, ga, zgardd, lant afec{iuni ale membrelor etc.,
manifestAndu-se:
-activ - c6nd animalulreacfioneaz[ la comenzi prin atac sau ap[rare;
-pasiv - cind animalul refuzl s[ execute comenzile indiferent de
rnijloacele de constrdngere utilizate (lovirea cu biciul).
Fobia (frica, panica) este teama exagerati, obsedanti gi permanent6 fafa de
anumite situalii, locuri, obiecte sau animale, dar de cele mai multe ori .ff'ari a cat:u;d
rea16, ca de exemplu:
-hidrofobia - frica de ap6 (in turbare);
-claustrofobia - frica de spa(ii inchise;
-autofobia - frica de a fi singur;
-fotofobia - frica de lumin[ (in afecliuni oculare sau rneningiene);
-nictofobia - frica de intuneric.
" ,158 SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Isteria (histeria) (hystera = uter) se exprimi prin nervozitate exageratii (reacfii

dispropo(ionat de mari la excitanli obignuifi), chiar agresivitate, halucinafii sau accese
epileptiforme care au ca punct de plecare tultruriri honnonale genitale (mai ales in
perioada de c6lduri).

10.4.7. Motilitatea

Motilitatea (mipcarea, mobiiitatea) se apreciazA prin verificarea tonusului

muscular, contractibilitd{ii neuromusculare qi coordonirii miqclrilor.

10"4.2.1. Tonusul muscular gi stared muschilor

Starea muqohilor se apreciazl prin inspecfie (m[rimea, fbrma qi pozi[ia

rnugchilor sub piele), iar tonusul muscular (starea de tensiune ugoari gi permanenti a
nrugchilor care menfine pozilia normalI a corpului) prin inspecfie (r6spunsul muqchiu-
Iui la flexarea sau extensiazonei examinate), palpalie (rezistenJa opusd de mugchi la
ap[sare) gi inregistrarea biocurenfilor musculari (elecfromiografiere - EMG).
'Ionusul muscular poate fi normal (normoton) sau modificat: hiperton (tonus
muscular crescut), hipoton (tonus muscular sclzrit, diminuat, falsa parez6) sau.aton
(tonus muscular absent, falsa paralizie, paralizia muscularf,, paralizia flasci, miatonia).

l, 0 .4 .2.2. C o nt rac ti b ilit ate a n e u romus c u lard

Clontractibiiitatea (kinezre = migcare) se examineazi prin inspec(ie gi poate f-t

normall (normokinezie) sau modificati (diskinezie) prin cregtere, reducere sau lipsa
acesteia.
trliperkinezia - cregterea peste normal a frecven,tei, duratei sau intensitElii
contrac{iilor musculare. Hiperkineziile pot fi tonice (tetanice, spastice, continui,
suslinute) c6nd ?n urma unei excitalii puternice cre$te exagerat tonusul muscular
(conhacturd puternici) care rdmine in aceasti stare o perioadd mai lungi sau rnai
scurtd de timp (ex" ' ctrampa, contractura) sau pot fr clonice (mioclonice; ciclice,
repetate, ritmice, intermitente) cdnd contracturile musculare sunt cu repetabilitate (nare
(ex. convulsiile. mioclonia propriu-zis5, coreea, trernurdturile, fibrilaliile musculare).
Crampa este o contractie involuntarl, dureroasi, de scurtl durati (temporarl)
produsi in timpul unui efort gi care poate fi localizatd la un mugchi, la mai mulli
mupchi sau la un membru. Se poate int6lni gi la nivelul organelor interne (crarnpa
stomacali, intcstinall). Apare in carenfe mineralo-vitaminice, intoxicalii, tulburiri
circulatorii Iocale.
Contraclura (convulsia tonicd) este o contrac{ie involuntarI, tonicS, rigidS,
dureroas6, de lung[ <iurati (persistentl). la un membru, la o regiune sau !a un organ
(spasm tonic) ca de exemplu: trismusul (contractura muqchilor maseterini), opisto-
tonusul (eontrach-rra mupchilor cerv'icali dorsali), r6sul sardonic (contraefura mugchilor
canini), apirarea abdominal[ (conractira mugchilor abdominali)
Convulsiile clonice sunt contracfii involuntare, repetate, riftnice, temporare,
sub formd de secuse (grupaj de confrac{ii, spasme clonice) Iocalizate Ia un mugch| ia
SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 159

un gnlp de mugchi sau generalizate. intre secuse apar pauze care permit relaxarea
musculaturii. Convulsiile tonico-clonice presupun alterniri intre forrnaionici gi clonicd
a convulsiei. separate prin pauze. Tot in aceasttr categorie se ilcadreazd gi ticurile
studiate la atitudini (limba serpentind, ticul ursului etc.).
Mioclonia propriu-zisd - contrac{ii involuntare, scurte, rapide, ritmice,
temporare (ore, zile) sau perrnanente (toati viala), de aceeagi intensitate gi nu dispar in
timpul somnului. La animale putem intdlni mioclonia frenica (diafragmaticd),
mioclonia abdominali, mioclonii la rnembre.
Coreea (contracturile choreice)(choree = dans, hora) - contracfii involuntare,
arinhice. localilzate, care se intensificd la excitalii gi dispar brusc c6nd animalul este
calm (in timpul somnului sau dupl edministrarea calmantilor).
Tremurdtunle (tremor) sunt oontractii involuntare, repetate, rnici ca intensi-
tate, ale unor grupe de muqchi sau ale intregului corp. Apar in boli infecfioase, intoxi-
cafii, la frig sau de frici.
f ibrilQiite musculare sunt conhac{ii involuntare, ri{il-rice, cu amplitudine
micr, iocalizate numai la un numtrr redus de fibre musculare ale unui muqchi.
.(pNeza adev6rat6, parezia) Qtoresis = molioiune, pu.alizie
Hipokinezia
incomplet[) - se exprimi prin contraclii lente (diminuate) sau rare (bradikinezii).
Akinezia (paralizia adevErati, plegia\Qtara{usri: relaxare) presupune lipsa
-
miSclrilor (a contractibilitefli) datoriti tipsei de influx nervos. paraiiziile'pot fi de
lungf, duralS sau definitive cdnd sunt insofite de amioftofie.
Cl asifi c-area parezelor si paraliziilor:
-dupd modul de aparilie: brusc sau progresiv (lent de la pxezdla paralizie);
-
-dupI starea tonusului muscular:
-spastice - paralizia este asociatd cu hipertonia rnusculari, regiunea
este in extensie (ex. menrbrele posterioare se gf,sesc sub animal);
flasce (moi) paralizia este asociati cu hipotonia sau atonia muscular5
(ex' rnembrele posterioare sunt orientale inapoi sunt tfur|fie de
5i
animal);
-dupd intindere: parfiale (la un grup de mugchi) sau difuze (la tofi mugchii
inerva{i de nervul motor afectat);
-dupd regiune:
-la un membru (monoparez_a/monoplegia);
-la doui membre simetrice (diplegia):
-la membrele anterioare;
-la membrele posterioare (parapareza/paraplegia):
-la trei membre (hiplegia);
- I a p atru rnembre (tetrap arczat tetraple gia, cuadri p
I e g i a)
;
-la o jum6tate de corp (hemipareza/hemipregia). Hemiplegiile pot fi
homolaterale (pe aceiagi parte a capului gi corpului) sau alterne (paralizia
capului pe o parte 9i a corpului pe partea opusi). Paraliziile membrelor sunt
produse de obicei de leziuni la nivelul miduvei, iar dacfl sunt asociate cu
hemiplegii, leziunile sunt la 4ivelul encefalului;
-dup[ fenomenul produs:
- '160 SEMIOLOGIA SISTEMULI]I NERVOS

-paralizii organice (delinitive, adevlrate) - cind leziunile nervoase

sunt definitive (la nuclei, nervi);
-paralizii func{ionale (pasagere, false) -cind modificarea produsl
impiedicl transmiterea influxului nen'os pe o perioadl de timp (tulburlri
vasculare, intoxicafii, organe mhrite in voiutn ce apas[ pe plexurile nervoase);
-dupi sediul leziunii:
-paralizii centraie (supranucleare) cdnd leziunea este localizati la
centri motori din scoarta cerebraii (ex. hemoragiile, tumorile cerebrale,
listerioza, turbarea);
-paraiizii periferice cAnd leziunea este localizatdla nivelul neuronilor
motorii periferici (paralizia nucleard) sau Ia nervul motor periferic (paralizia
infranucleard). Paraliziile periferice sunt flasce, reflexele osteotendinoase sunt
abolite, amiotrofia este prezentii. Apare in traumatisme, tulbur[ri circulatorii,
tumori, compresiuni, intoxicafii, hipovitaminoze, boii infecfioase, parazitare.

10.4.2 "3. Coordonarea m$cdrilor

Nliqclrile organismului sunt coordonate armonios de c6fie ceirtri nervogi ai

miqclrii localizafi la nivelul encefalului. Orice modificare anatomicl sau func{ionalIla
nivelul sistemului nervos produce tulburiri de coordonare a migclrilor care se pot
exprima prin migciri pasive (inerte) sau migciri active (fo4ate).
M$cdrile pasive (inerte, ataxiile) - presupun lipsa menlinerii echilibrului at6t
in mers (ataxia locomotorie) c6t gi in statiune (ataxia staticd, astazia).
Ataxia (ataxia locomotorie, ataxia dinamic[) reprezintl o dificultate in
coordonarea miqcirilor voluntare (in mers), fiind exprimatl prin dismetrii (migcdri
disproporlionate: paqi mari - hipermetrii, altern6nd cu pagi nnici - hipometrii),
nesiguranli, titubiri (clitiniri. vacci!6,ri), tendinfl la cddere.
-ataxia cerebraid (cortical6) - se earacteizeazi prin dismetrie (mers poticnit,
greoi; la care se adaugl modificirile de comportament in urma afectErii scoar{ei
cerebrale. Semnul Babihski este pozitiv;
' -ataxia cerebeloasd se caracterizeazd. prin mers dizarmonic (mers ebrios,
-
nrers ?n zigzag), torticolis permanent, cu tendinfi !a cidere. lJneori se constati lipsa de
menfinere a echilibrului gi in stafiune (astazie) dar gi miqc{ri fo(ate;
-ataxia labirinticd (vestibulard) - se carasterizeazd prin dismetrie, torticolis
permanent sau periodic, tendin$ la vomitare, fiind asemdndtoare ataxiei cerebeloase.
Sen-lnul Romberg este pozitiv;
-ataxia bulbard - se caractertzeazd prin dismetrie la care se adaqgl semnele
paraliziei bulbare prin alectarea centrilor bulbari (respiralie, sete, foame, deglutilic,
masticatie, tuse, voce, circulafie, diurezi etc.);
-atmia medulard (ataxia locomotorie propriu'zis6, ataxia tabeticS, tabesul
adevdrat) este produsd prin lezarea cordoanelor Goll gi Burdach gi se caracterizeazit
prin Cismetrie (mers talcnat - contactul cu solul se face cu cilc6iele copitei, pasul de
coco$ - cu rnembrele ridicate exagerat). mersul in linie dreapti. Semnele Romberg.
Wetphal 9i Argyll Roberson sunt pozitive;
SEMIOLOGIA SISTEMULTII NERVOS t6t
-vertuul suu ameleala - este o tulburare de echilibru tn spatiu ca rlspuns la
senzafia de falsi deplasare, fiind caracterizatl de o ugoare reducere a cunogtinfei,
vaccilhri, tendinla de a merge in cerc gi pedal6ri dac[ animalul este in decubit.
Astazia (ataxia statici) este imposibilitatea menfinerii echilibrului in stafiune,
fiind caracterizafr de ldrgirea bazei de sprijin gi balansarea pe picioare. Poate fi
produsi de modific6ri anatomice gi funcfionale aseminitoare ataxiei lccomotorii.

-
Serqnul Romberg pozitiv la examinarea in mers a unui animal Cu ataxie, dupl acoperirea
ochilor, manifestiirile sc accentueazi in caz de ataxie vestibulari gi medulari.
. Semnul Westphai pozitiv - abolirea reflexului rotulien in ataxia nredularl (leziuni la cordoanele
medulare Goll qi Burdach).
Semnul Argyll Itobertson (semnul pupilar) pozitiv - inegalitate pupilar6 prin absenla
contracfiei pupilei la lumin[ pe aceiagi parte cu leziunile cordoanelor Goll gi Burdach. Este prezent tn
:
ataxia medularl. pualizii generalizate. La om apare ln sifilisul nervos tabes.
Semnul lJabinski pozitiv - extensia unuia sau a tuturor degetelor membrului posterior la
infeparea interfalangieni (aprecierea rcflexului plantar). Apare in leziuni ale fagcicoiului pirarnidal (ata,xia
cerebral[).'

Miscdrile dctive (fo(ate) -- presupun tendinla de a adopta gi'executa, atet in

mers cdt gi in stafiune, de pozifii qi migciri nefireqti. Intruc6t rnigcirile sunt produse de
leziuni circumscrise ale nerrraxului ele se mai numesc Ai semne de focar, cum ar fi:
-migcdrile in manej - deplasarea ?n cerc, in acelagi sens, datorit[ leziunilor pe o
singuri parte a scoar[ei cerebrale (cenuroz6, tumori, abcese, hemoragii, dar uneori gi in
cafazd qi amaurozi unilaterald;
-piruetarea - rotirea in cerc pe membrele posterioare, apare in leziuni ale
pedunculi lor cerebelogi posteriori;
-pulsiunile - tendinfa involuntarl a animalului de deplasare in direcfia
anterioar5. (anteropulsia, antepulsia), laterali (lateropulsia) sau postefioard. (retro-
pulsia) in diverse leziuni ale encefalului;
-rostogolirea in butoi - rostogolirea in jurul axului longitudinal apare in leziuni
ale pedunculilor cerebelogi mijlocii;
-dromomania - tendinta de a merge tn perrnanenfI, caracterizeazi psihopatiile,
meningoencefalitele etc.

10.4.3. Excitabilitatea neuromuscularl

Excitabilitatea (reflectivitatea) presupune aprecierea funcfionalitl{ii arcului

reflex (reflexului) prin verificarea r6spunsului neriromuscular la excitanlii rnecanici
(palpa{ie, percutie) sau elechici (curent elechic).
Reflexul presupune excitalia unui receptor qi rlspunsul primit la aceastl
exc ita{ie, care necesitd pr ezen[a arcu lui refl ex :
-receptor;
-calea aferent[ (ascendentl, nerv ul senzitiv);
-centrul nervos (substanla cenugie);
-calea eferentl (descendent6, nerv efector - motor sau secretor);
-efectorul (mugchiul somatic, muqchiul cardiac, rnugchiul neted,
glanda exocrinl).
-'162 SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

intreruperea arcului reflex pe una din componente face imposibil5 realizarea

reflexului testat.
La anirnale se pot verifica doui categorii de reflexe: reflexe profunde
(tendinoase, periostale, musculare) gi reflexe superficiale (cutanate, mucoase,
pupilare).
Reflexele profunde:
-reflexul rotulian (patelarl - se realizeazi prin percutarea ligamentului rotulian
median. Exageralea acestui refiex sau extensia bruscd qi a mernbrului vecin (semnul
Westphal) este int6lnitl in leziuni medutare, nevralgii pe zona percutatf,;
-reflexul achillicm (reflexul tendonului lui Achille) - se realizeazl prin
pererrtarea tendonului deasupra calcaneului:
-reflexul supracarpian se realizeazb prin percutarea tendoanelor care tlec pe
-
deasupra regiunii carpiene (practicabil la animalele de talie mic[);
-refiexul supratarsian - se realizeazL prin percu{ia tendoanelor de pe fafa
anterioari a regirrnii tarsiene (practicabil la animalele de talie mici);
.reflexul tricepsului brahial - rar utilizat;
,reJ'lexul calcaneului (reflexul periostal) - se realizezzL prin percufia peri'
osiului calcaneului;
-reflexul osului copitei - se realizeaz;- prin percufia copitei.
Reflexul nonnai la percu{ie presupune flexia sau extensia membrului in funcfie
de zona percutatE. Exagerarea reflexului (hiperreflectivitatea) apare in paralizii centrale
progresive, in iritalii la orice nivel al arcului reflex, in timp ce reducerea (abolirea)
reflexelor (hiporeflectivitatea) apare in paralizii periferice, in unele boli infecfioase ale
encefalului. Abolirea tuturor reflexelor apare in com6, colaps, sincop6, dar qi in
afecfiuni ale aparatului iocomotor.
Bcflsrcleilperfisrale:
Reflexele cutanatg (se realizeazb prin intepare, ciupire, pliere a pielii):
-reflexul gyeabdnului (la cal) - este urmat de contraclia mugchiului pielos;
-reflexul dorsal'{la bovine) - este urmat de lordozarea animalelor;
-reflexul abdominal (la cal) - este urmat de contraclia musculaturii abdomina-
i
le sau a pielosului;
-rellexul de scdrpinare '(la cdine) - este urmat de migc[ri de pedalare a
rnenibrului posterior de sus, animalul fiind in decubit lateral, iar excitalia se aplicI pe
zona lombari;
-reflexul gluteal {latoate anirnalele) - este urmat de contracfia muqchilor glutei
daci se ciupegte pielea din zona fesei;
-reJlexul cvadricepsului - este urmat de contraclia mugchiului cvadriceps dacd
se aqeazl rndna pe fa(a dorsall a cozii;
-re-llexul codal (la toate animalele) - este urmat de llsarea cozii in jos dacl se
atinge cu degetul fala inferioard a cozii;
-reflexul perineal - este urmat de lipirea cozii pe regiunea anal6 gi perineali
dacl se aturge pielea din zona per-inealtr;
-reflexul anal gi vulvar - presupune contrac{ia sfincterului anal sau vulvar la
incercarea de a introduce termomefful sau degetul in orificiul anal sau vulvar;
SEIUIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 163

-reflexul scrolal $i cremasterian - presupune contraclia pungilor scrotale sau

ridicarea testiculului la inleparea acestora sau a condilului femural;
-refle.xul mamar - este urmat de cifozare la atingerea sferturilor posterioare ale
mamelei;
-reflexul plantar (reflexul interdigital, reflexul Babinski) (la carnasiere)
presupune flexarea degetelor la in{eparea pielii interdigitale a membrului postericr.
Semnul Babinski presupune extensia degetelor.
Reflexele muqoase
. -
-reJlexul palpebral (reflexul cornean) presupune inchiderea pleoapelor la
atingerea corneei. Lipsa reflexului apare in leziuni ale nervilor trigemen ti facial;
-reflexul strdnutului - aperifia shlnutului consecutiv excitirii mucoasei
pituitare;
-
-reflexul de deglwtilie aparilia deglutiliei la atingereabazei lirnbii. Reflexul
lipsegtc in paralizia faringelui;
-reflexul de masticayie - apwilia mastioa{iei la atingerea buccelor;
-reflexul palatin -presupune deschiderea gurii la apisarea cu degetele pe
regiunea barelor sau in bolta palatin6;
-reflexul de vomitare - aparilia vomitarii Ia atingerea mucoasei faringiene.
Reflexul pupilar (rlspunsul pupiiei la lurninl gi intunoric). Pupila se
micgoreaz[ (miozn) Ia lumini gi se mlregte (midriazn) la intuneric, Ia ambii ochi
concomitent, cu exceplia iepurilor qi pisdrilor. Semnul Argyll Robertson presupune
inegalitate pupilard in urma aprecieriiacestui reflex.

I 0.4.4. Sensibilitatea (receptivitatea)

Dupd tipul receptorilor (terminafii nervoase senzitive) 9i localizarea lor.

sensibilitatea poate fi:
-exteroceptivi (din afar[) :
-superficial5 (protopatic6) - de Ia nivelul pielii gi mucoaselor (tactili,
termicf, gi dureroas5);
-senzoriali (telereceptivtr, a organelor de siml): sensibilitatea vizualL,
auditiv[, olfactiv[ gi gustativi;
-proprioceptivi (profund6, mioartrokinetic[, chinestezic[): sensibilitatea
musei.rlarl, tendinoasI, a periostului gi a suprafefelor articulare;
-interoceptiv6 (visceral[).

Verificarea sensibiliti{ii se face prin aplicarea excitantului adecvat fiecdrui tip

de sensibilitale (ex. atingere, cildur[, frig, in{epare, luminl, zgomot, miros, gust,
percu{ie etc.)

10.4.4.1. Sensibilitatea exteroceptivd superliciald (a pielii gi mucooselor)

Sensibilitatea pielii gi mucoaselor se exprimi sub formi de sensibilitate tactild,

teimicd 6i dureroasd. Dintre cele trei tipuri de sensibilitate, cea dureroas6 este cea mai
importanti qi mai ugor de examinat.
164 SEMIOLOGIA SISTEMTILUI NERVOS

Verificarea receptorilor sensibiliElii,tactile se face prin atingerea firelor de pIr,

a pielii Ei mucoaselor (f'ata internd a conchiei auriculare, mucoasa nazali, vesti-
bulo-vagianld), ai sensibilitifii termice prin utilizarea de corpuri calde sau reci (ap6
flrerbintq tijl metalicd cald6, buclfi de ghea!6 etc.), ai sensibilit[1ii dureroase prin
inlepare, ciupire, smulgerea firelor tle p6r etc. in condilii normale, prezenfa sensibili-
Utii se exprim[ prin contracfii ale musculaturii corespunzitoare zonei unde se aplicd
excitantul, mai rar prin reaclii de atac sau apirare. in crlndilii patologice animalul poate
rlspunde prin reacfii exagerate sau nu reaclioneazi de loc.
Modificlrile sensibilit{ii poarti numele general de disestezii {estezie =
sensibilitate) gi pot fi: hiperestezii (hiperalgii), hipoestezii (hipoalgii, hipoalgezii),
anestezii (analgii. analgezii). parestezii (modificiri calitative ale sensibilitSlii).

Hipereslezia
Hiperestezia (hipersensibilitatea) presupune reactii foarte puternice ale
animalului la excitanlii tactili, termici sau dureroqi, obignuiti sau foarte slabi. Hiper-
algia (hiperalgezia) este hiperestezia sensibilifilii dureroase care se poate exprima
diferit in funcfie de locul in oare se produce:
-localS - cdnd sensibilitatea dureroas6 este crescuttr la locul excitaliei;
-proiectati - cdnd sensibilitatea dureroasi este crescutl pe suprafala de
proiec{ie a nervului excitat;
-iradiat[ - cAnd sensibilitatea dureroasl este crescuti pe alte ramuri ale
nervului exeitat (ex. durerea urechilor tn in{lamaqii laringiene);
-reflectatE - cdnd sensibilitatea dureroasi este prezenti la nivelul dermato-
merului (ex. ctravirul Roger la cabaline, reflexele viscerocutanate ale relelei).
Hiperestezia este prezent6 in:
-nevralgii -- dureri periodice ale unui nerv (in special la apdsare qi temperaturf,
scflzuti);
-nevritl - inflamafia unui nerv;
-poiinevritd - inflamalia degenerativd a mai multor nervi;
-sindromul medular radicular senzitiv (superior) - apare in compresiuni, infla-
mafii, luxa{ii, c6nd hiperestczia este prezentl pe toatii zona nervului rahididn afectat
(circular in jurul corpului);
-sindromul cortical gi sindromul de excitalie talamici - este caracterizat de
hiperestezie generalizati la care se adaugl tulburdri de comportament gi de motilitate.
Aceast6 hiperestezie apare in congestii cerebrale, meningoenoefalite.

Hipoestezia ;i anestezia
Hipoestezia, respectiv anestezia, presupun sclderea sau lipsa sensibilitnlii
superficiale tactile, termice gi dureroase. Aceste modificiri apar consecutiv distrugerii
sau bloc6rii par{iale (hipoestezia) ori totale (anestezia) a receptorilor superficiali
(tactili, termici sau durerogi). Cand hipoestezia gi anestezia se referl numai la durere se
numegte hipoalgie (hipoalgezie), respectiv analgie (aalgezie). in chirurgie termenul de
anestezie este foiosit c0nd se suprimi artificial (cu anestezice) sensibilitatea unei
regiuni. Cdnd anestezia produsi artificial este generali se numegte narcozi.
SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 155

Hipoestezia poate fi generalizati (cu originc cortico-subcorticali),qirr'$tarile de

inhibi{ie cortioalE, c6nd se constatil gi reducerea sensibilitdlii senzoriaie (v[.2, auz,
miros) precum si hipokinezii. 1 ,

Hipoestezia qi anestezia pot fi la o jumState de corp (hemihipoestezie/hemi-

anestezie) in leziuni pedunculare cerebrale unilaterale, ale buibului, ale mEduvei albe.
Hernihipoesteziarhenrianestezia produsi prin leziuni Ia nivelul encefrlului (de Ia
scoa4a cerebral[ pfln6 la bulb) poate fi:
-alternd - cuprinde capul pe o parte gi corpul pe partea opus6;
. -heterolateralh - cdnd hipo- sau anestezia este pe o parte a capului gi corpului,
iar leziunea encefalului este pe partea opus6;
-homolaterall -- cOnd atAt hipo- sau anestezia c6t pi leziunea encefalului se
glsesc pe aceeagi parte.
Hipoestezia gi anestezia produsi prin leziuni aie m[duvei spindrii determin[
aparilia sindroamelor medtrlare. MELduva spindrii poate fi lezionati (prin
cornpresluni, prin sec{ion[ri) la oricare tiin e.tajele acesteia: crairial, cervical, toracic,
lombar, caudal. I-eziunea poate produce seclionarea transvsrsald total[ sau numai
pa(ial[ (nurnai a zonei albe = leziuni ieucomedulare sau numai a zonei cenugii :
leziuni poliornedu-lare). M[duva spintrrii ocupi canalul rahidian (vertebral), fiind
alc6tuit6 din substanla aibi (fibre mielinice) la exterior gi din substanf6 cenu;ie (fibre
anriclinice qi celule nervoase) la interior. Mdduva alb[ este compus[ din trei cordoane
(cordonul superior Goll qi Burdach, cordonul lateral gi cordonul inferior). Mlduva
cenuqie prezintd coame dorsale (pentru sensibilitatea exteroceptiv[ gi proprioceptiv[),
coarne laterale (cu neuroni orto- qi parasimpatici) gi coame ventrcle (cu neuroni motori
9i rldloinile ventrale ale nervilor rahidieni).
Clasifi carea sindroamelor medulare :
-sindrornul medular total;
' -sindromul medular dorsal (superior);
-sindromul medular ventral (inferior);
-sindromul medular lateral (stAnga sau dreapta);
-sindromul leucomedular: dorsal, ventral, lateral (strtnga sau dreapta);
-sindromul poliomedular: dorsal, ventral, lateral (stSnga sau dreapta).
Sindromul medular total apare in urma sec{ionlrii transve-rsale. totale, a
-
mf,duvei spinarii (fracturi ale coloanei) gi se cxacteraeazd prin anestezie totali
(conrplet[, globa![) tactild, terrnic6 gi dureroasi, paralizie sirnetricl (spasti*I in leziuni
toraco-cervicale gi flasc[ in leziuni lombo-sacrale), abolirea reflexelor tendinoase,
tulburflri neurovegetative (hipotonia sau atonia sfincterelor), toate evidenfiate ?napoia
Ieziunii medulare.
Sindromul medular dorsal (hipo- gi anestezia superioarE) - apare in uRna
afectE"rii jurn[tetii dorsale a mEduvei spin6rii gi se caracterizeazi prin reducerea sarr
abolirea sensibilitElii termice qi dureroa,se, lipsa reflexelor, dar rnenfinerea sensibilitEqii
tactile.
Sindromul medular lateral (sindromul lSrown-Sequard, hipo- gi anestezia
lateral[) - apare in urma afect6rii jumitlfii laterale a miduvei qi se caracterizeazlprin
hemiplegie zonald homolateralE, disociafie termo-analgezicd sau anestezie pe partea
opus6, toate ?napoia leziunii medulare.
166 SEMIOLOGI A SISTEMTJ'LUI NERVOS

Sindromul leucomedulor dorsal (hipo- qi anestezia) - nu afecteazi sensibili-

tatea superficiald, ci numai pe cea profundl (cordoanele Goll gi Burdach) gi se
caractenzeazi,prin ataxie medularl cu mers ?n linie dreapt6.
Sindtoma! leucomedular ventral (hipo- gi anestezia) - apzue ?n hernii de disc qi
este caracterizat de exagerarea sensibiliti{ii qi reflexelor, precum qi de paralizia
spastica zonaifl.
Sindromul leucomedular lateral (hipo- gi anestezia) - apaf,e in afectarea unei
jumntnfi laterale a rniduvei albe, fiind caractedzat de disociafia termo-anaigezicd
zonalk Ei heterolaterald inapoia leziunii medulare. Este absenti sensibilitatea termici qi
durerr:as[, fiind prezentl sensibilitatea tactili, reflexele tendinoase qi cutanate.
Sindromul poliomedular dorsal {hipo- qi anestezia) - presupune lezarea coar-
nelor dorsale (cenugii, ale sensibilita[ii) ale micluvei spinirii. Apare disocialie termo-
analgezici radiculari (dispare sensibilitatea tennic6 gi dureroasi, fiind prezenti
sensibilitatea tactili gi de presiune).
Sindrotnul poliomedular venlrol (hipo- gi arrestezia) - presupune lezarea
ccamelor ventrale (cenugii, motorii) ale mEduvei spindrii. Apar mioclonii sau paralizii
motorir pa4iale (numai la metamerul afectat). Acest sindrom este frecvent in
poliomielita de tip jigodios, boaia Teschen.
Sindromul ,,cozii de cuf' (hip,:- gi anestezia) - presupune lezarea miduvei
spinErii terminale gi este earacterizat de pierderea sensibilit5lii perineale, anale,
vulvare, a cozii gi cdteodatl a membrelor posterioare"
Hipoestezia sau anestezia perifericd (rnframedular6) poate fi:
-radicular[ - prin leziuni pe riddcinile senzitive sau motorii ale nervilor
rahidieni. Apare in meningite localizate, spondilite, spondilartroze, osteofitoze gi sunt
caracterizate inilial de hiperestezii, apoi hipo- sau anestezii gi paralizii pe zona
deservitl de nervii respectivi;
-tronoulard - prin leziuni ale trunchiului nervos, iar hipo- sau anestezia apare
nurnai lt zona inervatE de trunchiul nervos respectiv (tulbur5.rile sunt atflt senzitive cit
gi motorii):
-terminald - prin lezionarea unui ner-r perifenic (ex. paralizia de nerv radial).
Parestezia - este o modificare calitativi a sensibilitliii dureroase, expiimatd de
animal prin lingere, Iiecare, sclrpinare" roade.re, mu$care pdni la automutilare, pe o
regiune unde nu sr-rnt ieziuni obiecti're. Aceasta este determinati. de leziuni la nivelul
receptorilor nucleilor nervogi, la ganglionii nervogi sau la etajele superioare. in
medicina veterinard este cunoscut pruritul din hoala Aujeszky, turbare, jigodie sau in
unele parazitoze.

1 0.4.4.2. Sensihililulea erteroceptivd senzoriald (telereceprivd)

Sensibilitatea senzoriali cuprinde: sensibilitatea vizuald, auditivd, oifactivi gi

gustativ6.
Pentru in',,estigarea acestor sensibilitili se face o exarninare fiziad a recepto..
rului (ochi, ureche, limbi, nas - relativ ugor de examinat) gi o examinare funcfionalE a
sinrfului (vil2, auz, miros, gust -- mai dificil de apreciat la animale).
SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS 167

I0 .4.4.2.1 . S ens ib i litate a vizuald

Examinarea fizicd a ochiului Si componentelor perioculore se face prin

inspectie, palpalie, oftalmoscopie, puncfic, tensiornetrie, spdlEturd ocular[, sondajul
glandei lacrimale. Obligatoriu se verific6 9i refiexele palpebral gi pupilar.
Aspecte semiologioe:
-regiunea periocular6: tumefieri (posttrai.rmatice sau inflamatorii), plIgr,
cicatrici;
. -pleoape gi mucoasa ocular[: epifora (seroasd, sero-mucoas6, purulenti, hemc-
ragic6), xeroza (lipsa secretiei lacrinraie), xeroftalmia (usearea corneei qi conjuncti-
vei), blefarita (inflamalia pleoapei), blefaroconjunctivita (inflama{ia. pleoapei qi a
conjunctivei), meibomita sau blefaroadenita (inflamafia glandelor Meibornius - glande
localizate la nivelul marginii pleoapei), chalazionul (adenom meibomiam), prolapsul
pleoapei a III-a (rnembrana nictiant[, plica semilunari), aspectele,studiate la mucoase;
-modificdri care pot micqora fanta palpebral[: blefarospasmui (spdsmul
pleoapelor), blefarofimoza (micqorarea fantei palpebrale .bonsecutiv cicatricilor
localizate pe pleoape), blefaroptoza (ptoza pleoapei superioare prin paializia nervuiui
motor), pseudoptoza pleoapei (consecutiv edemului palpebral), anchiloblefaromul
(lipirea cornpleti sau incompleti a pleoapelor la nou nlscut, sudarea acestora la
anirnalui adult );
-modificdri care pot mlri fanta palpebrali: paralizia nervului pleoapei
inferioare, entropioriul (rdsfrdngerea pieoapei spre interior), ectropionul (rdsfr6ngerea
pleoapei spre exterior), coloboma palpebrali (lipsa unei po(iuni din pleoap[).
simblefaronul sau blefarosinechia (lipirea pleoapelor de globul ocular);
-modific6ri ale cililor (genelor): trichiasis (devierea cililor spre globul ocular),
districhiasis (prezen{a a doul rtnduri de cili);
-aparatul lacrimal: dacrioadenita (inflamafia glandei lacrimale), dacriocistita
(inflarira.[ia sactlui lacrimai), dacriolit (calcul in canalul lacrimal), encantis (hipertrofia
carunculului lacrirnal pi a pleoapei a III-a);
-globul ocrilar:
-prezenla ochilor: anoftalmia (lipsa congenitalE a ochilor), sinoftalmia
(ciclopia, anottalmia par"[ial[)-- monshul fetal cu o singurE orbiti gi un ochi;
-pozifia: exoftalmia (proh:uzia globului ocular), enoftalmia (infunda-
rea globului ocular in orbitd), luxafia globului ocular (ieqirea in afara oriiitei a
globului ocular), avulsia globului ocular (globu! ocular este scos din orbitS, iar
nervul ocular este rupt), strabismul convergent (unul sau ambii ochi sunt
orientafi cu a,xul longiturlinai spre nas), strabismul divergent (unul sau ambii
ochi sunt orientali cu axul longitudinal spre exterior);
-miqcdri: nistagmusul vertical, lateral sau rotativ (migcdri ritmice
verticale, laterale sau rotatorii ale globului ocular);
-dimensiunea: microftaknia (globul ocular este mic, atrofic), hidro-
ftalmia sau buftalmia (dezvoltarea exageratd a globului ocular), glaucomul
(cregterea tensiunii intraocu lare, cre$terea consistenfei, atrofi a nervului optic.
diminuarea acuit6{ii vianale, uneori cu mlrirea globului ocular);
168 SEMIOI,OGIA SISTEMULUI NI]RVOS

-inflamalii: panoftalmia (inflamalia tuturor componentelor globului

rlcular, consecutiv traurnatismelor, frecvent supurativf,). cheratita (inflamafia
corneei gi opacifierea acesteia). cherato-conjunctivita (inflamalia corneei gi a
conjuncti'rei), conjunctivita (inflama{ia conjunctivei), cheratita ulceroasl
(ulcerut conrean);
-carnera anterioarE: hipopion (puroi in camera anterioar[), hipohema
(sAnge in camera anterioarE);
-irisul ,.i zona ciliar6: heterocromia irianl (ceacf,r - colorafia diferitd a
celor doui irisuri), uveita (inflarnalia tractusului uveal - iris, coqpi ciliari,
coroidd), ciclita (inflamafia numai a corpului ciiiar), iridociclita (inflama[ia
irisului gi coroilor ciliari);
-pupila: mioza (micgorarea pupilei), midriaza (dilatarea pupilei),
anizocoria (inegalitate pupiiar6), hipus sau dans pupilar (trecerea alternativd de
la miozl la midriazl);
-cristalin: cataracta (opacifierea cristalinului), luxafia anterioarl sau
posterioari a cristalinului, afachia sau aphakia (lipsa cristalinului);
-fundul de ochi: hemoragii, desprinderi de retin6, retinita (inflamalia
retinei);
-modificiri diverse: dermoidul (mici portiuni de piele cu pir pe
conjunctivl), nefelionul (pat[ albi superficiall pe cornee), leucoma sau albea[a
(opacitate alb6, cicahicealE, mare, pe cornee), panus (vascularizafie evidentd a
comeei, prin vase de neoformafie), cheratocelul sau desmetocelul (hernia
membranei Descement printr-o leziune ulcerativ[ corneani), stafilo-mul
(comee rniriti gi desprins6 total sau par{ial), pl6gi etc.

Examinare a funclionald a ochiului (vdzul)

Examinarea se face dupf, acoperirea alternativ6 a fiecirui ochi.
Aspecte semiologice:
-arnaurcza * pierderea vederii {Eri leziuni decelabile la ochi;
-cecitatea (orbirea unilaterali sau bilaterall) -. pierderea vederii consecutiv
lezionarii glbbului ocular;
-nictalopia (cecitatea nocturn6) - vedere deficitari noaptea;
-herneralopia (cecitatea diurnd) - vedere deficital'I ziua;
-hesperanopia - vedere deficitarl seara;
-ambliopia - scdderea general[ a vederii frrE o cauzd organicd aparenti;
-emetropia - irnagine clar[ pe retini gi acomodare perfect6 (vedere normal[):
-ametropia sau dismetropia - tulburare de acomodare (refrac{ie) datoriti
sistemulul dioptric (cornee, umoarea apoas6, cristalinul, umoarea sticloas[):
-hipermetropia - vedere deficitarfl in apropiere, dar fbarte bund in
depirtare (imaginea se formeazd in spatele retinei);
-miopia - vedere deficitar[ in depflrtare, dar foarte bunl in apropiere
(imaginea se formeazi in faia retinei);
-astigmatismull - vedere deficitara at6t ?n apropiere cAt qi la distanp.
SEN{IOI-OGIA SISTEMULUI NERVOS t69

10.4.4.2.2. Sensibilitatea auditivd

Examiiarea fuicd a urechii se face prin. inspec{ie, palpa{ie, otoscopie, sondaj

gi examen radiologic.
Aspecte semiologice:
-urechea extemi: rnodificfui la niveiul conchiei auriculare, canalului auditiv
extern, timpanului, prezenla corpilor strlini, a paraziflor! cerumsnului, lichidului
(seros, puruftn! hemoragic) in conductul auditiv extern, otoreea (scurgerea de lichid
prin conducful auditiv), otoragia (scurgerea sdngelui prin conduotul auditiv), hema-
toame, otalgia (durerea urechii), inflamafia urechii externe (otit6 externl);
-urechea medie: inflama{ia urechii medii (otita medie), coexistd cu inflama{ia
trompei Eustachio gi chiar a faringelui;
-urechea intern[ (asigurd audilia gi echilibrul) dificii de examinat prin metode
generale, date esenfiale se pot culege prin radiirgrafietea st6ncii temporalului.
lnflamafia urechii interne (otita intem4 otita labidnticS., iabirirrtita) este insoliti de
tulbur6ri acustice gi de echilibru.
Exam inaie a func p ional d a ure ch i i ( auzutl
Aspecte semiologice:
-hiperacuzia (hiperestezia auditivl) - creqterea percepfiei auditive;
-hipoacuzia - reducerea percepfiei auditive;
-anacuzia (cofoza) - lipsa auzului (surditatea) unilateral sau bilateral.

10.4.4.2.3 . Sensibilitate a ol.factivd

Examinareafizicd a nasului (vezi aparatul respirator)

Examinarea funcqionald a nasului (mirosul)
' Dificil de apreciat la animale, poate pune in evidenlI hiperosmia (sensibilitate
olfactiv[ crescuti) sau anosmia (diminuarea ptnl la dispari{ie a mirosului). Sc6derea
sensibilitalii olfactive apare de obicei consecutiv inflamafiei mucoasei pituitare, a
parazitozelor nazale gi mai rar datoritd modificErilor centrale (hipocampus qi trobul
temporal).

10.4.4.2.4. Sensib ilitate a gustativd

Examinarealizicd a limbii (vezi aparatul digestiv)

Examinare a func{ionald a pap ile lor gust ativ e (gustul)
La animale este dificil de apreciat, dar se pot evidenfia hipogeuzia (sciderea
sensibilit5lii gustative), ageuzia (lipsa gustului). dar mult mai frecvent pica (perverti-
rea gustului).

I 0.4.4.3..9e2s ibilitatea proprioceptivd

Sensibilitatea proprioceptiv6 (profundtr, mioartrokinetictr, chinestezicl,

musculo-tendino-periostall) este sensibilitatea care p[streaz6 raporturile musculare,
osoase gi articulare normale, at6t in stafiune cdt gi in deplasare (practic este senza[ia de
 l7p SEMIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

echilibru). Receptorii acestei sensibilitili se gisesc la nivelul aparatului locomotor

(mugchi, tendoane, periost gi suprafefe articulare) gi sunt in legEturi functionalS cu
cerebelul (pentru armonia migcrrilor), cu labirintul (pentru echilibru), precum qi cu
vlzul qi auzul. Examinarea acestei sensibilitEli se face prin verificarea atitudinilor
{normale sau mc,dificate) atdt in statiune cAt qi in deplasare, precum pi revenirea din
pozilii neobignuite (ex. dupd incrucigarea picioarelor).
Ca aspecte semiologice putem intdlni hipochinestezia (sc[derea sensibilitilii
chinestezice) qi achinestezia (pierderea sensibilitefii chinestezice) {kinesrs : miqcare,
aesthesis = simf). I{ipo- gi achinestezia este intAlniti in encefaloze, leziuni ale
coarnelor dorsaie qi laterale ale miduvei.

10.4.4.4. Sensibilitatea interoceptivfi (viscerald)

Sensibilitatea visceralS nu este prezenti in condilii de sinltate, ci numai in

condilii de boalr (de ohicei exprinnati prin durere) gi este produsd de: spasme,
inflamafii, tulburlri circulatorii, tulbur[ri de motilitate, dilata{ii, torsiuni, invaginafii la
nivelul organelor.
Durerea produs[ nu rlrndne cantonat5 nurnai la nivelul organului afectat, ci
este transmisd reflex pe anumite regiuni corporale (tn special la nivelul metamerului)
de unde gi numele dat de cltre Head gi Zaharin acestor zone ale pieiii de dermatomere
(ex. la cal - clavinil Roger, Ia bovine - zonele de reflectivitate viscero-cutanati).
Metamerul este o unitate anatomicl rezultati prin segmentarea parfiala a corpului
ernbrionar (peste 40 de metamere Drezente la adult sub formi de urme) fiecare
cuprinzdnd cAte un sector cutanat (dermatomerul), nervos, vascular, muscular qi
visceral. Retlectarea durerii organelor interne la suprafafa pielii se datoreazz
metameriei (legdturi intre sistemul nervcs somatic ryi cel neurovegetativ visceral Ia
nivelul ganglionilor rah.idieni). Reflectarea durerii la nivelul pielii se verificl de obicei
prin ciupirea sa'.r plierea pielii zonei respective qi care se exprim[, in caz de
hiperexcitabilitate viscerali. prin contracfii musculare, transpirafie, horipila{ie pe zona
examinatd, gemete, polakisurie gi chiar reacfii de atac sau apirare.

l 0. 5. EXAMrh{AREA FLrNC'IiONALA A S TSTEMUT,UT

NEUROVEGETATry

Sistemul neurovegetativ cerordoneazd viala vegetativd (func1iile respiratorie,

circuiatorie, digestiv5, excretorie, sexual6), fiind subordonat organic Ai funcfional SNC
9i in str6nsi leg[turi ou activitatea glandelor endocrine.
Acesta este format din doul grupe nervoase antagonice rlin punct Ce vedere
funcfional: ortosimpaticuVsimpaticul (cu nucleii ?n coarnele laterale ale mbduvei
spinirii) gi parasinrpaticul (cu nucieii in mezencefal, bulb, miduva sacrala qi
rnedulosuprarenalS - unde paraganglionii au fost transforma{i in organe secretoare de
adrenalin[ ;i noradrenalini).
Examinarea sistemului neurovegetativ se face pe baza tabloului clinic, a
testelor farmaco-dinamice I i a refl exelor neuro-vegetative.
SEMIOLOGIA SISTEMUi,UI NERVOS t7t
10.5. i . Aprecierea tabloului clinic

Pentnr' aceasta se analizeazd efectul crescut al simpaticului sau parasimpati-

cului asupra diferitelor organe gi functii.
Tonusul normal neurovegetativ (eutonia) este menfinut in limite fiziologice
printr-o acfiune comuni a eelor dcui laturi ale sistemului neurovegetativ (ortosimpatic
gi parasimpatic). Cind acest tonus este dezechilibrat apare distonia neurovegetativn
care poate t-1:

-simpaticoton5 (cre$terea tonusului sirnpatic) - caracterizatA de excitalie, exo-

ftalririe, tahicardie, midnazA, hipertensiune, uscarea mucoaselor gi a pielii, constipafie,
hipertermie, limfocitopenie, practic modificarea este generalizatd la toate organele
inervate de simpatic;
-parasimpaticoton6 (vagoton6, cregterea tonusului vagal) -
caracterizati de
somnolen{i, enoftalmie, bradicardie, mioziE hipotendiune, transpiraiie, diaree, urinare
frecventE, hipotermie, limfocitozI. ExistI gi sifuafii c6nd distdnia cu predominanfi
vagotond poate fi localizati, [a un organ sau la uD grup de organe (ex. gastro-pneumo-
cardiac);
-amfotonl -- earacterizati de cregterea alternativd, fie a sirnpaticului, fie a
parasimpaticului;
-hipotonl - prtrbugirea ambelor componente neurovegetative (in intoxicalii
grave, comd etc.).

lui unor
Organulifunctia Actiunea ortosimpaticului Actiunea parasirnpaticulu i
Cord tahicardic bradicardic
Vase coronare dilatator constrlctor
Glande saiivaie inhibitor excitator (hipersalivalie)
$imucoasd (uscarea mucoaselor)
Pupill midriaz5 mloza
Bronhii dilatator constrictor ( spasm )
Rinichi inhibl secrefia gi excre{ia stimuleazl secrefia qi
excretia
lntestin inhibn peristaltismui, miregte peristaltismu i,
apare constipatia secretia, apare diareea
Ficat qlicogenogenez5 glicogenolizl
Yezica urinarl retenfie prin contracfia enurezis prin relaxarea
sfincterului vezieal sfincterului
Centrul termoreglator hipenermie hipoterrnie
Metabolism catabclism anabolism
172 SEMIOLOGIA STSTEMULUI NERVOS

I 0.5.2. Testarea farmaco-dinamici

Testarea farmacodinamic[ presupune administrarea de medicamente stimula-

toare (simpaticomimetice, parasimpaticomirnetice) sau inhibitoare (simpaticolitice,
parasimpaticolitice) ale sistemului neurovegetativ gi urm6rirea efectelor acestora
asupra funcfiilor, Administrarea simpaticomimeticelor (adrenalinl, efedrin6) Ia un
animal simpaticoton are ca rezultat exacerbarea ac{iunii simpaticului (tahicardie) in
timp ce administrarea de parasimpaticomirrretice (pilocarpini) la un animal vagoton are
ca rcztitat exacerbarea acfiunii parasimpaticului (bradicardie, hipersaliva{ie etc.).
Adrninistrarea de simpaticolitice sau parasinrpaticolitice anihileaze modificirile
simpaticotone sau parasimpaticotone ale animalului.

I 0. 5.3, Aprecierea rellexelor neurovegetative

La animale se pot aprecia urmdtoarele reflexe neurovegetative: reflexul

oculo-cardiac (reflexul Dagnini-Aschner), reflexul oto-cardiac (reflexul Roger),
reflexul labio-cardiac (refl exul $arabrin).
tnainte de aplicarea excitarrtului se apreciaz[ frecvenfa qi ritmul cardiac,
precum qi frecvenla pulsului. Aplicarea excitantului presupune presarca globilor
ocuiari cu pulpa degetelor, aplicarea iavaqalei pe ureche sau buza superioar[ timp de
aproximativ 30 secunde, dup[ care se verifici din nou activitatea cordului gi pulsului.
Animalele cu tonus neurovegetativ normal nu prezintl diferen(e semnificative
ale valorilor apreciate inainte gi dupd aplicarea excitantului (maxim 6 bltei
cardiace/min.). Animalele simpaticotone prezintii cregteri rnari ale freovenfei cardiace
?n timp ce la animalele vagotone frecven{a cardiacd scade foarte mult.
 11. SEMIOLOGtrA SISTEMULUI ENT'OCRIN

Intervenfia sistemului nervos in coordonarea. funcgiilor unui organism anirnal

este rapid6, dar nu de lungl durati. Pentru prelungirea acestei coordoniri organisrnul
acfioneazl prin hormoni produqi de glandele cu secrefie intern[ (glandele endocrirre):
hipofiza, epifrza, timusul, tiroida, paratiroida, ovarul endocrin, testiculul endocrin,
suprarenala, pancreasul endocrin.
Examinarea sistemului endocrin se poate face in unele situafii fizic (inspeciia
gi palpalia extern[ pentru testicul, timus, tiroidS, pancreas, palpa{ia transiectal[ pentnl
ovar, ekaminarea radiologicfl pentru hipofizi gi tirnus, scintigrafierea peirtru tiroidi,
tomografierga computeriz.attsi rezonanfa magnetich nuclear6 pentru hipofizd qi epifwn"
laparatomia pentru suprarenale, pancreas, ovare), dar in special printr-un examen
funcfional apreciind:
-tabloul clinic expimat de acestea prin simptoame (sau sindroame):
-generale: nervoase, musculare, digestive, urinate, oculare, cardio-
circulatorii, sexuale, cutanate, ale cregtedi, ale stirii de intelinere etc.;
-glandulare: uniglandulare (unilaterale - alo unei singure glande) gi
pluriglandulare (complexe - ale mai multor glande), care fac obiectul de studiu
in cadrul semiologiei endocrinozelor (stirile de dezechilibru endocrin);
-cercetarea met ab o I is me lor,
-rnetabolismul bazal (celular) - exprimat prin termogenez6 sau termo-
liz6 in cazul disendocrinozelcr hipohzare, tiroidiene qi suprarenale;
-metabolismele particulare: protidic (anabolisrrul gi catabolismul
protidic), lipidic (degradarea grlsimilor), glucidic (glicogenogeneza gi glico-
genoliza), hidric (al apei pi cantitlfii de elecholi{i), rnineral (cantitatea gi
, raportul elementelor minerale), vitaminic (cantitate de vitamine din singe );
-dozarea hormonilor din s6nge gi urinl, cu rezultate foarte bune, dar dificil de
realilzat pentru tofi hormonii glandelor endocrine (mai ugor pentnr honuonii ovarieni,
suprarenali gi ai pancreasului);
- 174 SEMIOLOGIA SISTEMULI.JI ENDOCRTN

-reaclia tisulard -se apreciazl prin inocularea pe animale (bioproba pe

$oarece, gobolan, iepure etc.) a serului sau urinei cu hormoni (in special ovarieni) qi
urmirirea in timp a modificlrilor tisulare (culoarea qi mdrimea ovarului, uterului gi
vaginului animaielor de experienfa).
Semiologia endoa'inozeior se exprimd clinic prin doui tipuri de sirdroame:
-sindroame uniglandulare (unilaterale, sirnple) - se pot manifesta prin exces de
hormoni (hiperfunc{ie. hipersecrelie, hiperendoerirrozi) sau prin insuficienfd hormo-
nala (hipofunclie, hiposecre{ie, hipoendocrinoz[);
-sindroame pluriglandulare - produse prin actiunea comund a hormonilor de la
mai muite glande endocrine.

1 I. 1. SINDROAMELE I.INIGLANDULARE

1 1.1.1. Hipoliza
Glandi endocrind legat6 structural gi funclional de hipotalamus qi localizati in
geaua turceascd a sfenoidului, se poate examina in conditrii practice prin radiografiere,
CT qi RMN. Hipofiza controleazi gi dirijeazd activitatea tuturor celorlalte glande
endocrine.
Producerea hormonilor hipofizari este controlat[ direct de hipotalarnus, care la
rdndul lui este influenlat de anumite polipeptide (cu rol stimulator sau inhibitor al
hormonilor hipofizari) produse de sistemul neurovegetativ gi de centrii cerebrali
exteroceptori.
Hormonii hipofizari acfioneazf, direct asupra {esuturilor: hormonul de cregtere
(STfi, GI{), prolactina (LTH), antidiuretic (ADH), ocitocina, hormonul stimulator al
melanocitelor (MSH) sau moduleazd activitatea altor glande: tiroida (hormonii
tireotropi), corticosuprarenala (hormonii adrenocorticotropi : ACTH), gonadele
(horrnonii gonadotropi: foliculostimulant: FSH qi luteinizant = LH).
Anatomo-histologic aceastl glandii este forrnatii din trei io'oi cu sffucturi qi
func{ii total diferite, funciii care de altfel se reflecti in situafii patologice in semioiogia
endocrinozelor:
Lobul anterior (lobul glandular, adenohipofiza, glanda pituitard) este o
structurl epiteliald gi glandularE cu rol in producerea urmdtorilor hormoni:
-hormonul de crestere (horrnonul somatotrop, STH, GH) care acfioneaze
asupra tesuturilor prin crepterea metabolismului protidic, glucidic, lipidic gi mineral;
-prolactina (hormonul lactogen, mamotropina, gonadotropina C, hormonul
luteotrop, PRL, LTFD aclioneazl asupra glandei mamare (induce lactafia) qi corpului
gaiben ovarian (producerea progesteronuiui);
-hormonul tireotrop (tireostimulina gi tireotropina = TSH) stinruleazd glanda
tiroidl pentru biosinteza hormonilor tiroidieni;
-hormonul luteinizant (LH la femelE qi ICSH Ia mascul)(gonadotropina B,
prolanul B din urinl) acfioneazl asupra ovarului (dehiscenla folicularl, tbrmarea
corpulrti galben progestativ) gi placentei. La mascul stimuleazl secre{ia de testosteron;
 SEMIOLOGIA SISTEMULUI E}IDOCRIN 175

-hormonul foliculostimulanl (F'SH, gonadotropina A, prolanul A din urin[), la

femel6 produce maturarea foliculilor qi secrefia de esfrogeni, iar la mascul rnoduleazl
spermatogeneza; I

-hormonul adrenocorticotrop (corticohopina, ACTH) aclioneazh asupra

corticosuprarenalei (in special asupra hormonilor glucocorticoizi);
- ho rrnanu I I ip otr op in u re gleazl rnetabol ismul iipidelor.

Sindroamele anterohipqfizsrs (adenohipofizare) sunt produse prirr tulburarea

(sclderea sau crepterea) hormonilor descrigi anterior:
-hipoanterohipofizarismul (ln special prin lipsa de ST$ produce:
-la tineretul animal nanisffiul hipofizar (nanosomia pituitara,
-
microsomia hipofizara, piticismul), frecvent Ia aniinale, manifestai printr-o
conforma{ie micgorati proportional gi comportament normal comparativ cu cel
tiroidian care este disarmonic;
-la animaiele adulte - caqexia hipofizar[ (boa]a Simmonds) este o
-
ihsuficienli hormonall anterohipofizar[ globalE care se rhsfr6nge dsupra
celorlalte glande endocrine (ahofia suprarenaiei, tiroiddi, gonadelor);
-hipoanterohipofizarismul prin hiposecrelia de hormoni adienoconicotropi
produce atrofia corticosuprarenalei ,si aparilia maladiei bronzate (boala
Addison)(vezi corticosuprarenala);
-hipcranterohipofizarismul (in special prin creqtere de STH) prorluce:
-la tineretul anirnal - gigantismui hipofizar (macrosornia) inso{it de
infantili.sm genital;
-la animalele adulte - acromegalia (acros : extremitate, megclas :
mare) presupune dezvoltarea exageratd a exhemitlfilor (membre, degete,
urechi, nas). Cdnd gigantisrnul coexisti cu acromegalia se nume$te acro-
. megalogigantism;
-hiperanterohipofizarismul prin hipersecreEie de hormoni adreno-
corticotropi produce sindromul Cushing (vezi corticosuprarenala).
Lobul intermediar secretl hormonul melanotropina (interrnedina, melano-
stimulina, hormonul melanocitostimulator, MSfD care acfioneazi asupra melanocitelor
(producdtoare de melanin[) determin6nd schimbarea culorii pielii. Sindroamele
'intermediohipofizare sunt ?ntdlnite rar Ia animale.
LqbghaEtellq (neurohipofiza, retrohipofiza) este o structur6 nervoasd care
secreti un'n6torii hcrrnoni:
-hormonul antidiuretic (ADH, vasopresini - produs de fapt de hipotalamus)
are rol in reglarea absorbfiei apei la nivelul tubilor contor{i distali renali gi contracfia
musculaturii netede arteriale (hipertensiv);
'hormonul ocitocina (hormonul fhtdrii, oxitocina, OXT) are rol in contraclia
rnusculaturii netede uterine gi a musculaturii canalelor galactofore manlare.
$inarpsrnele poslerohtpafizffe (neurohipofizare) sunt produse de sciderea sau
cregterea hormonului antidiuretic gi ocitocinei.
-hiponeurohipofi zarismul prezupune aparifia:
-diabetului insipid (poliuria insipidtr prin lipsd de ADH) cpactefizat de
polifagie, polidipsie, poliurie cu eliminare de electrolili;
 176 SEMIOLOGIA SISTEMULUI ENDOCRIN

-sindromul Babinski-Frdhlich (sindromul adiposo-genital) la tineret, in

afecliuni tumorale diencefalohipofizarc, fiind caracterizat de obezitate qi
infantilism genital;
-hiperneurohipofizarismul este caracterizat de aparigia sindromului hiper-
hidro-pexic (sindromul Parhon prin hipersecretie de ADH ) care presupune retenfie
hidric[ cu edeme gi oligurie.

11.1.2. Epifiza (glanda pineal5)

GlandI endocrind localizat5 intre tuberculii cvadrigerneni anteriori gi straturile
optice ale diencefalului gi care se examineazi fizic prin CT gi RMN. Epiftza ac{ioneazd,
in perioada de creqtere. reglAnd bioritrnul zilnic si sezonal, comportamentul sexual,
temperatura corporald etc.
Flormonii epiftzari, in general, sunt antagonigti hormonilor hipofizari: hormo-
nul pinealina (epifizhormonul) are rol antigonadotrop (inhibifie sexual5) antitireotrop,
hipotensiv, hipoglicemiant, hipocolesterolemiant, inhibitor al sistemului nervos.
Sindromul hipoepifizar (anepifizar) este caracterizat de aparilia macrogenito-
somiei (dezvoltare genital[ rapid[ gi maturitate sexual6 precoce), a obezitiiii qi
osificarea precoce a cartilajelor de cregtere (oprirea din cregtere),
Sindromul hiperepifizar este caractenzat de aparifia microgenitosorniei (hipo-
plazie ovariand gi testiculari, reducerea instinctului genezic).

I I .l .3. Timusul
in calitate de gland6 endocrinl are rot itr cregtere gi dezvoltare in special prin
controlul osteogenezei, prin hormonul timocrescina gi factorul LSF.
Sindromul hipotimic (hipotimialatimia) este caracterizat de criptorhidie,
obezitate sau atrepsie (cagexie) cu depresiune nervoasl (apatie, indiferenl6).
-Tirnectomia (extirparea chirurgical5 a timusului la tineret) are ca rcniltat
aparilia ,,bolii pipernicirii" (lipsa cregterii) dar gi lipsa limfocitelor T.
-Atimii este o afecfiune transmis[ ereditar (ex. poareci flre per).
Sindromul hipertimk: (hipertimia) se caracterizeazS prin hiper:trofia timusului
gi moarte timicd la'purcei gi pui consecutiv asfixiei (compresiune a timusului pe
trahee), aparilia tetaniei timice gi-cregterea numlrului de limfocite T.

I 1.1.4. T'iroida
Glandd endocrini localizati pe p6(ite laterale ale laringelui, secret[ doud
categoriide hormoni:
-tiroxina (Ta), monoiodtirozina (MIT), diiodtirozina (DIT) gi triiodtironina
(T3) hormoni ce confin iod gi au rol in modularea metabolismului bazal (accelereazi
creqterea), glucidic, Iipidic, hidromineral, precum gi in creqterea gi maturarea fesutului
nen'os;
-cnlcitonina (CT, tirocalcitonina, TCT) cu rol in reglarea calciului gi fosfo-
rului sanguin (hipocalcemiant gi hipofosforemiant) inhibdnd decalcifierea oaselgr
al Sturi de hormonul paratiroi d i an (parathormonu I ).
Examinarea fizic6 pune in evidenli:
 SEMIOLOGIA SISTEMTILUI ENDOCRIN 177

-gu$a simpll - m[rirea in volum a glandei pe seama fesutului conjunctiv (nu

apar manifestiri endocrine);
-gupa bnzootictr (endemicd) Ia capr6, porc :- mlrirea in volum a glandei prin
lipsd de iod sau consecutiv prezen{ei de tbctori alimentari guqogeni;
-tiroidita - inflarnafia acut6 a tiroidei;
-strumita - inflama{ia cronicl a tiroidei (tetin. strund = gug[).
Examinarea funcfional I permite stabi I irea disendocrinozelor.
Sin(romul hipotiroidian (hipotiroidia, hipotireoza) prin insuficienfa hormoni-
lor tiroidieni, lipsa iodului sau pdn pre:renfa factorilor gugogeni (goitrogeni, st"umi-
geni). Se constati sciderea metabolismului bazal (hipotermia), aparifia bradicardiei,
digestie dificiln (constipalie) 9i guq6.
-La tineretul animal - apare nanismul tiroidian disarmonic (nanismul tireo-
priv) caracterizat prin scurtarea picioarelor gi g6tului, articula{ii mari, nedezv'oltarea
organelor genitale gi aparilia de modificlri funcflonald corticale (crerinism).
-La animalele adulte - apare mixedernul - infiltra;ie Ei edem la pielea din
regiunea capului, g6tului, membrelor gi la mucoase (laringe), alopecie (la cdine),
reducerea instinctului genezic, obezitate, apatie.
Sindromul hipertiroidion (hipertiroidia, hipertireoza, tiretoxicoza) prin exces
de hormon tiroidian. Se constat[ cregterea metabolismului bazal (hipertermie), aparilia
tahicardiei, toate aceste modificlri intdlnite in boala Basedow (boala Graves, guga
exoftalmic[) caructeriz-atl de gug[ (pe seama celulelor foliculare), exoftalmie, tahicar-
die, sl[bire progresiv5, diaree, excitalie corticalS, tremurdturi, transpirafie, epifori er.c.

I 1.1.5. Paratiroida
Este o glandd endocrini formatd din structuri foarte mici, diseminate in
interiorul gi in jurul tiroidei gi care secret6 parathomronul (PTI! ce acfioneazi la nivel
renal gi osos, menfindnd un raport normal CalP lanivelul s6ngelui (stinnuleazi resorblia
calciului de la'rinichi qi intestin, inhibd resorblia fosforului de Ia rinichi, deci practic
cregte calciul gi scade fcsforul din s6nge). Ca atare, pentru evaluarea capacit{ii
func{ionale a glandei se detennin[ raportul CalF din sdnge gi eventual din urini. De
refinut c6 honnonul tiroidian (calcitonina) este antagonist parathormonului.
Sindronrul hipoparatiroidian (hipoparatiroidismul, totania paratireopriv[,
spasmofilia) este caracterizat de hipocalcemie serictr hiperfosfatemie, hiperexcita-
bilitate neuromuscular6 (fibrilafii, spasrn laringian urmat de asfixie).
Sindromul hiperparatiroidian (hiperparatiroidismul, osteofibroza) este carac-
tenzat de hipercalcemie sericd, hipercalciurie, hipofosfatemie, hiperfosfaturie, dispari-
fia reflexelor, astenie, apatie. Excesul de parathormon duce la mobilizarea calciului din
oase care trece in singe (apari{ia ost:ofibrozei primare). Osteofibroza este o
osfeoclazie rapid[ caructerizntb, prin cregterea exuberanti a fesutului fibros din os.
Acest fenomen este urrnat lreovent de producerea fracturiior Ia nivelul oaselor lungi.

I 1.1.6. Ovarul endocrin

Se poate examina atfit frzic (palpafie fransrectaltr, ecografiere gi laparatomie)
cdt gi funcfional (prezenfa cildurilor, a dorin{ei de impreunare, dozarea hormonilor din
sdnge qi urin[). [inand cont de fazele ciclului sexual la animale se pot intdlni:
178 SEMIOI,OGIA SISTEMULUI ENDOCRIN

-sindroame foliculare - determinate de hormonul folicular (foliculina), care in

condilii normale produce libidoul gi ovulafia, iar in oondifii patologice produce
hipofoliculinismul (anafrodizia, frigiditatea) 9i hiperfoliculinismul (nintfomania,
andromania, furia uterin[);
-sindroame luteinice - determinate de progesteron (hormon secretat de corpul
galben) care in condilii normale asigurl nidalia, gesta{ia gi activarea glandei mamare,
iar in condilii patologice produce hipoluteinisrnul (exprimat prin sterilitate gi avort) Si
hiperluteinismul (aparifia corpului galben persistent gi a frigiditalii temporare).

I 1.1 .7. Testiculul endocrin

Se poate examina upor fizic (inspecfie, palpafie) dar qi funcfional (aprecierea
dorin{ei de inrpreunare, calitatea spermei, dozarea hormonilor). i{ormonii secretafi de
celulele interstifiale Leydig (testostcronul, androsteronul) au rol in dezvoltarea
aparatului genital mascul, aparilia caracterelor sexuale secundare masculine qi a
reflexelor sexuale.
Functia endocrini poate prezenta doui aspecte sentiologice:
-,sinrlromul hipotesticular - avdnd ca rezultat anorhidia endocrin6 la tineret
(lipsa unuia sau a ambelor testicule) gi hipoorhidia endocrinl la adulli (atrofia
organelor genitaie masculine);
-sindromul hipertesticulor - avdnd ca rezultat hiperorhidia endocrinl (hiper-
genitalismul, hipergonadismul), masculul devenind violent gi cu libidou exagerat.

I 1 .1 .8. Suprarenala
Cland6 endocrind locahzatd in vecinitatea rinichilor, are parenchimul format
din doul straturi: corticala (corticosuprarenala - producitoare de hormoni corticoizi)
cu rol in rnetabolismul proteic, glucidic, lipidic, hidro-mineral, precum gi imuno-
Cepresiv gi medulara (medulosuprarenala - producitoare de catecolarnine) cu acfiune
simpaticomimeticd (adrenalina sau epinefrina gi noradrenal ina sau norepinefrina).
Glanddle suprarenale fac parte din a,xul hipotalanro-hipofizo-corticosupra-
renal. Acestea se pot examina fizic prin ecografiere, laparatomie gi funcfional prin
dozarea horrrronilor din singe gi urintr.
Sindroamele corticosuprarenale apar consecutiv modificdrilor cantitative ale
hormonilor corticoizi (peste 30 de honnoni corticoizi): mineralocorticoizi
(aidosteronul, dezoxicorton), glucocorticoizi: corticosteroizi (cortizon, hidrocortizon,
corticosteron), steroizi sexuali : cetosteroizi (estrogeni, androgeni, progesteron),
horrnoni care aclioneazi asupra metabolismului hidromineral (refin Na 9i elimin6.K gi
Cl), glucidic (hiperglicemia), lipidic, funcfiei imunitarc (micqorarea rEspunsului umoral
gi celular, efect antiinflamator, antialergic) etc.
-Sindromul de hipocorticism (hipoepinefria cortical[) de lungi duratl produce
boala Addison (maladia bronzatd) caracterizati de pigmentarea excesivi a pielii
(melanodermie) sub acfiunea horrnonului melanostimulator hipofizar la care se adaugd
astenie, auemie, hipotensiune, anorexie. Apare in hipoanterohipofizarism, tubercnlozf,
cu localizare la suprarenale etc. Hipocorticismul de scurti durati .produce boala
neaddisoniand,, fdrd, pigmentarea pielii, ci numai cu tulburiri cardiace (tahicardie),
digestive gi hipoglicemie.
SEMIOLOGIA SISTEMULUI ENDOCRTN t79

-Sindramul de hipercorticism (hiperepinefria corticalI) presupune aparilia de

sindroame pa(iale:
'
-sindromul Cushing - hiperproductie de glucocorticoizi (prin tumori la
suprmenald sau hipofrzi) fiind caracterizat de osteoporozi gi obezitatea
capuiui, diabet zahxat pufin exprimat, miastenie, hirsutism, hipertensiune;
-pseudohermafroditismul tinerefrllui femel (caractere sexuale secun-
dare masculine) qi mafuritate sexuali precoce la mascul;
-sindromul Ccnn - reten{ie de Na, dar fEri apanilia edemelor.
Sindroamele medulosuprurenale'in generul au la bazl moctificarea cantitE(ii de
adrenalinfl (cregterea acesteia produce hipe,rtensiune, iar scdderea produce hipotensi-
une) rnodificlri care pot fi de scurtd durali (fricE, condilii de microclimat, transport)
sau de lungi duratl (stress, boala hipertensiv6 sau hipotensiv6),

I 1.1.9. Pancreasul endocrin (insulele Langerhans).

Glancl[ cu secrc[ie mixt5, localizat pe rnica curbur6 a'duodenului, are hol in
reglarea glucozei sanguine prin cei doi hormoni pe care ii seiret6, respectiv insulina
(honnon hipoglicemiant) qi glucagonul (hoqnon hiperglicen-riarrt). Examinarea se poate
face fizic (laparatomie, examen radiologic gi ecografic) gi funcflonal (dozarea
hormonilor gi a glucozei din s6nge gi urin[).
Sindromul de hipoinsulinism (sindromul diabetic prin lipsa insulinei) este
caructerizat de diabetul zaharat (diabetul pancreatic) - exprimat prin polifagie,
polidipsie, poliurie, hiperglicemie, glicozurie, acidozL, cagexie sau obezitate, cataractl
dubli, urmate de corn[ diabeticd gi moarte. In condilii normale insulina preia surplusul
de glucozi din sdnge gi il depoziteazi,lanivelul ficatului sub formd de glicogen.
Sindrornul de hiperinsulinisnt (sindromul hipoglicemic) produce tulburiri
psihice, neliniqte, ataxie, crize epileptiforme, parapNezd., colaps" foame permanentr. Se
?ntAln'egte frecvent la c6ine,

I I.2. SINDROAME PLURIGT,ANDULARE

Unele endocrinoze au la bazil perturbarea hormonali asociattr a rnai muitor

glande endocrine, ca de exemplu:
-diabetul zaharat - descris inifial ca endocrinozl uniglandularfl, totugi in
producerea acesh:ia sunt implicate gi alte glande endocrine (anterohipofi za, tiraida,
suprarenala). Diabetul (grec. diobetes = a curge prin) este numele dat unor boli
caracterizate de polidipsie intensfl gi poliurie, ?ntdlnindu-se:
-
-diabetul zarharat (sirnptomatic) prin lipsa insuiinei, caracterizzt de
polidipsie, poliurie, glicozurie, hiperglicernie;
-
-diabetul bronzat diabet zaharat asociat cu melanodermie qi cirozl
hipertroficd;
diabetul asimptomatic (latent) _- ffud manifestiri clinice, cu hiper-
glicemie;
-diabetul insipid (prin lipsa vasopresinei) - cu polidipsie, poliurie, fdr6
glicozurie;
180 SEMIOLOGIA SISTEMULUI ENDOCRIN

-diabetul renal (ereditar) - cu glicozurie permanentd prin defect de

resorhfie renal6;
-diabetul steroid - diabet zaharat uqor, produs prin exces de hormoni
corticosuprarenali.
Incidenta diabetului este mai crescutd la c[fele qi motani.
-sldbirea (subnutrilia, denutrilia) animalelor adulte este produsi de tulburiri
endocrine anterohipofizare, tiroidiene, pancreatice, suprarenale, ovariene, testicuiare Ei
presupune reducerea sau absen(a rezervelor de grisime din organism care poate merge
pdni la caqexie (pierderea masei musculare). Apare consecutiv insuficienlei alimentare
cantitative gi calitative, deficitului de absorb$e (afecgiuni ale aparatului digestiv qi
glandelor anexe), tulburlrilor endocrine;
'hiponepsia (nedezvoltarea masei rnuscuiare la nou ndsculi gitineretul animal,
presum qi lipsa de reactivitate) poate fi asociati nanismului, fiind produsi de tulburiri
hipofizare, timice, tin:ridiene, suprarenale, pancreatice;
'obezitatea (depunere excesiv[ de gr6sirne) este cauzat[ de un complex de
factori: metabolici, ereditari, nervoqi, endocrini (anterohipotizari, tiroidieni, pancrea-
tici, corticosuprarenali, ovarieni, testiculari), alirnentari (aport caloric excesiv),
sedentarism;
'sindromul general de adaptare (stress-ul) este caracterizat de tulburari
endocrine hipotizare, tiroidiene, suprarenale, ale gonadelor, la care se asociazi gi
modifi clri [e sistemului neurovegetativ;
'sindroamele culanote * pot fi cauzate atflt de modific[ri locale la nivelul pielii
(boli infeclioase, parazitare, arsuri etc.) c6t gi in urma unor tulburiri neuro-endocrine
asociate:
-alopecia apare in carente mineralo-vitaminice, endocrinoze
tiroidiene, hipofizare, suprarenale,
-hiperhichoza generalizati - apare in afecliuni ale suprarenalelor,
ovarului gi hipofizei;
-discrorniile cutanate - in afecfiuni hipofizare gi ale suprarenalei;
-pnrritul cutanat - in insuficienfe endocrino-metabolice, pancreatice qi
suprarenale;
-psoriazisul - boal6 cronic6. recidivanti, caracterizatd de pete roqii
acoperite de scuame uscate, cu intindere localizatd sau generalizatfl, consecutiv
unor tulburdri endocrino-metabolice.
 ,.,
iz. sruror,oclA panrrcun .mA A frNoR spncrr DE ANIMALE
(albine, pe$ti" viermi de rnfitase)

12. 1. SEMIOLOGIA ALBINELOR.

Examinarea albinelor in vederea culegerii aspectelor semiologice se face in

mai rnulte etape urmlrind:
-flora melifbrS gi sursa de ap6;
-zborul albinelor:
-zonadin jurul stupului qi urdiniqul;
- -stupul cu altine:
-componentele stupului : perefii stupului, acoperigul, capacele, ramele,
hr6nitorile;
-produsele apioole: faguri, miere, polen, pistur[, liptigor de ntatci;
-stadiile evolutive: ou, larve, puiet (nimfe), adulte (albine iucr6toare,
. trdntori, matci).
Flora melderd gi sursa de apd. Flora meliferE frebuie s[ fie cf,t mai aproape de
stupin[, in cazul in care aceasta este prea departe se practic[ stup6ritut pastoral. Se
acord[ aten{ie deosebiti stropitului p[durilor sau culturilor in vederea combaterii
d[undtorilor (majoritatea pesticidelor produc moartea rapid[ a albinelor). Sursa de apd
trebuie sd fie aproape de stupini qi ncpoluat5.
Zborul albinelor trebuie s[ fie obseruabii de la c6.fiva kilonietri de stupinh gi sl
fie foarte des in apropierea stupinei (albine multe, vioaie, inc[rcate cu poten).
Zona din jurul stupului Si urdiltisul. fn jurut stupului c0t mai pu{ine albine
moarte, iar la urdinig prezenfa unui numfu'mare de albine, in mipcare oontinun.
Stupul cu albine. Deschiderea stupului se face de c6tre apicultor, examinarea
fbcdndu-se de c[tre medicul veterinar dupl asigurarea mlsurilor de protecfie specificfl
(rnasc[)" Examinarea se face pe timp c6lduros, ftlt vint qi ploaie, c6nd foarte multe
albine sunt plecate la cules. Se examineazh toate ramele, fagurii care trebuie s[ fie
182 SEMIOLOGIA PARTICULARA A UNOR SPECII DE ANIMALE

integri, cu depozite de miere gi polen, cu oui, larve qi puiet uniform imprdgtiate, multe
alhine lucrltoare, pulini tr6ntori gi o singurd matcf,. Prezen{a mai multor mltci indici
faptul ci familia tle altrine este pregitit[ pentru roit. Se apreciazd curEfenia stupului,
rnirosul fagurilor qi puietului, precum gi culoarea acestora. I-a examinarea albinelor
adulte se urmdregte suprafap corpului, culoarea qi mobiiitatea acestora.
Aspecte serniologice :
-lipsa zborului sau albirre rare;
-albine moarte (in numir mare) sau rnuribunde Ia urdinig;
-migcdri dezordonate ale albinelor (in intoxica{ii);
-prezenfa petelor diareice colorate dit'erit, la urdiniq sau in stup;
-albine cu abdomen rndrit sau colorat diferit;
-prezenta parazililor pe corpul albinelor;
-faguri mucegiiti sau ro$i (de insecte, qoareci, sau din lipsi de hrand);
-oud, lan e qi puiet impriqtiat neuniform pe fagure;
-puiet mort gi cu miros caracteristic;
-numir mic de albine in stup;
-iipsa rnd.tcii;
-miere, polen, plsturl in cantiEti mici qi rlistribuite neuniform"
Aceste aspecie apar in loca europeani, loca americand., salmoneloza, puietul in
sac, septicem ie, v ar oozd, nosemoz6, intoxica;i i diverse.
in situalii speciale se pot trimite probe penku examen de laborator: ap5, flord,
miere, larve, albine moarte gi albine vii ?n cutiule speciale.

12.2. SEMTOLOGTA PE$TTLOR

Pentru oblinerea de date neoesare stabilirii patologiei specifice se fuce atdt

examinarea peqtilor, cit gi a mediului lor de viafi (helegtee, bazine, acvarii), pe baza
unui plan care iuprinde:
-ancheta clinicl urmdrind fiqa ihtiologic[ (pentru crescitorii):
-datele geotopografice - amplasarea crescitoriei, date deSpre sol,
poluarea industriali. prezenta sau nu a vegetafiei;
-date hidrotehnice - despre sursa de api, calitatea acesteia, ritmul de
inlocuire;
-locul gi data apari{iei bolii;
-date despre boal5 (morbiditate, mortalitate, simptoame) gi evolutia
acesteia ?rr timp:
-examinarea fizici a pegtilor bolnavi:
-examinarea capacitalii de inot (lipsa inotului, peqti rnorli, pegti cu
respirafie la suprafafa apei etc.);
-examinarea individualE dupd pescuire (a pegtilor vii, bolnavi gi mo(i):
-inspec{ia * pentru miqcare, forma gi mdrimea colpului,
aspectui suprafefei qi culoarea corpului, prezen{a solzilor gi luciul, a
ochilor, aripioarelor Ei branhiilor;
-palpafia - pentru consistenli, mobilitate 9i deformiri;
SEMIOLOGIA PARTICULARA A LINOR SPECII DE ANIMALE 183

-examene speciale - bacteriologice, virusologice, micologice,

hematologice, histologice pe probe trimise la laboratoarele de
specialitate;
gi microscopic pe probe trimise
-examinarea apei gi firajelor - fizic, biochimic
la laboratoarele de specialitate. Atenfie deosebitA trebuie acordatS apei provenit6 din
surse poluate.
Aspeete semiologicel
-funcfionaie - mipc6ri lenege, la suprafa{a apei, migc[ri cu abdomenul in sus,
agita{ie etc.;
-morfologice - abdornen mare, leziuni pe corp (pHgU ulcere), parazili pe corp
sau branhii, solzi clzuti. modificlri de culoare ale corpului. hemoragii, icter, puroi.
exoftalmie, enoftalmie, fecale sanguinolente, icre cu aspect modificat Ei cu membrane,
Aceste aspecte apar in septicemia henroragicl, necroza pancreatici, variol6, hidropizie,
iurunculozf,.

12.3. SEMIOLOGIA VIERMILOR DE UATASP

Pentnr oblinerea de date referitoare la patologia specifici a viermilor de mitasc

se vor examina:
-inc[perile - rnicroclimatuI (temperatura, umiditatea, ventilafia, iluminarea) qi
igiena;
-hrana gi agternutul - frunzarul de riud, stejar, ricin, crengufele pentru
ingogogare, plasele 9i paturile;
-viermii, crisalidele, gogogile gi fluturii privind forma, mirime4 culoarea,
mobilitatea, consistenfa, mirosul qi densitatea aoestora pe pat.
tn situalii particulare se vor efectua exu*"n" ipeciale pe probe trimise la
I aborator ( arve, crisal ide, fl uturi, frunzar).
I

Aspecte semiologice: inapetenfl, lipsa mobilitfiii, pete colorate pe corp,

diaree, vomitare, agitalie, m5rirea in volum a corpului, depuneri neuniforme de oui se
pot intfilni in boli specifice (poliedrie, t'laEerie, nosemozd) sau nespecifice (intoxicalii,
caren{e alimentare).
 PARTEA A II-A - TETINICI DE EXAMINARE

A. EXAMINAREA CLIMCA A AIYIMALDLOIT

13. MAST'RI PRJMERGATOARE EXAMINARII CLINICf

13.I" NORME GENERALE DE PROTECTIE N TIMPUL DESFA$URAzuI

EXAMINARII CLIMCE

Examinarea clinici incepe numai dupl ce se vor asigura str^ict mdsurile de

igien6 9i protecfie a muncii: folosirea echipamentului de protecse (halat, por[, boneta
etc.), tiierea scurtl gi pilirea unghiilor, spllarea qi dezinfectarea mdinilor, instruirea
personalului ajut5tor, stabilirea mlsurilor speciale de protecfie a muncii atunci c6nd
este cazul etc.
Examlnul clinic al animalelor se desfdgoarS obligatoriu in prezenfa proprie-
tarului sau a unei persoane care cunoa$te foarte bine animalul, acestuia explicdndu-i-se
rolul pe care il are in timpul examenului clinic (contenfia capului animalului).
Examinarea se face dupl o prealabilfl acomodare a animal,"rlui cu mediul
ambiant gi personalul medical veterinar. Locul de desftgurare al examenului clilic
trebuie si fie cura! suficient de spagios gi linigtit, bine luminat, preferdnriu-se lumina
naturali pi fEri pericole potenliale de accidentare (gropi, zidtri, fiare, lernne etc.).
Pozilia animaiului va fi de reguli patrupedali (animalele de talie mici vor fi urcate pe
o masd), iar in cazul celor cu harnagamente acestca vor fi eliberate de ele, cu excepfia
cdp6strului la cal, lanfului la bovine Si zgdrzii la cdine.
Nu trebuie fflcuti toaleta animaiului inaintea examenului clinic, deoarece
existl riscul indep[rfirii unor semne de boal[. Dac[ totuqi este necesari efectuarea ei,
aceasta se faee numai la indicatia ceiui care exarnineazi animalul.
Exbminatorul va stabili modul de abordare gi ccntenfie, va alcEtui planul
examinfuii gi va alege metodele de examinare. Examinarea animalului se reia ori de
cdte ori este nevoie, la sugestia examinatoruiui, acesta utilizflnd un vocabular adecvat
capacitilii de inlelegere a celui ciruia i se adreseaz5, flri a folosi termeni medicali.
r86 MASURI PREMERGi,TOARE EXAMINARII CLINICE

Pe parculsul examin[rii clinice, medicui se va afla lAngi animal atit cdt este
necesar pentru cuiegerea dc semne clinice, manifestind rdbciare, siguran!6, calm,
evit0nd brutalizarea animalului 5i urmIrindu-i permanont reacfiile.
Examinatorul rilspunde pentru acfiunile sale gi ale personalului ajutitor, pe
intreaga perioadi cAt dureazi examinarea animalului'

I 3.2. ABORDAREA ANIMALELOR

Abordarea reprezintii apropierea de animal cu scopul de a-l aten{iona qi obignui

cu prczen{a exarninatorului, in vederea examin6rii acestuia sau aplicdrii terapiei"
Pentru arcaliza corect abordarea unui animal, cu riscuri rninime, trebuie s[ se
lini seama de uncle recomanddri:
-proprietarul sau ingrijitorul se va plasa pe partea r:pusd exarninatorului, tindnd
animalul din scurt de cdplstru, lan{ sau les6;
-examinatorul va cere infbrmalii de la ingrijitor sau proprietar, referitoare la
caracterul anirnalului (daci lovegte, mugc[, impunge, zgdrie etc.);
-apropierea de animal se va face perpendicular pe zona de abordare, astfel
incdt sd se evite mijloacele de aplrare gi atac ale animalului (bot, coarne, rnembre),
examinatorul aten{ionAnd animalul asupra intenliei sale de a se apropia de el, dar ftri a
gesticula sau a executa migcdri brugte.
a) Abordareo animalelor de talie mare
Cabalinele se vor aborda in dreptul spetei (pe dreapta sau pe stinga), iar
bovinele in dreptul spetei (ca !a cabaline) sau din spatele animalului, perpendicular pe
bazacozii.
Examinatorul se va apropia de animal (perpendicular pe zona de abordare)
vorbind tot timpul cu acesta, aten{ion0ndu-l asupra inten{iei de apropiere. Din imediata
vecin[tate a animalului, examirratorul realizeazl o inspecfie sumar6 a zonei greabi-
nului, lovegte zona cu mdna de ling[ animal, dupi care r6rnAne cu m6na pe greabinul
sau pe spatele animalului, pdshSnd contactul cu animalul pe tot timpul exarnin6rii.
Privirea examinatorului rimdne indreptatd permanent spre capul animalului, urmarind
reacliile acestuia. Aseasta este pozilis generald de abordare, pozilie din care se poate
trece la abordarea regiunilor corporale din apropiere (abordorea regionald).
-Fentru abordarea regiunii capului gi gdtului - din pozilia generalI de abordare
(din dreptul spetei), examinatorul se plaseazl paralel cu animalul, cu m6na de t6ng6
animal pe greabdnul acestuia gi cu privirea spre capul animalului; apoi cu mdna opusl
lcvegte ugor latura gAtului, din aproape in aproape, avans6,'rd spre capul animalului
pAnE Ia c6pdstru, prinaindu-l de obrlzar.
-Fentru abordarea regiunii toraco-abdominale - din pozilia de abordare privind
uranial, exarninatorul atenfioneaz6 proprietarul sau ingrijitorul s[ [in[ bine animalul de
cipistru, dup[ care schimbl mdna de pe greab[n gi se intoarce privind spre trenul
posterior al animalului; apoi cu mAna opusl lovegte uqor latura toracelui gi
a"\di:menului, avansdnd spre trenul posterior.
-in cazul abordarii dinapoi la bovine - examinatorul se apropie tle animal
perpendicular pe baza eozii, se opre$te, face o sumari inspecfie a zonei, dup6 care
lovegte ugor, cu ambele palme, bilateral gi concomitent, regiunea cnrpo-fesieri. in
 MASURI PREMERGATOARE EXAMINAzuI CLINICE 187

cazul in care se lovegte cu o singur6 palml, existi posibilitatea ca animalul s6 ?gi

modifi ce poziqia, deplas6ndu-se lateral.
b)Abordarea animalelor de talie mijlocb Si micd
Animalele de talie mijlocie (porc, oaie. capr6) se abordeazi dinapoi. prinz6nd
animalul de coadd sau de un membru posterior, deasupra jaretului, realiz6nd imediat gi
oonten{ia. La animalele de talie mic[ (canide, felide, anirnale de blan6 gi de laboratoi)
abordarea se realizea"i odati. cu contenfionarea directi.
Tineretul se abordeaz[ de regull in apropierea mamelbr pentru a le asigura
Iinigtea.

r3.3. CONTENTTA CLTNTCA A ANIMALELOR

Contenfia presupune limitarea migcErilor animalului, precum qi a m{jloacelor

de atac ale acestuia. Prin aceasta se asippri protec{ia examinatorului gi a animalului
examinat. in funclie de obiectivul urmaiit gi de reacfiile animalului, examinato;;i;"
stabili metoda de contenfie adecvatE. contenfia poate fi.'clinici li
elururstgale.
Contenfia clinic[ poate fi manwld (monomanuald sau bimanuald) instrumentild;.
Si
Conten(ia cabalinelor
a)Contenfia rnanuall a capului:
'conlen{ia monomanuald (contenlia de pana cdpdstrului sau contenlia de
prezentu'e): din pozilia de abordare in dreptul spetei, cu mflna de lflngn animal pe
greabinul acestuia qi cu privirea orientat6 spre capui animalului, examinatorui lovegie
usor cu m6na opusi laturile gitului avansdnd pdnd la cdpistru, prinzAndu-t de obrlzar;
apoi cu m6.na care era pe greabin prinde pana cdpistrului, ridicAnd ugor capul
animalului, in timp ce mina de pe obrizar este ldsatiliber[;
'crtnten{ia bimanuald: din pozilia de prezentare se poate realiza contenfia
bimanuali - de pana clpdstnrlui gi de obrlzar, de pana cdpdstrului pi de o ureche sau
contenfia bimanuall gi bilaterald (de cd.tre dou[ persoane).
-
b)Contenfia inshumentalh a capului (cu iavasaua)
Metoda necesitd folosirea iavaqalei simple (un baston de lemn de 50-70 cm
lungime, prevdant Ia unui din capete cu laf de frnnghie) sau iavaqalei n'retalice (dou6
bra{e metalice articulate la un capit).
'conlenlia cu imasaua simpld (clasicd, din remn): iavagaua se pune cu
bastonul sub bralul de pe partea pe care se facc abordarea (sub braful st6ng dac6
abordarea se face pe stAnga sau sub braful drept dactr abordarea se face p" pu.tru
dreaptl), iar degetele se trec prin inelul iavaqalei. Cu iavapaua astfel fixatlfl ri fa.*
abordarea anirnalului, perpendicular pe spati privind spre capul animalului. Ajuns in
pozilia de abordare, cu rndna de l6ngd animal pe greablnul acestuia, examjnatorul
loveqte uqor greablnul gi latura g6tuiui avans6nd spre c[plstm pdni la obr1zar.Trage
de cipdstru capul animalului spre el, apoi cu m0na opusI, ale cirei degete sunt trecuie
prin inelul iavagalei, prinde buza superioar[ sau urichea. M6na carJ era pe obrdzar
elibereaz[ c[pistrul, arunjeazb inelul iavagalei pe buztr sau ureche, bastonul
"pr"-acare
iava$alei Ei incepe rtrsucirea lui pAnE cdnd inelul este bine fixat. Apoi m^Ana
linea
buza sau urechea preia bastonul iavagalei, iar nndna care a rtrsucit bastonul piira"
cipEstrul de obrdzar.
188 uesutt pnruBRcAroARE rxeMhtARII cLINICE

-Contenlia cu iavasaua metalicd: examinatorul realiznazd abordarea anima-

lului avAnd iavaqaua pe antebratul mdinii de pe partea pe care face abordarea. Iavaqaua
se fixeazd Ia buza superioari, prinz6nd buza intre bra.tele libere ale iavagalei.
De relinut. iavagaua se strdnge attt c[t este necesar pentru a realiza contengia, fbrtr a.
zdrobi lesuturile. Nu se line iavagaua mai mult de 30 mtnute, iar dupd indepirtarea ei se
rnaseaztr botul animalului cu palma, pentru reactivarea circulaliei sanguine in zona respectivtr.
in cazul in care animalul nu suportI aplicarea iavagalei se rec,:mandd a se reiluota la aceastd
metodS.
c)Contenlia prin ridicarea din sprijin a unui membru anterior
Examinatorul plasat in pozifia de abordare privind spre inapoi, bate ugor cu
m6na de lf;ng[ animal fafa posterioarl a membrului, pAnd ajunge la nivelul buletuiui.
Cind animaiui tinde sii ridice rnembrul din sprijin, se prinde cu ambeie mdini regiunea
chiritei (ca o br5{ar?i) ridicdnd rnult piciorul gi lin6ndu-l suspendat, fErI a-l sprijini pe
genunchi uI examinatorului.
d)Contenfia se mai poate realiza pritr: introducerea animalelor in travaliu (un
cadru metalic prin care se limiteazd miqcirile animalelor), folosirea unor medicamente
sau utilizAnd cliferite fringhii (mai ales in cazul intervenfiilor chirurgicale) pentru
trintirea animalelor in decubit.
Conten{ia bovinelor
alConten{ia capului
-Examinatorul abordeaz6 animalul perpendicular pe zona spetei (pe stdnga sau
pe dreapta). privind spre capul animalului, punind mAna de iAngI animal pe greab[n,
pe lan{ sau gdtar, iar cu cealaltd mAni prinde cornul dc pe partea pe care se gasegte. In
tot acest timp proprietarul sau ingrijitorul se glsegte pe partea opus[ exarninatorului,
iinffnd animalul de lan; gi de cornul de pe partca respectivd.
-Din pozilia anterioar6 (conten{ia de lanf gi corn) se poate face o eontenlie mai
sigur6, conten{ia de ambele coarne. Pentru aceasta, examinatorul prinde cu ambele
rn0ini coarnele (de la vdrf1, sprijinindu-se cu regiunea lombar[ de umdrul animalului,
llrgindu-gi totodati qi ba:a de susfinere a membrelor.
-Se poate merge mai departe la contenlia de septumul nmal. Din pozilia
anterioarS, mdna de ltngl animal elibereazd cornul de pe partea opus6 qi prin
scdrpinare este trecuti printre coarne pind la nivelul botului prinzdnd u$or septumul
nazal gi ridicind caputr animalului. Comul l5sat liber este preluat de proprietar sau
ajutor care se gdsegte pe partea opusd examirratonrlui. Dupd ce examinatorul a prins
septumul nazal, trece in fap animalului schimbdnd mflna cu care se face fixarea
septumului nazal, pentru a avea o pozilie mai comod[. Pentru a evita lezionarea
mucoasei nazzle, cei care face contenlia de septumul nazal trobuie sd aibd unghiile
tdiate scurt gi pilitc.
-Conten(ia de septumul nazal prin aplicarea mucarnilei sau clestelui de
tncercat copita. Dupi{ ce s-a realizat conteniia animalului de septumul nazal cu m0na,
se introduc brafele mucarnilei, alternativ, in ndri. Apoi bra[ele sunt apropiate (frri a
leziona septumul nazal), prin ridicarea cursorului atit cdt este necesar. La taurii iie
reproduclie, prevdzufi cu belciug in niri, contenfia se realizeazi prin fixarea belciu-
gului cu un baston cu cdrlig"
 MASURI PREMERGAToARE ExAMINARII CLINICE 189

b)Contengia prin imobilizarea membrelor posterioar.e

Din pozilia de abordare dinapoia animaluiui se poate realiza contenlia
membrelor poiterioare: I ,

-imobilizarea unut membru pelvin cu ajutorul unei frdnghii - se face un laf

deasupra jaretului gi se trage inapoi de cap[tu] Iiber al ffinghiei;
-legarea in opt a menbrelcr posterioare - din pozilia anterioar6 se continul
tehnica trecdnd capltul liber al frdnghiei ?n sens antero-lateral qi cranio-caudal,
inconjurdnd cel de-al doilea rnembru, realizflnd legitura in opt a membrelor; capdtul
liber al frdnghiei se trece peste miilocul legf,turii qi se trage inapoi;
-contenlia unui membru posterior cu ajutorul parului: examinatorul se va
apropia de animal, ou gIjI" ftri a-l^speria cu prezenfa parului, plasdndu-se lateral de
animal in dreptul trenului posterior. in cazui in care se doregte contenfia membrului de
aceeagi parte pe care se afll examinatoru!, acesta st6 lateral in dreptul rnembrului
respectiv privind cranial gi introduce parul pe la fala anterioar[ a articulafiei jaretului
membruhri de l6ng6 el, sprijinind capdtul parului pe coarda jarefului membrului'opus,
congener, ridicdnd membrul din sprijin. Dac[ se doregte conterrfirinarea membrului din
partea opus[, examinatorul priveqte spre inapoi, sprijinE parul pe eoarda jaretului
membrului de l6ngr el gi infioduce parul'printre membre, prin spate gi pe la fala
anterioar[ a jaretului membruiui de pe partea opusd.
c)Contenfia bovinelor prin introducerea in travaliu - se realizeazd similar
cabalinelor.
Conten$ia Ia ovine qi caprine
Rumeg6toarele mici pot fi conten{ionate prin urmitoarele procedee;
-contenfia capului de urechi sau de coarne;
'contenlia prin prinderea animalului de coadl gi suspendarea lrenului posterior;
-tticllecarea animalului, strdngerea flancurilor iritre genunchi pi prinderea
animirlului de coarne sau de coadi;
-trintirea animalului in decubit lateral - examinatorul plasat in pozilie
genoflexatl lateral de animal, privind perpendicular pe linia sagitala a animaiului,
introduce ambele m6ini pe sub abdomen, prinzand membrele de pe paftea opusr.
deasttpra genunchiului, respectiv deasupra jaretului gi trage, siltind ugor animalul.
Contenfia Ia suine
Suinele se pot conten{iona folosind urmdtoarele metode:
-scEqpinarea animalului pe regiunea flancului, pe f\a ventral[ a abdornenului
sau la baza urechilor;
-prinderea animalului de urechi sau de coad6:
-fixarea unui laf peste maxilar - laful se trece peste rA! fixdndu-se inapoia
caninilor;
-fixarea unui laf la nivelul jaretului;
-trdntirea animalului in decubit lateral (similar contenfiei rumegatoarelor mici);
-introducerea animalului intr-o bclxd ing;ust[ penfu limitarea migcirilor.
Contenfia la ciine
Indiferent de comportamentul animalului gi asigurarea pe care o di proprietarul
despre caracterul acestui4 examinatorul rebuie sI recurgl la mdsuri de contenlie a
190 rrAASUru PRSMERCATOARE NXAUTNAPUI CLINICE

c6ineiui. Contenfia cAinilor se face pe masl sau in bratele proprietarului 9i se poate

realiza astfel:
-contenfia monomanualS a capului prin fixarea pielii din regiunea cefei;
-contcnfia bimanuali a capului prin fixarea pielii din regiunea cefei cu mAna de
lAngi animal gi cu cealalti se prinde botui;
-legarea botului cu o faqS de tifon * se aplic6 un la! pe botul animalului, iar
capetele fagei se incruciqeazi sub mandibuli dupd care se leagl la ceafh, dup[ urechi;
-aplicarea botnilei (din metal, piele sau pdnzd), in special la cOinii agresivi;
-fixarea gitului cu ajutorul unui cle$te cu brafe lungi.
Contenfit la pisicl
La pisici se pot aplica urmdtoarele procedee de contenfie:
-prinderea capului intre m0ini de citre proprietar;
-imobilizarea prin prinderea de pielea din zona cefei:
-legarea botului - se realizeazd similar contenfiei c6inilor, numai cE la pisicd
(deoarece are botul scurt) dupi innodarea capetelor libere ale feqei la ceafb, unul dintre
capete (care este mai lung) se trece printre urechi peste frunte, se introduce pe sub la(ul
de pe bot gi se reintoarce printre urechi la ceaf6, unde se leagd de celllalt capdt,
realizAnd asttbl un c[pistru;
-aplicarea botnitei;
-intEgurarea animalului intr-o bucat[ de rnaterial textil;
-introducerea animalului cu capul intr-o cutie de castrat sau intr-o cizmE..
Conten{ia animalelor de blani
a)l-a iepure:
-prinderea de pielea din zona cefei gi suspendarea acestuia;
-prinderea pielii din zona cefei gi din zona lombarl, urmati de imobilizarea
animalului prin apdsarea lui pe mas5.
b)La nutrie:
-suspendarea animalului de coadl;
-contenfia bimanuall, cu o mdnl de pielea cefei qi cu cealalti de coadi;
-fixarea capului cu ajutorul unui cleqte special.
c)La nurcS:
-legarea botului ca la cdine;
-imobilizarea capului cu un cleqte cu brafe lungi care se aplici pe gAt;
-introducerea animalului in cugti cu perefi rnobili gi limitarea migcdrilor
animalului;
-folosirea tranchilizantelor.
Contenfia animalelor din rezervafiile naturale gi gridinile zoologice
Speciile de animale agresive (leu, tigru, lup) aflate in astfel de situatrii sc
contenlioneazd dupl tranchiliiare (prin impuqcare) sau sunt introciuse in cugti cu pere[i
mobili, limit$nd migcdrile acestora. Pentru celelalte specii se procedeazd aseminitor
animalelor domestice.
Conten,tia animalelor de laborator
Animalele de laborator - goareci, qobolani, cobai, hamsteri, broagte - s€ vor
contentiona prin procedee specificate in manualele de laborator.
uAsunr pngumncAroARE sxaN4lNARII cLINICE r91

Contenfia Ia pislri
Pis6rile se pot contenfiona bimanual, cu o mAnd de baza aripilor gi cu cealaltl
de picioare, flxdnd mdna deasupra jaretelor. P{snrile mici se pot conten{iona rnono-
manual, fin6nd regiunea pieptului in paimd gi picioareie fixate inhe ciegete.
lntotdeauna trebuie evitat5 apropierea ciocului pEslrilor de fafa examina-
torului, exist6nd posibilitatea ca acestea sE loveascl cu ciocul (in special ochiul).
Contenfia altor specii de interes economic
a)PeEtii:
-se pot contenliona prinzAndu-i cu o bucati de pdnzi curati. Se mai pot conten-
fiona prin introduoerea degetelor (mare gi arititor) sub opercule, firl a leziona
branhiile.
b)Aibinele:
-albinele se pot exanrina pe fagure fEri s[ fie contenfionate;
-se pot prinde de aripi sau de torace cu o pense.

-se examine azl pe frunzar-

 14. METODE DE EXAMINARE CLINICA

Tehnica exarninlrii clinice a animalelor presupune cunoa.Sterea, insugirea 5i

aplicarea metodelor generale Si speciale de examinare, respectarea planului exatnindrii
slinice a animalelcr gi completareafoii de observalie clinicd"
Metodele de examinare clinicl se grupeazl in metode generule (obligatorii) Si
metode speciale (contplementare).

14.1. METODE GENEITALE (OBLIGAI'ORII) DE EXAMINARE

Acestea. sunt metode oare se fcrlosesc obligatoriu in toate examin[rile clinice

ale animalslor, utilizindu-se intr-o anumit6 ordine - inspectrie, palpalie, percu{ie,
ascultalie, aprecierea temperaturii corporale - schimbarea acestei txdini frcdndu-se de
cdtre examinator, in rliod justificat 6i numai dupd ce s-a realizat inspec{ia.

l4.l . L lnspec{ia sau observa{ia

Inspeclia este prima metodl generalS de examinare, care constl in culegerea

semnelor tie boale, in special cu ajutorul v[zului ;i in nrai micl mdsurd utilizdnd
celelalte sirn{uri (auz gi ruiros).
lnspecfia se face in condilii adecvate numai ia lumina naturaiS, observ6nd timp
ir:delungat, simetric ;i comparativ, fiecare regiune corporalE precum 9i ansarnblul ani-
malului- Animalele se observi at6t in libertate cdt gi in condilii impuse de examinator'
lelursa lgluclu
Inspcciia se reaiizeazi obligatoriu in doui etape: in prinia etapi se face o
inspecyie de ta distanyd (din departare), care se continul 9i se completeazb, in etapa a
doua cu o inspeclie din apropiere (din pozilia de abordare).
 METODE DE EXAMINARE CLINICA 193

a) Inspec{ia de la distan{i
Constd in urm6rirea animalului de la o distanfl convenabill exarninatorului
(3-4 metri in'cazul animalelor de talie mare gi' 1-2 metri pentru cele de talie mici),
animalul observdndu-se atSt in sta{iune. c6t 5i in deplasare. Pentru cabaline este
obligatorie examinarea ?n deplasare (la pas, trap, galop), atdt pe teren moale (p6m6nt
afinai) cAt gi pe te,-en dur (asfalt, beton, piahn).
Pentru a surprinde gi a aprecia corect datele clinice, examinatorul va ?nconjura
animalul, odati sau de mai multe ori, av&nd ca obiectivei
. -identificarea (identitatea) anirnalului - specie, rasi, vdrstd, sex, culoare etc;
-cornportamentul animalului (lovegte, muqc6, impunge etc,);
-habitusul (starea generalE prezenti) - conformafia, constitu{ia, slarea de
inhefinere, faciesul, temperamentul, atitudinile;
-semnele de boal6 -localizare anatomicd, de.scriere, caracteristici, condiflile in
care se manifcstd.
b) Inspecfia din apropiere
Se rcalizeazA din pozilia de abordare, folosind rnfura liberd doEy cfind este
cazul, pentru degajarea unor regiuni (regiunea cervicald de pdrul din coami la cabaline,
pielea pliatl la unele rase de cdini, l6na la oi etc.). irr aceastd etap[ se realizeazd. o
examinare mai atent[ a regiunilor (cap, gdt, torace, abdornen, rnemt're). urm6rindu-se
doud obiective:
-clarificarea qi completarea semnelor descoperite in prima etapd a inspecliei;
-culegerea de semne noi, care nu au fost descoperite la inspecfia Ce la distanli.
In general, c2nd inspectia se fa.ce cu ochiul liber se nuniegte inspecyia directd
(folositd pentru examinarea exteriorului animalului), iar cSnd se face cu ajutonrl unor
instrumente (endoscoape) se numeqte inspeclie mediatd (folosit[ pentru examinarea
unor-cavit51i).

14.1.2. Palpa{ia

Palpaiia este a doua metodd generall de examinare clinici a animalelor 9i

consti in perceperea tactill a semnelor clinice, sesizabile la ugoara atingere sau la
' apisarea profundi regiunilor
a examinate,
Obiectivele urmdrite in cadrul palpafiei se referl la sensibilitate (tactila, ter-
rnicd, dureroasi), umiditate, ternperatur5, mobilitate, pozilie, formE, dimensiune, inte-
gritate ;i consisten.ta zortelor examinate, precum gi senzafii tactile speciale (crepitafii,
fremismente).
Pentru oblinerea unor rezultate concludente palpafia trebuie ldcutI atent, cu
rdbdare, sistematic gi comparativ, de la simpla atingere p6nd la aphsare penetrantr.
Tehnica de lucru
Examinatorul va face palpalia din pozilia de abordare (privind cranial sau
caudal) men{inind permanent contactul cu animalul prirr plasarea mfinii de l6ng6
animal pe greablnul sau spatele acestuia. intotdeauna palpalia se executi in doud etapi,
la inceput superficial - prin u$oarp atingere cu mana, apoi profund - prin aplsarea
progresivd a regiunilor examinate. in raport cu eiementete fotosiie in timpul palpaliei,
se poate face urmitoarea clasificare:
194 METODE DE EXAMINARE CLINTCA

-palpatie externd - pe supraf'ata corporald;

-palpafie interni - in cavitili care cornunic[ cu exteriorul;
lalpalie manual5 (directi, imediat6) - cu virful degetelor. cu pulpa degetelor,
cu palma ori cu pumnul;
-palpafie instrumentali (indirectl, mediatd) - cu diferite instrumente (pense"
clegte, sonde etc.).
a)Palpalia superficiald - se frce cu pulpa degetelor sau cu palma (fa{a dorsald,
fafa palmari sau rnarginea cubital[), prin simptrd atingere din loc in ioc sau prin alune-
carea palmei pe regiunea ce se examineazd, realizdndu-se o palpa{ie monomanualE la
anirnaiele de talie mare gi o palpalie monomanuald sau bimanualS Ia cele de talie micd.
Se urm6reqte sensibilitatea cutanatd, umiditatea pielii, denivellrile cutanate, tempera-
tura regiunilor corporale, precum gi senzafii tactile speciale.
b)Pillpalia profundd - se face cu v6rful degetelor, cu palma, cu podul palmei,
cu pumnul sau cu diferite instrumente, ap[sdnd clin ce in ce mai tare, urmirind
culegerea de date referitoare la forma, sensibilitatea, consisten{a structurilor examinate.
PalpaEia profund6 se executii prin alunecare sau prin apdsiri din loc in loc.
Aceast[ apisare poate fi continul (susginutS) sau prin impingeri repetate (qocuri) cu
v6rful degetelor (balotare) ori cu toatd pairna (sucusiuni).
C0nd palpalia;:rofundi vizeazd examinarea organelor inteme (la animalele de
talie micl) gi se realizeazd cu intensitate foarte rnare se nume$te palpafie penetrantS.
Obiectivele urmirite Ia palpafia profund[ (penetranta) sunt: aprecierea sensibi-
litl{ii dureroase, caracterul consistenfei, forma, pozilia, dimensiunile organelor interne,
precum gi decelarea senza.fiilor tactile speciale (fremismente, crepitalii).

14.1.3. Percutia

Percu{ia este cea de-a treia rnetodd generalf, de examinare clinicd, ce constl in
ciocinirea (lovirea, percutarea) suprafelei corporale a unui animal cu scopul de a
produce vibrarea iesuturilor subiacente gi aparilia unor sunete, care, pe baza calitifilor
lor, ne p:rmit sd aprecienr starea fizicf, a zonei dxaminate.
In urma efectuirii perculiei se apreciazi sonul de percufie, iar'pe baza
calitafllor sonului de percufie se stabilegte aria de percu{ie - percufie topograficd (adicd
se apreciaz[ topografia qi dimensiunile unor organe interne).
tn funclie de structura gi starea fizicd azonelor percutate, sunetul de perculie se
poate clasit-ica astfel :
-sonul mat - obfinut pe zone muscuiare, lird aer;
-sonul sonor - obfnut pe zone care con[in aer;
-sonul submat * intermediar intre sonul mat qi cel sonor;
-sonul hipersonor - obfinul pe zone cu aer in cantitate mare gi sub presiune;
-sonul de matitate absoluti sau hidricd - ob{inut in zone cu colecfii lichide;
-sonul cu rezonanld particulari (ex. son de oal6 spart5, son metalic etc.).
Teh&!s-ds-.hqu
Percufia se executi in spalii liniqtite, pentru o audilie corespunzdtoare a
sonurilor de perculie. animalul fiind in pozilie patrupedali, in acest fel pdslrdndu-se
 ME'|ODE DE EXAMINARE CLINICA 195

raporturile norrnale inhe diferitele organe interne. Examinatorui va realiza percu[ia cu

multi r6bciare, sistematic (pe fiecare zon[ in parte), simetric ai comparativ.
ln tunclie de tehnica de execufie, me{odele de perculie se impart in dou5
categorii: metode de percufie directd gi metode de perculie intlirecti.
a)Perculia directd - consti in lovirea (percutarea) directi a suprafelei de
examinat, fie cu rnflna, fie ctt un instrument. Aceastd metodi se aplicl pe zonele c6
supolt dur (osos) 9i se poate executa cu: vdrful degetului mijlociu flexat din prima
articulatie interfalangian6, v6rful degeteior 2-3-4, alEturate gi flexate din prima
articulafie interfalangianl, latura oubitalS a m6inii strflnsi pumn, cioc6nelul de percufie.
' In cazul anirnalelor de talic marc, examinatorul se gEsegte in pozilia de
abordare (privind cranial sau caudal) cu m6na de l6ngd auimal pe greabf,nul sau spatole
acestuia, iar percu{ia a realizeazi cu mAna opus6.
C6nd se examineazi animiile de talie rnijlocie qi micI, examinatorul poate
executa perculia in doui moduri:
plasat inapoia animalului (care se gdseqte urcat pe o,masl de exarninare)
privind cranial, realiz6nd percufia pe o parte qi apoi pe parrea opusi;
-lateral de animal, perpendicular pe linia sagitall, reaiizdnd percufia peste
animal, pe partea opus6, incepdnd de jos tr[ sus, apoi examinatorul iqi sChlmUa pozifia
trecAnd pe partea opusf.
b)Perculia indirectd - const?i in folosirea unui elernent mediator intre suprafap
percutatf, gi percutor.
In cazul percu{iei indirecte, examinatorul se gEse;;te plasat in pozilie lateral6
fali de animal, privind perpendicular pe zona de examinat. Percufia indirectl se
execrrti in trei feluri: percu(ia digito-digital4 percufia cu ciocinelui qi plicu{a plesi-
rnetricd si percu{ia combinat5, aplicdndu-se pe {esuturile moi.
Percufia digito-digitalI se realizeazd folosind ca instrumente de perculie
degetele examinatorului. Degetul mijlociu de la o m0n[ este aplicat p" .uprufulu ,"
urmeazd a fi percutati, iar cu degetul mijlociu de la m6na opusi, flexat clin prima
articrilafie interfalangien[, se realizeazd percufia prin loviria degetuiui aflat pe
suprafa[a de percu{ie, Lovirea se realizeazd prin rniqcdri clin articuli{ia radio-carpo-
metacarpieni a m6.inii.
Percufia cu ciccinelul gi pldcu{a plesimetricd. Examinatorul aqeaz6 pldcula
plesimetrici pe suprafafa de percutat, fixdnd-o intre police 6i arEtitor. Cu ciocdnelul tje
percufie, aflat in mdna opusE, lovegte suprafaga pl5culei de percutie. prin migcdri dip
articulaf ia radio-carpo-metacarpieni.
Se mai poate realiza pelcu{ia indirecti combindnd cele doui metode, adic6 se
ptrate percuta cu degetul pe pl[cufa plesimetricr sau cu ciocdnelul pe deget.

14.1.4. Asculta{ia

Ascultafia este a patra metodi general5 de examinare, care consti in recepfio-

narea auditiv[, din imediata apropiere a animalulu i, a zgomotelor fiziologice sau
iato-
logice care se produc tn interiorul organismutui.
r96 METODE DE EXAMINARE CI,INICA

Tehnica de lucru
Ascultaiia este o metodd pretenlioas5, carc impune asigurarea unor condiiii
specialc: spa{iile in care se face tre,buie sd fie inchise, linigtite; animalele s[ fie
contentionate in aga fel incAt sE se evite orice pericol pentru exarninator, dar s[ nu se
provoace discontbrt animalului; in trmpul ascultaliei, animalele si nu fie addpate sar"r
furajate; ascultalia trebuie s[ se realizeze cu multi atentie, ribdare, sistematic gi
comparativ. Ascurltalia se poate executa direct sau indirect.
a)Ascultalia directd - se realizeazh aplic6nd pavilionul urechii pe suprafala
corpului, dupi ce, din motive igienicc, pe suprafa{a ce urmeaz6 a fi examinatS s-a
aplicat cdmpul de ascuha\ie (o bucati de pdnzd curat6, de formd dreptunghiulard sau
patratl).^
In cazul anirnalelor de talie mare, exarninatorul se va glsi in pozitie de
abordare privind cranial sau caudal. Se ageaz6 c6mpul de ascultalie pe zona ce urmeazd
a fi examinatd, fixdndu-l cu mina de lf,ngd animal, iar m6na cealaltd este {biositl
pentru dirijarea c6mpului de ascultafie sau se sprijinS pe genunchiul examinatorului.
Examinatorul aplicb urechea pe suprafafa de examinat, apdsflnd bine capul.
tn ceea ce privegte ascultalia direct[ a animalelor de talie miCe, examinatorul
se va plasa inapoia animaiului, care se gdsegte pe o masi de examinare. Se va realiza
ascuitalia mai intii pe o parte gi apoi pe partea opusi.
Avantajul mretodei constd iir faptul cf, oferd cele mai bune rezultate, deoarece
se recep{ioneart zgomotele aga cum iau ele nagtere, f[r5 a fi denaturate. Dezavantajui
constd in faptul cE tehnica este obositoare qi uneori incomodI (mai ales in ca:ruI
ascultaliei zonelor declive sau cdnd animalul este culcat).
b)Asculta\ia indirectd - se realizeazi cu stetoscopul. Examinatorul se va plasa
la fel ca in cazul ascultaliei directe, cu m6na de l6ngd animal se sprijinl pe spatele
acestuia, iar cu cealalti plirnbd pfllnia stetoscopului, din loc in loc, pe suprafala de
examinat. Se va avea grijl s[ nu se frece sistemul tubular al stetoscopului de halat sau
de suprafa{a corporald a animaiului, pentru a nu se produce zgomote parazite. La
animaletre cu pir lung (oaie), se va da pirul la o parte gi se aplicd pilnia stetoscopului
pe piele.

I 4. 1 .5. A.precicrea temperaturii eorporale

Aprecierea ternperaturii corporale este a cincea metodi generald de examinare,

care constl in verificarea subiectivf, sau obiectiv6 a clldurii corporale a aninralului.
in cazul cOnd se suspicioneazf, unele boli infec,tioase, aceasti metodi de
cxaminare este folositd ca metodd de triere gi se apiicd dupi inspeclie, devansdnd
celElalte metode generale de examinare.
Aprecierea temperaturii corporale se realizeazi in dou6 feluri: subiectiv gi
obiectiv.
a)Aprecierea subiectivd a temperalurii corporale - se realieeazi, indirecJ (pe
baza unor date anamrretice sau a unor semne clinice decelabile prin inspeclie Si
ascuka{ie) sauliltgcJ (prin palpare a unor regiuni corporale).
METODE DE EXAMINARE CLINICA 197

Tehnica de lucru
Prin inspeclie se pot culege semne care pot fi rumarea modificdrii temperaturii
corporale, cum ar fi: stlrile de inhibilie corticali sau chiar excitalie corticaii; uscarea
botului qi a mucoaselor aparente; horipilafia; frisonul; hiperhidroza generalizatf, etc.
Prin aseultafie se pot recepfiona modificSri ale frecv'enfei. ritmului si ampli-
tudinii migcSrilor respiratorii 9i zgomotelor cardiace, ca urmare a mr:dificirii tempcra-
turii corporple generale.
Prin palpalie se poate aprecia a16t temperatura locaii cdt qi cea generald a
corpului. Temperatura locald (zonald, regionali) se apreciazi cu fafa dorsal6 a palmei,
comparind'temperaiura zonei examinate cu a celor din jur. Pentru aprecierea tempera-
turii generale, se palpeazi anurnite regiuni corporale:
-la cabaline: pavilioanele qi baza urechilor, laturile ghtuhii qi toraceiui, zona
axilarS;
-la bovine: botul, baza coarnelor, urechile, Iaturile gritului. zonaaxllard; ,

-la ovine qi caprine: zona axilar6, fa{a internd a coapselor, laturilc toracelui;
-la suine: baza urechilor, zona axilar6. zona abdorninaiE ventral6., tala irrternl a
coapselor;
-la canide qi felide: botul, zona axilari, fafa internd a coapselon
-la pisiri: creasta, gdtul gi picioarele.
b),4precierea obiectivd q tempetaturii corporale (termometria) - se realizeazd,
cu ajutorul termometrelor. Obiectiv, temperatura corporald generali se mdsoarl la
nivelui zonelor de elecfie, cavititile fiziologice care comunicl cu exteriorul: rect, vagin
sau zona axilari.
Peutru a realiza o termornetrie corectd trebuie s[ se respecte anumite condilii:
-termometria se face Ia 30 minute dupl furajare, addpare, efoft sau defecare (in
cazul termometriei rectale);
-locul'de elecfie s[ nu prezinte modific6ri (inflama{ii, paralizii, turnori), sE nu
se fi efectuat explordri sau spdldturi zonale;
-se va realiza la aceeaqi ord gi in aceleaqi condilii.
Tehnica de lucru
inainte de utilizarea termometrului se verificS in6lfimea coloanei de rnercur din
tubul capilar, care trebuie sI fie sub 35oC. Apoi se dezinfecteazl cu un tampon de vath
imbibat in alcool sanitar qi se lubrefiazd cu vaselind (in cazul termometriei rectale;i
vaginale).
Termometria rectald
La cabaline. Pentru a rcaliza termometria rectall, animalul trebuie contenfionat
de cipistru qi prin ridicarea unui membru anterior din sprijin. Examinatorul face
abordarea pe partea opusd proprietarului sau ingrijitorului. Ajuns in pozilia de abordare
privind crania!, examinatorul aten{ioneazb proprietarul s[ find bine de clpdstru capul
animalului, apoi se intoarce, privind caudal spre trenul posterior al animalului, avdnd
mdna de l6ng6 animal pe greablnul acestuia. Apoi, din aproape in aproape, inainteazi
cu mSna de pe greabdn spre baza cozii animalului, prinz6nd in patmd coada. impinge
coada lateral, spre partea opusi, descoperind regiunea anal6 qi face inspecfia zonei.
Dac[ nu se observ6 modificiri ale zonei anale, se introduce incet, prin ingurubare,
198 METODE DE EXAMINARE CLINICA

rezervorul ternometrului prin anus in rect, aproximativ jum[tate din lungimea sa.
Termcrmetrul se menline in rect atfrt tirnp c6t este indicat pe el din fabricl sau rninim 5
nrinute. in tot acest timp termolnetrul este {inut cu mdna de cltre examinator. Dupd ce
a trecut timpul necesar se retrage termometrul, examinatorul d5 drumul la coadl 9i se
depdrteaz6 de animal, dupi care, examineazi temometrul (semnul termometrului), il
curifI cu un tampon de vat5 qi citeqte valoarea la care a ajuns inilfimea coloanei de
mercur. Valoarea oblinuti se compard cu valorile normale cunoscute.
La bovine. Pregdtirea termometrului se tbce ca la cahalilte. Examinatontl abor-
deazd animalul dinapoi, perpendicular pe baza cozii. Cu o mAnd fine coada intr-o parte,
iar cu cealaltl manipuleazf, termometrul introducindu-l in rect. Animalul va fi conten-
{ionat de coarne sau Ce septumul nazal.
La animalele de talie mijlocie Si micd. Anirnalul va fi urcat pe o masd de
examinare^ Exanrinatorul se plaseazl fie lateral privind caudal, fie inapoia animalului
privind cranial, dupf, care introduce temometrui in rect.
La pdsdri - termometria se face in clc''acI sau axilar.
Uneori rectul nu poate fi utilizat
ca loc de eleclie pentru termornetrie, drept
pentru care se recurge la aprecierea temperaturii corporale la nivel axilar, vaginal sau ia
pliul rnucoasei obrajilor. Valorile obfinute vor fi corectate prin adiugarea unui
coeflcient de corec{ie (ex. pentru vagin gi pliul buccelor cu 0,1-0,5oC, iar pentru zona
axiiara cu 0,8-0,9oC).
Termomelria la nivelul pliului obrajilor
?n cazul in care nu se poate realiza termometria rectalE se poate recurge la
aprecierea ternperaturii corporale la nivel bucal. Examinatorul va fi plasat laterai in
pozilie de aLrordare privind cranial. Cu m6na de ldngd animal va faee un pliu al
buccelor, aproape de comisurd (protej6nd termometrul pentru a nu ajunge intre
arcadele dentare ale animalului), iar cu cealalt[ mdnd inhoduce termometrul in pliul
format. l-a valoarea oblinuti se va adiuga un coeficient de corec{ie, intrucit tempera-
tura din cavitatea bucal[ este mai micd decit temperatura rectali a aceluiaqi animal.
Termoinelria axilard
Examina.torul se plaseazir lateral in pozifie de abordare privind cranial,
introduciind termometrui intre torace gi faga intern{ a braplui, lipind bine r0zervorul
termornetrului de pielc. l,a valoarea oblinut6 se va adiuga un coeficient de corecfie,
Termometria vaginald
La iap6 gi vac[, aprecierea se lac:e din aceleagi pozilii ca gi pentru termometria
reotal5, iar la valoarea oblinuti se adaugi coeficientul de corec{ie.

l'emperatura fiziologicS se incadreazl intre anumite iimite, in functrie de

fiziologici, temperament etc. in cadrul aceleagi specii. tempe-
specie, vdrstl, sex, stare
ratura corporali normal[ este cuprinsh intre doui limite, una superioari gi alta
inferioarS. Valoarea srrpenioard caracterizeazA animalele tinere, femelele gestante, in
timp ce valoarea inferioar[ se int6lnegte la aninralele senile (care au un metabolism
bazalredus).
IyIETODE DE EXAMINARE CLINICA 199

Limitele valorii temperaturii normale la diferite specii

Specia Vdrsta ' Valoarea Ternperaturii

Limite Valorimai frecvente
MAnz 39,3
Cabaline Sub 5 ani J /,6 - J6.) -17,5 - 39,0
Peste 5 ani 37.5 -39,2
MIsar 37,s - 38.5
Cattr 38,0 - 38,5
T'aurine Vitel pind la o luni 40,0 - 40,5
Vitel pdn5 Ia 5 luni 39,0 - 40,0 38,0 * 39,7
Vi(el pene la 9 luni 3g,g - 39,5
Peste I an 38,0 - 39,5
Bivo-l 38.5 - 39,0
Oaie Sub I an 38.5 - 40,5 38,5 - 39,0
Feste 1 an 3 8,5 - 40,0
CaprI Sub 1 an
' 38,5 -- 40,0 38,5 - 39,0
Peste I an 38,5 -- 39,5
Cnmili 35,0 - 39,6
Ciine Cetel 38,5 -39,2 38,5 - 39,0
Adult 38,0 - 39,0
Vuipe J9,0 * 40,0
Pisic6 38,0 - 39,5 38,5.- 39,2
lepure 38,5 - 39,5
Nurc[ 38,5 - 39,5
Sub 4 slpt[mdni 39.0 -.40,5
Sub E s5ptim6ni 39.4 39,5 - 40,0
Sub l2 sdptimdni 39,3
Suine Peste 12 slptdmdni 39,0
Porc 31.5 40,0 -
ScroafE 38,8 38,5 *39,2
Vier 38,3
Cobai 37,9 39,5 -
Dihor 38,0 - 40,0
Hamster 36,7 -37,9
$oarece 36,5 -- 39,0
Gerbil 37,0 - 39,5
Nutrie 36,0 - 38,0
Chinchilla 37,5 -39,5
Glini 40,5 - 42,0
RatE 41,5 - 42,0
GAscI 42,0 - 44,0
Porumbel 41,0 * 42,5
200 METODE DE EXAMINARE CLINICA

14.2. VIETODE SPECIALE DE E.XAMINARE

Metodele speciale sau complementare sunt acele investigalii care cornpleteazi

metodele generale de examinare qi se grupeazb in rnetode fizice, biochimice gi
biologice.
14.2.1. Metode fizice: m[surltorile (metrice, de greutate, de densitate),
tehnicile de laborator (determinarea vdscozitdiii, punctul crioscopic, VSH-ul, Ht-ul,
fotometria, spectronretria, examenui microscopic), endoscopiile, sondajele, cateteris-
rnul, punc[iile (centezele), raclajul, biopsia, electrografiile (electroencefalografia,
electrocardiografia, electrokimografia), electroforeza, ecografiere4 examenui r<intge-
nologic, rezonanfa magneticd nucleari etc.
14.2.2- Metode biochimice: metode calitative (semnaleazd prezen{a sau
absenla unei componente biochimice normale sau patologice in proba analizati) gi
metode cantitative (mdsurarea cantitativl a componentelor normaie sau anormale din
proba analizati). In aceastE grupl se incadreazi: deternrinlrile biochimice ale
confinutului ruminal, continutului gastric, materiilor fecale, sAngeh"li, LCR-ului, urinei.
1,4.2|3. Metode biologice: examenul bacteriologic, examenut serologic,
examenul l'irusologic, examenul parazitologic, examenul anatomopatologic, bioproba.

R.arI iotl iagnosticul (examenul rtintgenologic)

trntrucdt examinarea radiologicd este frecvent utilizatl in disciplina noastrS, in
continuare vom face o sumarf, descriere a acestei metode, celelalte metode speciale
fiind studiate [a capitolele respective sau la disciplinele specifice.
Radiodiagnosticul este o metodi fizicd complementar6 a examenului clinic,
care consti in utilizarea cu scop de diagnostic la animale a radialiei X. in cadrul
examenului radiologic se folosesc mai multe tehnici, dintre care in medicina veterinari
se utilizeazl frecvent radioscopierea Si radiografierea.
a) Radioscopierea
Este o tehnici radiologicd care cortsti in expunerea organismului la un fascicol
deraze X qi analizarea pe un ecran fluorescent a contrastuluireelizat de gradul diferit
de absorb{ie a razelor X de citre Eesuturi.
Anirnalul ce ttnneazd a fi examinat va ii plasat in spatele ecranului, in prima
etap[ in pozilie pahupeda!5 latero-lateral. iar apoi in pozifie dorso-ventral[ (cu sternul
spre ecran) prin ridicarea anirnalului de trenul anterior sau prin culcarea anirnalului in
decubit lateral.
La inceput se face un examen pe gol, pe baza contrasnllui natural al fesuturilor
gi apoi se recurge la utilizarea substanfelor de contrast.
Formarea intaginii pe ecran. Razele X traversdnd un obiect suferh o absorblie
direct proporfional* cu grosimea, compozifia chimici gi densitatea structurali a
obiectului. De aceea, pe ecran, zonele care absorb o cantitate mai mare de raze X apar
intunecate, iar cele care nu absorb sau re{in o cantitate mai mic6 de raze apar luminate.
intre aceste doui extreme so vor gdsi zone intermediare de diferite nuante ie gri.
Prin nadiopscopiere se apreciaza dimensiunea, forma, topografia, dinamica
organelor gi lesuturilor, mod ifi cdri [e acestora.
 METODE DE E)LAIUINARE CLINICA 201

Metoda clasic[ prezintAdezavantajul cI se desfEpoar6 la intuneric (necesit6nd o

perioadd de timp pentu acomodarea examinatodui cu intunericul), perioada de
expunere este indelungati (cantitatea de radi4fii primitl de examinator este mare),
irnaginea dispare oriatd cu intreruperea examindrii.
Noile aparate de radioscopiere inldturd in parte dezavantajele enumerate
anterior, prin dotirile de ultim[ ori (intensificator de imagine pi lan, TV).
b) Radiogrcfierea
Este tehnica radiologic6 care petmite vizualizarea imaginii unui organ sau
tesut
pe un film iadiologic.
' Examinarea unei z.one prin radiografiere se face din dou[ pozitii (incidenfe),
perpendiculare una pe alta. Se poate face folosind contrastul natural sau utilizanrl
substanlc de contrast. Filmul radiologic expus razelor X gi developat se numegte
radiografie. Imaginea radiografic[ va fi inversd imaginii radioscopice, adic[ ,on"l"
care surrt lutninate la radioscopiere apar intunecate Ia radiografiere qi invers.
Interpretarea radiografiei se realizeazi la lumin5 alb6 (pe negat6scop). tn interpretarea
imaginii radiografice trebuie si se {in6 seanra de unele particutaritdli:
-imaginea obiectului expus apare pe film mai marei
-imaginea obiectului expus este'cu atdt rnai mare cu cit fbcarul fubului este
mai aproape de film qi invers;
-imagirrea obiectului expus poate suferi modificiri in func{ie de modul in
care este plasat in fascicolul de raze X (mai ales cdnd razele cad oblic pe obiect);
-imaginea radiologic6 reprezintl o insumare a imaginilor tuturor elemen-
telor care se suprapun pe direcfia fascicolului de raze (legea sumatiei plsnurilor);
-pe o imagine radiologicd cortturul apare net numai atunci cdrrd raza trece
tangen,tial la suprafata obiectului (legea proiecfiei tangenfiale).
Metoda prezintd avantajul cI poate oferi anrinunte despre structura
{esuturilor,
surprinde detalii care scaptr la radioscopiere, radiografia obiinutii reprezint6 un
document care sti la baza unui examen comparativ qi poate fi pistrat. Este singura
modalitate de examinare radiologicd a lesutului osos.
c) Mdsuri de radioprotecSie
Md"suri generaie'.
-respectarea prevederilor legale privind modul de proiectare, construcfie,
montare Ei funcfionare a unitilii nucleare;
-asigurarea ventilafiei naturaie gi artificiale in incSperile unitetii;
-evitarea aglomerf,rii in unitatea rtucieari prin programarea judicioas[ a
cazuisticii in timpul activitetrii;
-respectarea parametrilor de lucru.
fuLisuri particwiare:
-personalul din unitate s[ poarte echipament de protecfie corespunz6tor (gor1
plumbat, rndnugi plumbate, ochelari etc.) precum gi instrumerrtele pentru controtui
iradierii (fotodozimetre);
-accesul in unitate se va face numai cu permisiunea gefului unitalii;
-examinarea radiosoopicd se va face in etape de l5-20 minute, cu mici pauze;
-asigurarea periodic[, in timpul zilei de lucru, a deionizirii incaperilor;
-asigurarea permanenti a curEfeniei qi ordinii in incinta unit[fii.
 15.

Foaia de observafie clinic[ este un document in care se inscriu datele

referitoare la animalul examinat. Se va completa pentru fiecare animal exarninat in
parte.
Foaia de observafie clinicd cuprinde foaia semnoleticd gi Joaia clinicd ;i se
intocmegte de citre medicul veterinar pe parcursul examindrii anirnalului, urmdrind un
plan de examinare bine stabilit.
Se vor parcurge urmltoarele etape:

A.Esala_SqEnalstica

l,Identificarea animalului. Se culeg date referitoare la specia, rasa, sexul,

vdrs[a, serviciul animalului, num6rul nmtriool al acesfuia, semne particulare, numele gi
adresa proprietarului.

B.Foaia clinicd sau medicali:

a)Ex*menil subiectiu-.

2. Iliagnosticul la internare;

3. rl,namneza (ancheta clinic6, interogatoriul clinic).

b\Examenul obiectiv

4.Examinarea stirii generale prezente sau habitusul - conformafi4

constitu{ia, starea cle intrefinere, temperamentul, faciesul, atitudinile (poz-itiile) anima-
lului ?n sta{iune, ?n deplasare sau tn decubit.
FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA 203

S.Examinarea fanerelor gi pielii:

-exarninarea pirului, lflnii, penelor: uniformitate. abundenf, luciu, lungime,
grosirne, culoare, direcfie;
-exanrinarea forma{iuniior comoase (coame, ongloane, copite, castane, solzi,
ghiare, cioc): integritatea, aspectul, consistenfa, luciul, culoarea, forma;
-examinarea pielii: integritatsa, aspecful, umiditatea, onctuozitatea, tempera-
.tura, elasticitatea, culoarea, mirosul, deformlri, aspecte particulare etc.

6.Examinarea mucoaselor aparente: ocular6, nazalra, labio-gingival5. vesti-

bulo-vaginal5, rectali, fafa intern[ a prepufuh.ri. Se urmiresc: aspectul, integritatea,
culoarea, volumul, calitatea qi cantitatea secrefiilor.

T.Examinarea sisternului limfatic superlicial:

-limfonodurile, urmirindu-se: dimensiunea, forma, aspecful suprafe{ei, con-
sistenfa,demperatura, sensibilitatea, mobilitatea; ', ,

-vasele limfatice;
-limfa.

S.Mlsurarea valorilor: temperaturii generale, frecvenlei pulsului gi rcspiraliei

9.Examinarea aparatului digestiv:

-examenul funcfional privind: apetitr:i, prehensiunea, masticafia, deglutilia,
rumegarea, eructafia, situalii particulare (vomitarea, vomiturilia, falsa vomi);
-examinarea segmentelor anterioare ale aparatului digestiv, adt f'uncti-
onal cdt gi fizic:
-gura:
- -examenul extern (al botului) prin inspecfie, palpafie, percufie qi metode
complementare (examin6nd buzele- comisurile, maxilarele, musculatura, pielea);
-examenul intern (al cavitigii bucale) prin inspec{ie, palpafie, metode
speciale (examindnd mucoasa bucali, gingiile, dinfii, limba, palatul);
-glandele salivare: sublinguali, submaxilar[, parotid5;
-faringele:
-examenul extem prin inspecfie gi palpafie, urmirind pozilia capului in
raport cu gitul, miqc[rile capului gi sensibilitatea regiunii;
i -examenul intern prin inspecfie, palpalie, sondaj;
-esofugul:
-examenul extern prin inspeclie, palpa[ie, percufie, ascultalie;
-examenul intem prin endoscopie, sondaj esofagian, unnirind integrita-
tea gi permeabilitatea;
-gusa la pdsdri: se examineazd prin inspec{ie, palpafie, percufie, spilarea
gugii.
-exarninarea gencrali a abdomenului:
-examenul extern prin inspecfie, palpafie, percufie, ascultalie gi metode
complementare, urm[rind: forma, dimensiunea abdomenului, tensiunea, sensibilitatea
g i temperatura pere{ilor abdominali, zgomotele abdominale;
204 POAIA DE OBSERVATIE CLINICA

-examenul intern prin examinarea lichidului de punc{ie, examenul

radiologic. laparascopie, exploraf ie transrectald;
-examinarea stornacului la monogastriee:
-inspec{ia urmdregte semneie indirecte: atitudinea animalului, forma
atrdornenului, manifestirile animalului;
-palpalia abdomenului urmSrind sensibi I itatea qi consi stenfa;
-sondajul gastric 5i examinerca materialului recoltat;
-examenul radiologic;
-explorafia transrectal6;
-ecografierea.
-exarninarea compartirnentelor gastrice la rurnegitoare:
-examinarea rumenului prin: inspecfie (aspectul 5i dimensiunile flancului),
palpalie (motilitatea, consistenfa, sensibilitatea), percu[ia (sonul de percu[ie), ascultafia
(prezenta, intensitatea gi frecvenla zgomotelor ruminale), metode complementare;
-examinareu regelei prin: inspecfie (semne directe gi indirecte), palpalie
(sensiL,ilitatea), perculie (sonul gi aria de percu{ie), ascultalie (zgon:lotul re{elei),
metode complementare;
- exa m inare a i o sului prin: inspectie, palpa{ie, percufie, ascultalie;
fo
-examinarea cheagului: inspecfie, palpafie, percufie, asculta,tie, metode
complementare;
-examinarea stomacului Ia pisiri - palpafie gi examen radiologic;
-exarninarea intestinelor - inspecfie (forma qi dimensiunile abdomenului,
manifest[ri speciale - sindromul de colich), palpalie (sensibilitatea gi consisten{a),
percu{ie (calitSlile sonului de percu{ie), ascultalie (caliElile zgomotelor intestinale),
examenul radiologic, ecografi erea;
-examinarea ficatului:
-examenul fizic: inspecfie (semne locale gi generale), palpafie (sensibili-
tate), percufie (aria de proieclie), metode compiementare (ecografierea, punctia);
-examenul funcfional: funclia biliard, funcliile celulei hepatice in metabo-
lism, citoliza hepaticd, funefia antitoxicA, examenul materiilor fecale;
*examenul pancreasului :
-examenul fizic prin palpa{ie penetrantd qi exanren radiologic;
-examenul func{ional - funcfia protecilitic5, funcfia amiloliticd, examenul
materiilor fecale;
-examenul regiunii perianale gi a anusului, unndrind aspectul regiunii,
tonusul sfincterului anal:
-examenul defecirii - pozilia adoptatd de animal, efortul depus;
-exarnenul ncateniilor fecale -- ftzic, chimic, microscopic.

lO.Examinarea aparatului respirator

-examinarea aerului expirat - temperatura, intensitati:q mirosul. caha de
eliminare;
-examinarca jetajului - prezen\a, cantitatea, aspectul, calea de scurgere,
compozi{ia etc";
-examinarea nasului:
FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA 205

-examenul extern: inspecfie (forma, dimensiunile gi mobilitatea ndrilor,

zgomotele nazale recepfionate la disknfl), palpa{ie (temperatura., sensibilitatea qi
consistenla locali), percufie (sonul), ascultalie (suflul nazal qi caliti{ile sale);
-examenul intern: inspec{ie (aspectul, integritate4 culoarea mucoasei
nazale)1, palpafie (sensibilitatea gi consistenla), sondajul (pentru permeabilitatea c6ilor
nazale);
-examinarea sinusurilor - inspec{ie, palpa$e, percu{ie, trepanafie, ilumi-
nare, exaJnqn radiologic;
-examinarea pungilor guturale (ia'solipede) - prin inspeclie, palpafie.
periulie, punctie;
-examinarea laringetrui gi traheei - prin inspeclie (pozilia capului gi g6tului,
vocea, tusea, expectora[ia, zgomote particulare), palpafie (sensibilitatea gi provocarea
tusei), percu{ie (sonul qi calitalile acestuia), ascultaSe (suflurile laringian gi traheal.
caracteristicile lor), metode complementare;
-examinarea segmentului toraco-pleuro-pulmonar: '' ,

-inspec{ia urmdregte: forma, dirnensiunea, simetria pere{ilor toracali, miqc6-

rile respiratorii (f.recvenla, ritmul, amplitr:dinea, simetria. durata, tipui respirator);
-paipafia apreciazA: sensibilitateh, temperatura, senza{iitactile speciale;
-percu{ia stabilegte sonul pulmonar gi aria de percu{ie pulmonard;
-ascultalia: zgomotele pulmonare (prezen[[, timbru, duratl, localizare,
intensitate etc.);
-metode complementare gi combinate.

I l.Examinarea sistemului cardio-circulator

-examinarea cordului se realizeazl prin: inspecfie (integritatea ariei de
proieciie cardiacd, milcdrile care pot apare pe aciasti arie), palpalie (gocul cardiac din
punct de vedere al sediului, iotensit6lii, frecvenfei, ritrnului), prercufie (sonul de
perculie 5i a"r.ia de percu{ie cardiacl), ascultalie (zgomotele cardiace nonnale Ei
particulare), metode complementare (examenul funcfional al cordului, elecffocardio-
grafila, examenul radiologic, examenul ecografic, punc{ia pericardului gi examinarea
Iichidului extras);
-examinarea vaselor sanguine :
-examinarea arterelor superficiale, unndrindu-se pulsul gi caracteristicile
acestuia: frecven{E" ritm, amplitudine, duratd, tensiune;
-examinarea venelor superficiale prin inspecfie gi palpa$e, apreciindu-se:
unif,orrnitatea vasului, calibrul, gradui de umplere, miqclriie, sensibilitatea etc.;
-examinarea vaselor capilare prin aprecierea culorii pielii qi rnucoaselor, iar
la pdslri - creasta, birbi,tele gi membrana interdigitall;
-examinarea sfingelui prin:
-examen fizic: volemia (cantitatea totali), viteza de sedimentare a hema-
tiilor (VSH), hematocritul, hemostaza, culoarea, densitatea, punctul crioscopic, rezis-
ten{a globular6;
-examenul chimic: hemoglobinemia, proteinemia, rezerva alcalind,
glicemia, bilirubinemia, colesterolemia, calcemia, fosforemia, hormoni, enzime etc.;
206 FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA

-examefliil microscopic: examen calitativ (pe frotiu de s6nge colorat pentru

formula leucocitarE gi aspectul morfologic al celulelor) gi examen cantitativ (numdri-
toarea elementelor albe qi rogii in camere de numf,rat);
-exarninarea splinei prin palpa{ie (transrectalI sau transabdominall),
percu[ie, puncfie, examen ecografic, examen radiologic;
-examinarea mlduvei osoass prin examenul medulogramei.

12.Exarninarea aparatului urinar prin:

, -ex&men fizic al: bazinetelor qi rinichilor, urstelelor, vczicii urinare ;i uretrei.
folosind metode generale qi complementare;
-examen lirnclional urmdrindu-se: mic{iunea (frecvenfa, efortrrrile de
micfiune), CES-ul renal (coeficientul de epurare sanguinb);
-exarnenul urinei:
-fizic: cantitatea, culoarea, transparenfa. mirosul, densitatea, punctul crio-
scopic;
-biochimic: pH-u1, albuminuria, hemoglobinuria, pigmenlii biliari, sdrurile
biliare, corpii cetonici, glucozuria, ureea;
-microscopic: pe sedimentul urinar obtinut dupi centrifugare se unnlregte
sedimennrl anorganic (rnineral) gi organic.

l3.Erarninarea organelor genitale qi a glandei marnare (la femele): prin

examen fizic, exarnen tunctional, examenul laptelui, examenul spermei, dozarea
hormonilor din singe.

l4.Examinnrea aparatului loeornotor care cuprinde:

-examinarea sistemului musculan;
-examinarea sistemului osos;
-examinarea articulaliilor qi tendoanelor;
-examinarea vaselor ;i nerviior de ia nivelul mernbrelor;
-exam inarea copitelor, ongloanelor, ghearelor, pinten ilor etc.

I S.Examinarea sistemului nervos:

-examenul fizic al craniului gi coloanei vertebrale, prin: inspec{ie
(unniririd fonna. simetria, pozilia ;i conformafia), palpa{ie (rezistenfa bazei osoase,
sensibilitatea) Ei metode complementare:
-examenul func{ional al sistemului nerr-os:
..comportamentul;
-mctilitatea (tonusul muscular, conti"actibilitatea, coorConarea migcirilor);
-exc itabilitatea neuro-muscu Iar6;
-retlectivitatea (refl exele superfi ciale qi profunde);
-sensibilitatea:
-exteroceplir.S:
-superficialS la piele si mucoase (tactil5, termicd, durreroas6);
-senzorial[ (auz, vdz, miros, gust);
-proprioceptivd (profu nd[) ;
FTJAIA DE OBSERVATIE CLTMCA 207

-interoceptivl (viscerall);
-exarnen ul lichid ului cefalorahidian (L. C.R. ) :
-fizic: cantitatea, presiunea, culoar,ea, mirosul, densitatea, vA.scozitatea,
punctul crioscopic;
-biochimic: pH-ul, albuminele, globulinele, electroli{ii;
-microscopic (elemente fi gurate);
-examenul sistemului neuro-vegetativ urm[rind:
-tabloul clinic;
-testele farmacodinamice;
-reflexele vegetative: oto-cardiac, oculo-cardiac, Iabio-cardiac.

l6.Examinarea sistemului endocrin dupl urmltorul plan:

-examinarea fizicd a glandelor endocrine;
-tabloul clinic exprimat prin simptoame (Sindroame) generale qi glandulare
(unilaterale gi compiexe); ..
-dazarealiormonilor din s6nge gi urin[, reaclia tisulari.

De refinut: Nu intotdeauna planul tle examinare expus mai sus poate fi urmat
in totalitate. Examinatorul este cel care hot6r6gte modul gi pleurul de examinare al unui
animal. 'l'otdeauna examinarea incepe cu aparatul suferind, urmdnd apoi analizarea
organelor gi aparatelor vecine. Examenul clinic dureazA atAt cdt este necesar pentru
edificarea medicului gi stabilirea diagnosticului.
 16. EXAIVIINAREA GEI{,ERALN A,TNTNN,q,LEI,ON

Examinarea aparatelor, sistemelor gi organelor este precedat6 de o examinare

generall a animaluluiin cadrulcireia se va urm6ri:
-starea general[ prezent6 sau habitusul;
-examinarea pielii gi fanerelor;
-examinarea mucoaselor aparente;
-examinarea sistemului limfatic superficial.

16. r. EXAMTNAREA STAzuI GENERAI-E PREZENTE (FLABII'USUL)

Starea generali prezent[ sau habitusul se examineazd, prin inspecfie de la

distanfi qi din apropiere, urmirindu-se: conformalia, coilstitulia, starea de intrelinere,
fac i es ul, t e mperame ntul Si at iiudine a.
a. Conformafia - se apreciazi raportind forrna, pozilia gi dimensiunile
regiunilor corporale intre ele; se va aprecia conformalia ca normald, bund (cdnd
animalirl se incadreazi in tipul confon:rafional zootehnic caracteristic) sau defectuoasd,
rea (cind animalu! nu se incadreazi in tipul conformafionai normal).
b. Constitufia - se anaiizeazd raportul intre confonna{ie qi tipul funclional,
animaleie examinate putAnd avea confiorm.alie ncrmald (find \a femele gi robustd la
masculi) sau mocli,ficatd (debild - exagerarea cnnstituliei fine gi grosoland - exagerarca
constituliei robuste).
c. Starea de intrefinere poate fi corespunzdtoare (bund) sau
necore.spunzdtoare (rea - sldbire, caqexie, marasrn sa:u exagetd * abezitate).
d. Temperamentul - poate ft normal (vrbi sau limfatic) sau modificat
(exagerat in stlri de excitalie cortical6 sau diminuat in stiri de inhibilie corticall).
e. Faciesul - se urmlregte morfologia fc1ei, miqclrile nirilor, urechiior,
pleoapelor, buzelor, ochilor, privirea, tonusul musculaturii, stabilindu-se dac6 este
normal sau modificat.
 EXAMINAREA GENERALA R eNnTaaLELoR 249

f" Atitudinea sau pozifia - se urmdregte in sta{iune, decubit gi mers (pe teren
moale gi pe teren dur), apreciindu-se pozilia capului gi gdtului, coloanei veftebrale,
cozii gi membrelor.

16.2. EXAMTNAIGA PIELII $I FANERELOR

Se face la lumina naturai[, utiliz6nd metodele generale gi speciale de

examinare.
a. E.xaminareq pdrului urmhregte: prezenta, uniformitatea, densitatea,
dimensiunea, pozili4 culoarea, luciul Ei integritatea.
b. Exam inarea al tor fanere:
-la marnifere - coarnele, copitele, castanele, ghiarele;
-la p[sdri - ciocul, pintenii, solzii picioarelor.
Obiectivele urmlrite sunt: dimensiunile, fbrfna, aspectul suprafbtrei, culoarea,
luciul, integritatea gi consistenla I ,

c. Examinarea pielii se face prin inspectie, palpafie gi.metode speciale (vitro-

presiune, verificarea pruritului, punclia colecfiilor, biopsia, raclajul, etc.). obiectivele
umr6rite sunt: mirosul, umiditate4 onctuozitatea, temperatura, sensibilitatea, culoarea,
pruritul cutanat, aspectul, nrodificdrile cutanate (in cazul moditic6rilor cutanate se va
stabili: caracterul, dimensiunile, forma gi localizarea acestora).
d. Examinurea lesutului conjunctiv subcutanaf ,* se face priri palpa[ie
apreciindu-se punctele de maniament, elasticitatea gi mobilitatea pielii.

1 6.3. EXAMINAREA SISTEMU LUI LIMFATIC S UPERITIC{AL

Obiectivele examinlrii sistemului iirnfatic sunt:

' -limfonodurile (nodulii lirnfatici);
-vasele limfatice;
-limfa.
Examinarea limfonodurilor se face prin:
-metode generale - inspeclie qi palpafie;
-metode speciale -- punctie, biopsie, palpalie transrectald, examen rcintgen.
In general, examinarea limfonodurilor urmdregte: dimensiunea, fornra qi
aspectui suprafelei, consistenta, temperatura, sensibilitatea, raportul cu pielea gi
[esuturile incoqiur[toare (mobilitatea).

l.La cabaline
Se examineazdr
-in condilii normaie - limfonodurile submandibulare, prescapulare, subiliace
(precrurale sau din pliul iei), iar la femele limfonociurile retromamare;
-in condilii patologice - limfonoCurile retrofaringiene, parotidiene, prepecto-
rale gi inghinale profunde;
-prin sondaj esofagien gi examen radiologic - limfonodurile traheobrongice qi
mediastinale;
-prin explorafie transrectal5 - mezenterici, sublombari qi sacrali.
210 EXAMINAREA GENERALA A AMMALELOR

Iehttrss-de"heiu
a) Lirnfonodurile submandibulare se gdsesc in spa{iul intermandibular, avAnd
aspectui Iiterei ,,Y" sau ,,V". Sunt moniliformi, elastici, mobili in fesuturile invecinate.
Examinatorul se va plasa in pozilie de abordare in dreptul spetei, privind cranial. Mina
de aceeagi parte cu animaiul se fine pe cipEstru sau p€ apofizele nazale" iar cu mAna de
l6ngi animal se examineazl limfonodurile submandibularc. Degetul mare se sprijin6 pe
fa{a externa a mandibulei, iar cu celelalte degete se realizeaz6 o palpare prin glisare a
Iimfonodurilor in jgheabul intermandibular. La fel se procedeazi pe partea opus5.
b) Limfonodurile parotidiene gi retrofaringiene se examineazl uumai in condi-
lii patologice. Se urmlreqte regiunea articulafiei temporo-mandibulare. Din pozilie de
abordare, in dreptul spetei, privind cranial. examinatorul poate executa o palpa{ie
mrrnomanuali sau bimanuali a limfonodurilor.
Se patrpeaz[ prin glisare inapoia marginii recurbate a mandibulei pentru
limfonodurile parotidiene gi sub aripa atlasului pentru limfonodurile retrofaringiene.
c) Limfonodurile prescapulare se examineazi simetric Ai comparativ, in zona
prescapulari, la un lat de palmd deasupra articula{iei scapulo-humerale. Examinatorul
se plaseaz[ lareral de animal in dreptul g6tului, privind caudal, cu mdna de lf,ngl
animal pe gAtul acestuia sau pe cipdstru, iar cu mSna liberl executd palpa{ia, prin
glisare, introducdnd mdna sub spat6.
d) l,imfonodurile din pliul iei (precrurale, subiliace) se examineazl inspectAnd
zona pliului iei. Animalul se contenfioneazil de c[pistru sau prin aplicarea iavagalei gi
ridicarea unui membru anterior din sprijin. Examinatorul se plaseazl lateral in dreptul
toracelui privind caudal, cu m6na de l6ng[ animal pe spatele aceshtia, iar cu m0na
liberl palpeazi pliul iei, intre degetul mare qi celelalte degete. Examinarea se face
simetric.
e) Limfonodurile ingv-inale superficiale (la masculi) nu oferl date concludente,
datoritd topografiei lor. Animalele se vor contenfiona la iavaqa qi prin ridicarea unui
membru anterior din sprijin. in vederea palpaliei acestor limfonodr.rri, examinatorul se
plaseazA lateral, in dreptul abdomenului, privind caudal. sprijinindu-se cu mina de
lingi anirnal pe spatele acestuia, iar cu cealalti palpeazd furoul $i fata intemi
-
a
membrului posterior, p6ni in regiunea ingvinald. Examinarea se face simetric.
f1 Lirnfonodurile retromarnare (la femele) - se examineazl identic cu
lirnfonodurile ingvinale superficiale de la masculi.

2.La bovine
Se examineazd:
-in condilii norrnale - limfonodurile submandibulare, prescapulare, subiliace,
retronlamare (la t'emele);
-in condilii patologice - limfonodurile parotidiene, retrofaringiene. cervicale,
prepectorale, din scobitura flancului.
Tehnica de lucru
a) Limfcnodurile submandibulare - se examineazd, la nivelul originii salbei.
Animalul se contenfioneazi de coarne sau de septumul nazal. Examinatorul se glsegte
in pozilie de abordare in dreptul spetei, privind cranial. Mina de l&ngi animal se
sprijini pe greab[nul sau pe cornul dinspre examinator, iar cu mdna liberi palpeazi
 EXAMiNAREA GENERALA a emuaLELoR 211

originea salbei in dreptul curburii mandibulare, intre degetul rnare pe de o parte gi

celelalte degete pe partea opus5.
b) Limfonodurile parotidiene gi retrofarfurgiene - asernlnEtor cabalinelor.
c) Limfonodurile cervicale inferioare - se examineazd in condifii patologice,
uneori fiind posibil[ examinarea lor gi in condilii nomale. Anirnalul se cantenfioneazA
de eoarne sau de septumul nazai. Examinatorul, in pozilie de abordare in dreptul spetei
privind cranial, palpeazA bimanual gi bilateral regiunea anterioard a traheei, pAni la
intrarea pieptului.
d) Lilnfonoduriie prescapulare. Animalul este contenfionat de coarne. Exami-
natcirul se plaseazi laterai in dreptul gdrului privind caudal, cu m6na de l6ng[ animal
pe cornul de lingl examinator, iar eu vArful degetelor mdinii libere palpeazi, in sens
caudo-cranial, limfonodul prescapular (la un lat de palmi deasupra articula{iei
scapulo-humerale).
e)Limfonodurile subiliace. Animalul "este contentionat de ccarne.
Examinatorul se plaseazd lateral in dreptul spetei, privind canrial. MAna de,lingl
animal o sprijind pe spatele acestuia, iar cu cealalti palpeaz5, in sens caudo-cranial,
limfonodul, situat inaintea musculaturii trenului posterior, la mijlocul. distanlei dintre
tuberozitatea iliac[ gi patell.
f)Limfonodurile din scobitura flancului (ai deqertului). Din pozitria anterioarl
se examineazl limfonodul din golul flancuiui.
g) Limfonodurile retromamare. Animalul este contenfionat de coarne sau de
septumul nazal. Examintorul se plaseazi ?napoia animalului, perpendicular pe baza
cozii. Limfonodurile se pot palpa monomanual sau bimanual, \a baza sfertnrilor
posterioare.

3.La ovine pi caprine

' Se examineazd limfonodurile prescapulare, din pliul grasetuiui, popliteu, dupd
metodologia descrisd la taurine.

4.La suine
La animalele grase limfonodurile nu se examineazd. I-a tineret qi la animalele
slabe se pot examina limfonodurile subatloidiene.

5.La carnasiere gi iepuri

La cfline se examineazi limfonodurile poplitee. Anirnalul se urcd pe o mas[ de
examinare Ei se contenfioneazd prin legarea botului. Examinatorul se plaseazi inapoia
animaluiui. privind cranial qi palpeazd, ?ntre degetul mare qi ardtitor, originea
tendonului lui Achile, intre triceps gi demitendinos. Examinarea se face simetric.
La iepure se examineaz[ asemdn[tor limfonodurilor de la cdine.

i 6.4 EXAh{INAREA MUCOASELOR AI,ARENTE

Examinarea mucoaselor aparente este o etapd obligatorie in cadrul examenului

'
. general. Odati cu mucoasele aparente se examineazE gi regiunile inconjur5toare gi
. orificiile respective.
212 ExAMINAREA GENERALA e RNtUaLELoR

Examinareaorificiilor gi mucoaselor aparente se realizeazl prin metode

generale (inspecfie, palpalie) qi metode conrplementare (raclaj
;i examen nrioroscopic),
de pret'eringa la lumina naturald a zilei, examinindu-le simetric qi comparativ.
Ohiictivele urmitite sunt: culoarea, volumul, aspectul ;i integritatea mucoaselor,
calitatea gi cantitatea secreliilor.
Se vor examina:
-orificiile: oclrlare, conchiile auriculare, nirile, gura, orificiul vulvar (la
fbmeie) qi prepuful (la ruasculi);
-mucoasele: oculari (conjunctiva, sclerotica, pleoapa a lll-a), nazald,,
labio-gingivali, vestitrulo-vaginall (la femele), fala internd a prepuiului (la rnasculi).
Tehnica dg luqu
l.La cabaline
a) Examinarea orificiilor Si mucoasei oculare
Se poate rcaliza monomanual gi birnanual. Animalul va fi contenlionat de
ciplstru cle catre proprietar. Dupi ce face inspeclia din fald gi din lateral. examinatorul
se plaseazd iateral in dreptul spetei, in pozilie de abordare privind cranial (pe partea
opusi proprietarului), trdgdnd capul anirnalului spre el. Mdna de aceea;i pafte cu
animalul r:ste tinutd pe clpistru sau pe apofizele nazale , iar mdna de l6ngd animal se
aqeaz6, cu marginea cubitald, pe regiunea temporalI, la partea posterioare a ochiului.
Cu degetul mare trage in jos pleoapa inferioari, iar cu degetul a,'[tdtor apasd pe
pleoapa superioard (sub arcadl), in scopul rlsfrAngerii ei gi evidenflerii scleroticii,
conjunctivei gi pleoapei a LIi-a. Obligatoriu se face o examinare bilateralS
in oazul examinidi bimanuale. ur6na de ldngi animal este plasati deasupra
fantei palpebrale, ap[sdnd cu degetul mare pleoapa superioard sub arcada oculari, iar
m6na opusa este plasatd sub fanta palpebralS trhgdnd in jos cu degetul mare de pleoapa
inferioari.
b) Excmiruarea ndrilor Si ntucoasei nazale
in prima erapd se facc inspeclia orificiilor nazale qi a zonelor invecinate, din
fala qi din lateral. Apc'i, examinatorul se plaseaz6 lateral in dreptul spetei, in pozilie de
abordare privind cranial. Se examineruS obligatoriu, prin inspeclie gi palpatie,lirnfono-
duriie ,submandibttlare (ztit pentru muooasa nazald c6t pi pentru celelalte'mucoase
aparenre din regiunea capului). In cazul in care animalul prezinti nodulii modificali
(miriti in volum, nedurerogi, duri, aderenfi) se intrerupe examinarea gi se executi
maleinarea animalului. l)aci exarninarea trebuie totuEi realizattr se iau mdsuri speciale
de protecgie (masci din material plastic transparent, mdnuqi chirurgicale, $ort de
cauciuc, cizme etc.). Examinarea mucoasei nazale se face monomanual sau bimanual.
ln cazui examinirii mon()manuale, examinatorul este plesat in pozilie de
abordare tn dreptul spetei, privind cranial, cu mina de l6ngd animal pe cipSstru gi
trSgdnd capul animalului spre el. Degetul mare qi ardtdtor de la m2na opusi vor fi
introduse in nara de pe partea pe care se af1[ examinatorul; printr-o migcare de extensie
a degetelor se indepirteazd n6rile, lirgind orificiul nazal ;i permitdnd examinarea
nlucoasei.
in cazul examin[rii bimanuale, examinatorul plasat in aceeagi pozigie ca
precedenta, prinde ou degetulmare gi arltdtor de la m6na de ldngd animal aripa externl
a nlrii, iar cu degetul mare qi ardtdtorul de la m6na opusi aripa mediani a ndrii.
ExAMTIIAREA GENERALA a eNnraaLELoR 213

indeplrtAnd aripile ndrii, se pune in evidenf[ mucoasa. Diverticulul nazal (nara falsd)
se poarc examina prin palpafie externl c.u pulpa degetelor qi prin palpafie intern[. cu
ajutorul pulpei degetului aritEtor, cu fafa ventralf, spre exterior.
c) Examinarea orficiului bucal Si mucoasei labio-gingivale
Anirnalul este contenlionat de cipdstru de clte un ajutor, iar examinatorul se
gdsegte plasat pe partea opusE, lateral in dreptul spetei, in pczifie de abordare privind
cranial. Dup[ o inspeclie a zonei peribucale, se ffece Ia examinarea mucoasei
labio-gingivale, care se poate examina monomanual gi bimanual, risfr6ngind buza
inferioar6 injos qi cea superioarE. in sus.
d) Examinarea orificiului vaginal ;i mucoasei vestibulo-vaginale
Pentru a realiza examinarea mucoasei vestibulo-vaginale, trebuie s[ se asigure
rndsuri drastice de contenfie (aplicarea iavagalei gi ridicarea membmlui anterior din
sprijin sau aplicarea platlonjei Ia membrele posterioare ori introducerea animalului in
travaliu). Examinatorul este plasat inapoia animalului, privind crania!. Dupd ce se
f,svinzl coada in lateral de citre un ajutor, examinatorul face inspecqia orificiului, apoi
cu degetul mare gi ardtdtor de la fiecare mAnI prinde buzele vulvei trdg6ndu-le lateral,
evidenfiind mucoasa vaginalL
e) Examinarea prepulltlui Si orificiului extern ul ureirei
DupI contenlia severh a animalului, se trage prepuful in direclie caudal6
evidenliind glandui penien 9i fap internd a prepufului.

2.La bovine
a) Examinarea mucoasei oculat'e
Examinatorul plasat lateral in dreptul spetei, in pozilie de abordare privind
cranial, prinde cu mdinile baza coarneior gi rlsuce$te capul animalului in lateral gi in
sus, evidenfiind sclerotica. in cazul in care se doregte evidenlierea rnucoasei palpebiale,
contenlia capului animalului este asiguratl de cltre un ajutor, iar examinatorul plasat
pe partea opus[ in aceeagi pozilie cu precedenta, sprijinl paimele pe capul animalului
cu degetele mari plasate paralel cu marginile ciliare ale pleoapelor. TrigAnd in sus gi in
jos se pune in evidenfi mucoasa palpebralE.
b) Examinarea rnucoasei nazale
I-a bovine este mai greu de examinat datoritl conforma{iei anatomice c0t qi a
pigmentaliei. Examinarea mucoasei nazale se face bimanual, prin indep[rtarea aripilor
nazale.
c) Examinare a mucoas ei labio-gingivale
In cazu! in care se realizeazd rnonomanual, examinatorul este plasat in fala
animalului realiz6nd contenlia capului animalului de septumul nazal. Cu ceaialt[ mdnl
r[sfrdnge in jos buza inferioari.
in cazul in care se realizeazl bimanual, contenfia capului este asigurati de un
ajutor. Examinatorul plasat in lateral pe partea opusE, privind cranial, rdsfrdnge buzele
animalului cu ambele miini.
d) Examinarea mucoas e i veslibulo-vaginale
Examinatorul este plasat inapoia animalului, perpendicular pe baza oozii. IJn
ajutor trage coada intr-o parte, iar examinatorul trage in lateral cu degetul mare gi
ar[t6tor de la fiecare mdnd, de iabiile vulvare.
214 EXAMTNAREA GENERALA a aNtueLELoR

e) Examinareafuroului qi mucoasei prepu;iale

Se realizeazj, ca la cabaline.

3.La ovine gi caprine

a\ Examinarea mucoasei oculare
Contenlia animalului va fi asiguratl de examinator prin irrcllccarea animalului.
in cazul in care animalul prezin+Acoarne, examinatorul prinde cu mina dreapti cornul
st6ng al animalului gi trage spre dreapta, risucind capul animalului. Apoi cu degetul
mare de la mdna liber6 trage in jos de pleoapa inferioari, evidenliind conjunctiva Ei
sclerotica. Se procedeaz[ identic Ai la ochiul de pe partea opus[. Dac[ contenfia este
asigurat[ de un ajutor, examinarea mucoasei oculare se face bimanual.
b) Examinarea mucocrsei nazale - se practic[ foarte rar, datoritd conformaliei
anatomice.
c) Examinarea celorlalte mucoase aparente se rcalizeazi ca la taurine.

4.La suine
Tehnica examindrii mucoaselor aparente la suine este aceeagi ca la ovine qi
capflne

5.La carnasiere gi iepure

La carnasiere se recomandd legarea botului. Examinatorul se ageazd lateral
privind cranial gi prinde intre rn6ini capul anirnalului. Degetele m6inii se fixeazi
paralel cu rnarginile ciliare ale pleoapelor gi prin tracfiune, in sus gi in jos, se
evidenfiazi conjunctiva qi sclerotica. La fel se procedeazi ;i pentru rdsfndngerea
buzelor, evidenliindu-se mucoasa labio-gingivali.

6.La plsiri
La pdslri se examineazi mucoasa oculari, iar mucoasele oro-faringiann qi
laringo-trahealE" dupd deschiderea ciocului. De asemenea, se mai examineaztr creasta gi
blrbitele la galinacee qi memhranele interdigitale la palmipede.
 17. EXAMINAREA APARATULUT DTGESTTV

Aparatul digestiv se examineazli dupd urmitorul plan:

-examinarea func{ional6 a aparatului digesti v;
-examinarea fizicd. a segmentelor digestive prediafragmatice:
-examinarea generalI a abdomenului;
-examinarea fizicd a organelor digestive retrodiafragmatice;
-examinarea regiunii perianale gi anusului;
-examinarea defecdrii gi materiiior fecale:
-examinarea fi catului gi pancreasului.

17.i. EXAMINAREA FLiNCTIOT.{ALA A APARATUI-UI DIGESTIV

17. 1. t. Examinarea apetitului

Apetitul sau pofta de m6ncare se examineazl prin inspecfie de la distanti, in
doui etape:
-in prima etapd se urmeresc manitbstirile animaiului privind exteriorizarea
senzafiei de fozune (sete);
-in etapa a doua se executi proba apetitului, oferind animalului furaje gi ap6,
stabilindu-se prezen{a, absen{a sau modificarea apetitului (calitativi ori cantitativd).
Proba apetitului trebuie flcutI pentru toaf.e categoriiie de firaje care intri in
mod normal in rafia animalului.

17 .1.2. Examinarea preheusiunii

Se realizeaztr prin inspecfie, in timpul consumului de furaje gi api. Obiectivele
urmlrite sunt: cu ce organ se face prehensiunea, frecven{a gi ritmul. amplitudinea
miqcirilor, cantitatea de furaje apucate Ia o prehensiune, pozifia gi migc[rile capului.
216 EXAMTNAREA APARATULUI DIGESTIV

17.1 .3. Examinarea masticafiei

Se face prin inspeclie, urm6rindu-se; prezenta sau absen{a masticaf iei,
tiecventa qi ritmul, amplitudinea migcirilor mandibulei, zgomotele pe care le produc
animalele in timpul mastica{iei, simetria migcf,rilor de masticafie, pozilia capului.

i7 .1 .4. Bxantinarea salivafiei

Se realizeazi prin inspeclie, urmdrindu-se gradul de urniditate al gunii qi
prezen{a scurgerilor de salivd (in hipersecrefii gi disfagii).

I 7. 1.5. Examinarea deglutifiei

Se face orin inspec{ie, urmirindu-se: zonele din f'a1a animalului, scurgerile
nazale qi bucale, tulburdrile de deglutilie (disfagii). Disfagia poate fi bucal6, faringiand
sau esofagian6 (proximala sau distalS).

17 .l .6. Examinarea rumegirii

Se face prin inspecfie, interesdnd: cAnd incepe rumegarea dupl consumul
tainuiui, numdrul migc6rilor mandibulare pentru remasticarea unui bol, durata
remasticlrii unui bol, numlrul de remasticdri intr-o perioad[, durata unei perioade de
rernastica.re. frecven[a perioadelor de rumegare it 24 ore, durata totalI a rumegdrii,
zgomotele produse de animal in timpul rumegdrii, pozi,tia capului gi g6tului in timpul
regurgitdrii, remasticaliei gi redeglutiliei.

l'l .1.'7 . Examinarea eructafiei

Se urmdregte: prezen{a, frecven{a, intensitatea zgomotului de eructa{ie, mirosul
aerului eructat.

17.1 .8. Examinarea vomitirii

Se aprcciazd prezenla vomitirii, frecventa gi durata, intensitatea efortului de
vomitare, cantitatea gi cornpozilia materialului vomitat, calea de expulzare a
materialului vcmitat.

I 7.2. EXAIVf TNAREA FIZICA A SEGMENTELOR DIGESTTVE

PREDIAFRAGIvIAT]CE

17 -2.1. Examinarea fizici a gurii

Examinarea gurii se face in doui etape:

-examinarea externi a gurii- examenul botului,
-examinarea interni a gurii - examenul cavitilii bucale.
EU mtAggS_e x I e rn d a gur i i (examinarca botu I u i )
Se face prin metode generale gi metodo speciale.
Inspec{ia. Animalul este contenlionat de ctrplstru de citre un ajutor, iar
(din fa!6 9i profil) sau din pozilia de
exarninatorul face inspecfiia din apropiere
abordare. Iateral in dreptul spetei.
Obiectivcle urm6rite sunt:
 EXAMINAREA APARATULUI DTGESTIV 217

-aspectul, forma, volumul gi simetria bofului gi obrajilor;

-direcfia mandihulei;
-simOtria gi grosimea buzelor;
-zgomotele produse de miqcirile mandibulei, buzelor;
-cantitatea Ei calitatea scurgerilor bucale;
-eventualele modificiri, stabilindu-se dimensiunea lor, forma qi localizarea
acestor rnodificiri.
Palpafia' Se realizeazl din pozifia de abordare, in dreptul spetei privind
cranial. Cu mana de l6ngd animal se prinde crp6strul, iar cu mdna opusr se face
palpalia tnonomanudld a obrajilor, buzelor gi cornisurilor. DacE se doregte executarea
unei palpa{ii bimanuale, animalul va fi contentionat de un ajutor, iar examinatorul aflat
in dreptul spetei face o palpafie bimanuali, trecdnd m6na de l6ngi animal peste sau pe
sub g6tul acestuia, pe pafiee opus6.
Se unnlregte: temperatura, sensibilitatea, cbnsistenla lesuturilor palpate sau
eventuale senza{ii tactile speciale. ,

Percufia. Se realizeazd direct, cu degetul, examinatoR;l fiind plasat in pozilie

de abordare in dreptul spetei, privind cranial. Se urm[regtc eviden6iciea sensibilitalii
dureroase.
Metode speciale: raclajul, biopsia, sondajul eventualeior fistule, examenul
radiologic al botului.
Examinarea. internd a gurii (examinarea cavitAtii bucale)
Se realizeaz5, dupd deschiderea gurii, prin metode generale gi metode speciale-
La cabaline
Existd doud posibiliteli de deschidere a gurii: manual gi instrumentar.
a) Deschiderca manual5 a gurii. Anirnalul se conten{icneazA prin aplicarea
iavaSalei la buza superioard gi eventual ridicarea unui membru anterior din sprijin.
Exantinatorul se afl[ in fala animalului privind caudal, fin6nd o mdnd pe cfipistru.
Mdna liberh se introduce ?n gurr pe la nivelul barelor, prinzflnd limba in palmr. Apoi
se incearc[ aducerea limbii intre bare gi sprijinirea degetului mare in bolta palatini,
ceea ce declangeaz,i reflexul palatin de deschidere a gurii. M6na care se gisea pe
cipdstru elibereazl c6pish"ul gi trage de comisura opusi pd(ii pe care s-a tras limba,
realiz6ndu-se un spafiu mai mare pentru a inspecta cavitatea bucald.
b) Deschiderea instrurnentalE a gurii (cu speculurn bucal). Dupi intredeschi-
derea ugoar[ a gurii, se fixeazi barele orizontale ale speculumului intre arcadele
dentare incisivale. indep6rtdnd barele prin invdrtirea qurubului se rcalizeazfi deschi-
derea gurii, atdt cdt este necesar penfru a asigura stabilitatea speculumului intre
arcadele detttare. Se poate scoate limba in lateral pentru a asigura a vizualizare mai
burri a cavita$i bucale.
La bovine
se realizeazr, ca la cabaline, prin doud procedee: manual 5i instrumental.
a) Deschiderea rnanuall a gurii, Cu o mdn[ se prinde limba animalului gi se
trage in lateral, pe la nivelul barelor, iar cu cealaltl mAnS se indepirteazi
opus5.. "ornisuru
2t8 EXAMINAR.EA APARATULUI DIGESTIV

t') Deschiderea instrumentali a gurii. Se introduce speculum culcat in cavitatea

bucal6, pe Ia nivelul barelor, dupi care se aduce in pozilie verticall, indeplrtAndu-se
arcadele dentare.
La suine
La aceast6 specie deschiderea gurii este mai greu de realizat.
Pentru a face inspeclia caviti{ii bucale se profiti de momentul in care animalul
guigi gi se introduce o bucati de lemn intre molari"
La carnasiere
a) Deschiderea manualS. Cu o m6nI se contenfioneaz[ animalul de pielea ciin
zona cefei, iar cu cealalti, pe sub mandibuld, se trage de comisuri inapoi cu clegetul
mare, pe o pa-rte gi degetul ardtitor, pe partea opusd.
b) Deschiderea cu feqe de tifon. Se introduc in gura animalului doul fege de
tifon. Capetele unei fege se strflng deasupra, iar capetele celeilalte se str6ng sub
rnanrJibuld. trdgind in jos. ln acest fel se asigurl deschiderea largi a gurii.
La p[sdri
Se deschide ciocul, tregend cu o m6nd de creastd in sus, iar cu cealaltd de
barbile in jos.

Inspecfia. Se urmlreEte examinarea mucoasei bucale, limba, palatul, gingiile

;i dinfii, privind: integritatea, aspectul gi culoarea mucoasei qi din{ilor, mirosul cavitilii
bucale.
Palpafia. Se realizeaz6 sub protecfia speculumului (in special la cal), cu multd
atenfie, apreciind: tonusul qi consistenta limbii qi v[lului palatin, sensibilitatea Ei
temperatura mucoasei, sensibilitatea dinfilor, mirosul m6inii care a fost introdusl in
cavitatea bucaltr.
Percu{ia. Se va aplica in special la din{i, urmdrind sensibilitatea dureroasd.
Metode speciale:
-sondajul deschiderilor canalelor glandelor salivare, a fistulelor apdrute in
cavitatea bucal[ gi a cariilor dentare;
-raclajul mucoaselor buzelor, limbii qi cavitdlii bucale:
-biopsia mucoasei bucale;
-examenul radiologic, urmlrind forma, integritatea gi pozilia maxilarelor,
dinti lor, articulatiilor temporo-mandibulare.

17.2.2. Examinarea fizicil a glandelor salivare

Se examineazd glandele sublinguale Si parotide.

a) Examinarea glandelor sublinguale se face prin:
-inspec{ie dupi deschiderea gurii gi descoperirea silonului gloso-gingival,
-
prin devierea limbii in lateral;
-palpafie - cu degetul arltdtor apdsdnd de o parte gi de alta a frdului limbii.
b) Examinarea glandeior parotide se face prin:
-inspecfie - urrndrindu-se pozilia capului fala de linia sagitali a animalului,
pozilia capului pe g6t, gan{ul retromandibular, migcdrile capului pentnr prehensiune,
masticafia 9i deglutilia;
 EXAMINAITEA APALATTILUI DIGESTIV 219

-palpalie bimanuald gi bilaterald, cu pulpa degetelor in ganful retro-

mandibular, apreciindu-se temperatura local6. consistcn{a gi sensibilitatea;
-irigarea canalului Stenon -. in(oducind o cantitate de lichid (ser
fiziologic + penicilind G) prin deschiderea sa bucalf, (in dreptul molarului trei);
-punc{ia parotidei - datoriti faptului cI implicd unele riscuri, nu se
recomancld ca metodi de investigafie curent[.

I 7 .2.3 . Examinarea faringelui

- Se rcalizeazh in doui etape:
a) Exarninarea extentd a faringelui
Inspec{ia se realizeazA de la distan{5 gi din apropiere, din fa{h Ei Cin profil. Se
apreciazd: pozilia capului gi g6tr.rlui, rnigc[rile de aplecare ale capului, migcirile pentru
prehensiune, mastica{ie gi degiutilie, modific6rile regiuniiretromandibulare.
Palpa{ia se executd din pozilia de aborclare, ?n dreptul ryetei. privind cranial.
Se realizeazi o palpafie bimanuald qi bilaterald, urmdrindu-se: sensibilitatea (normal
nu este prezentE), temperatura locald, reacfia animalului dupd apdsare (tuse, degluti{ie).
Fercu(ia. Se face din pozilie de'abordare in dreptul spetei, prin metoda
digita-digitald, cu scopul descoperirii eventualei sensibiliti1i dureroase.
Examenul radiologic. Prin radioscopiere gi radiogratiere, cu sau fEra
substanfe de contrast, interesdnd: aspectul fizic al regirinii, tranzitul gi deglutigia
faringiand.
b) Examinarea iruternd afaringelui
Se realizeazil prin observarea faringelui dupi deschiderea gprii.
Inspec{ia sau endossopia faringiand * se realizeazt cu ajutorul
internl
endoscopului. introdus pe cale nazal'a sau bucali gi dup[ o prealabild tranchilizare a
animalului.
. Palpalia internl - se realizeazE sub prctec{ia speculumului, cu nr6na Ia
animalele de talie mare gi cu degetul la cele de talie mic6.
Obiectivele urmErite sunt: tonusul gi capacitatea rie contraclie a pereiilor,
sensibilitatea ntucoasei faringiene, consistenla 6i dimensiunile eventualelor defbrmlri.
Examinarea radiologicl folosind substanfe de contrast (boluri cu substanle de
contrast) urmhrindu-se migcErile pentru degluti{ie qi tranzitul buco-faringo-esofagien.
Sondajul f,aringo-esofagien - urmdreqte stabilirea permeabilitItii faringelui.

l7 .2.4. E-xaminarea esof,rgului

Se realizeazd tn doui etape: examinorea externd gi examinarea interrud.

a) ELnminarec externd a esofagului
Inspeefia - se face din prof?l stAng, urmirind jumdtatea craniall, a jgheabului
jugular. Obiectivele urm6rite sunt: deplasarea bolului alimentar, fbrma gi integritatea
jgheabului esofagian, eventualele deformtrri apirute in zona respectivr.
Palpafia - se face din pozi{ia de abordare. lateral, ?n dreprul spetei, pe partea
stdng6. Se executl bimanual si bilatera! la animalele de talie rnare gi rnonomqnual la
220 EXAMINAREA APARATULUI DIGES'IIV

animaleie de talie mic6. Obiectivele urmirite surrt: temperatura gi sensibilitatea

regiunii, consisten{a gi rezistenla la palpare a regiunii, eventualele deforrndri.
Percufia qi ascultafia - se aplic6 in cazul unor deformdri, apreciindu-se
caraclerul sunetelor de percufie gi al zgomotelor provocate de trecerea bolului
alimerrtar.
fxarninarea radiologicfl .- se executh radioscopic qi radiografic, pe gol sau
folosind substanfe de contrast. Obiectivele urnrdrite: permeabilitatea esofagului gi
viteza de tranzit a substanfelor de contrast, tonusul gi peristaltismul esofagului,
funclionalitatea stricturilor fiziologice esofagiene gi joncIiunea esofago-gastric6,
prezen{a unor modificdri (dilatalii, atonii, spasme) pe traiectul csofagului.
b) Exuminarea internd a e soJ'agului
Inspec{ia interni - se realizeazf, inriirect cu ajutorul endoscopului.
Sondajul esofagian - se face diferit, in func{ie de specie, urmdrindu-se
perrneabilitatea lumenului esofagian 9i nivelul eventualelor obstruclii sau stricturi. La
cabaline sonda se introduce pe cale nazald, iar la celelalte specii pe cale bucald. Se
poate face o palpare pe sondd a esofagului cervical.
La cabaline
Se folosegte o soncid cu lungimea cle 1,5-2 metri qi un diametru interior de oca.
2 cm. V6rful sondei este prevlzut cu o deschidere ovalard laterald, situatl la 2-3 cm de
cap6t" Sonda se va introduce pe cale nazall.
Tehnica de lucru. Anirnalul va fi contenfionat de c6pdstru de un ajutor, iar
exarninatorul se plaseazd in fala animalului, {inAnd in mflna dreapti sonda fbcuti colac.
Mdna stdngd va fi sprijiniti pe regiunea supranazalE. Vfirful lubrefiat al sondei, se
introduce in nard, orientdndu-l spre septumul nazal qi in jos (evitAndu-se pEtrunderea in
nara falsl). DupI ce sonda a avansat 5-10 cnr se apas6 nara pe sondi, orientAnd-o pe
planqeul cavitilii na:zale, imping0nd-o. DacI sonda int6mpini rezisten{i dupd 5-7 cm
de la introducere, inseamni ci a pltruns in nara falsi qi in acest caz se reorienteazi
spre septlrm gi plangeu. Sonda trebuie s[ se angajeze pe meatul int'erior, de aceea ea
trebuie si {ie in permanen{5 orientatS pe plangeul cavitSlii nazale. in cazul in care dupf,
l0-15-20 cm ('in func{ie de talia animalului) se int6mpind rezisten{[, nu se forleazd, ci
se retrage 5-10 cm qi se orienteaz6. spre planqeu, impingdnd ugor. Dacd se intfirnpinl
rezistenli dupn 20--10 crn (in dreptul coanelor) se erecuti migcSri ugoare alc capului pe
gAt (semnul de aprobare) incerc0nd sd se irnpingd uqor sonda. Cdnd sonda a pdtruns in
faringe aceasta inainteazd foarte ugor, datoritl deglutifiei. Apoi se impinge ugor pdnd
cdnd sonda p[tmnde in esofag. Se eviti p6trunderea sondei in frahee. Pentru
convingerea cd sonda a pdtruns in esofag este palpalia acesteia in jgheabul jugular. Se
impinge sonda p6ni cind aceasta ajunge in stomac, dupi invingerea cardiei. ln cazul in
care sonda intffmpinl rezistenld pe traseul esofagian, fiind imposibild inaintarea, se
marcheazd pe sondd nivelul pAnd la cars a pdtruns, se retrage la exterior qi aplic6nd-o
pe proiecfia esofaguiui, se stabileqte iocul obstrucliei. Apoi se incearci din nou
introducerea sondei.
I-a hovine
Sondajul la bovine se poate realiza pe cale naso-esofagiand sau pe cale
buco-esofagianS. Sondajului naso-esofagian se execut6 dupd tehnica descrisf, la
cabaline.
EXAMINAREA A?ARATLILUI DIGESTIV aa1
LZI

In oazul sondajului buco-esofagian, animalul va fi contenfionat de coarne gi va

avea speculumul in gurd. Capul animalului va fi intins pe g6t, iar sonda se introduce
prin orificiul s'peculumului, inaintind prin faringe ?n esofag.
La animlalele de talie mijlocie Ei rnicd sondajul se realizeazi pe cale bucald,
folosind sonde adecvate.

17.2.5. Examinarea gugii la p5s[ri

Se realizeazi prin urmdtoarele metode:

' -inspectia - observ6nd joncfiunea treimii infcrioare a gAtului cu capul
pieptului, rumlrindu-se dirnensiunea pi forma guqii;
-palpafia - se realizeazl, moilomanual unn{rindu-se consistenfa gugii;
-percufia - se aplic6 numai in cazul ?n care guga ercgte foarte mult ?n
dirnensiune qi se face digiloi-digital:
'-sp5larea gugii - prin introducerea in gu$A cu ajutoful unei sonde a unei
cantitefi de ap5 cildufi, apl cloruratl, urmat[ de evacuarea confinr:tului respectiv.

I7.3. EXAMINAREA GENER.ALA A ABDO}VIENTILUI

Abdomenul se examineazi in dou[ etape:

- se face prin metode generale (inspecfie,
palpafie, percufie, ascultalie) gi spec.iale (examinarea radiolrrgiol. eco,g1aficI etc.).
Imspecfia se realizeaz,I de la distanp gi din apropiere, priviird animalul din
faga din spate gi din profil, acordiin<i o aten{ie mdrit6 treimii posterioare a peretelui
costal, hipocondrului qi flancurilor (pe stinga Ei pe dreapta).
' Obiectivele unnirite sunt:
-forna gi dimensiunile abdomenului;
-simetria gi raporturile flancurilor cu linia sagital[ a animalului;
-raporturile pantelor flancurilor cu golurile fiancurilor;
-pozilia coloanei vertebrale;
-integritatea gi miqchrile perefilor abdtlminali;
-pozisia olecranelor, aspectul salbei la rumegiltoare;
-tonusul mupchiului triceps brahial.
Palpa{ia se realizeazl astfel:
-la animaiele mari - mGnomarrual, din pozilia de abordare din lateral, privind
caudal;
-la animalele mici - bimanual gi bilateral, din spatele animalului privind
cranial. La inceput se face o palpafie superficialtr, apoi o palpaiie profundd penetranti.
Obiectivele urmirite:
-temperatura gi sensibilitatea regiunii costo-abdominale;
-tonusul, consistenfa perefllor abdominali gi deformilrile sale;
-frecvenla, ritmul pi amplitudinea migclri lor resp iratori i;
-senzafii tactile speciale.
222 EXAMTNAREA APARATULUI DIGESTIV ,

Percu{ia se realizeazh indirect (digito-digital), sistematic, pe ambele laturi ale

animalului:
-la animalele de talie mare examinatorul este plasat lateral, privind
perpendicular pe zona examinati;
-la animalete de talie micl examinatorul se plaseazl ca la auimalele de talie
mare sau peste animal, fficdnd percufia de jos ?n sus.
Perculia se face cu scop orientativ qi cu scop selectiv, pentru verificarea ariilor
de proiecfie a organelor abdominale.
Se va obfine:
-son clar in zonele superioare ale abdomenului;
-son sttbmat in treimea mijlocie a abdomenului;
-son mat in treimea ventralE a abdomenului.
Asculta{ia se realizeazd direct sa:u indirect, examinatorul fiind plasat lateral de
animal, privind caudal (la animalele de talie mare) sau inapoia animalului, privind
cranial (la animalele de telie mic[).
Examinarea radiologicl a abdomenului, se face radioscopic Ai radiografic, pe
gol sau cu substan{e de contrast, urmdrindu-se individualizarea organelor, localizarea
unor corpi strdini infipti in perefii abdominali sau in organe, dimensiunea colecliilor
din abdomen.
Ecografierea abdominall se executi in special pentru punerea in evidenfd a
colecfiilor peritoneale si examinarea organelor digestive qi nedigestive din cavitatea
abdominal[.
- se face prin metode complementare.
Laparacenteza (punc{ia abdominald) pentru recoltarea lichidului de punclie gi
analiza acestuia prin examen fizic, chimic Ai microscopic.
Puncfia se executi:
-la cabaiine pe linia alba, la jumfltatea distanfei dintre ombilic gi apendicele
xifoidian;
-la rumegitoare in treimea inferioari a flancului drept, evitind sacul ventral
al runtenului;
-ia suine in punctul cel rnai decliv al abdomenului;
-la carnasiere la.ium[tatea distanfei dintre graset qi ombiiic, la2-3 cm lateral
de linia albl sau pe panta flancului.
Laparascopia exploratoare (enrloscopia abdominall) se executi in golul
flancului drept sau st6ng.
Laparatomia exploratoare constl in deschiderea chirurgicali a abdomenului,
astfel incAt si se poati realiza o inspecfie direct6 a ser<laselor, a fetei interne a
abdornenului, a feleiexteme a organelor gi o palpare a organelor abdominale,
Exploratia transrectall se efectueazd dupi examinarea atenti a defeci.rii, a
regiunii perianale qi a rnateriilor fecale. Aceast6 metod6 impune cunoa$terea topogra-
fiei gi structurii macroscopice a organelor din abdomen, precum gi aprecierea corectd a
posibilitalii atingerii acestor organe in timpul cxploririi.
Palpafia numai la nivelul rectului se numegte explorafie rectald la animalele de
talie mare (realizAndu-se cu toati mdna) qi tupeu rectal la animalele de talie mici
(realizindu-se cu l-2 degete).
EXAMINAREA APARATULUI DIGESTI V 223

Pentru z realiza explorafia transrectal[ cu o eficien{d maxim[ trebuie acordati

atengie atdtpreg6tirii animalului cdt qi examinatorului.
Pregdtire snimalului. Animalui, indiferent de talie, va fi conten{ionat astfel
incit si se asiguie o foarte bunl protec{ie a examinatorului gi a anirnalului. Cabalinele
vor fi contenfionat prin introducerea lor in travaliu. Bovinele vor fi conten{ionate prin
aplicarea rnucarni(ei, iar animalele de talie mijlocie vor fi contenfionate prin mijloace
obi$nuite penhu iimitarea migcdrilor. La ciine si pisicr se leagf, botul gi se
imobiIizeazl treuul posterior.
. Pregdtire examinatorulul. O condifie esen{iaia pe care trebuie si r: respecte
examinatorul este de a avea unghiile tiiate scut qi pilite, pentru a nu leziona mucoasa
rectalf,. inainte de inceperea expiorafiei, examinatorul se spalE pe brale pAni la umEr.
cu apd calda gi sipun. Explorafia se realizeazE cu bra{ul acoperit cu mf,nugi lungi din
cauciuc sau rnaterial plastic, cu degete sau l6s6nd palma liber[. Fentru a pdtrunde mai
ugor mdna in rect, se lubrefiazi bra{ul cu un unguent sau cu sipun.
Examinatorul se va plasa inapoia animalului, perpeneiicrilar pe baza cozii. Cu
mAna care nu a fost pregltitd pentru exploragie examinatorul prinde coada a-nimalului qi
o irnpinge in lateral, sprijinind-o pe crupa animalului, descoperind regiunea anala. Se
face o inspecfie atenti a regiunii anale gi perianale, apoi se introduce in orificiul anal
un deget pentru declan;area reflexului de defecare, pentru golirea rectului de materiile
fbcale. Apoi se realizeazl exploralia transrectal[ propriu-zisd.
La animalele de taiie mare. Bxaminatorul sodnge degetele miinii pregdtite
pentru explorafie, sub foma unui con (face mdna ,,puici"), apoi o introduce in rect prin
orificiul anal, execut6nd rniqclri de rota{ie pentru invingerea rezisten{ei sfincterului. f)e
obicei, in momentul introducerii mAinii in rect se declanqeazd defecarca. Dacd aceasta
nu se produce, examinatorul impinge mina gi incearci golirea ampulei rectale de
fecale. Inaintarea mdinii se face lent, cu rdbdare, agteptdnd ca undele peristaltice sa
treach peste m0ni (examinatorul incearci si iin6 mdna pe loc in rnornentui cdnrl simte
venirea undei peristaltice), iar dupi ce acestea au trecut se incearc6 din nou avansarea
rn6inii. Astfel se va introduce m6na p6n6 ?n colonul flotant, care datoritE mezr:ului slu
Iung permite examinatorului si palpeze organele riin cavitatea pelvini ;i abtlominall.
Palpafia transrestalE se face incep&rd cu organele din cavitatea pelvini 9i se continua
cu cele din cavitatea abdominall
Explorafia transrectall se face cu r[bdare" atent gi sistematic, urmirinci recu-
noagterea palpatorie a organelor,localizwea lcr, dimensiunea, fcrma gi sensibilitatea
organelor examinate.
La animalele de talie mijlocie gimio6. Explorafia se face cu l-2 degete, care se
vor imbrdca cu o mlnugd chinurgicalh qi se lubrefiazl cu unguent sau sipun. Se
introduce degetul in rect, iar cu mdna opusi se palpeaz[ la exterior transabdorninal,
urm5rindu-se impingerea organelor abdominale spre bazin. Se urmdresc aceleagi
obiective ca la animaiele de talie mare, numai cd Ia animalele de talie micl rearltate
sunt mai sumare.
La plsdri, explorafia se efectueaztr digital transcloacal.
224 EXA}vITNAREA APARATULUI DIGESTIV 1

17.4. EXAIUtrNAREA FIZICA A ORGANE,LOR DIGESTWE

RETRODIAFRAGMA UCE

17 .4.1 - Exarninarea compartimentelor gastrice la rumegltoare

Examinarea rumenului la bovine

R-umenul se proiecteazl pe partea stAngi a peretelui abdominal, examinarea
acestuia realizdndu-se prin metode generaie gi speciale tfiS 1).
Inspec{ia - se face pe paftea st6ng6, exatninatorul fiind plasat in pozilie de
abordare in dreptul spetei, privind caudal spre regiunea flancului sau in spatele
animaiului privind cranial, partea stdngl a abdomenului. Se urmlreste: forma, aspectul
gi dimensirurile flancului, migcErile din golul flancului, zgomotele perceptibile de la
distanfb.
Palpafia se face din pozilia de abordare, lateral, in dreptul spetei privind
-
caudal. Ivlai intii se face o palpalie superficiald (cu pulpa degetelor) gi apoi o palpafie
profund[ (cu vdrful degetelor sau cu pumnul), urrnlrindu-se: temperatura Ei sensibi-
litatea, consisten{a din golul flancului (normal elasticS), din coarda flancului (nonnai
plstoasl), din panta flancului iri zona ventrald (normal duri), frecvenfa gi amplitudinea
migc[rilor (respiratorii ;i ale rumenului), eventualele senza{ii tactiie speciale.
Percu{ia. Exarninatorul este situat in dreptul flancului pe partea stAng6, privind
perpendicular pe zona de examinare. Se face o percufie indirect[ digito-digitali,
oblindndu-se in condifii normale: son clar - in treimea superioarl a flancului, sor
submat - in treirnea rnijlocie qi son mat - in treirnea inferioari a flancului.
Asculta{ia - se face din pozilia de abordare, lateral pe partea st6ng[ privind
caudal. ut:lizdndu-se o ascultayie Cirectti sau indirectd.
Se pot recepliona:
-zgomotul contrilcliei pilierilor rwminali, care se aseam6nd cu cel produs de
trecerea unei chrufe pe un po,J de lerrrn sau de hrnet in depdrtare;
-zgomotu! de crepitalie gazoasd (recepfionat in golul flancului);
-zgomalul de lichid cldtinat;
-cdnd zgomotul prorius de contracXia pilieriior ruminali se suprapune peste cel
de lichid clitinat rezulti nn zgomot asem5nltor unei cascade de ap6.
Zgornolul principal se va aprecia dupi frecvenfi (3 zgomote Ia dou6 minute, de
aceea este necesar ca asculte.lia si se faci cel pulin l0 minute), intensitate gi aria pe
care poate fi recepfionat.
Palpa{ia transrectali .- pentru sacul ruminal supero-posterior (consisten[6
elastic[).
Soudajul buco-esofagrruminal - utilizat pentru verificarea permeabilitalii
esofagului, pentru eliminarea gazelor acumulate la nivel nrminal sau pentru recoltarea
continutuiui rurninal.
Examinarea con{inutului ruminal - prin examen fizic, biochimic sau micro-
scopic.
^
Inregistrarea motilitl{ii ruminale - se fbce cu ajutorul ruminografului,
urmdrindu-se nrigcirile ruminale in golul flancului.
EXAM I}.{AREA APARATULUI DIGESTIV
225

t
I
I 2
,
t

Fig. I Proieclict semiologica a organelor din cuvitarect toraticd

Si abdominald la bovine (partea.rtangd)
I - aria de percufie pulmonard; 2 _ rumen; 3 _ reqea

65

fi

Fig. 2. Proiecyia semiorogicd a organeror din caviurea

hracicd
Si abdontinald la bovine (partea dreaptd)
I-- ayia. de. perculie pu.lmonartr; 2 - ficat; 3 _ foios; i _ cheag;
5 - rinichi drept; 6 -rinichi st6ng; 7 _ colon
spiralat; S _ jejuli
226 EXAMINAREA APARATULUI DIGESTiV

Ruminocenteza (puncfia rumenului) - se face cu ajutorul kocarelor, in scop

de diagnostic (recoltaree qi examinarea confinutului ruminal) sau tratament.
Laparatornia gi ruminotomia exploratoare - prin deschiderea chirurgicali a
ahdomenululi gi rurnenului, in golul flancului, cu scopul examinlrii conlinutului ;i
interiorului acestuia.
Examinarea radiologic6 - posibil[ la rumegitoarele de talie mic6, urmirind
topografia, fc,rma Ei dimensiunea tumenului.

Examinarea relelei
Re{eaua prezinti arie de proiecfie pe latura st6ngI a animalului, in spaliile
intercostale 6 gi 7, la in6llimea olecranului (fiq. l).
Releaua se examineazl prin metode generale gi speciale.
Inspec{ia - se face de la distan{i gi din apropiere, ttrmlrind:
-semne directe - foarte rare (fistule, pl[gi, corp strdin irr peretele costal pe
aria de proiec{ie);
-semne indirecte - pozilia coloanei vertebrale dorsale, pozilia olecranelor qi
reacfia mugchiului triceps brahial, aspectul salbei, laturilor gdtului gi al greab[nului,
caracteristicile rumegirii, defecirii gi aspectul fecalelor, faciesul.
Palpa{ia - se face din lateral. privind cranial, pe partea stAngi a toracelui,
palpdnd aria de proieclie a refelei, spafiile intercostale 6-7,in spatele olecranului. La
inceput se rca\izeazi o palpafie superficiald gi apoi o palpatie profundi, urmdrindu-se
temperatura, umiditatea qi sensibilitatea locall.
Percu{ia. Examinatorul se g6seqte in pozilie genoflexat[, lateral, privind
perpendicular pe aria de proiec{ie. Se face percufie indirect[, urmdrind: sensibilitatea
regiunii, caracterul zgomotulni de percufie (normal este submat), aria de percufie.
Ascultalia -^se face din lateral, privind cranial sau caudal, dup6 descoperirea
ariei de proiec{ie. In condilii nonnale se recepfioneazi un zgomot asernindtor
,,boabelor date prin ciur", la care intereseazAprezenla, intensitatea gi frecven{a acestuia
(in condilii normale-- un zgomot la 50 de secunde).
Metode complementare:
a) Metode care permit exacerbarea sensibilitdyii dureroase:
-palpafia profundi cu pumnul - animalul in pozilie patrupedali, iar examina-
torul plasat lateral in dreptul abriomenului, impinge cu pumnul in unghiui costo-
xifoidian in direcfie latero-mediani, dinapoi spre inainte;
-proba parului sau bastonuiui - cu un baston introdus pe sub animai se fac
conipresiuni din loc in loc dinspre ombilic spre apendicele xifbidian, prin ridicarea
parului de cEtre doui ajutoere;
-proba chingii - striingerea treptatl, prin rdsucire, a unei frdnghii care
inconjurd regiunea toraco-abdominal6 a anirnalului;
-proba planului inclinat - anirnalul este plasat cu trenul anterior intr-un gan[,
astfel incdt organele atrdominale aluneci spre diafragmd, oeste refea;
-proba c<;bor6rii unei pante -. acelagi substrat fiziologic ca proba pianului
inclinat;
-proba postului gi a furajtrrii - dupa o dietl de 48 de ore se administreazd un
tafur bogat, astfel inc6t urnplerea rumenului sE compreseze re{eaua;
 EXAMINAR EA APARATULUI DIGESTIV )'t1

-insuflarea rumenului cu aer - are acelagi scop ca proba postului gi a furajlrii;

-exacerbarea dinamicii prestomacelor - administrarea s.c. a unor produse
farmaceutice care produc accelerarea peristaltismului intestinal qi declanqarea
fenomenului de cclic[.
b) Decelarea sonului Ce perculie modificat pe zona ornbilicald. Se face o
percufie directi, cu .vArful degetelor, lateral st6nga fa{n de linia albI, ?ntre apendicele
xifoid gi ombilic. Normal se obline son mat sau submat; aparifia unui son sonor
atimpanic indici prczenia unui pneumoperitoneu inchistat intre organe gi peretele
abdominal care se contractl reflex.
' c) Metode perrnit
ce evidenyierea reflexelor yiscero-cutanate".
-proba mulsului - mulgerea sferturilor anterioare;
-proba ciupirii pielii greabdnului * bovinele s[nitoase se lordozeazS, iar cele
cu afecliuni dureroase (reticulo-peritoneale) eviti lordozarea;
-proba F'alke - se urm[re;te freovenla cardiacl qi respiratorie inainte gi dupd
ce se executd ciupirea pielii greabdnului; animalele sinitoase nu ieclioneazllaciupire,
iar cele bolnave prezinti cre$terea frecvenfei cardiace gi ugoarft apnee clupl ciupire;
-proba Kalchschmidt - ciupirea se aplicd pe toati regiun*a externl a spetei;
in urma rezultatelor obfinute se poate realia o zonare a ariei de excitalie rezultAnd o
zon6 micd (care indicd afecliuni cronice reticuiare), o zond mijlocie (care indic[ afec{i-
uni ale aitor organe interne) gi o zond mare (care sugereazd afecfiuni reticulare acute).
d) Metode care permit evidenlierea corpilor strdini de naturd metalicd:
-metalodeteclia - evidenlierea corpilor metalici cu metalodetectorul, pe baza
c6mpului magnetic;
-examenul radiologic al refelei (la ovine qi caprine).
e) Metode de laborator:
-analiza fonnulei leucoeitare - leucocitoza indicd prezenfa unei peritonite
difuzb da naturl traumatic[, neutrofilia (80%) apare in reticulitd traumatici acu&i,
neutrof ilia insoliti de eozinopenie indici prezen{a reticulo-peritonitelor acute difuze:
-determinarea fierului din materiilor fecale - prin metoda Adler, are caracter
orientativ;
-examinarea iichidului de punc{ie abdominalf, - caracter seros in reticu-
Ioperitonite acute, pumlent in peritoniti traumatici.
f) Metotle c hirur gic al e:
-laparatomia exploratoare gi ex^aminarea extenrd e relelei;
-ruminotornia qi examinarea intemd a refetei, extragerea eventualilor corpi
strdini de la nivelul acesteia.

Examtnareafoiosului
F'oiosul se proiecteazl pe partea dreapti, in spa[iile intercostale i-9-ll (/iS. 2).
Examinarea se face din pozilie de abordare, lateral in dreptul spetei, privind oblic
caudal.
-
Inspecfia din apropiere urmiregte semne indirecte: aspectul hipocondrului
drept, manifestdrile generale ale animalului, pozilia coloanei vertebrale.
Palpafia - se executd direct cu puipa degetelor, pe spafiile intercostale 7-g-ll^
pe partea dreaptd,, urmdrindu-se sensibilitatea dureroasd profundI.
228 EXAMTNAREA APARATULUI DIGESTiV

percugia - sc face indirect digito-digital, apreciind sensibilitatea durercasi

profuncld. sonul de perculie (norrnal este submat) qi intinderea zonei de perculie a
foiosului.
Ascultalia - direct[ sau indirectd, urm[regte zgomotul normal de iichid
(gilgAitur6) sau de crepitalie gazoasd.
Punc{ia - se t'ace in situagii excep}ionale, in spaliul intercostal 9. pe partea
dreapti.
Laparatomia - se face in flancul drept, urmdrindu-se forma, dimensiunea,
consistenla, sensibilitatea ;i rnotilitatea organului-

Examinarea cheagului
Cheagul se examineazl relativ uqor la tineret gi foarte dificil la rumegdtoarele
adulte, utiliz0nd metode generale gi complementare.
Inspec{ia urmflregte: hipocondrul drept, caracteristicile rumeglrii gi
atitudinile anirnalului.
Palpalia - se execut6 sub hipocondrul drept la tineret, pe animalul in decubit
lateral stAng, iar la adulte in spaliile intercostale 9-Il-12, pentru sensibilitatea
organului.
Percu{ia --se face pe partea dreapti, in spafiile intercostale 9-11-12, executAnd
o percufie digito-digitala. Permite evidenfierea sonului de perculie (normal este
submat) gi intinderea ariei de perculie.
Ascultafia - direct[ sau indirectI, pune in evidenfi caracterele zgomotelor de
gdlgditurl gi crepitalie, frecventa, durata gi intensitatea lor, precum gi aria de intindere.
Sondajul (la tineretul sugar) - se face pe animalul in decubit lateral stOnga,
pentru recoltarea confinutului gastric (ce se examineazi.frzic, chimic qi microscopic).
Laparascopia qi laparatomia - se fac pe partea dreapti.

Examinarea comparttmentelor gastrice la rumegdtoarele de talie micd

I-a rumegdtoarele de talie micl compartimentele gastrice se vor examina prin
metode geirerale gi complementare. Metodele generale (inspecfia, palpafia, percu{ia 9i
ascultafia) se vor executa in condilii similare aplicdrii acestor metode la examenul
general al a"bdomenului, respectindu-se ariile de proiecfie ale organelor. Metodele
speciaie se vor aplica adecvat posibilitEliior gi condiliilor oferite de talia redusi a
acestor animale.

li .4.2. Examinarea stomacului la rnonogastrice

Examinarea stomacului la cabaline

La cabaline este greu de examinat stomacul, acesta fiind acoperit in totalitate
de peretele costal. Totugi pot fi aplicate at6t metode generale, cdt gi metode speciale
fientru examinare
Inspec{ia - se face de la distangl gi din apropiere. Obiectivele urmirite:
-starea generald prezenti qi manifestirile animalului;
-atitudinile animalului;
-caracterele apetitului, masticaliei gi deglutiliei;
EXAMiNAREA APARA'ruLUI DIGESTIV 229

-aspectul hipocondrului st6.ng gi al abdomenului.

Palpafia - se executi o palpafie prr:frrndE penetrantl (atdt c6t este posibil) prin
traversul spafiilor intercostale 16-17 sau inapoia]ripocondrului, umrflrind sensibilitatea
profundS.
Asculta{ia .- direetd sau indirecti, se face pe stinga la jum6tatea indlfimii
toracelui, pe surprafafa spafiiior rntercostalo I 5- 1 6- 1 7.
Sondajul esofago-gastric - permite recoltarea sucului gastric care va fi
examinat fi4ic, biochimic si microscopic

Examinarea slomacuiui Ie suine.

La adulte examinarea stomacului este dificil de rcalizat, aceasta frcindu-se
doar la tineret, utiliz6nd metode generale gi speciale de exanninare.
Inspecfia - urmireqte aspectul regiunii epigastrice, caracterele apetitului,
masticafiei gi degluti{iei, prezenla vomitdrii gi examinarea materialului vomitat.
Palpa$a - se face prnfund gi penetrant (palpa{ie transabdominald), exarnina-
torul fiind plasat inapoia animalului (care este urcat pe o .rnas6 de examinare) gi
realizflnd o palpa,tie bimanualE gi bilaterali. Se apreciaz6 :sensibilitatea dureroasd
profund6.
Percufia - digito-digitali, pe rrltimele spa{ii intercostale, este rar utilizati.
Sontlajul gastric - se realizeazd pe animalul conten{ionat in deoubit lateral
drept.
Examinare radiologicf,-- se face radioscopic Ai radiografic, pe gol sau cu
substanle de contrast, permilOnd aprecierea dimensiunii., pozifiei, icrrmei gi rnotilit[1ii
stomacului.
Laparatomia - se face in caz.tri extreme, pennildnd examinarea directi a
stomacu!ui.

Exqminarea stomacului lct iepure, nutrie ;i nurcd

Exarninarea se face ugor folosind metode generale gi compiementare. Animale-
le vor fi contenfionate gi urcate pe o mas6 de examinare.
Inspecfia - urmire;te aspeetul zonei epigastrice.
Palpa{ia - se face birnanual gi bilateral, realizdnd o palpafie profundS pene-
trantd pentru aprecierea dimensiunii, poziliei, consistenfoi gi sensibilitElii organului.
Sonda-iul - permite recr:ltarea sucului gastric si examinarea lui fizicl.
biochimic[ qi microscopic6.
Punc{ia - se face rar, in dilatatii gaz-oase.
Exarninarea radiologic[ - permite stabilii'ea formei, pozifiei, dimensiunii gi
motilitltii stomacului.

Examinarea stomacului la edine Si pisicd

La cdine gi pisicS stomacul se examineazA faarte bine prin metode generaie gi
speciale.
Inspecfla - urm[reqte aspectul regiunii epigastrice, atitudinea animalului,
reaotiile animalului anteprandial gi postprandial, caractenil apetitului, masticaliei gi
de glutiliei, pr ezenla vomei pi exam inarea materialului vomitat.
23$ EXAMINAREA APARATULUI DIGESTIV

Palpafia - se face profund peneffant, culegind date despre pozilia, forma,

consistenfa gi sensibilitatea organului.
Percufia - se face digito-digital" tnapoia spaliului intercostal 8, pe partea
st6ngf,.
Sondajul gastric - pernnite recoltarea qi examinarea sucului gastric (fizic,
biochimic Ai nricroscopic).
Examenul radiologic - se pracficd atdt radioscopierea cOt gi radiografierea, pe
gol sau cu substanfe de contrast, urmErind forma, pozitia, climensiunea, motilitatea gi
prezenfa de corpi srAini.
Laparatomia, laparascopia, gastrotomia, gastroseopia - se aplici numai in
situalii excepfionale.

Examinarea stomucului la pdsdri

La paslrise examineazi stomacul glandular gi stomacul muscular.
Palpafia - se face profund penetrant, examindndu-se atat stomacul muscular
c6t qi cel glandular (situat la polul apical al pipotei).
Examenul radiologic - permite observarea tranzitului alimentar gi aprecierea
dinaniicii stomacale.

17 .4.3. Examinarea intestinelor

La cabaline
Intestinele se examineazi prin metode generale qi complementare.
Inspec{ia- se realizeazl in dou6 etape: din dep[rtare qi din apropiere.
a) de la distanfi se observl anirnalul din fap, profil gi dinapoi, inconjurdnd
animalul, utmlrindu-se culegerea de semne indirecte: aspectul, dimensiunile gi simetria
flancurilor, atitudinea anirnalului.
b) din apropiere, examinatorul fiind plasat lateral de animal, perpendicular pe
planul sagital, urm6rind aspectul regiunii costo-abdominale (fig. 3 Si 4).
Palpafia - se face Cin pozi{ie lateraii, in dreptul toracelui, privind caudal.
Exarninalorul se gdseqte cu mAna de lAngd animal pe spatele acestuia, iar'cu mAna
opus5, plasati pe flanc, realizind o palpa{ie profundtr cu vdrful degetelor, cu palma sau
cu pumnul. Se urmireqte sensibilitatea regiunii, consisfenla gi tonusul peretilor abdomi-
nali. Se poate fhce 9i o palpaiie rectal6, examinindu-se segmentele posterioare
intestinale.
Percufia. Examinatorul se glsegte lateral in dreptul abdomenului, privind
peroendicular pe coloana vertebrall, executdnd o percufie digito-digitalS, Normal se
obline son sonor, stabilindu-se gi aria de percu{ie.
Asculta{ia. Examinatorul va fi plasat lateral ?n dreptul toracelui, privind
caudal. realizind o ascultalie direct[ sau indirecti. Se vor recepfiona zgomotui de
lichid, borb<lristne (borborigme), ghioraituri, la care se apreciazi caracterul, frecvenfa
(8-14 pe r',rinut la intestinul subfire gi 4-8 pe minut la intestinul gros), intensitatea;i
durata lor,
Laparacenteza * poate oferi date obiective referitoare la intestine.
:XAM INAREA APARATULUI DIGESTIV 231

Fig. 3. Proiecpia semiologicd a organelor din cavitatea toracicd

Si abdominald Ia cabaline (partea stdngd)
I - aria de perculie pulmonari;2 -rinichistdng;3 -ansa a I[-a a coronului
ascendent; 4 - ansa a III-a a colonului ascendent; 5 - intestin subtire

Fig.1. Proieclia semiologicd a organelor din cavitatea roracicd

Si abdominald la cabaline (partea dreaptd)
I - aria de perculie pulmonari;2 -ficat;J - rinichidrept;a _cecum:
j_ - ansa I-a a colonului ascendent; 6 - ansa a IV-a a coionului ascendent
232 EXAMINAREA APARATU LUI DIGES'TIV

Enterocentezl - se realizeazd la nivelul cecumului (cecocenteza) in flancul

drept, la egala disranla de apofizeie transverse lombare, marginea posterioarA a ultimei
coaste 9i unghiul extern al iliumului.

La bovine
Inspec{ia - se realizeazd de la distan,ti gi din apropiere, urmdrind flancul drept,
caracterele apetitului. defeclrii ;i materiilor fecale, atitudinea animalului.
Palpalia - se face pe partea dreapti, examinatorul plasdndu-se lateral in
dreptul hipocondrului, privind caudal. Cu mdna de l6ng[ animal se sprijin[ pe spatele
acestuia. iar cu cealaltl m6n[ executd o palpafie protund[. Se poate realiza o palpalie
rectalI examininriu-se rectul qi colonul teminai.
Percufia. Examinatorul se plaseazl perpendioular pe z-cna flancului drept,
realizand o percutie digito-digitalI. Normal se obline son clar in jumdtatea dorsali gi
son mat ?n jumltatea ventralI abdorninald (eventual desplrlite de o zoni pe care se
recep{ioneaz[ un son submat).
Asculta(ia - pune in evidenp zgomotele intestinale, ou caracter de crepitalie
gazoasL
Enterocentcza - permile recoltarea lichidului gi examinarea lui.
Laparatomia - se executd in flancul drept.

Lq ovine .Si caprine

lnspecfia- Se realizeazi in doud etape - de la distanF gi din apropiere,
urmdrindu-se aspectul flancului drept, atitudinea animalului, defecarea gi aspectul
materiilor fecaie.
Falpafia, Examinatorul este plasat inapoia animalului privind cranial,
realiz6nd o palpaiie monomanuali, in flancul drept.
Pcrculia. Se realizeazd o 1:ercufie rligito-digitald, ob$nendu-se normai son
sonor in parlea dorsal[ qi son submat in partea ventralE abdominalS.
Ascultafia. Direct6 sau indirecti, pune in evidenfi zgomotele intestinale, in
flancul drepl.
txamenul radiologic. Prin radioscopiere qi radiografiere, pe gol sau cu
substanfe de ccntrast. se urmiregte depistarea corpilor striini gi funclionarea tranzitul
intestinal. Se mai poate realiza laparacenteza, laparatornia gi laparascopia.

La suine
Inspec{ia. Se urmdresc semne indirecte - apetitul, atitudinea animalului,
defecarea gi aspectul fecaleior.
Palpafia. Dinapoia animalului se poale executa o palpalie bimanualf, gi
bilateral5, urmirirrdu-se sensibilitatea, tensiunea perefilor abdominali qi consisten{a
organelor interne. Se poate lace gi tugeu rectal.
Percufia. Se executir pe ambele flancuri, o percufie digitr:-digitald, rrcep{i-
rl ..
ondnd'u-se in
^
cond!ili normalc un son clar atimpanic.
Ascultafia. Pune in evidenp zgomotul de ghiorditur6 sau de lichid.
Se mai poate executa exarnenul radiologic, laparacenteza, laparatomia, lapara-
scopia.
EXAMINAR.EA APARATULUI DIGESTIV lJJ

La cdine, pisicd, iepwe qi nutrie

Inspec{ia. Examinatorul se plaseaz[ inapoia animalului sau in lateral,
perpendicular pe flancuri. Se unnlreqte forrna,,dimensiunea gi simetria abdornenului,
atitudinea gi migedrile animalului, defecarea gi aspectul materiilor fecale.
Palpa{ia. Anirnaiul urcat pe o masi este contenfionat prin legarea botului.
Examinatorul se plaseaz{ inapoia animalnrlui, privind cranial, cu degetele rnari
sprijinite pe coloana verlebrall, iar cu celelalte executi o palpafie glisantl, bimanuali
gi bilaterala, In cazul in oare se executi o palpa{ie monomanual{ o rndn[ se sprijin[ pe
spatele animalului, iar cu cealalti se palpeazl organele interne, tntre degetul mare gi
celeialte degete. Se urmiregte sensibilitatea gi consistenfa organelor inteme.
Percufia. Se face o perculie digito-digitalI pe fiecare laturi, examinatorul tiild
plasat in spatele animalului. Normal se ohtir:e son clar atirnpanic.
Asculta$a. Direct[ sau indirecti. pe animalul urcat pe o masd, urmilegte
zgomotele intestinale, apreciindu-se prezen{a gi intenSitatea lor.
Examenul radiologic. Radioscopierea gi radiografierea'se vor face pe'gol qi
apoi cu substan{e de contrast, urm[rind tranzitul intestinal, pemteabilitatea lumenului qi
peristaltismul intestinal.
Spllitura intestinali (clisma) se face in scop de diagnostic qi tratament.
-
Animalul se contenlioneazi prin legarea botului" apoi se va ridica de trenul posterior.
Cu un irigator se va introduce lent o cantitate de 0,5-2. litri de apl cdlclufS. ln acest timp
animalul va fi urmirit, dezleg6ndu-i botul odat6 ce apare senzaiia de vomI. Materialul
vomitat va fi recoltat in vederea examin5rii.

La pdsdri
Intestinele se pot examina prin urmitoarele metode:
-palpare monomanuali - prinzdnd zona sterno-abdorninald ln palrn[;
-exarnen radiologic - folosind substanle cie contrast:
-laparatomie exploratoare.

17.5. EXAMINAREA REcrLn{II PERTANALE $I A}.{USULUI

Regiunea perianalE gi anusul se vor examina prin rnetode generaie (inspecfie,

palpa{ie) gi metode complernentare (raclaj- examenul mreroscopic al materialuh-ri
raclat, sondaju I fi stulelor regionale).
Inspec{ia. Se face o inspecfie de la distan$ Si o inspecfie din apropiere. La
inspecfia din depnrtare, exarninatorul urm5regte trenul posterior. pozilia cozii. aspectul
ei Ei al zonelor invecinate. I-a inspectia din apropiere, exarninatorul se plaseazdlatercl
in dreptul trenului posterior (la cabaline) sau inapoia animatrului (la celelalte specii)
perpendicular pe baza cozii, descoperind regiunea anal6 prin trngerea cozii in lateral.
Se urmlreryte aspectul anusului, pielii gi pirului din regiunea perianalE.
-
Palpafia permite aprecierea reflexului codal qi anal (prin tuqeu anal,
evidenliind torrusul sfincterului anal).
234 EXAMINAREA APARATULUI DIGESTIV

1 7,6. EXAMINAREA DEFECARII

Examinarea defecirii face parte din examenul func{ional al apa,atuiui digestiv.

Prin inspecfie de ia distanfa se va aprecia pozilia animalului adoptafi penku defecare,
frecvenfa defec5rii, durata ei, intensitatea eforturilor de defecare.
Odatd cu defecarea se examineazl qi flatulenfa (eliminarea pe la nivelul
orificiului anal a gazelor acumulate in intestine in condifii norrnale sau patologice). Se
apreciuzA prezenfa, frecvenla gi mirosul gazelor eliminate.

17.7. EXAMINAREA FICATULUI $I PANCREASULUI

17 .7 .1. Examinarea ficatului

| .Exarninarea funclionald a ficatului

Presupune investigarea principalelor funcfii ale organului folosind o gamd

tbarte largZ de cleterminlri clinice gi de laborator.
Se urmErepte:
-func1ia biliard - prin aprecierea culorii gi aspectul materiilor fecale,
aprecierea culorii pielii qi mucoaselor, determinarea bilirubinei directe gi indirecte,
determinarea choluriei si cholaluriei, determinarea fosfatazemiei etc.;
-funclia glicoregulatoare * prin aprecierea apetitului, st[rii de intrefinere,
defecftrii gi micliunii, deterrninarea raportului glicemie-glicozurie, toleran[a la glucoz6,
proba cu galactoz[ etc.;
-func{ia protidoregulatosre - prin determinarea proteinemiei totale, indicele
album ino- globuiinic, teste de disproteinemie etc. ;
-funclia ureopoeticd - prin indicele de clivaj;
-funclia uricolilicd - prin determinarea cantitativh a acidului uric Ai
exami narea articulaf i ilor;
-funclia adiporegulatoare --prin determinarea corpilor cetonici din urini gi
dozarea colesterolului din singe;
-funclia antitoxicd - prin aprecierea excitabilit[1ii nervoase;
-funclia sanguind - prin determinarea fierului sanguin;
-funclia termicd - prin termometrie;
-funclia de excrelie - prin proba cu ro$u de Congo;
-funclia citoliticd - prin determinarea sanguind a principalelor enzime
hepatice.

2. Examinsre a fiz icd a ficatului

a)l-a cabaline
Inspec{ia -
urmiregte culegerea de semne indirecte, apreciindu-se: culoarea
mucoaselor aparente gi a pielii, atitudinea animalului, aspectul hipocondrului drept,
aspectul defecErii Ei materiilor fecale.
EXAMINAREA APARATIJLUI DIGESTIV 23s

Palpa{ia - se executd monomanual, cu vf,rful degetelor, in spafiile intercostale

14-16, pe partea dreapt6. Examinatorul va fi plasat in dreptul toracelui, cu mAna de
l6ngi anirnal pe spatele acestuia, iar cu cealalti face palpafia urmlrind sensibilitatea
ariei hepatice.
Percu{ia - se executi direct (cu ciocanul sau cu purnnul) din pozilie laterali
privind caudal, urmdrind sensibilitatea ariei hepatice. Se face qi indirect, digito-digital,
pe spafiile intercostale 14-16 pe dreapta" Examinatorul se va plasa perpendicula- pe
zona de pegcufie, urmlrind sonul de percu{ie (normal este mat) qi intinderea ariei de
percu{ie hepatice.
' Biopuncfia hepaticl * p" spafiul 14 (i5) intercostal drept, materialul recoitat
se va examina histologic qi histochimic.

b) La bovine
Inspec{ia - se face la fel cu cea de la cabalinb.
Palpa$a - se face pe spa{iile intercostale 10-12, fe dreapta gi inapoia
hipocondrului.
Percufia - se face digito-digital, pe dreapta, deasupra liniei. orizontale care
pleacd din articulafia scapulo-humeral[ qi imparte toracete in doud pir]i egale. Sonul
nonnal este son mat.
Riopunc{ia hepaticl - se face tn spa{iul intercostal 1l drept. .
Puncfia vezicii biliare - se face in spaEiul interoostal 10 drept, sub orizontala
care trece prin articula{ia scapulo-humerald.

c)La ovine gi caprine

trnspecfia - are ca obiectiv aspectul mucoaselor aparente qi al pielii.
Palpafia - se face pe dreapta, tnapoia ultimei coaste.
'Percufia - digito-digital[, pe spa{iile intercostale 8-12, pe partea dreaptd,
deasupra liniei ce trece pe la jumitatea ?nilfirnii toracelui.
Biopuncfia hepaticl - se face inapoia ultimei ooaste, pe dreapta, sub
orizcntala ce trece pe la jumltatea toracelui.

d) La suine
trnspecfia - urmf,regte aspec.tul pielii qi mucoaselor aparente.
Palpa{ia - se face inapoia ultimei coaste pe dreapta.
Perculia - se face bilateral, in treimea inferioard a ultimelor spalii intercostale.
-
Examinarea radiologici se face atSt pe gol, cdt qi cu substan,te Ce contrast
(realizarea unui pneumoperitoneu), stabilindu-se forma gi ,limensiunea ficatului.

e) La animalele de talie mic[

Inspecfia - urmdrepte forma qi volumul regiunii epigastrice drepte, aspectul
mucoaselor aparente qi al pielii, precum qi al fbcalelor.
Palpafia - se face din spatele animalului, bimanual gi bilateral, in regiunea
hipocondrului, urmirind sensibilitatea qi consistenfa ficatului qi a vezicii biliare.
236 EXAMINAREA APARATULUI DIGES'I'IV

Percufia - se executi bilateral, evidenliindu-se sonul mat al ficatului, iar pe

baza sonului se stabileqte arta de perculie (o bandi lati de l-2 spafii intercostale, pe
dreapta qi pe stdnga, paraleld cu limita posterioard a ariei pulnronare).
Biopunc{ia hepaticl - se face inapoia ultimei coaste, la 1-2 degete distantl
lateral dreapta de linia alba.
Examenul radiologic - se f'ace la fel ca la suine.
Colangiogralia gi colecistografia - se efectueaz[ cu substan{e de contrast
iodate, administrate i.v. sau pe cale oralf,.
Scintigrafia hepatic[ - are caracter experirnental, la cdine.
Ecografierea - urmErind mirirnea, pozilia, forma, consistenla Ei aspectele
structurale hepatice.

S La pdsdri
Patpa,tia - se face profund penefiant, bilatera! sau numai cu puipa degetului
mijlociu in loja hepatic[.
Biopuncfia hepaticl - se realizeazi cu un ac lung prin foramen obturatum, la
circa 3 cm inapoia extremiteli cefalice a sternului qi la circa 1,5 cm lateral de caren6.
Laparatomia - se poate face pentru examinarea direct[ a ficatului.

l'1 .7 .2. Examinarea pancreasului

I .Examinurea funcliorutld a p(tncreasului exocrin

Se realizeazi prin urmdtoarele determiniri:

-proba nucleilor;
-determinarea alantoinei 9i corpilor purinici din urind;
-aprecierea apetitului gi stirii generalc;
-aprec ierea diurezei gi aspectulu i fecalelor;
-determinarea amilazemiei qi amilazuriei.

2, Examinareafizicd a psncredsului exocrin

Se poate realiza prin metode generale (inspecfie gi palpafie) gi metode

complementare (examen radiologic, ecografic, Iaparatomie), indeosebi la animalele
mici.
Inspecfia - unniregte semne indirecte (apetitul, defecarea gi aspectul
fecaleior).
Paloatia - este greu de realizat, eventual se poate face la animaleie mici.
unndrind sensibilitatea qi volumul.
Examen ul radiologic - dupi realizarea pneumoperitcneului.
Ecografi erca - permite examinarea structurii pancreasu lui.
Laparatomia - permite examinarea directd a glandei.
 18. EXAMINAR,EA APARATULUI RESPIRATOR

Examinarea aparatului respirator sb va desftgura in dou6 etape: exantinarea

funclionald, urmat6 de examinatea fizicd.

18.1. EXAMINAREA FTiNCTIONALA A APARATULUI RESPIRATOR

Aceasti examinare permite evidenlierea simptoamelar generale (nespecifice)

Si simptoamelar de argfil
a) Simptoamele generale sunt reprezentate de:
-febrE (prezenth in afecliun i le resp iratori i );
-sl[birea progresivl;
.transpiralii qi tremur[turi musculare;
-reducerea randamentului productiv qi a capacitilii dc efort (oboseala
precoce).
b1 Simptoamele de organ sunt reprezentate de:
-zgomote respiratorii recep{ionate de la distanf[;
-durerea respiratorie (de la nivelul c6ilor respiratorii anterioare 5i de Ia
n ivel toraco-pleuro-pulrnonar) ;
, -dispneea;

-aerul expirat (intensitate, temperaturd, miros);

-jetajul (prezen$, aspect, coarpozilie, cale de scurgere. etc.);
-expectora{ia.

I8.2. EXAMINAREA FIZICA A APARATULL]I R"ESPIRATOR

I $.2.1. Examinarea ciilor respiratorii pretoracale

i'.j.'.
A, Examinqtea nasului si sinusuriior
Examinarea nasului se face at6t extem cAt gi intern.
238 EXA MINAREA APARATULUI RESPIRATOR

a) Examinarea externd
Inspec(ia - se va realiza privind capul animalului din fa[A 9i din profil,
bilaterai. Obiectivele urrnlrite la inspeclie sunt:
rforma gi dimensiunile capului, simetria capului gi botului;
-simetria, forma gi mobilitatea nirilor;
-calitilile jetajului (prezen{6, culoare, miros, cantitate, cale de evacuare,
durata qi nnomentr.rl aparifiei, examinarea chimicd Ei rnicroscopicfl):
-zgomr:tele de la distanli (str6nut, sforiit, cornaj nazal, gernetc).
Palpa{ia - se face din pozilia de abordare in dreptul spetei, privind cranial,
animalul fiind contenlionat de cipdstru (la cal), coarne (la rumegitoare), zgardd (la
cdine). Se urmaregte:
-examinarea aerului expirat din punct de vedere al prezenlei, frecven[ei,
intensitdtii coloanei de aer, temperaturii gi mirosului, examinatorul va face contenlia
capului cu mana de ling6 animai, iar cu cealalte. plasatA in fala narii de pe partea pe
care se afl6, apreciazi calitdfile aerului expirat;
-integritatea botului, n6rilor, ndrii false, laturilor nasului, regiunii infra-
orbitare gi frontale, rez,istenfa bazei osoase (apofizele nazale gi suprafap sinusurilor
maxiiare gi frontale), temperatura gi mobilitatea nasului; se apreciazd prin palpare
monomanuald, pe ambele laturi.
Percufia - se t'ace din pozilia de abordare, examinatorul acoperind ochiul
animalului de pe partea pe care executd percufia cu rn6na de l6ng5 anima!, iar cu
cealaltl mdnd executi o percutie directi cu degetul, pe fala dorsalI qi laterali a nasului
gi pe sup^rafafa sinusurilor maxilare gi frontale.
In condilii normale" pe aria de proiectie a clilor nazale qi a sinusurilor se
obline son clar timparuic.
Ascultafia - se face cu stetoscopul, din pozilia de abordare, privind cranial. Cu
mdna de lAngi animal se realizeazi contenlia de obrlzar, iar cu mdna opusd se
manipuleazi pdlnia stetoscopului pe suprafafa nasului. Se va auzi un zgomor suflant -
suflu nuzal.
Bxamenul radiologic - se face din profil gi din fati, urmlrind integritatea
structurii osoase ;;i depistarea eventualilor corpi strdini.
Trepauafia sinusurilor - se face dup[ indicafiile chirurgicale.
La cabaline se poate face iluminarea sinusului maxilar cu ajutorul unui
endoscop introdus pe nara corespunzltoare sinusuiui exarninat. Examinarea se face in
incdperi ilrtunecoase, urmdrindu-se aria de proiec{ie a sinusurilor, evidenfiat?i de sursa
luminoasi a endoscopului.
b) Ex"arninarea inteml
Inspecfia - urm[regte examinarea mucoase nazzle in ceea ce privegte
integritatea, culoarea, volumul. calitatea gi cantitatea secreliilor.
Palpafia - se realizeazd. cu degetul arititor de Ia mina de aceeagi parte cu
cavitatea nazald exatninat[, verific6ndu-se muccasa nazald gi sepfumul nazal. La
cabaline se verificd gi nara falsl prin introducerea degetului in ciiverticuiul respectiv.
Se apreciazd sensibilitatea, integritatea. temperatura, consistenfa, umiditatea.
Bndoscopia (rinoscopia) se face cu ajutorul unui endoscop, dupl prealabila
-
tranchilizare a animalultii.
 EXAMINAREA APARATULUI RESPIRATOR 239

Sondajul nazal - se real:zenzL pentru aprecierea permeabilitifii conductelor

nazale.

B. Exarninarea ptmgilor guiurale la cab)ailne

Inspecfia - se face din fafa gi din profil, urmirind pozilia capului fafa de linia
sagitali qi pozilia capului in continuitatea g6tului. Cflnd se suspicioneaz[ emniemul
guhtral, se va corela aparilia jetajului cu migc[rile de incapuqonare sau de deglutifie.
Palpafia - se face birnanual gi bilateral, cu pulpa degetclor, examinatorui fiind
plasat lateril in dreptul g6tului, privind cranial. Se patp"uze nrarginea recurbat6 a
mandibulei gi aripa atlasului.
Percufia - se face digito-digital, pe aria de proiecfie a pungilor guturale.
Se mai poate face gi cateterismul pungilor guturale cu ajutorul sondei tip
Gtinther.

C. Examinarea laringelui .'

a) Examinarea extemS
Inspecfia. Animalul este l6sat liber sau eventual finut de. ciplstru (lanf,
zgardd), iar examinatorul se plaseazl lateral'?n dreptul g6tului, urrnarind pozifia capului
gi g6tului, vocea, zgomotele laringiene recep{ionate de la distan{a.
Palpafia. Examinatorul se plaseaza in pozi[ie de ahordare in dreptul spetei,
realizdnd o palpafie monomanualI. Mdna de i6ngd animal se {ine pe gitul animalului,
iar cu mAna opusi se palpeaz;I- marginea ventrald a gitului, intre degetul mare, pe {e o
parte qi celelalte degete, pe partea opusl. se poate t'ace gi o palpalie bimanullE" La
palpafie se urmEregte consisten{a, sensibilitatea regiunii si provocarea tusei.
Percu(ia. Se realizeaze indirect, digito-digital, oblindndu -se son clar.
Ascultafia. se face indirect, cu stetoscopul, din pozilia de aborda:e, cu m6na
de l6ngd animal pe gitul acestuia, iar cu mAna opusl se manipuleazd p6lnia stetosco-
pului. In condilii normale se percepe un zgomot suflant in ambii timpi respiratori
suflu laringian.
-
b) Examinarea internl
Inspecfia. Se face direct la cdine qi pis6ri, odatii cu examinarea faringelui dupl
deschiderea gurii, iar la suine cind animalul guip.
Laringoscopia. Se face cu endoscopul inhodus pa cale nazall sau bucal6,
dupi o prealabild tranchilizare a animalului.
Examinarea se mai poate realiza prin: sondaj laringian, parpa{ia glotei (la
bovine), examinare radiologic[, Iaringotomie.

D. Examinarea traheei
Inspecfia - se face de la distanli, examinatorul fiind plasat lateral in dreptul
g6tului, perpendicular pe linia sagitald, urmdrind integritatea pi forma marginii ventrale
a g6tului, caracteristicile tusei (spontarrl sau provocati).
-
Palpafia se face din pozilia de abordare in dreptul spetei, privind cranial,
palpdnd cu o mAn6 fiecare inel traheal in parte.
240 EXAMINAREA APARATULUI RESPIRATOR

Percufia. Examinatorul plasat lateral in dreptul gdtului, privind cranial,

executd pe faF ventrald a traheei o palpa{ie digito-digitald, pe fiecare inel traheal. Pe
partea opusd, un ajutor ridici capul animalului. In condilii norrnale se obline son sonor.
Ascultafia. Se face cu stetoseopul, examinatorul plaseazil mdna de lAng6
animal pe greab[nul acestuiq iar cu mflna opusd manipuleaz[ p6lnia stetoscopului.
Normal se obline suflul taheal.
Iluminarea traheei - se face la plsiri, in camere intunecate'
Examinarea radiologici - se face din incidenla latero-laterali gi ventro-
dorsald.
Endoscopia traheall - se realizeazAmai uqor dupi ce se face traheotomia.

E. Examinarea tusei
Se va line seama de urmltoarele aspecte:
-modalitatea de aparilie - spontani sau provocatI;
-frecvenli - unici sau repetati;
-ritm -- simpl[ sau chintoas[;
-intensitate - sonori sau afoni;
-durati - lung6 sau scurt6;
-tonalitate - inaltl sau gravi;
-timbru - umedi (gras[) sau uscati (seac5);
-asocierea cu alte manifestAil:
-tuse dureroas5;
-tuse emetizanti, sufocanti.
CAnd tusea apare spontnn, se vor stablli condiliile care o provoacd. In
principiu. dac6 tusea nu apare spontan este recomandabil ca provocarea ei s[ se facd
dupd asculta{ia toracelui sau ascultalia toracelui se va amdna cu 30-60 minute dupd
provocarea tusei pentru a permite refacerea eventualelor secrelii expectorate prin tuse.

F. Examinare a expectoratului
Se realizeazl la bovine in caz de tuberculozd, la cdine gi pisic6 in stafilococie,
'metode:
streptocr:cie, folosind penffu recoltarea expectoratului dou[ tipuri de
sdngeroase gi nesdngeroase.
Examinarea expectoratului se face macroscopic (apreciind culoarea, densitatea
gi aspectul) qi microscopic (pentru evidenfierea bacilului Koch, stafilococilor, strepto-
cocilor).

1,8.2.2. Examinarea pulmonarl (toraco-pleuro-pulmonari)

Se face prin metode generale (inspecfie, palpalie, percu!ie, ascultalie), me,tode

combinate gi metode speciale.
Inspeclia toracelui - se face de la distanfl qi din apropiere.
a)lnspecgia de la distanfi urmiregte conforrnatia toracelui ;i miqEald!
respiratorii.
Animalele de talie mare se examineazl in stafiune patrupedal[, de la o dislanli
de circa trei metri, privind animalul din fa1a, din profil, din profil oblic, dinapoi.
EXAIVIINAREA APARATULUI RESPIRATOR 241

-Din fafi se urmS.regte pozilia ooioanei vertebrale fap de linia sagitald,

raporturile pieptului gi spetelor cu toracele, forma, volunul gi simetria hemitoracelor,
prezenla ori absenla jetajului, simetria miEcflrilor respiratorii.
-Din profil st6nga gi dreapta se apreciazl pozilia coloanei vertebrale in raport
cu solul, raporturile toracelui cu centura brahialS qi cu olecranele, direcfia coastelor gi
aspectul spaflilor intercostale in inspirafie gi expirafie.
-Din profil oblic (examinatorul plasat lateral in dreptul trenului posterior,
privegte ob(ic cranial, in unghi de 45o, regiunea hipocondrului qi flancului) se apreciaz5
rnigcdrile respiratorii - prezenta, fiecvenfa, durata inspiraliei gi expirafiei, a.mplitudinea
migiirilor, tipul respirator.
-Dinapoia animalului se apreciazd raportul toracelui cu abdornenul, volumul
hipocondrului, amplitudinea miqcirilor respiratorii, simetria, forma qi volumul tora-
celui.
Animalele de talie mijiocie gi mic[ se vor e*amina la fel ca animalele de talie
mare, insl vor fi urcate pe o masi. in cazul in care animatrele se exarnineazi.la sol,
examinatorul se va plasa tnapoia animalului

numdr/minut
Specia Valori ale frecventei Specia Valori ale frecvent--ei
mtnllna - rnaxtma minlma-- mrxlma
Cabaline 8* 16 Chinchilla 150
Bovine 12-35*tineret $obolan 70 - 140
l0 - 30 -- adulte
Bivol 1s-35 $oarece 90 - 200
Oaie, caprd 12-30 Cobai 100 - 1s0
Suine adulte
'fineret suin
r0 -20 Ilamster 80 - i30
l8 - 40 Gdin6 Is-36
Cdine l0-40 Ratl 12 -15
PisicI 20-3A Gdsci 12 -ztl
Iepure s0-60 Curc6 t2-15
Nutrie 30-60 Porumbel 40-60
Nurci 40-60 Canar 180
(miqcirile respiratorii sunt influenfate de temperatura mediului)

b) Inspec{ia din apropiere

Se va face din poziiie de a-bordare, exarninflnd tiecare hemitorace. Din aceast6
pozilie se vor culege date noi (modific{ri locaie), care nu s-au observat prin inspec{ia
de la distanf[.
Palpa{ia. La animalele de talie mare se aplicl o palpafie moncmanuali, mai
intAi superficial gi apoi profund. Examinatorul se aflE in pozilie de abordare in dreptul
spetei, privind caudal, cu m0na de ldngn animal pe spatele acestuia, iar cu cealalti
executi palpafia. Palpalia superficialtr se face cu fa{a dorsali qi cu fafa palmari a
rn6inii, apreciind integritatea, temperatura locali, sensibilitatea superficialI qi migcirile
respiratorii (sub aspectul frecvenfei qi amplitudinii).
242 EXAMINARI]A APARATULUI RESPIRATOR,

Palpafia profundi se execut[ cu pulpa degetului mare, cu degetul aritdtor

indoit sau cu vdrful degetelor unite, ap6s6nd pe spa{iile intercostale gi apreciind
sensibi litatea profundd.
I-a animalele de talie mijlocie 9i nric6 se executl o palpa{ie bimanuald qi
bilateraif,, prinzAnd ?ntre palme toracele anirnalului. Examinatorul va fi plasat inapoia
animalului, privind cranial.
Percufia. Din pozilia de abordare privincl caudal, se executl percufia directi
cu vfirful degetelor pe coaste, in vederea deceldrii sensibilitdlii durcroase sau cu
pumnul (la animalele de talie rnare) pentnr sensibilitatea profundd"
Pentru aprecierea stlrii fizice a pulmonului se executi o percu{ie indirectd,
digito-digitali, pozilia exarninatorului fiind diferitd in func{ie de talia animalului
examinat:
-la animalele de talie mare examinatorul se va plasa lateralin dreptul toracelui,
privind perpendicular pe suprafa{a costal6;
-la anirnalele de talie mijlocie, pozilia examinatr:rului va fi aceeagi dacf,
animalul exarninat este urcat pe o mas6; dac6 examinarea se face pe animalul aflat la
sol, examinaiorul aflat in pozilie, va executa percu{ia peste animal pe
aceeaEi
hemitoracele opus, pornind de jos in sus;
-ia animalele de talie rnic6, examinatorul se va plasa inapoia animalului tucat
pe o masf,.
Percu{ia va incepe intotdeauna de la nivelul coloanei veftebrale, pe primul
spaliu intercostal accesibil, situat imediat inapoia spetei, p6ni in zona ventrali. Se va
face perculie pe toate spaliile intercostale, pe ambele hernitorace, urmf,rindu-se sonul
de perculie pulmonar Si ana de percupie pulmonard.
In condilii normaie, la perculia toracelui se obline .totl. sonor (clar), ou timbru
atinpanic la animalele de talie mare qi qt timbru timpanic la animalele de talie micl.
Fe baza sonttlui normai de percufie se va stabili aria de perculie pulmonard, adicd,
suprafafa toracali pe care se obline son pulrnonar normal.
Itt general, la animalele de talie mare, aria de perculie pulmonard are forrni
triunghiularra, en lctura anterioard verticald, paraleli cu spafiul 4 (6) intercostal
inapoia spetei. o laturd dorsald orizontald, paraleli cu coloana vertebral[ gi o a treia
laturd ventro-caudald, oblicd de sus injos 5i dinapoi spre inainte, care une$te capdtul
posterioral limitei dorsale cu capitulventral al limiteianterioare (fig. l, 2, 3 Si $.
La animalele de talie rnijlocie gi rnic6, aria de percufie pulmonarb este
asemdnitoare cu cea descris[ la animalele de talie mare, dar limita anterioari se ghsegte
pozi{ionatd rnai cranial, iar cea dorsald se confundi cu limita sagital6 dorsal6.
Ascultafia. Se poate realiza direct sau indirect, am[nun{it, sistematic gi
obligatoriu pe arnbele hemitorace.
Scopul ascultaliei consti in aprecierea zgomotelor care iau naqtere la nivel
pulmonar ca urrnare a trecerii coloanei de aer prin segmentele toracale ale aparatului
respirator.
ln cazul animalclor de talie mare, examinatorul se plaseaz[ in pozigie de
abordare, lateral in dreptul spetei, privind cauda!, cu m6na de l6ngd animal sprijiniti pe
spatele acestuia. La animalele de talie mijlocie Ei rnic[, exarninatorul se plaseazd
inapoia animalelor sau ugor lateral, in dreptul trenului posterior, privind cranial.
 EXAMINAREA APARATULUI RESPIRATOR 243

La anirnalele sindtoase, pe suprafafa toracelui se va recep{iona un zgomot

suflant, aseminitor celui produs atunci cind se pronunfa litera ,,v". Zgomotul poartd
denumirea de murmur vezicular sau suflu brpngiolo-alveolar. Mwmurul vezicular
trebuie sI se audi pe toata aria de ascuitalie pulmonard, care este de aceeaqi fbrml cu
aria de percufie, dar mai larg5..
La rumegStoare. mai ales la bovine, ascultalia se poale reariza ;i pe o zond
prescapulard, lat5 de 2-3 degete imediat inaintea spetei, unde se receplioneazi murmur
vezicular sau suflu brongic (fig. I qi 2). Murnurul vezicular are urmitoarele calit6li:
-la tabaline - este de-intensitate micf,, scurt (se aude la sfr.rgitul inspiraliei) 9i
se rocepfion eazd bine inapoia spetei;
-la bovine - este aspru, se aude pe toati aria de ascultalie, fiind mai intens la
inceputul expiraliei;
-la ovine gi caprine - este f,oarte aspru gi se aude bine in ambii timpi
respiratori;
=la suine - se recepfioneazl doar la animalele tinere Ei Ia cele slabe; fiind
asemlndtor cu cel de la ovine gi caprine;
-ia camasiere - este intens suflant gi se aude in ambii timpi;
-la pdsiri este aspnl, intens gi scurt.
In principiu, murmurul vezicular este rnai puternic qi mai aspru la animalelc
tinere, rnai slab 9i scurt la cele senile. El se poate intensifica, inaspri, diminua sau aboli
(respiratio nulla).
In SaldfJii_patologice, pe suprafula pulmonarl, se pot auzi gi alte zgomote
respiratorii principale, numite sufluri patologice, precum gi zgomote respiratorii
supraad6Lugate celor principale, numite raluri (umede sau uscate).
Metode combinate de examinare
Examinarea segmentului toraoo-pleuro-pulmonar se poate reai,iza gi prin
combinarea unor metode generale de examinare.
Transonemla - se realizeazAprin combinarea perculiei cu asculta{ia. Un ajutor
executi percufia pe laringe sau trahee gi examinatorul asculti pe un hemitorace
(transonan(a laringo-toracall sau traheo-toracalE) sau percufia se face pe un hemitorace
9i ascultalia pe hemitoracele opus (transonanfa intertoracall). Scopul acestei nretode
este depistarea rnodifi c[rilor pulmonare profunde.
Fonometria - se executd prin utilizarea uuui diapazon care vibreazi cu coada
fixati pe torace, realiz6nd simultan ascultatia toracelui cu stetoscopul, la diferite
distanle de acesta. Scopul acestei metode este stabilirea intinderii modificirilor
puimonare.
ln general, la animalele sdnitoase, zgomotere produse prin percufie (la
distanii) se transmit foarte slab sau nu se transmit detoc pe torace. in cazul unor
modificiri de structurd pulmonari se faciliteazl transmiterea zgomotelor, acestea
auzindu-se puternic, clar, ca qi cdnd s-ar produce aproape de ureche.
Metode speciale
Punclia exploratoare (loracocenleza) - se realizeazd cu scopul recolt[rii
lichidului acumulat in spa{iul interpleural, care se va examina ulterior prin examen
Iizic, chimic qi microscopic. Punc{ia toracelui se realizeazil:
244 EXAMINAREA APARATUI.,UI RESPIRATOR

-la cabaline tn spafiul 7 intercostal st6ng sau 6 interoostal drept, imediat

deasupra venei pintenului;
-la rumegfltoare gi suine in spafiul 8 intercostal stAng gi 6-7 pe dreapta, la
acelaqi nivel ca la cabaline;
-la cdine in spagiul 7-8 intercostal stAnga sau 6-7 dreapta, in treimea inferioar6;
-la pIs[ri in punctul cel mai decliv al abdomenului.
Endoscopia bronSicd (bronhoscopia) - similard endoscopiei faheale.
Examinarea radiologicd - se realizeazE prin radioscopiere. radiografiere gi
metode radiologice speciale (TC, bronhografiere pi scintigrafiere),
-Examenul radioscopic - se face din pozilie iatero-laterald gi dorso-
ventrali (cu trenul anterior ridicat). Se urmdreqte integritatea cutiei toracice, dinamica
respiratorie, integritatea pleurei, p u I monulu i gi diafragmei.
-Examenul radiografic - se executd pentru localizarea qi stabiiirea
caracterului leziunilor sau pentru evidenlierea unor leziuni nedecelabile prin examen
radioscopic.
 ,
19. EXAMINAREA APARATULU CTRCULATOR

Planul de examinare al aparatului circulator cuprinde:

-examinarea funcfionali a aparatului cardio-vascular;
-examinarea fizicia a cordului;
-examinarea {tzicd. a vaselor de singe;
-examinarea s0ngelui;
-exarninarea organelor hematoformatoare.

19.1. EXAMINAREA FUNCTIONALA A APARATULUI

CARDTO-VASCULAR

Obiectivele urmfirite la examinarea func{ional[ a aparatului cardio-vascular

sunt:
-ancheta clinicd (anamneza) interesdnd:
-v6rsta animalului;
-utilizarea lui (serviciul sau efortul depus);
-producfia;
-condiliile in care se manifestd tulburarea;
-simptoame generale (ia distanP):
-semne nervoase;
-semne circulatorii;
-semne digestive paroxistice;
'
-modificlri ale faciesului, atitudinii gi mersului;
-manifest6ri ale pielii gi mucoaselor aparente;
-scdderea capaciti$i de efort;
-simptoame de organ:
-dispneea de efort (dispneea cardiactr);
-durerea cardiac[;
.palpitalia cardiacd.
246 EXAI\,IINAREA APARATULUI CIRCU LATOR

I9.2. E,XAMINAREA F-IZICA A CORDULUI

Inspec{ia - se face pe pafiea stAngd a anirnalului, din pozilie de abordare,

privind caudal spre zona de proieclie a ccrdului (dupi descoperirea ariei, prin
deplasarea anrerioar[ a membrului toracic). Se urm5regte: starea fizicd a regiunii
(conformalia gi integritatea toracelui) gi miqclrile de la acest nivel - contraclile
pielosului qi gocui cardiac (sediul, interrsitatea).
Falpa{ia -- se execut6 din pozilie de abordare, in dreptul spetei la animalele de
talie nlare gi dinapoi ia animalele de talie mijlocie gi rnic[.
La anirnalele de talie mare se face o palpafie monomanuald - mAna de l6ngi
animal se sprijinl pe greahdnul acestui4 iar cealalti se introduce sub olecran, cu palma
lipita de torace, pe spa[iile intercostale 3-6.
La animalele de talie rnijlocie gi mic6 se face o palpafie bimanualS gi bilaterali,
iar la cele foarte mici gi pisdri se prinde in palm[ regiunea sternal[.
Obiectivele urmlrite la palpafie snnt: semnele fizice locale (temperaturS,
unriditate, sensibilitate) gi Socul cardiac (prezenta, sediul, frecvenfa, ritmul,
intensitatea). La oiine se numeqte soc apexien, deoarece cordul, in timpul activitAtii
sale, lovegte peretele ctrstal cu v0rful (apexul).

Scdiul cardiac frec cardiaci norrnald

Specia Sediul qocului cardiac Frecven,ta gocului cardiac
(spatiile intercostale) (b[t[i/minut)
Cabaline 3-6 28- 40
Bovine 3--5 40- 80
Ovine, caprine 3-5 70- 80
Cfline 4-7 -
60 120
A4
Pisicd +- I 110 -130
Iepure 2 --4
at
-
120 140
Nurcd L-+ i08 - 200
Nutrie 2-4 135 - 175
Porc 3-5 60-80
Giina. rati stem Sr coaste 150 - 200
Curca stern gi coaste 90 - r00
Porumbel stern gi coaste t40 -230

Percufia - se execute digito-digital. pe partea st6ng6, Ia nivelul spa{iilor

intercostale 2-8, duph descoperirea ariei de proiec{ie cardiacl de cdtre aiutor.
-Exanrinatorul se plaseaz6 in pozilie genoflexatd in dreptul spetei, privind perpendicular
pe aria de proiecfie cardiacd. Percu{ia se executi de la jumdtatea inilfimii toracelui
pdn5 la stsrn, pe spafiitre intercostale 2-3-4-5-6-7-8. in funcfie de specie. Obiectivele
urmdrite:
-sonul de percufie - mot la majoritatea speciilor, exceptdnd bovinele la eare se
obline son submat; Ia cabaline, pe o bandeleti de 3- 4 cm localizatd.labaz,acordului se
receplioneazi son submat;
EXAMINAREA APARATULUI CIRCULATOR 247

-aria de percufie cardiac[ - suprafata pe care se obfine son de percufie normal,

in general are forma unui uiunghi dreptunghic, cu latura anterioard verticald, paraleli
cu spafiul inteicostal 2 sau 3, laturq ventrald orizontald, paralel[ cu sternul qi latura
postero-superioard oblicd de sus in jos gi dinainte spre tnapoi (convexE caudal Ia
cabaline gi dreapt5 la ceielalte specii). unind limita superioari a laturii anterioare cu
limita posterioari a lah-rrii venffale.
La c6ine, cordutr prezint[ arie de proiecfie gi pe partea dreaptE. Aria de percufie
cardiacd depe partea stAngd are o formd particular5, ,,de gheari cirtopedic6" (mai inaltl
pe spafiile intercostale 4 gi 5 gi mai joas[ pe spaliile intercostale 6 qi 7). Pe partea
dreaptl aria cardiacd are forrrrl triunghiulard gi este mai mic[.
Asctllta,tin - se poate face direct sau indirect, dup6 descoperirea zonei
cardiace, prin deplasarea anterioarh a rnernbrului sting.
La animalele de talie mare, examinatorul se plaseazi latsral stdnga in dreptul
spetei privind cranial. cu m6na de l6ngd animal pd greablnul animalului, iar m6na
opus6 se.sprijini pe genunchi (cAnd se face ascultalia direotd) sdu manipuleazd pfilnia
stetoscopului. Ascultalia direct6 a cordului se poate realin gi prin lraversul muqchiior
anconafi, pentru aceasta examinatorul plasat laterai in dreptul g6tului pr,ivind caudal, cu
m6na de l6ngd animal imbrlgigeaz[ membrirl toracal al animalului gi aplicS. urechea pe
zona mugchilor anconafi .
I-a animaleie de talie mijlocie gi micl, exarninatorul se plaseazi inapoia
animalului (care este urcat pe mas6). IV[6na de l6.ng6 animal apasi ugor hemitoracele
dtept, iar cu miina opus[ impinge ui;or cranial rnernbrul st6ng, descoperind aria de
proiecfie cardiaci.
Asculta{i a urmire gte receptionarea Zpq}gtglg1 lArdiace nonr"ra le :
-prirnul zgomot cardiac (sistolic), mai puternic, produs de inchiderea valvulelor
atrio-ventriculare, contracfia . musculaturii ventriculare gi expulzarea sdngelui din
ventricule (zgornot musculo-vLiwlar);
-al doilea zgomot cardiac (diastolic), mai slab, produs de inchicierea valvulelor
de labaza aortei gi trunchiului pulmonar (zgomot valvular).
l.a zgomotele cardiace normale se apreciazl sediul, fiecvenfa, tiinbrul,
tonalitatea gi ritrnul, precum qi modificlrile acestor obiective.
In condilii patologice, pe aria de ascultalie cardiacE se por recepfiona:
-zgomote cardiace patojogicg:
-modificarea zgonrotelor cardiace normale:
-zgomote cardiace supraaddugate - suflurile endocardiace;
-Zgqmqlg__gxtgqArd:aSe: zgomotul de frechtur[ pericardici gi de lichid.
suflurile endocardice apar numai in condiiii patologice, se suprapun pe
zgomotele cardiace normale 9i se apreciazi din punct de vedere al:
-timbmlui (suflui de stenozl sau de insuficien{i);
-momentului aparifiei lui fat2i de revolutia cardiac6 (sistolic sau diastolic);
-focarului pe care se aude optim suflul cardiac.

Focarul de ascultalie - reprezinti proiec[ia anatomictr a orificiilor cardiace pe

torace, numai in condilii patologice, c0nd apar suflurile endocardice gi ajutn la
stabilirea diagnosticului topografic al suflurilor.
248 EXAMN.IAR.EA APARATULUI CIRCULATOR

focarelor de
Orificiui Cabaline Rume- Suine Carnasiere Observa{ii
cardiac gdtoare
Mitral 4--5 4 4 5-6 Pe orizontala ce
stinga stAnga st6nga stanga trece prin urarele
trocanter humeral
Aortic 5 4 3 4 Sub linia ce trece
st6nga gi s16nga st6nga stfinga prin articula{ia
dreapta scapulohumeralS
Pulmonar 5 3 .!.-5 -') Sub linia ce trece
stSnga crqn(,e qtinon
._..e* stAnga prin articulalia
scarrulohumerald
Tricuspidian 3-4 ) 3 4 La fel, dar pe partea
dreapta dreapta dreapta dreapta dreaptl

Metode complementare de exaulinare a cordului:

a) Proba Jutclionuld a cordului - reprezinti aprecierea activitilii corduiui
(prin ascultafie) inainte 9i dupi o alergare de 100-300 m, acorddndu-se atenfie rndritl
primelor 20 secunde dupi efort.
Proba este negativl dac[ valoarea frecven{ei cardiace revine la valorile
dinainte de efort in primele 3-7 minute qi este pozitivi atunci cind dupS efort frecvenla
cardiacI se dubleaz,i sau revine la valorile normale dupl 3-7 minute.
b) Electracardiografierea (ECG) - consti in ?nregistrarea biocurenfilor care
iau nagtere in urrna activit[fii oardiace. Modul de dispunere al electrozilor poartd
numele de derivalii.
La animale se pot folosi in practice derivafiile bipolare (notate cu D) sau
unipolare (notate cu V).
Deri va{i ile bipolare standard sunt:
-D I (derivalia i) - cu'electrociul pozitiv pe membrul stdng anterior, iar cel
negatirr pe membrul drept anterior;
-D II (.derivatia II) - cu electrodul pozitiv pe membrul stdng posterior, iar cel
negativ pe membrul drept anterior;
-D III (deriva[ja lll) - cu electrodul pozitiv pe membrul stdng posterior, iar
cel negativ pe membrul stAng anterior.
Derivafiile unipolare - pot fi amplasate la membre sau precardiac, rezultAnd:
' -aVR - cind electrodul pozitiv este plasat pe membrul drept anterior;
-aVL * cind electrodul pozitiv este plasat pe membrul sting anterior;
-aVF - cdnd elechodul pozitiv este plasat pe mernbrul st6ng posterior.
e) Fonocardiografia - consti in inregistrarea grafic6 a zgomotelor cardiace cu
aj utorul fonocardiograful ui.
d) T'elemetria cardiacd - inregistrarea de la distanti a activitllii cardiace (la
animale are caracter experimental).
e) Examinarea radiologicd a cordului - se realizeazh prin radioscopiere,
radiografiere, rSntgenkimografiere, TC. Se urmireqte mirinrea imaginii cardiace,
topografia cordului, raporturile anatomice cu organele vecine, activitatea cardiacl,
EXAMINAREA APARATULUI CIRCULA'IOR 249

inchiderea gi deschiderea valvelor cardiace, circulafia sAngelui. Prin cardioangio-

grafiere (cu substan{e de contrast) se urm[regte examinarea vaselor coronare, aspectul
cavitbfilor cardiace, a marilor vase gi dinamica aeestora.
fl Ecocardiografierea - permite evidenfierea valvulopatiilor, epangamentelor
pericardice etc.
g) Punc{ia pericar&iui -- se tbce pe partea sting6, irrtre spatiile intercostale
3-6 la cabaline, 6 la bovine, iar lichidul ob$nut la punerrio, se va examina fizic
(cantitatea, . culoarea, mirosul, viscozitatea. puncful crioscopic), biochirnic qi
microscopic.

I9.3. EXAMINAREA VASELOR SANGUINE

19.3. 1. Examinarea arderelor

Inspecfia - se face din apropiere, observiind traieetul arterelor situate

superficial.
Palpafia - se face cu pulpa degetelor, urrn[rind ternperatura gi sensibiiitatea
ariei de proiecfie a arterelor, calibrul, uniforinitatea gi traiectul lor. Palpafia este singura
metod[ care oferd date despre puls pi calitelile acesfuia.
Aprecierea pulsului se face pe arterele superficiale care trec peste un plan osos,
tiinp de cel pufin un minut, urm6rindu-se: prezenfa, frecvenfa, ritmul, viteza sau durata
unei pulsafii, amplitudinea, tensiunea pulsului. sincronismul pulsului cu activitatea
cordului.
La cabaline
Obignuit pu,lsul se apreciazl pe artera faciald (ramurd a arterei maxilare
externe). Examinatorul se plaseaz[ lateral in dreptul spetei, cu rn6na de aceeagi parte pe
care se afl6 prinde de c[p6stru, trigdnd capu! animalului spre el, iar eu rnlina de i6ngd
ariimal palpeazd. in scizura mandibulard, artera facialE. Degetul rnare se sprijinl pe fap
externi a mandibulei, iar cu degetul mijlociu se apasd pe arterl ,"in aval", iar cu degetul
ardtitor i+ezat deasupra lui ,,in aflronte" se percepe unda pulsatili.
Pulsui se mai poate aprecia pe artera mediond. Pozitia examinatorului este
laterali in dreptul membrului anlerior, perpendicular pe spati. Cu feple palmare ale
mdiniior cuprinde articulafia cotului, plas6nd degetele mari pe fa{a externl a regiunii
cotului, ia"r cu celelalte degete, pe partea median6, se repereazd artera mediani
urrnirind calitilile pulsu lui.
La bovine
: Ca gi in cazul cabalinelor, la bovine pulsul se apreciazl pe artera faciald
(maxilara externd). Animalul este contenfionat de un ajutor, iar examinatorul se
plaseazl ineintea animalului, in continuarea liniei sagitale, plasEnd palmele pe laturile
exterioare ale mandibulei, glisinduJe spre inapoi pdnl la marginea anterioari a
musculaturii maseterine. De aici se alunecd in jos" spre marginea venkalr a
mandibulei, descoperind cordonul vascular fie pe fafa externi a mandibulei, fie in
scizura mandibular[. tn timpul rumegErii nu r" ip.eciazi pulsul pe artera faciala. Pe
artera mediani se face la fei ca la cabaline.
250 EXAMINAREA APARATULUI CI RCU LATOR

Un ait loc de elecfie este artera coccigiand. Plasat in pozifie de abordare

inapoia animalului, perpendicul ar pe baza cozii, examinatorul prinde cu ambele mAini
coada animalului, la circa l0 cm de baza sa, aplicri.nd degetele mari pe fa{a dorsald a
cozii gi ceielaite degete pe fala ventrali, reper6nd arterele coccigiene.
Se mai poate aprecia cu bune rezultate gi pe artera safend externd.
E.xaminatorul plasat inapoia animalului, privind cranial, introduce mina pe la fa{a
medianb a membrului posterior, la nivelul articulaliei femuro-tibio-patelare.
La animalele de talie mijlocie Si micd
Locul de eleclie este ieprezentat de artera safend exterutd. Examinatorul se
plaseazi lateral de animal, in dreptul toracelui, privind caudal, prinzAnd in palmS
regiunea coapsei (cu degetul mare se sprijini pe fa{a externii a articulafiei genunchiului
gi cu celelalte degete pe fafa intemd a gambei).
Se mai poate aprecia gi pe artera medianf,, deasupra articula{iei cotului, la fala
internh a humerusului.
La pdsdri - nu se apreciazd calitdlile pulsului, ci calitElile gocului cardiac.
Ascultafia arterelor - se face cu stetoscopul, pentru a pune in evidenfd
zgomotele produse de stenozele aortice sau de anevrismele iocalizate abdominal.
Tensiornetria misurarea tensiunii arteriale cu ajutorui tensiometrului
-
(sfigmomanometrul); cabaline- 130195; Lrovine 140i80; cdine 160/60; pisic[ l4Al9A.
Examinarea radiologicil - arteriogrofierea - se face cu substanfe de contrast,
apreciind traiectul, cal i brul, unifcrrmitatea pereli lor arteriali.
Cateterismul - se face cu sonde speciale, numai la nivelul arterelor cu calibrul
mare.

19 -3 .2. trlxarninarea venelor

lnspec{ia - apreciazd traiectul, calibrul. uniformitatea venelor superficiale gi

prezenta unor migcdri la acest nivel (pulsul venos retrograd gi trlulsul venos transrnis).
-
Falpafia se face cu pulpa degetclor, apreciind ternperatura, sensibilitatea gi
uniformitatea venelor srrpcrfi ciale.
Exam inarea radiologic il - 17 e b o grafi ere a - cu substanle de contrast, aprec i ind
traiectul, calibrul qi grr:simea pere[ilor venelor,

I 9.1.3. trlxaminhrea capilarelor

, in condilii practice, capilarele se examineazl inclirect prin observarea zonelor

cu pielea depigmentatd, rnrrcoaselor aparente; la plsiri se examineazd creasta gi
bdrbilele, iar la palmipede gi membrana interdigitald.

1 9.4. EXILMII'iAREA SANCEI-U I

Examinarea s6ngelui se realize,azi prin hei grupe de metode: fizice, biochimice

gi microscopice.
EXAMINAREA APARATULUI CIRCULATOR 251

1 9.5. EXAMINAREA ORGANELOR HEMATOFORMATOARE

MIduva osoastr
19.5.1:
Examinarea mlduvei osoase hematogene se face prin tehnica radiologicd
(forma, dimensiunea qi aspectul medularei oaselor) gi prin punclie osor.rsd {osteo-
centezd)" Puncfia osoas[ are ca scop recoltarea unor fragmente de m6duv5 osgasl
hematogen6 gi realizarea unor frotiuri care se coloreazfi. asemlnltor cu frotiul de sdnge.
Se apreciezF elementele figurate de Ia nivelul miduvei osoase; din punct de vedere
calitativ qi cantitativ (medulograma sau mielograma).

19.5.2. Splina
La cabaline
;i bovine - se examineazi prin metode generale gi speciale:
-palpalie transcbdominald - cu vfirful degetelor prin spafiile intercostale
16-17, pe partea stAngI, apreciind sensibilitatea;
- -palpalia transrectald * pentru marginea posterioarl; 1 ,

-pereulia - digito-digital[, pe ultimele dou[ spafii intercostale, oblin6ndu,se

son mat;
-punclia S i splenograma.
Studiul splenogramei evidenliazf, un numlr mare de elemente roqii in diferite
grade de distrucfie qi incdrcltura sideremic6 puternicd.
La rumegltoareie mici:
-puncli a g i s tt tdiul spl eno gyame i.
La suine qi carnasiere:
-inspecpia - urmireqte regiunea epigastric[ stdng6;
-palpalia - se face profund, inapoia hipocondrului st6ng;
-punclia Si studiul splenogramei;
' -ecografierea,
La p6siri:
-palpa\ia *ansabdonimqld - biiaterali, oferd date concludente numai in
splenomega!ii;
-laparatomia - permite examinarea directi a organului.

19.5.3. Timusul
Se face in condilii practice numai la tineret, prin inspecfie. palpalie qi examen
radiologic, la inharea pieptului, in dreptul primelor perechi de coaste. La pls6n se
palpeazi pi(ile laterale ale g6tului.
I 9.5.4. Sisternului limfatic
A fbst prezentatin cadrul examin[rii generale a animalului.

19.5.5. -A.migdalele
Examinarea se face la porc ai c6ine, prin inspecfie, palpafie, punc{ie gi biopsie
 20. EXAMINAREA AFARATULUI URINAR

Planul examindrii aparatului urinar cuprinde un examen ftmclional Si un

examenfizic.

20.I. EXAMINAREA FI.JNCTIONALA A APARATT'LUI URINAR

Se urmiresc:
-sernne generale semnele sindromului uremic (transpirafie exageratd, prurit,
-
leziuni eczematoase la nivelul pielii, brongite cronice consecutiv elimindrii ureei pe la
nivelul pulrnonului, niros amoniacal al aerului expirat gi pielii). colica renald qi
prezenta de edeme subcutanate;
-semne de organ:
-examinarea micliunii (din punct de vedere al modului cum se face
micfiunea, frecvenla mic(iunii, volumul urinei);
-examinarea urinei (care se face prin examen ftzic, biochimic qi
rnicroscopic);
-apreciered capacitElii funcfionale renale sau CES-ul renal. Datori6
faptului c5 este o metodi drastici de fo{are a rinichilor se realizeazd la sfArgitul
planului de examinare a aparatuluirenal:
a) Proba diluliei
Prin cateterisrn vezical se evacueazi continutul acesteia apreciindu-se densita-
tea urinei. Cu o sondl buco-gastricd se adminisfteazi lichide - 30 ml/kg la animalele
de talie mare, 100 mL/kg la cdinii sub I 5 kg qi 50 mlikg la ciinii peste l5 kg" Din orh in
o16 se recolteazA urinl Ei se apreciazl densitatea. In conditrii normaie dupd 5 ore
densitatea urinei seade, iar dupd 8 ore ajunge la 1002-1001.
b) Proba concentraliei
Prin cateterism se evacueaz,i confinutul vezicii urinare gi se apreciazh
densitatea. Se administreazi animalelor un regim alirnentar uscat. Din 6 in 6 ore se va
EXAMINAREA APARATULUI URINAR 253

recolta urind gi se va aprecia densitatea. in condilii normate, cantitatea de urind scade

treptat, iar densitatea ei cregte progresiv.
' c) Proba elimin[rii albastrului de metilen
Aprecierea elimin6rii in timp a albastrului de metilen se face cu ochiul liber
sau colorimetric. Se in4ecteazf s.c.20 ml solufie 1i20 albaslru de metilen. Dupi 15
minute se deterrnin6 culoarea urinei. Aceste administrEri se vor face din orI in ord,
timp de 12 ore. in condilii normale eliminarea colorantului incepe dupi 20 minute de la
administrare qi se incheie ?n maxim l2 ore.
d) Determinarea raportului uremie-ureourie (Ambard)
Se deterrnin[ valoarea urerniei, apni se determinl valoarea ureei urinare. Se va
aprecia valoarea rapoltului uremie/ureourie dupZi formula:
:
x valoarea uremiei/vnloarea ureouriei
Normal acest raport este 1/60 - 11200.
e) Determinarea coeficientuiui de epurare sqnguinS (CES-ul)
Determinarea in timp a capacithqii rinichiului de a epura shngele de o substan![
administrati parenteral qi care nu are prag renal (se elirnini'in totalitate pe la nivel
renal).
Animah.rl este tinut in repaus complet qi la dietd absolutE. Cu un cateter se
evacueazi con[inutul vezicii urinare, l6s6nd cateterul in vezicl. Se adminisffeazd
animalelor ceai (5-10 litri la animalele de talie mare gi 200-500 ml la animalele de taiie
micl). Dupd 30 minute se recoiteazi i0 ml urini 9i 9 ml sdnge, constituind probele
martor. In continuare se administreaz6 i.v. 5 glkg solulie 2-3Yo inulini in ser fiziologic,
lent {Erd a deplgi 15 minute. Apoi se adrninistreazi solu{ie de inu}ini 1-1,59lo tn
perfuzie indelungatl, cu viteza de picurare de 80 picituri pe rninut. Dupi 30 tninute de
la recoltarea probelor martor se inchide cateterul. Dupn 20-30 minute de la inchiderea
cateterului se recolteazi 9 ml sdnge qi se evacueazi con{inutul vezicii urinare,
mdsuiflnd cantitatea de urin6. Se colculeazdCES-ul care este raportul

P
. unde: U este concentrafia inulinei urinare (mg%);
V este volumul urinei (rnVmin.);
P este concentrafia inulinei ?n plasmi.
Normal la ciine este de 20-30 rnl/nrin., la iepure 15-20 ml/min.
-
20.2. F,XAMINAREA FIZICA A APARATULUI I.IRTNAR

-
Examinarea fizicd x aparatului urinar se reaiizeazl pe segmente rinichi qi
bazinet, uretere, vezic[ urinarf, qi ureftl, utiliz6nd metode generale gi complementare.
Inspecfia - se realizeazl de la distanld $i din apropiere, pe animalul in pozilie
patrupedalS.
a) Inspecfia de la distanti se tace din pozi{ie laterali fafn de anirnal, urmlrind:
pozilia coloanei vertebrale gi tenului posterior, aspectul regiunii golului gi pantei
flancului.
b) Inspectia din apropiere se face din pozilie laterali ?n dreptul trenului
posterior, animalul fiind contenfionat de c[he un ajutor. Se urmlregte regiunea
254 EXAMINAREA APARATTJ LUI IJRINAR

perivulvare la femele qi prepufiali la masculi, acordindu-se atenfie sporiti deschiderii

uretrei.
Palpafia * se face transabdominal cornpletflndu-se cu palpatia transrectald,
animalulfiind in pozilie patrupedail sau in decubit lateral.
Palpalia ftansabdominalE Ia animalele de talie mare se realizeari, din pozifie
Iaterali, examinatorul fiind plasat in dreptul hipocondrului privind caudal. Cu m6na de
l6ng6 animal se spriiind pe spatele, iar cu mina liberi palpeazi rinichiul i(sub apofizele
trarlsverse lombare) gi vezica urinard (pe regiunea inferioari a pantei flancului),
apreciind sensibilitatea gi consistenla. La animalele de talie mijlocie gi mic6, examina-
torul se plaseazd inapoia anirnalului, privind cranial. Cu degetele rnari ale ambelor
mAini se sprijina pe coloana vertebrali lombarS, iar cu celelalte degete face o palpalie
bimanualS gi bilateral[. Se palpeazi rinichiul in loja renald (sub vertebrele lombare)
sau printre ansele intestinale, la animalele la care este flotant, apreciind sensibilitatea,
forma, pozilia qi dimensiunea rinichiului. Vezica urinard se palpeazd, in zona ventralS a
abdomenului, inaintea pubisului, urmdrind sensibilitatea, t-orma gi consistenla vezicii.
Uretra se palpeazi din aceeagi pozi;ie in cazul tn care animalul se afli in
pozi{ie patrupedald. Dac[ animalul se g6segte in decubit lateral, examinatorul se
plaseaz6 inapoia coloanei vertebrale a animalului gi realizeaz[ palpafia uretrei peste
anima!, apreciind sensibilitatea gi consistenfa.
Palpa{ia transrectald se face cu toati mAna la animalele de talie mare gi cu l-2
degete Ia animalele de talie mic6, urmirind completarea datelor oblinute la palpafia
transabdaminal[.
La pds[ri, rinichiul se poate palpa in lojele renale transabdominal sau
transcloacal.
Metode complementare:
-caleterismul vezicii urinare - se f,ace cu tuburi flexibile (catetere), ou grosimi
qi lungirni variabile, in funcfie de specie gi sex.
[.a cabaline:
-la masculi - animalele.se conten{ioneazl prin imobilizarea capului, ridicarea
unui membru anterior ciin sprijin qi fixarea membrelor posterioare cu platlonje;
examinatorul se plaseazd lateral fefn de animal, in drcptul abdomenului, privind
cranial.
Tehnica tJe lucru. Cu mAna de ldngi animal se prin<ie penisul prin traversul
furoului, iar cu nrdna liberd se prinde glandul penian, extrigdndu-l afard. Se spal5
glandul penian cu apE caldi gi s6pun, se dezinfecteazi Si se aplich pe el un cdmp de
opera{ie curat, cu care se line penisul. Se introduce cateterul uns cu vaselini neutrl pe
uretr[, prin migciri ugoare de alunecare. Cateterul inainteazf, ugor pini la nivelui
curburii peivine, unde se va ap6sa ugor pe vArfu! cateterului (deoarece acesta va
proemina prin traversul pielii) pinl ce acesta va depdqi curbura. in continuare
inaintarea catetentlui nu mai int6mpini greutate, dacd va fi necesar se poate dirija prin
taxis rectal. Cdnd cateterul a ajuns in vezica urinari incepe scurgerea urinei.
-la fernele - animalcle se contenfioneazi prin fixarea membrelcr posterioare cu
platicnje; examinatorul se plaseazh ?napoia anirnalului, privind cranial.
Tehnica de lucru. Se spali gi se dezinfectea,d regiunea perivulvari gi vulva.
Cu degetul arEtiitor qi rnijlociu de la o nrdnd se indepdrteazi labiile vulvare, reperAnd
EXA MINAREA APARA TULUI LRINAR 255

meatul urinar. Degetul aritdtor se inftoduce ugor in meatul urinar, iar cu mdna opusi se
introduce cateterul, pe sub deget. De regull, avansarea catetenilui nu intdmpini
dificultate.
La bovine:
-la rnasculi * se procedeazAlafel ca la cabaline, insl tn prealabil este hecesarl
anestezia penisului (prin anestezie epidurald, secrai6, ori pe ffaiectul nervilor pudenfi)
pentru gtergerea ,,S" penien.
-la fernele -- se execut[ dupn tehnica fcrlositi la iap6, avdnd grij[, ca degetul
care fixeazi meatul rxetro-vaginal sI fie introdus in sinusul subureffal, iar cateterul va
fi dirijat pe deasupra lui.
La rumeg[toarele lnici:
-la masculi -,,S" penian poate fi ,,gters" prin upoaro u"ac{iuni de penis, ?n rest
se procedeaz[ ca la tauri.
-la femele se procedeazd dupl tehnica folosith la rumegEtoarele rnari.
La carnasiere:
-la masculi - se va descoperi glandu! penian prin impingerea spre inapoi a
furoului; examinaton:l dezinfecteazd glandul penien, apoi introduce u$or cateterutr pe
uretrd (fiind atent cAnd cateterul ajunge ia nivelul curburii ischiatice)"
-la ftmele - examinatorui prinde intre degetul rnare 5i arltitor comisura
inferioarl a vulvei, risfrdngdnd-o in afarl, evielenfiind nteatul urinar. Cateterul se
introduce pe uretri cu gr{a, ferind diverticulul care precede meatul urinar.
La suine cateterismul se fbce ca la rumeg[toarele mici.
-cistascopia - se folosegte numai la femele;
- exam i nar e a r ad io I o gi c d:
-pe gol sau dup6 reaiizarea trnui pneurnoperitoneu, urrn[rind pozilia,
dimensirmea gi aspectul suprafelei rinichllor;
- -urografia descendenti - prin administrarea substanfelor de confiast iodate
intravenos gi apoi prin radiografiere repetatl se urmf,regte funclionalitatea rinichiior
(secre{ie gi excregia renal6). fonrra calicelor renale, bazinetului, ureterelor gi vezicii
urinare:
-urografia ascendentd - introducerea substan{elor de contrast se face prin
cateterism uretral pAnE la nivelul vezicii nrinare.
-examinarea ecograficd pentru ,iniehi 5i vezica urinar5.
 2I. EXAMINAREA APARATT]LUI GENITAL

Aparatul gerrital, at6t cel mascul cdt qi cel femel, se examineazi funclional
(prin verificarea reflexelor) gi frzic (pe segmente, prin metode generale qi
complementare).

21.1. EXAMTNAREA FUNCTIONALA A APARATULUT

GEMTAL MASCUL

Verificarea funcfiilor sexuale la masculi se face obligatoriu in prezrnfa

femelelor, apreciind:
-erec{ia penieni - prezenla, condifiile de realizare, modul de manifestare,
durata, frecvenla gi ritmul de aparitie;
-copulafia - modul de realizare al saltului, intrornisiunea, durata gi finalizarea
copulafiei;
-ejacularea * prezen{a ei, timpul necesar pentru realizarea ei, modul cum se
face ejacularea, cantitatea de ejaculat;
-exanrinarea sp'ermei - fizici (cantitatea- culoarea, densitatea, mirosui),
biochimici (pH+rl, confinutul in substan]e nutritive, vitamine, enzime) Ei microscopicd
(nun6rul, densitatea gi mobi litatea spcrmatozo izi lor).

21.2. EXAMINAREA FIZICAA APARATULUI GENITAL MASCUL

Se realizeazd prin inspecfie, palpafie gi metode complementare (cateterism,

raclaj, sondaj. exalnen radiologic). verificindu-se fiecare segment in parte (scrotul,
testiculele, cordoanele funiculare, penisul, furoul gi glandele anexe). Se urm6regte
forma, dirnensiunea, simetria, temperatura, sensibilitatea segmentelor respective,
calit[1ile smegmei, scurgerile de Ia nivel uretral, reacfia muqchilor cremasteri la
palpa{ie.
EXAMINAREA APARATULUI GENITAL 257

21.3. EXAMIN.A,REA FTTNCTIONALA A APARATULTJI GENTTAL

FEMEL

Examinarea funcfionali urmlregte :

-instinctu-l genezic - prezen@, intensitate, frecven1i, repetabililate, durati gi

mod de exprimare;
-gesJafia - momentul instalirii ei, durata gi evolu(ia acestei:r, pregitirea glandei
mamare:
' -parturilia gi puerperiumul - durata expulzlrii fhtului, modul curn s-a realiz-at,
aparilia gi calitilile scurgerilerr, durata travaliului pentru expulzarea frtului;
lactatia - momentul instalErii €i, evolu{ia procesului, durata perioadei
colostrale, calitdfile fizice ale colosfrului, exanrinarea laptelui din punct de vedere fizic
(culoare, cantitate, densitate, miros, gust), biochirnio (pH-ul, proteine, lipide, enzirne)
gi microscopic (prezen{a celulelor, s6ngelui, agenfilor infeclioqi).'

2 i .4, EXAMINAREA FIZICAA APARATULUI GENITAL FEMEL

Se face pe segmente, prin metode generale gi complementare.

Examinarea externd a regiunii perivulvare qi vuivei:
-inspec(ia urmErepte forma, dimensiunile, simetria gi culoarea Iabiilor
-
vu I vare, pr ezerla qi cal itdf il e
scurgerilor, integritatea re giuni i ;
-palpafia- urmiregte temperatura local6, sensibilitatea gi consistenla rep,iunilor
examinate;
-raclajul depozitelor cutanate pi examinarea lor;
-sondajul fistulelor gi crevaselor
' Examinarea vestibulului Si yagltiglgi:
-inspecfia - llrnere$te culoarea, umiditatea, Iuciul, integritatea mucoasei qi
aspectul,,fl orii involte";
-palpalia urmdre;te - temperatura local6, sensibilitatea, consistcnfa mucoasei;
-raclajul mucoasei - pentru recoitarea muousului gi examinarea lui (fizic6,
microscopicd).
Examinarea uterului gi ovarelor:
-palpafie transrectali la animalele mari;
-palpafie transabdominal[ la animalele mici;
-ecografiere.
Examinarea glandei mamarq:
-inspec[ia - urmlregte forma, dimensiunea, culoarea, pozilia, simetria gi
integritatea;
-palpalia - urmireqte temperatura locali, sensibilitatea gi consisten{a;
-proba mulsului - urmliind modul de elfuninare a laptelui, examinarea fizic'|a.
biochimicd gi microscopici a acestuia.
 22. trXANIIN AREA APARATT,LUI LOCOMOTOR

in co*ponen{aaparatului locomotor intrl toate formafiunile anatomice care

asigur6 deplasarea: Iesuturile de acoperire, musculatura locomotorie, tendoanele 9i
ligimentele. gasele, articulafiile, vasele qi nervii de la nivelul membrelor qi fanerelor'
- Investigafia aparatului locomotor se rcalizeazA printr-un examen funcfional qi
un examen fizic.

22. t. EXAMINAREA FLINCTIONALA

Const6 in depistarea anirnalelor cu afecfiuni ale aparatului loconrotor printr-un

exarnen colectiv qi apoi un examen individual.
Se examineaz5 anirnalul in repaus (sta{iune sau decuhit) qi in deplasare (la trap,
la pa-s, la galop) atit pe teren moale cdt 9i pe teren dur, urm[rindu-se miqcirile
rnembrelor, coloanei vertetrrale, capului 9i g0tului'
se apreciazd intensitatea migcdrilor, spontaneitatea 9i armonia lor.

22 .2. EX AnrnienEa FrZtCA

A. Oasele
Inspec{ia - culege date indirecte gi directe, referitoare la: integritatea, forma qi
dimensiuniG razelor osoase, direcfia gi aspectul general al aplomburilor gi coloanei
vertebrale, modul in care animalul adopti qi p6rdseqte decubitul, deplasarea animalului.
Palpa{ia - se face cu scopul verific6rii rezistenfei componentei osoase 9i
evidenfierea eventualelor modific6ri de la acest nivel'
Examenul radiologic - se face prin radiografiere, apreciind: integriiatea
oaselor, forma gi dimensiunea oaselor, direcfia gi raporturile cu tesuturile invecinate,
structura osoasa 9i aspectul canalului medular.
EXAMINAREA APARATULUI LOCOMOTOR 2s9

Biopsia osoasE - permite verificare rezistenfei osoase gi examenui morfo-

histologic.
Examlnarea sfingelui gi urinei - se face pentru verificarea raportuiui CalP,
tbs fatazemi ei,proteinemiei.

B. Articulafiile, tendoanele gi tecile tendinoase sinoviale

Inspec(ia - apreciazh mobilitatea articulafiilor, migcdrile de flexie gi extensie
realirate spontan de animal.
Palpa{ia se face pentru culegerea de date privind temperatura gi
sensibilitatea articulafiilor gi tendoanelor, rezistenla la palpare a cornponentei
articulare, senzafii speciale (crepitalii).
Examinarea radiotrogicl - se tbce prin radiografiere urmirind aspectul
suprafefei articuiare ale oaselor, dimensiunea Ei forma spaliilor articulare, strr-lctura qi
modificlrile capetelor osoase gi ale tendoarrelor.
Punc{ia articulari - se realizeazi cu scopul verificlrit cantittrlii qi caiit[1ii
lichidului sinoviatr.

C. Muqchii
Inspec{ia - urmiregte integritatea morfologicb qi func{ionali a mugchilor"
voi umul mugchilor, rnigciri le active gi pasive.
Falpa{ia - se face pentru aprecierea temperaturii, tonusului muscular,
sensibilitalii.
Fercufia - se face pentru verificarea neuroexcitabilita{ii gi sensibililalii
dureroase.
Examinarea sffngelui 9i urinei - se face cu scopul verificarii rnioglobineuriei.
m ioglotiinuriei, piruvicemiei, creatininemiei, creatininuriei, etc.
' Biopsia - se realizeazi pentru verificarea aspectuiui morfohistologic al fibrei
musculare.

D. Examinarea copitei (onglonului)

Inspecfia -- urmiregte forma, aspectul gi dimensiunile copitelor, simetria- qi
integritatea cornului copitei, integritatea furculei gi tElpii, Frecum gi aspectul
aplcmburilor gi repercusiunile lor asupra cornului copitei.
Palpafia - se face direct qi indirect (cu cleqtele de incercat cooita) apreciind
sensibilitatea gi temperatura copitei.
Percufia - se face cu scop palpatoric.
Examinarea radiologici - unn[regte forrna, structura gi pozifia osului copitei.
precurn gi raporturilc osului cu cutia de com.

E. Exarninarea nervilor pi vaselor care deservesc rnembrele este prezentatl in

capitolele respective.
 23. EXAMINAREA SISTEMTII,UI NERVOS

Examinarea sistemului ncryos in vederea descoperirii aspectelor semiologice

se face atdtfizic cit 6i funclional pe baza unui plan care cuprinde:
-examinarea fizic'/a a craniului qi coloanei vertebrale;
-examinarea lichidului cefalorahidian ( LCR);
-examinarea radiologici, CT, RMN (encefal, mdduva spinlrii) gi
electrografiile;
-exarninarea i'uncfionali a sistemului nervos, urmdrind:
*comportamenful;
-motilitatea (tonusul muscular, contractibilitatea, coordonarea
migcdrilor);
-excitabi I itatea neuromusc ularh (refl exele);
-sensibilitatea (exteroceptivE, proprioceptivd, interoceptivi);
-examinarea firnciional[ a sistomului neurovegetativ (tabloul clinic, testarea
famracodinamici, aprecierea refl exelor neuro.regetative).

23. EXAMTNAR_EA FLZTCAA CRANTULT.]I $I COLOANET VERTEBRALE

a) Examinarea craniului
Inspec{ia -- se realizeazl din deplrtare gi din aprcpiere, privind animalul din
fafi gi din profil. Se apreciazd forma, aspectul, dirnensiunile capului in general gi ale
craniului in special, sirnetria regiunilor capului, pozilia capului gi g6nrlui, migc5rile
capuluigi gArului.
Palpafia-- sc realizeazi din pozilie lateralS, ?n dreptul capului, la ?nceprut se
face o palpafie superficiali ryi apoi o palpafie profundd. Se urmireqte temperatura gi
sensibilitatea craniului, rezisteltfa cutiei craniene la apisare, reacfia animalului la
apdsare.
EXAMINAREA SISTEMULUI NER.VOS 26r

Cflnd se constati infirndlri ale calotei craniene, rnai ales consecutive

fracturilor, se va evita ap[sarea acestor zone, pentru a nu leziona substanla nervoasE.
Fercufia - se executi direct, simetric Ai comparativ, urm5rind sensibilitatea,
reacfia anirnalului la percufie gi eventualele modificiri ale scxrului normal.
Trepana(ia gi puncfia craniului - se utilizeazArar, cu scop de diagnostic sau
terapeutic.
Radiografierea - apreciazd grosimea, integritatea. fonna gi conturul oaselor
craniene.

b) Examinarea coloanei vertebnale

Inspec(ia - sc executii de Ia distanle gi din apropiere, privind animalul din
fa!i, din lateral (stdnga gi clreapta) qi dinapoia animalului. Se unnireqte forma, pozilia
gi direclia coloanei vertebrale faii de linia sagitali a animalului gi in raport cu solul,
flexibilitatea coloanei vertebrale in mers" raporturtle coloanei vertebrale cu capul.
Palpafia - se realizeazi monomanual din pozilie latCrald fa[6 de animal,
incepind de la nivelul arl.iculaliei occipito-atloidiene gi se c,ontinu6 din aproape in
aproape pene b niveluJ segrnentului coccigien. Se urmdreqte temperatura,
sensibilitatea animalului Ia apisare, mobilitatea gi flexibilitatea coloanei vertebrale.
Percufia - se aplic[ direcf urmdrind sensibilitatea (percufie palpatorie).

23 .2. EX AMTNAREA LICHIDULUI CEFALOtu\HIDIAN (LCR.)

Lichidul ceihlorahidian se obline prin pr"rnc{ie rahidian6 (rahicentezi), care se

face la nivel occipito-atloidien, lornbar sau sacro-coccigian gi se examineazi prin
metode tlzice, hiochimice qi microscopice.
a. Examenul {tzic: urmdregte cantitatea, presiunea la scurgere, nlirosul,
tensiunea superficiald, culoarea, densitatea, punctul crioscopic qi vAscozilatea.
b. Examenul chimic:
-reacfia L.C.R.-ului (pH-ul) - se determinl cu h0rtie indicatoare de pH;
-se mai determind: rezer\ta alcalinE, albuminorahia- glicorahia, giobulino-
rahia. precum gi cantitatea de electroli[i;
c. Examenul microscopic:
-citorahia * intr-o pipeffi Potain pentru globule albe se aspirl LCR. pf;na la
diviziunea I 5i se dilueazi cu solutie de violet de metil sau cristal violet; se
omogenizeaztr qi se procedeazi exact ca la numflrdtoare elementelor figurate albe ale
sdngelui;
-pentru identificarea elementelor celulare din LCR se efectueaz[ un frotiu din
sedirnent, care se coloreazi (dup[ tehnicile utilieate la sdnge) gi se analizeaz6 aspectul
gi natura celulelor.

23.3. EXAMINAREA RADIOLOGICA,'TC, RMN (ENCEFAL $I MAIIUVA) $l

ELECTROGRAFIILE

Examinarea radiografici a encefalului qi mEduvei spinlrii. Se face odatl cu

exanrinarea ftzicda craniului gi coloanei vertebrale, realizdnd o examinare pe gol gicu
262 EXAMINAREA SISTEMULUI NERVOS

substante de contrast (rnielografiere). Se apreciazA: forma, dimensiunea qi integritatea

bazei osoase, integritatea substan{ei nervoase.
Tomogralia conoputerizati gi rezonan{a magnetici nucleari -' permit
eviden{ierea hernoragiilor cerebrale, compresiunilor gi intreniperilor substan{ei
nervoase etc.
Electrografiilepresupun inregistrarea grafic5 a biocuren{ilor eleckici de la
-
nivelul substanfei nervoase. Se realizeazi. prin aplicarea electrozilor la niveluri diferite
ale substan{ei nervoase, purtin<l numeie r1e EEG (eleclroencefalografiere) cdnd
electnozii sunt plasafi pe cutia craniand gi ECoG (eiectrocorticografierea) cflnd
electrozii sunt plasali p€ scoa4a cerebralS.

23 . 4. EXAMINAREA FI.INCTTONALA A S ISTEMUI,UI NER V OS

23.4.1. Comportamentul
Se va aprecia: faciesul, atitudinea capului gi corpului, reacfia animalului fa!6
de excitanli obignuili (fr.rraje, ap[, chem[ri, comenzi)" promptitudinea, intensitatea gi
finalizarea reac{iei. Se va unndri orientarea animalului in timp gi spa}iu (spre hrand,
ap6, iegire, drum), recunoa$terea stdpinului etc.

23.4.2" Motilitatea
Ivlotilitatea se apreciazl prin veriftcarea tonusului muscu lar, contractibiliti{ii
ueuromusculare gi coordonflrii miqcirilor.
a) Tontt^tul rnusculor
Inspee{ia - din apropiere, urrnflreqte conturul, forma qi pozilia mugchilor sub
piele, rispunsul mugchilor la flexarea sau extensia zonelor examinate.
Falgmfia - urmiregte aprecierea consistentei mugchilor, stabilindu-se dacd
tonusul muscular este normoton sau modificat (exagerat - hiperton, redus - hipoton,
absent - aton).
b) Contrac ti b ilitatea neuramuscul ard
Inspec{ia - urm6regte spontaneitatea contracfiei, intensitatea gi durata contrac-
fiei museulare. Contractibilitatea muscularf, poate fi nornalS (normokinezie) sau
modificatd (diskinezie). Diskineziile se exprimd prin: hiperkinezie, hipokinezie gi
akinezie.
c) C oordonarela miEcdrilor
Aninralul va fi examinat in repaus gi in mers, urmirind siguranfa migc6rilor qi
echilibrului, amplitudinea gi direclia misclrilor, tonusului mnscular, pozilia capului gi
gdtului. Se va aprecia daci miqcarea este nonnalE sau nrodificata, iar cdncl apar
modificdri se stabilegte dacd ele se manifestE numai in deplasare (ataxie), numai in
statiune (astazie), sau at8t in repaus c6t qi in deplasare. Dup[ tabloul clinic se va stabili
dacE modiflcarea este de naturtr cerebnald, cerebeloasI, labirintic[, bulbar6 sau
medular6.

Excitatrilita.tea neuro-rnusculari (reflectivitatea)

23 .4.3.
Se vor examina: -reflexele superficiale (cutanate, mucoase, pupilare);
-reflexele profirnde (tendinoase, musculare, periostale).
EXAMINAREA SISTEMUI,U I NER.VOS 263

a) Reflexe I e sup erfic ial e

-cutanate qi mucoase - se verificI prin infep[ri u$oare cu acul, ciupiri sau
rularea pielii iudegetele, atingerea mucoaselor, apisarea sau iritarea acestora;
-pupilar - se verifici cu excitanfi luminogi aplicafi pentru fiecare ochi tn
parte; se va urmiri daci la intuneric pupila se miregte (midriaze), iar la lumini se
micgoreazi (rniozdi; se mai apreciazl spontaneitatea reac{iei pupilare, intensitarea
reactiei in raport cu puterea luminoasi a sursei, simetria reacfiei.
b) Reflexele profimde
-tendinoase, musculare, periostale - se apreciazi folosind stimuli mecanici qi
elecirici, urmlrindu-se intensitatea, durata gi promptitudinea reacfiei.

reflexe cutanate
Reflexul I\tlodr-rl de reali'tare al Locui de aplicare a Rispunsul ob{inut
reflexului excitatiei
Greablnului Perculie indirecti Pielea din regiunea Contracfia
(la cai) inleparea uqoari, greabinului mugehiului pielos
atinqere
Dorsal Cutarea pielii Regiunea Lard,ozare
(la bovine) sreabenului
Abdominal Atingere digitali sau Pielea toracelui gi Contrac{ia
(ia cal) intepare abdomenului muschiului pielos
De Sclrpinarea Regiunea lombard, Pedalarea
sclrpinare animalului aflat in regiunea ventrald a membrelor
(la canide Ei decubit lateral gdtului posterioare
bovine)
Gluteal - la Atingerea digital5 a Pielea fesierl Contrac{ia
toate speciile pielii mugchilor glutei
Cvadricepsul Atingerea digitalE a Fafa dorsali acozii Contracfia
femural pielii cvadricepsului
Plantar Inleparea uqoard Interdigital Ia Flexarea degetelor
(Babinski) membrele gi jaretului
posterioare
Codal- la Atingere Fafa venftali a cozii Str6ngerea cozii pe
toate speciile perineu
Perineai Atingere Pielea perinealE Idem
Anal Introducerea Anus Contracfia
degetului, sfincterului
termometrului
Scrotal Atingere, inlepare Srrprafa{a scrotului Retraclia scrotului
(la masculi) agenttermic
Mamar Atingere, agent Fafa posterioarl a Cifoz6 lornbard qi
(la vaci) termic mamelei, fap interni flexarea toenului
a coapsei posterior
264 EXA},IINAREA SISTEMULUI NERVOS

reflexe la nivelul mucoaselor

I)enunrirea Modul de Locul de aplicare al Rezultatul oblinut
reflexului realizare excitatiei
Palpebral Atingere ugoard Pleoap6, comee, cili inchiderea pleoapelor
sau comean si sclerotic6
Str6nut Iritare usoari Mucoass nazalil Strlnut
Palatin Atingere, ap[sare Palat, bare, frdul Deschiderea gurii
limbii
De Atingere ugoar[ tsaza limbii Aparilia deglutiliei
deglutitie
De Atingere ugoard Fa{a intern[ a N{asticafie
masticalie buccelor
De Atingere Mucoasa faringiand Vomitare
vomitare
f)e tuse Apdsare externd Faringe, laringe sau Apari!ia tusei
trahee

le reflexe
Denumirea Modul de Locul de aplicare a R[spunsul oblinut
reflexului prGvocare excitatiei
Rotulien, Percu!ie Ligaurentul tibio- Extensie bruscl a
patelar directl rotulien median, rotu16 jaretului pi gambei,
(Westphal) sau mugchii situali contracfia
supra-rotulien cvadricepsului
Tricepsului Percu[ia mem- Inserlia distal[ a Contrac[ia tricepsul ui
brahial brului anterior trioepsului. deasupra pi extensia membrului
in serniflexie olecranului
Achilien Perculie Coarda jaretului. Extensia membrului
deasupra calcaneului
Supratarsien Percu!ie Fa{a anterioar[ a Extensia membrului
gambei, deasupra
talsului
Supra- Perculie 'I'endoanele de la fafa Extensia articulaliei
carpien anterioard a articulafiei carpului
carpiene
Metatarsien Percufie Faia anterioari a Extensia extrern ititii
metatarsuiui, in membrului percutat
apropierea iaretului
EXAMiNAREA SISTEMULUI NERVOS 265

23.4.4. Sensibilitatea
Planul de examinare al sensibiliti{ii cuprinde:
-sensibilitatea superficial[ (muco-cutanafi) sau protopatic[ - termic[, tactilh gi
dureroas6;
-sensibilitatea senzoriald sau telereceptivl -- vizualh, auditiv6, olfactivd,
gustativi;
-sensibilitatea profundii sau proprioceptivl (mio-artro-kineticd);
-seqsib ilitatea viscerali sau interoceptivd.
a) Sensibilitatea superfi cialh - protopaticd
' Sensibilitatea tactild. Examinatorul se plaseazi in pozilie lateral[ fa{6 de
animal, perpendicular pe linia sagitala, trecdnd cu r,6rful degetelor pe deasupra pielii qi
pdruiui, atingdnd doar firele de p[r. Se unnireqte reaclia pielii (contraclia rnuqchiului
pielos) pe toati suprafala corporal[. Examinarea se va face intotdeauna sirnetric qi
comparativ.
Sensibilitatea termicd. Se examineazi- prin aplicarea.rinor stintuli adecvati
pentru receptorii tactili. Astfel se vor apropia de pielea animalului buc[fi de ghea!6,
obiecte calde, unndrindu-se reaclia pielii.
Sen.sibiliratea clureroasd. Se apreiiaz6 prin ciupirea pielii eu ajutorul unor
pense hemostatice sau prin infepare cu un ac. Sensibilitatea enpitei se va aprecia cu
cleqtele de incercat copita.
Rdspunsul animalului care prezint[ sensibilitate normal[ se va traduce prin
conffacfii ale muqchiului pielos. gemete, reacfii de ap[rare sau atac.
b) Sensibilitatea senzoriald - telereceptivd
Se examineazd in doud etape: un examen fizic al receptr:rului (o<;hi, ureche,
linobS, nas) gi un examen functional (vdz,auz, gust, miros). Pentru fiecare receptor se
vor folosi stimuli specifici.
Vdzul. Prin inspec{ie de la distanf6 gi din apropiere se urmdregte
comportamentul gi motilitatea animalului, orientarea lui dupi sursele de lumin6,
mobilitatea capului gi gdtului. Se examineazi, simetric gi comparativ, integritatea
receptorilor optici, capacitatea vizuald (prin executarea de gesturi u$oare de
ameninfare in dreptul fiecirui ochi). Dacd v[zul este prezent, animalul va inchide
reflex pleoapele gi va feri capul.
Auzul. Se examine^r\ frzic conductul auditiv extern gi func{ional capacitatea
recept'onirii tbnice a animalului. Se va urmEri reaclia animalului la diferite zgomote.
Pentru verificarea auzului se va proceda la astuparea succesivl a conductorilor auditivi
externi cu tarnpoane de vat5 sau ceari, dupd care se produce zgomotul.
Mirosul. Se face prin examinarea lizici intemi a nasului gi urmlrirea reaofiei
animaiului la agenfi volatili. Pentru aceasta se vor oferi animalului furaje sau substan{e
care conlin diferite eteruri volatile.
Gustul. Se apreciaz[ urmdrind reac(ia animalului fala de furajele de calitate
sau cu diferite gusturi particulare (amar, sdrat, acru, de mucegai, etc.).
c) Sensibilitatea profundd - proprioceptivd (mio-artro-kineticEL sau musculo-
tendino-periostald)
La inspecfie se urmiresc pozifiile qi atitudinile spontane ate animaiului,
intensitatea gi promptitudinea redresirii unor pozilii anormale impuse (incruci-garea
266 EXAMINAREA SISTEMULUI NERVOS

membrelcr anterioare, abduc[ia exagerat[ a unui membru sau pozilii exagerate ale
capului 9i gAtului). in condi$i normale animalele reaclioneazE spontan gi cu
promptitudine la probele impuse, reclresdnd pozilia anormali.
d) Sensib ilitatea viscera li - int e r oceptiv r.i
in condilii normale viscerele nu prezintd, la apisare, sensibitiute directi sau
iradiati, ins6 in condilii patologice, sensibilitatea viscerali apare, fie la nirrelul
organului afectat sau este transmisI reflex pe anurnite regiuni corpc,rale, numite
m{tLlmere. Reflectarea durerii la nivelulpieliise verific6 prin ciupirea sau plierea pielii
zonei respective, pe care sensibilitatea visceral[ se va exprima prin hiperestezie,
h ipersuda{ie, horip i lafie, tremurlturi musculare.

23. 5. EXAMJNAREA FUNCTIONALA A SISTEMULUI NEUROVtsGETATIV

Plan ul examindrii si stremului neurovegetativ cuprinde:

-aprecierea tabloului clinic,
- testarea farrnacod i namici,
-aprecierea refl exeloi' neurovegetative.
23.5.I. Aprecicrea tabloului clinic
Se va urrnlri efectul acfiunii simpaticului gi parasimpaticului asupra diferiteior
organe, atunci c6nd aceste segmente sunt excitate separat.

printr-o acliune comuni a celor dou[ laturi ale sistemului neurovegetativ. Tulburdrile
neurovegetative se ilume$c dislonii neurovegelative.

23 .5 .2. Testarea farmacodinamici

Presupuno adrninistrarea uror rnedic.amenle stirnulatoare (simpaticomimetice,
parasimpaticomirnetice) sau inhibitoare (simpaticolitice, parasimpaticolitice) ale siste-
mului neurovegetativ, prin procedeul de tatonare sau prin testul terapeutic.
Prin tatonare se vor. administra simpaticomimetice sau parasimpatico-
mimetice, apreciindu-se doza miniind la care animalul va rlspundc printr-o
sirnptomatoiogie corespunz[toare, iar ln continuare se urm[reqte rezisten{a sistemulrri
neurovegetativ la acliunea liticelor. Se l,a acorda atenfie mdritd posibilitllii apari{iei
efectului Danielopolu (reacfie inversd a crrganismului) fie la doze foarte mici, fie la
doze foarte mari.
Prin testul terapeutic se incearcl anihilarea stlrilor de hipotonie vagall prin
excitarea componentei vegetative predominante sau prin inhibitia activitdlii
componentei vegetative nedominante.

23 .5.3. Aprecierea reflexelor neurovegetative

La anirnaie se pot aprecia urmdtoarele reflexe: reflexul oculo-cardiac
(Dagnini-Aschner), reflexui oto-cardiac (Roger), reflexul labio-cardiac ($arabrin).
Animalele trebuie sd fie odihnite sunt lSsate in libertate pentru a se obi;nui
"si
cu rnediul ambiant. Se face ascultatia cordului, apreciind frecven{a qi ritmul cardiac.
Apoi se aplicd excitantul care constI in compresarea globilor oculari cu pulpa
 mrffi mBAg[$:rHrd[JLuINEev6B wil,
de.g"@J'FiloL ap*lo a i-allmgffi ta Snsa ur,,whii. $&u ,pe,huza srperloe,r4i. dgr1@, oqe ,sp
ventffiE"& dtnr nou actlvlhtog pordulttfl.
D=rry.E @i ,,e-xc#ardfillui, frre'r ga 4ardrh@, sq @,eQ€.glEf-E le &Bdg.!e!ele
simpaticotone gi se va diminua Ia celo parasimpaticotone. Se eonsidbrfi normal[
nno:dificar€e.&.ecva{ei eaxdiarereu gsme hk qea.&ei&ie .(sut roa.u, pocro valqarea
inilialn) gi ca o .expresie a distoniei neuroveget*tiv.e modific$rile mai mari de 6
eor.ba$i*/tnin'ut

'tr
 24. EXAMINAREA GLANiDELOR ENDOCRINE

Examinarea glandelor endocrine se realizeazi prin:

a) examinare directi (fizici):
-inspec{ie - tiroida, testicolul;
-palpafie tiroida, testicolul, ovarele (eventual timusul, pancreasul,
suprarenalele);
-radiografie - timus, hiPofizd;
-scintigrafi e - tiroida;
-laparatomie - ovarele. pancreasul, suprarenaiele;
-TC, RMN -hipofiz5, ePtfizi,, timus.
b) examinarea funcfionali:
-iercetarea simptoamelor generale - musculare, nervoase, oculare, urinare,
digestive, cutanate, sexuale, de creqtere;
-cercetarea sindroamelor glandulare :

-unilaterale hipot-izare, tiroidiene, epifizare, timice, paratiroidiene,

pan creatice, suprareneliene, ovariene, testiculare;

obezitate4 stress-ul, modificiri cutanate;

-cercetarea metabolismului :

-bazal (celular);
-particular - protidic, lipidic, glucidic, hidric, mineral;
-dozarea hormonilor din sdnge - ovarieni, suprarenalieni;
-reaciia tisularE.

A. Hipofiza - se examineazf direct prin examen radiografic, TC qi RMN.al

craniului, apreciindu-se aspectul geii turcepti, volumul, forma qi structura acesteia.
Aprecierea tabloului clinic impune observarea comportamentului, conformatiei, st6rii
de intre;inere, parului gi pielii, ipetitului, funcliei sexuale, examinarea sdngelui, urinei.
 EXAMINAREA GLANDELOR ENDOCRINE 269

B. Epifiza - se examineazd prin TC qi RMN, iar clinic se unndregte starea de

intrefinere, dezvoltarea gonadelor qi apetitul sexual.

C. Timusul - frzic se examineazE prin palpafie (la pnslri) de-a lungul traheei,
radiografic, prin TC gi RMN (la tineretul mamiferelor), unndrind volumul gi structura
glandei.

D. firoida - prin inspecfia zonei paralaringiene sc apreciazE volumul gi

conturul glandei. La palpalie se urmdregte temperatura, consistenfa $i sensibilitatea
tiroidei. Complementar se poate recurge la radiografiere gi scintigrafierc.
Tabloul clinic urmireqte aspectul globilor oculari, conformaiiei gdtului,
apetitul gi dinamica intestinald, frecven{a 5i ritmul cardiac, func{ia sisternutrui neuro-
vegetativ gi comportamentul.
Ceroetarea echilibrului umoral se face prin deternrinarea
qi iorlemiei. tactivitllii metabolice
.

E. Paratiroida - se examineaz[ prin radiografierea soheletului qi examinarea

excitabilitalii neuromusculare. Se mai determinl calcemia, fosf-atemia, fosfaturia,
fosfatazemia.

F. Suprarenalele - se pot examina fizic prin ecografiere qi laparatomie.

Aprecierea tabloului cLinic constl in examinarea musculaturii, stlrii de
intrelinere gi a sAngelui.
Cercetarea echilibrului umoral se face prin dozarea clorului, sodiului,
potasiului, glucozei, acidului piruvic etc. Se poate recurge la dozarea, din urinr gi
sdnge, a I 1 -oxicorticosteroizilor, I 7-cetosteroizilor.
Reac{ia tisulard se apreciazi in urma administririi de horrnoni:
-testul Thorn - se adminis&eazd ACTH, iar drlp5 4-7 ore se urm5reqte valoarea
eozinofilemiei, limfbcitemiei qi glicerniei;
-testul Recant - se administreazi adrenalin6 gi se urmdresc aceeagi parametri:
-testul Milcu - se administreazd insulin[ qi se urmlregte glicemia.

G. Pancreasul endocrin - se examineari prin ecografiere gi laparatomie.

Activitatea componentei endocrine se determinl prin studiul tabloului clinic -
se apreciaz6 apetitul (pentru furaje gi ap[), se examineaz[ aspectul comeei yi urina.
Echilibrul umoral se apreciazd prin detenninarea glicemiei, glicozuriei,
cetonemiei, rezervei alcaline gi testnl toleran[ei la glucide.

H. Ovarul endocrin - se examineazil ftzic prin ecografiere, iaparatomie gi

palpafie transrectalil. Funcfional se urmdrepte prezenfa cdldurilor, dorinfa de
impreunare, dozareahormonilor din sdnge gi urinl.

J. Testiculul endocrin - se examineazd fizic prin inspecfie gi palpalie, iar

funcfional prin aprecierea dorin{ei de impreuilare, calitatea spermei-gi- dozarea
hormonilor.
 25. EXAMINARE,A PARTICULARA A UNOR SPECII DE AhIIMALE

25. I. EXAMINAREA ALBINELOR

Planul examin6rii familiilor de albine ';uprinde:
-Examinarea florei melifere gi a sursei de apa - care trebuie sE fie cdt mai
aproape de stupin[. Se evitd zonele in care s-au lEcut stropiri impotriva dlundtorilor.
-Zborul albinelor - urm5.rind vioiciunea, numlrul de albine in zbor, dirccfia lor.
-Examinarea zonei din jurul stupului - apreciindu-se prez.enp albinelor cdzule
pe sol, cu rnigclri lenege sau moarte, depistarea furtigagului.
-Examinarea urdinigului - se apreciazi activitatea gi numirul albinelor pe
platforma urdini gului.
-Examinarea stupului de albine - se face in prezenta apicultorului, pe timp
cllduros gi ftr6 vint, folosind echipament de protec{ie. Se urmiregte abundenfa
albinelor pe fagure, dezvoharea ;i integritatea familiei (prezenla mltcii), cantitatea $i
caiitatea rezervelor de hran6, integritatea $i starea de infiefinere a fagurilor, curfrfenia
fagurilor. Se mai urmdregte compactitalea gi uniforrnitatea fagurelui ?n celule cdpScite,
numlrul de ou[ din fiecare celul6, pozilia larvelor, aspectul, conformatia qi culoarea.
-Examinarea individuald a albinelor - urmirind culoarea gi luciul suprafe{ei
corporale, tonusul abdorninal, integritatea corporalE. Se fac examene microscopice gi
bacteriologice.

25.2. EXAMINAREA PE$TII,OR

Planu! examin[rii pegtilor cuprinde:
-Aneheta cllnic5, urmlrind fi5a ihtiologici care cuprinde:
-date geotopografice - amplasarea mediului acvatic, suprafafa, addncimea,
impre.j urimile, vegetalia etc. ;
-date hidrotefurice sursa de alimentare cu ape, calitatea apei.
posibilitatea de schimbare a apei;
-locul, data apariliei bolii 9i evolulia bolii,
EXAMINAREA PARTICULARA A UNOR SPECI DE ANIMALE 271

-Examinarea fizicd, a pegtilor:

-date despre efectivul bolnav;
-examinarea individuald a pegtilor, sEnltogi, bolnavi gi morfi aspectul
-
exterior, solzii, branhiiie,lnotltoarele, tonusul muscular, aspectul o"hitor,
miScErile gurii gi operculelor etc.;
-examinlri speciale - bacteriologice, virusologice, rnicologice, hematc-
logice, histologice etc.
-Expminarea apei $i furaielor - frzic, biochimic ai uiicroscopic, pe probe
trimise la laboratoarele de specialitate.

25.3, EXAMINAREA VIERMILOR DE MATASE

Planul de examinare urmdregte:
-Examinarea inc6perilor - temperatura. umiditatea, aerisirea, cur6{enia,
iluminarea.
-Examinarea frunzarului - folosit ca lrrand gi aqternut.
-Examinarea viermilor, crisalidelor, gogogilor gi fluturilor
mobilitatea, consistentq mirosul pi densitatea acestora pe pat.
- folrrru, aspectul,
 B. EXAMENE DE LABORATOR

Exarnenul clinic al unui animal este eompletat, de cele mai multe ori, de
rezultatele examindritor de laborator, in vederea stabilirii diagnosticului etiologic.
[:6rE a acorda o importanii exagerati determinlrilor de laborator gi fhrd a
rninimaliza importan[a examinirii clinice a unui animal, trebuie acceptata ideeea cd
existi o muititudine de cazuri cind diagnosticul cert (individual sau de grup) nu se
poate stabili decdt prin coroborarea datelor clinice cu cele de laborator, dup6 cunr
afirmd 5i wells (1962), citat de Ghergariu (2000): ,,medicul care pune diagnosticul
ttttnrui prin laborator este probabil neexperimentat; cel care susline. cd nu are nevoie
de laborator este rdu informat; in ambele cazuri pacienlul este fn pericol" .
Principalele probe biologice ce se pot examina in cadrul laboratorului clinic
sunt reprezentate infigura 5.
LCR.

Tnarpirelic
Corthurru,minru ruc 815tric
Sccrctic lacrimall

Mrtcrir fccrh

Sccrclii ve3imlc
9i utcrinc

Urina
Jct

Srlivl
Metcrrrl vorner
/conliftut Brslric

Lrnrfl pnpu;ielc

Singc
Uch!& & puncjic db: .ceviorce rbdcrniorll
.c.vitr&tt torciel
' .racul pcricrrdic
-rrricub[i
-colcclii aut$rtc ,i lubcrrtrnrrc
.colcclii glmduluc

fr& i. Probe biologice ce se pot examina biochimic

 26. EXAMINAREA

Funcfionarea
-normarE
a componentelor prestomacare depi,de de buna
des{Egurare a rumegirii, eructa{iei, motilitilii compartimentelor gastrice gi cle o
compozilie normal6 a secrefiei salivare gi confinutului ruminal.
Compartimentele prestomacale alcituiesc un ecosistenr deschis in care micro-
simbionfii gdsesc condilii optime de dezvoltare in vederea desfbgurdrii proceselor
de
liza qi sintezl a unor substanle organice.
Ecosistemul rurnino-reticular este populat de bacterii, protozoare (infuzori)
qi
ciuperci anaerobe.
' Bacteriiie apa(in unui numi.r de aproximativ 900 specii dinhe care
predominante. sunt: Bacteroides, E.coli, ,Aerobacter. Bacillus,
cory,nebacterium,
Lactobacillus, Streptococcus, Clostridium, Ruminococcus.
ln functie de momentul in care intervin asupra substrafului alimentar aceste
bacterii se impart ?n:
-bacterii prim?l? - care degradeazi furajele in constituienqi primari:
-bacterii celulozolotice (celuloza = polizaharidui furajelor) care
produc AGV = -
wizi graqi volatili (acidul butiric, propionic etc), acid iuccinic. acid
formic, acid acetic etc.;
-bacterii amiloritice - care produc acid lactic, acid propionic,
acid
acetic, acid succinic, acid formic etc.;
-bacterii qcguldarc - care degradeazil substan{ele rezultate
din activitatea
bacteriilor primare:
-bacterii proteolitice;
-bacterii Iipolitice;
-bacterii glicolitice;
-bacterii metanogene;
-bacterii utilizatoare de succina! piruvat, lactat,oxalacetat
etc.
274 EXAMINAR.EA CONTINUTULUI RUMTNAL

Pe lingd degradarea substratului organic, bacteriile participl gi la sinteza unor

substanle care nu se gisesc in furaje (proteine microbiene, acizi gragi nesatura{i,
complexul vitaminelor B, vitamina K etc.).
prslgzseIglg sunt reprezentate de circa 160 specii diferite dintre care
predornind speciile ciliate. Acestea au rol similar cu al bacteriilor (activitate
anriloliticd, ceiulozolitic[, proteolitici, lipolitici) la care se adaugl:
-ingerarea unui numf,r nrare de bacterii, realizflnd astfel un control asupra
numdrului de bacterii, dar in acelagi timp producind gi proteine proprii cu valoare
biologicl superioard celei bacteriene;
-devine proteini infuzorialh penfru rumegitoare (peste 91% din proteina
infuzoriali este absorbiti in tubul digestiv al n-rmeghtoarelor).
qrgpcrsrlc-aqagrsbe
I)e;i reprezint[ aproximativ 8 % din biomasa ruminali, inc6 nu s-a clarificat
rolul acestora in digestie. Se presupune ci participd la desftqurarea proceselor
glicolitice 9i proteolitice.

Conlinutul ruminal se poate recolta prin sondaj buco-esofago-ruminal, punctie

ruminald (rurninocentezi) gi ruminotomie. Se exarnineazi prin metode fizice, biochi-
mice gi rnicroscopice.

Examinareafizicd
-culoarea - variazi de la galben-verzui la brun, fiind influen{ati de calitatea
furajului ingerat, durata stagnf,rii lui in rumen;
-mirosul - normal este aromat, fiind influenlat de compozifia gi durata stagn[rii
furajului in rumen;
-componenla - se apreciazi dupi sedimentare, observ0nd trei straturi - spumos
la suprafa{6, suspensie rard cu particule grosiere de furaje Ia mijloc ai un sediment
bogat in furaje bine triturate;
-consistenla -- apoas5, poate deveni filant6 atunci c6nd con[ine multd saliv[;
-viteza de sedimenlare ;i flotalia - se apreciazi, timp de 30 minute (la intervale
de 3, 10, 20, 30 minute) urmirind suspensia, tendinla la clarificare, spumozitatea si
depozitul;
-vdscozitated .-.se apreciazd, cu vdscozimetrul Ostwald, la 39oC, urmirind
timpui de scurgere al confinutului ruminal comparativ cu cel al apei distilate.

Examinarea biochimici
Examinarea biochimicd presupune urrndrirea activititii microsimbiontilor
rurninali gi se refertr la:
-Ceter-ninarea pH-u lui ;
-puterea de fermenta[ie a glucozei/indicele gazogenie;
-puterea de reducere a nitrililor;
-determinarea digestibilit[1ii celulozei;
-aprecierea densitelii gi viabilitnlii protozoarelor (infuzorilor).
 EXAMIN AREA CON.TINUTULU t RUMINAL 275

a-Reaclia conlinutulut ruminal (pH-ul) - se determinl cu hArtia indicatoare de

pH, prin tibare sau cu pH-metrul cu electrozi; normal oscileazl intre 6,0-7,2. in funcfie
de natura furajului, motilitatea ruminali, timpul de stagnare al furajului in rumen,
profi lul populafiilor de microsimbionii.
Valori crescute (pFI alcalin) apar in: indigestii alcaline (7,5-8,0), indigestii
putride (7,5-8,5), indigestii biochimice sl.nple (pH neutru sau u$or alcalin). Valori
scdzute (pH acid) in indigestii acide (3,5-5,0).
b.Proha reducerii nitrililor (reaclia Hoflund) apreciazi activitatea
simbion{lor cu roi predominant in degradarea compuqilor azotafi.
Maleriale necesore: reaotivul A (2 g acid sulfanilic in 200 rnl acid acetic 309/o);
reactivul B (0,6 g alfa-naftil-amin5, 60 ml acid acetic glacial, 140 ml apa bidistilatd);
scrlu{ie 0,025-0,lYonitrit de potasiu sau sodiu; termostat la 39oc; capsule de pc(elan,
pipete, eprubete, pAlnii; confinut ruminal filtrat prin tifon.
Tehnica de lucru: intrei eprubete, numerotate 1,2.3, se pun cdte i0 ml tiltrat
de con{inut rurninal, dupl care se adaug5: in eprubeta I * 0,2 iiil solutie de nitrit de
potasiu; in eprubeta 2 -- 0,5 ml solufie nitrit de potasiu; in eprobeta 3 * 0,7 ml solufie
nitrit de potasiu. Cele trei eprubete se introduc la termostat. Duph cinei minute se iau
din fiecare eprubetd l-2 picdturi care se purr in trei capsule cie po4elan. in fiecare
capsull se adaugi cAte dou[ picdturi din reactivii Hoflund A gi B. Prezenla nitrililor se
cvidenliazd prin aparifia culorii rogii. Tatonarea se repetl din cirrci in cinci minute,
pAnI Ia disparilia culorii rogii. in condilii normale, nitrifii sunt redugi in prima epruberl
dupn 5-10 minute, in eprubeta 2 rJupit20 minute, iar ?n a treia dupi 30 minute.
Accelerarea reac{iei presupune indigestii spumoase sau indigestii putride, pe
cAnd incetinirea reacfiei presupune dismicrobism ruminal prin reducerea speciilor
azotolitice.
c. Proba digestiei celulozei - apreciaziactivitatea simbionlilor celuiozolitici.
' Mttteriale necesare'. solulie l6Yo ghteozl, fibre de celulozi qi din material
sintetic (martor); termostat Ia 39oc, eprubete, pipete; ccrntinut ruminal proasprt.
Tehnica de lucru: in 3-4 epnrbete se suspendE cdte un fir de celulozi qi cAte un
fir din material sintetic, peste care se adaugi un amestee de conlinut ruminal qi glucozi
in raport de 9: I . Se introduc eprubetele la termostat qi se control eaz.d la 24, 48 gi 54 ore
dacd firul de ceiulozi a fost distrus.
in mod norma! digestia celulozet are loc intre 48--54 ore. Prelungirea timpului
de digestie apare in dismicrobisnn ruminal prin reducerea numlrului iau actiiiita$i
speciilor celulozolitice.
d. Froba fermenta[iei glucazei - se determind cu ajutorul zaharometnriui de
fennentalie.
Mqteriale necesore: con{inut ruminal proasp[t; solu]ie glucozd 160 ,
zaharometru; termostaf, pipete, cristalizor, suport de carton.
Tehnica de lucru: se umplu doui zaharometre (eprubete gradate tip Nevodov)
cu un amestec de suc ruminal gi glucozi iu raport de 4 Ia l, astfel incAt tuburile s6 fie
pline in totalitate. intr-un cristalizor se pune suc ruminal intr-un strat de I cm grosime,
!r care se ageazd cu gura in jos cele doui tuburi, cu grij6 si nu pltrundd aer in ele. Se
{txeazir- in pozilie verticall cu ajutorul unui grilaj de carton, princare se trec cele dou[
tuburi- Se introduc la termostat la 39"C, unde se lasd 6 ore, sau la tenlperatura camerei
276 EXAMINAREA CONTTNUTULT] I RUMINAL

timp de 9 ore. dupi care se citegte nivelul de golire altuburilor. Normal se obgine l-2
ml Coz/or6.
Valori crescute apar in indigestii acide gi indigestii gazoase, iar valori sc6zute
apar iri indigestii alcaline, indigestii putride, indigestii biochirnice simple (toate
presupun distmgerea simbionfilor gazogeni).

Ex*minarea microscopic6
a. Aprecierea calitativd a infuzorilor ruminali - este o metodf, foane buni
pentru aprecierea obiectivi a confinutului ruminal.
Materiale necesare: confinut ruminal proasplt; terrnostat ia 39oC; lame 9i
larnele de sticld; microscop, pipete'
Tehnica de lucru'. pe o lami de sticld incilzitd la 39oC se pune o pic[turf, de
conlinut ruminal proaspfl peste care se pune o lameld gi se examineazhla microscop
cu obiactiv 20x-40x.
Dupi mobilitatea gi abundenla infuzorilor, se apreciazi calitatea con{inutului
rurninal, incadrdndu-l in una din urmitoarele categorii:
-infuzori numerogi, cu migclri rapide = foarte bine;
-infuzori nurneroqi, printre care se gdsesc qi infuzori cu migciri lente gi morli
= bine;
-infuzori, in par{i egale,mobili qi imobili (mo(i) : satisfrcitor;
-infuzori mobili foarte pu.tini, majoritatea mor{i : conlinut ruminal depreciat;
-infuzori inrobili in totalitate: confinut ruminal comprornis.
b. Aprecierea cantitativd a infuzorilor ruminali
Materiale necesare: confinut ruminal; formol lah; camere de numdrat Btirker;
Iamele, pipete, pipete Pasteur; rnicroscop.
Tehnica de. luou: se amesteci I rnl suc ruminal cu 4 ml formol l% qi se
onrogenizea'2u.. La rnicroscop se fixeazd camera de numlrat, se pune o lamelI deasupra
Ei se prinde in cdmpul microscopic retcaua de numlrat. Cu o pipet6 Pasteur se depune
pe marginea re{elei una, dou4 picEturi ciin amastecul ob{inut, care prin capilaritate se
finprlgtie pe toat6 suprafafa re{elei. Se lasi cdteta minute pentru sedimentare 5i apoi se
trece la numlrarea infuzorilor aflali pe toat[ suprafafa re{elei. Numlrul de infuzori
oblinut se inmul[egte cu 1562,5 obfin6ndu-se numirul de infuzori/ml con{inut ruminal.
in condilii normale, intr-un ml conlinut ruminal se g[sese 400.000 - 700,000 infrrzori.
Scaderea numarului de infuzori, a mobilitnlii acestorq precum qi a
dimensiunilor individuale apar in: indigestii acide (apare gi un numdr mare de bacterii
Gram +), indigestii alcaline, indigestii biochimice simple, indigestii prin schimbarea
trrusci a rafiilor alimentare, indigestii putride (cdnd se constat6 gi cregterea num6rului
de bacterii coliforme gi Proteus).
Se fac Ai aprecieri morfologice asupra int'uzorilor, respectiv identificarea
speciilor, precum gi aprecieri dimensional e (lig. 6 qi 7).
 EXAMINAREA CONTINUTULUI RUMINAL 277

Fig. 6. Protozoare ruminale

I - Diplodinium caudatum; z - Entodinium minimum; 3 * Entodinium corecrarum;
4 - Butschlia parva 5 - Diplodinium caudatum (Jurubescu); 6 Diplcdiniurn medium;
-
7 - Isotricha prostoma; 8 - ophryoscorex caudatum; 9 Entodinium
- caudatum
278 EXAMINAREA CONTINUTULU I RUMINAL

d,e $, @

ffi
ffi il

tt

16
i;

o
0 .o
lorl

2t

Fig. 7. Protozoare ruminale

I - Butschliaparva;2-Butschlianeglecta;3 -Butschlia lanceolata;5 - Isotricha
prostoma: 6 - Dasytricha ruminantium; 7 - Entodinium bursa; 7 bis - Entodinium
rostratum: I - Entodinium caudatum; 9 - Entodinium minimum; l0 Entodinium
-
derltatum; I I - Entodirrium furca; l2 * Entodinium bicarinatum; l3 Diplodinium
-
bursa; i4 - Diplodinium Magii; l5 - Diprodinium ecaudatum var. ecaudatu.;
I6 - Diplodinium ecaudatum var. caudatum; I6 bis - Diplodinium rosrarum; l7 _
Diplodirriurn ecaudarum var. cattaneoi; r8 - Dipiodinium-Eberlein; 20 Diplodinium
-
denticulatum; 2l Diplodinium anisacanthum; 22 Diplodinium meclium;
-
23 - Ophryoscolex purkynjei: 24 Ophryoscolex inermis
-
 27. EXAMINAREA MATERIILOR FECALE

Digestia finali a substanfelor organice are loc la nivelul intestihului subfire (in
cea mai mare parte) gi la nivelul intestinului gros. in intestinul sublire proteinele sunt
scindate pAn[ la nivel de^aminoaciz|lipidele in acizi gragi qi glicerin5, o parte din
glucidc in monozaharide. In acelagi timp acegti compuqi finali sunt absorbifi la nivelul
mucoasei intestinului sublire. ln intestinul gros are loc degradarea celulozei, resorblia
apei gi formarea materiilor fecale.
Examinarea biochimicl a materiilor fecale urmdregte evidenfierea proteinelor,
sAngelui, pigmenlilor biliari, amidonului gi grisimilor.
.In digestia normalE, in funcfie de specie, in materiile fecale se pot gisi: rare
fibre- musculare (la carnivore), cantiteti rnici de grlsimi, arnidon, ceiulozi (la
ierbivore).

Examinareafizicil
-cantitatea - se urmireqte emisia de fecale la o defecare gi in 24 ore; variazd de
la specie la specie, in funcfie de vdrsta gi regimul alimentar; patologic, cantitatea de
fecale crepte in urma diareei, purgafiei gi scade ca unnare a inanigiei, constipa{iei etc.;
-forma - diferi de la specie la specie, in funcfie de regimul alimentar; in
afeciiuni digcstive, fecalele ipi inodificE forma;
-consistenla - este influenlatl de regimul alimenkr; fecalele devin tari in
constipalii gi moi in diaree;
'cuktarea - depinde de regimul alimentar, de activitatea biliarE a ficatului, de
timpul c6t stagneaz6 in tubul digestiv; s6ngele in fecale poate imprima acestora o
culoare neagr[ = melenl (cdnd provine din hernoragii de la nivelu! esofagului,
stomacului, intestinului subfire) sau rogie (cind provine de la colon, rect); insuficienla
pancreaticd ofer[ fecalelor o culoare galben-cenugie
9i aspect de argill gras[, iar in
obstrucfia coledocului, culoarea cenugiu-albicioas[;
'mirosul - este caracteristic speciei gi este identic cu al gazelor flatulate;
280 EXAIVIINAREA MATERIILOR FECALE

-conryozilia - poate fi foarte diferitS; ?n oompozifia fecalelor se pot distinge

resturi aiimentare nedigerate, corpii strdini, rnucus etc.; rnucusul in fecale poate fi
amestecat in compozi{ia acestora- d0nd aspect de fecale gleroose, sau poate fi depus la
suprafala fbcaleior, dAnd aspect de fecale coafate.

Examinarea biochimic6
a. Determinarea sdngelui tn fecale (rnetoda Adler) - se realizeazd atunci c6nd
singele este in canlitate nrici (hemoragii oculte), neput6nd fi decelat la examinarea
fizic6. Metoda se poate aplica la toate speciile, cu condiqia menfinerii unui regim alb
{1115 carne) la sarnivore timp de minint 3 zile.
Materiale necesare'. solu{ie acid alcor:licd de benzidinS (preparati
extemporaneu din lg benzidinE in l0 ml alcool etilic95oh li I g benzidind in 10 ml
acicl acetic concentrat" in iuburi separate, care se amesteci ulterior); ap[ oxigenatd 3%;
eprubete, pipete.
Tehnica de lucru'. pe c lamf, de sticlE se face un frotiu (amprentd) din proba de
fecale, poste care se pun 2-3 piclturi solu{ie acid-alcool de benzidind gi 2-3 picituri de
apa oxigenati; prezenfa sAngelui in fecale este evidenliat6 prin aparilia unei culori
verde-alh[strui, a clrei intensitate este direct proporfionald cu cantitatea de s6nge din
fecale.
biliari infecale (metoda cu biclorurd de rnercur)
b. Evidenlierea pigruenlilor
Materiale necesare: apd distilati; solu{ie apoasl saturat6 de bicloruri de
mercur; cilindru gradat de 50 ml, eprubete, pipet"e, mojare;
Tehnica de luu'u'. se rnojareazd 3 g fecale in 100 ml apii distilatf,; intr-un
cilindru gradat se iau 15 rnl filtrat, se adaugi 2 ml solu{ie bicloruri de mercur;
rezultatul se citeqte dupd 30 minute --in prezenfa biclorurii de rnercur, stercobilina este
coloratii in clrlmiziu gi hiliverdina/bilirubin[ in verde.
c. Eviden{ierea proteinelor in fecale
in condilii normale prin materiile fecale nu se elimina lanfuri polipeptidice, ci
numai aminoacizi, hl cliverse proportii (cea mai mare cantitate se intdlneqte la p[siri).
Tehnicile de examinare pun in evidenfi prezen{a diverselor polipepdde
(mucus, alburnine, exsudat, puroi, peptcine), dar nu aminoacizii din materiile fecale,
Prezenfa polipeptidelor presupune disfunclii secretorii, in special gastrice pi
pancreato-biliare.
Matericle neceiare: solufie concentratl de amoniac; solulie l/3 acid acetic;
solulie 40%o acid tricloracctic; solufie saturat5 de biclorur6 de mercur; reactiv
fosfo-tungstic Folin-Denis, diluat extemporaneu, in pdrfi egale cu solufia 20% sulfat de
litiu; reactiv Folin-Cisc6lteu; api distilatd, mojare, eprubete, pipete;
Tehnica de lucru: se mojareaze 3 g din proba de feeale in 100 rnl ap6 distilati;
din emulsia rezultatl ss pun cite 15 ml in patru eprubete (numerotate I, II, III, IV),
peste care se adaugi:
-in eprubeta I: o picdtura solulie concentrat6 de amoniac gi 2 ml solu[ie I/3 acid
acetic; aparilia unui preeipitat indie.6 prezenta mucusului;
-in eprubeta ll: 2 ml acid tricloracetic 4AYr; aparilia precipitatului indicl
prezenfa mucinei gi a alburninelor;
EXAMINAREA MATERIILOR FECALE 281

-in eprubetaIII: 2 ml solufie saturatE de biclorur[ de mercur; aparilia

indici prezenla exsudatului gi puroi ului;
precip itatului
-in eprubeta l,/: 2 mi reactiv Folin-Denis sau reactiv Folin{iocilteu; se
produce precipitarea tuturor frac;iilor proteice din fecaie.

Examinarea microscopici
a. Eviden{ierea amidonului: p o lamf, de sticli se face o amprenti de fecale,
peste care se pun c6teva pic[turi solu{ie Liigol; se examineazi la microscop * amidonul
se coloreazi in brun gi apare sub aspectul unor boabe de cafea. Prezenfa amidonului in
materiile fecale indicd o insuficien{d pancreaticd.
b. Evidenlierea grdsimilor (din materiile fecale steatoreice)r pe o lamd de sticl[
se face o amprent6 de fecale peste care se adaugi 1-2 piclturi Sudan III sau acid osmic:
se examineaz6 la microscop - grisimile se coloreazi,in portocaliu cu Sudan III gi in
negru cu acid osmic gi apar in cdmpul microscopic sub forma unor vezicule
refringente. Prezenfamasivl a grisimilor indicd o insuficienfl pancreato-biliar5. ,
 28. EXAMTNAREA sAxcrr,ur

Sdlgele este singurul lesut lichid din organism, substanfa lui fundamentali
fiind reprezentati de plasma sangpinI, iar celulele de cdtre elementele figurate
(hemati i. leucctcite, trombocite).
Plasma este alcituiti din 90a/o ap[ gi l0% substanfd uscatl (substanle organice
azotate, neazotate pi componenli minerali).
Componentele organice sunt reprezentate de:
.proteinele plasmatice: albuminele, o-, F-, y-globulinele, fibrinogenul;
-glgcidele plasmatice: glucoza circulantd qi produgii de catabolism glucidic;
-tipid"t* piasmatice: gliceride, fosfolipide, coiesterol (liber, esterificat), acizi
graqi liberi;
-u1t" organice: corpii cetonici, pigmenlii biliari, enzime, hormoni,
"o*ponente
vitamine etc.
Componentele minerale sunt reprezentate de:
-cationi: Na*, K*, Ca2*, Mg2* etc.
-anioni: Cl-, HCO3-, HPOa'- etc.
-microelemente (F'e, Cv,Ztt,Ni, Co, Fl, Br, I, Se, Mn, Mo etc.).

Recoltarea singelui:
-recoltarea s6ngelui trebuie efectuat[ in spalii curate, linigtite;
-s$ngele se recolteaz6 in recipiente curate, uneori chiar sterile (in cazul
efectuirii examenului bacteriologic);
-primele piclturi de sAnge se indep[rteazl;
-se va recolta cantitatda necesari de singe, corespunzitoare protocolului
urmlrit (cu sau frrl substanfe anticoagulantc);
-sAngele se pistreazi larece,in vase bine inchise qi etichetate;
-animaleie vor fi contenfionate, iar locul de puncfic se va pregiti prin tunderea,
apoi raderea pflrului (dac[ este cazul\, spilarea gi dezinfectarea pielii cu alcool sanitar.
EXAMINAREA SANGELUI 283

a) Recoltarea sdngelui fn cantitdpifoarte mict

Locul de elecfie (buzele, marginile pavilioanelor urechilcr, artera angutrara
ochiului) se pregltegte in prealabil, apoi cu aqe obignuite se punclioneazl. Primele
piclturi dupd punc{ie se tamponeazd cu vatd sau hdrtie de filtru, folosin<iu-se pentru
examinare unnitoarele pic6turi.
b) Recoltarea sdngelui tn cantitdli mari
Se realizeazl folosind ca locuri de elecfie venele superficiale cu calibru mare
(la cabaline.qi bovine - venele jugulare; la animalele de talie mij.locie qi mici - venele
jugulare sau venele safene externe; Ia suine - vena auricular[ externtr, veneiejugulare,
sec{ionarea v6rfului cozii; la iepure - venele auriculare externe; la pdslri -- secfionarea
crestelor gi bdrbilelor, vena brahialE). Recoltarea sAngelui se poate face cu sau ftrE
realizarca stazei venoase. Puncfionarea vasuiui se face pe zona pe care vasul devine
turgescent.

Examinarea sAngelui se poate face frzia, biochimic, microscopic, serologic,

genetic, bacteriologic, virusologic etc.

Examinarea fizicl
a) Verificarea capacitifii de coasulare a sdngelui
Principiul metodei const[ in aprecierea timpului scurs de la provocarea unei
hemoragii, pAnd la oprirea ei spontan[.
limpul de sdngerare (t.s.)
Materiale necesare: foarfbce, lan[et[, h.drtie de filtru, dezinfectante.
Tehnica de lucru: se tunde, se curd{i pi dezinfecteazil, fari a se freca prea tare,
conchia auriculard sau buza inferioar[, apoi se face puncfia, adilncd de 3 mm; sAngele
ce apare se tamponeazi din 30 tn 30 secutrde pdnl cdnd pe sugativi nu se mai obtin
pete de sdnge; impl(ind la 2 numirul petelor de sdnge de pe hdrtie de filtru se obline
timpul de sdngemre (exprimat in minute); normal este: la cal - 5 minute, la ciine - 3
mirute, la pisici - 3,30 minute, la glini - 5 minute.
-viteza Ei timpul de picurare (t.p.)
Matericle necesare: aceleaEi ca la metoda anterioari, la care se adaug[ garou
de cauciuc. plac[ de sticld.
Tehnica de lucru: se pregltegte locui de eleclie (limita dintre trrimea
superioard gi cea mijlocie a jugularei). se aplicd mai jos garoul pentru stazi gi se
puncfioneazl vena; se desface garou!, iar pic5furile de sdnge se vor recolta pe h6rtie de
filtru sau pe placa de sticl[; se vor numEra timp de 1 minut picdturile care se scurg
(viteza de picurare) qi se va continua proba pdni la coagularea sdngelui pe ac, apreciind
timpul scurs de la prima picEturd gi pdn6 la ultima (timpul de picurare); normal, la cal,
viteza de picurare este de 2a-54 picdturi pe minut, iar timpul de picurare de 3-6,30
minute.
-proba prin tnsepdturd (p.t.)
Materiale necesare: ustensile pentru tuns gi dezinfecta! vat[, ac de puncfie sau
ac simplu.
Tehnica de lucru: dup[ pregitirea locului de elecfie se face o infepiturd care se
va examina a doua zi]' d,acd. in zona inlepat6 apar puncte hemoragice, proba este
284 EXAMT}.IAREA SANGELUI

pozitivi pentru fragilitate vasculard; daci nu se distinge locul inleplturii. proba este
negativ6.
b ) eulp.rre4-serul-ui$-plAsnqql
-culoarea serului (partea lichicil rezultati dupl coagularea singelui).
.Principiul consti in aprecierea culorii serului dupi coagularea s6ngelui.
Materiale necesqre: eprubete curate qi degresate, stative, material pentru
recoltat sAnge.
Tehnica de lucru: se recolteazl sdnge intr-o eprubeta ;i se lasl si coaguleze;
dupd exprimarea totali a serului (24 ore), se decanteazi infi-o eprubeti gi se
examineazl intr-un fascicul de lumini; normal, serul prezinti urm6toarele nuanle
coloristice: Ia cabaline pi bovine - galben pai cu nuanfi verzuie; la suine Ei leporide -
incolor; la feline - galben-deschis pdn[ la incolor; la canide - galhen-roz; Ia pasLre -
galben-pai spre incolor.
-culoarec plasmei (partea lichidn rezultat5 in urma centrifugirii singelui) -
sdngele se recolteazi pe anticoagulant. Este asemlnltoare cu a serului, dar ugor mai
accentuati datorit6 con{inutului s5u mai bogat in substanle organice gi minerale.
c) Viteza de sedimentare a hernatiilor (VSH-ul)
-It{eloda Westergreen
Principiul - observarea in timp a sediment6rii globulelor rogii intr-un tub pe
care putem citi in orice rnoment nivelul coloanei de hernatii,
Materiale necesnre: stativ gi pipete Westergreen; seringd, ace, eprubete,
foarfece, cronometru; vat6, alcool sanitar.
T'ehnica de lucrw: se recolteazd sAnge pe anticoagulant gi se pune intr-un vas cu
guri largd; se aspird sAnge in pipetele Westergreen p6n[ la diviziunea ,,0", executdnd
2-3 pipete pentru o probd; se vor ageza pipetele in stativ in pczilie verticalE, cu capdtul
inferior pe un dop de cauciuc giprinse lapartea superioar6 cu o clemi; in cazul in care
proba de analizat provine de la hovine, pipetele se vor ageza inclinate la un unghi rie
45o; dupi instalare in stativ, se urmdregte in timp, citind pe diviziunile inscrise pe
pipeta nivelul la care a ajuns inli{imea coloanei de hernatii; citirea se face: la cal, porc
gi rumegitoare mici dup6 15 minute, 30 minute, o ord 6i 24 ore; la bovine dupi o or[, 2
ore gi 24 ore; !a cAine dupD 30 minute, o o16 qi 24 orc1. la animalele mici dupd o orl qi
24 ore,
-Metoda Ncvodot,
i{ateriale neces'are: se va inlocui stativul We$rergreen cu fuburile Nevodov, ?n
rest aceleaqi materiale.
Tehnica de lucru: se urnple tubul Nevodov p6,n[ la semnul ,,0'o cu singe
recoltat pe anticoagulant, lird a se produce spum6; se astupii tubul cu un tarnpon de
vatd gi se pune intr-un stativ in pozi{ie vertioald; citirea se fac.e ca Ia metoda
Westergreen; rnetoda se folosepte pentru bovine"
d) VoIumuI proce4Ua|giXerndflAi - henratocritul (t{t-ul)
Principiui - separarea prin centrit'ugare a rnasei globulare de pariea plasmaticl
gi raportarea ei procentual Ia volumul total al sAngelui.
-Metoda Hedin Si micrornctode
Materiale necesare: tuburi capilare cu diametrul de 2 rnm, pipete Pasteur,
hirtie de fiItru, balanla de laborator, centrifug[, nraterial pentru recoltarea sAngelui.
EXAMINAREA SANGELUI 285

Tehnica de lucru: se recolteazl sAnge pe anticoagulant; se aspir[ singe intr-o

pipeti Pasteur, se introduce pipeta ?n tub astfel incit vArful pipetei sd ajungd la fundul
tubului, se dE drumul la s0nge; pe misur[ ce tubul se umple cu s$nge, pipeta se retrage
ugor, astfel incdt coloana de sdnge si nu fie interupti de bule de aer; surplusul de
sdnge se absoarbe cu hdrtia de filtru; tuburile se introduc separat in cupele centrifugii gi
se echilibreazi prin cAntirire; se centrifirgheazl 5-10 minute Ia o vitezd de 5000
turafii/minut; dupl centrifugare se citegte, direct pe tubul gradat sau cu rigla, valoarea
de la niveluf zonei de separare dinfre partea masei globulare $i paltea lichidn.
e) Analizor hematologic MS4 (Melet SchloesinBXprin fotoceluld sau prin
imoirls electromametic)
Pefmite efectuarea de exarnene hematologice pe sAnge recoitat pe EDTA-Kr,
urm[rind:
-num[r leucocite, eritrocite, trombocite;
-parametri procenfuali pentru: granuiocite, limfocite, monocite, eozinofile - pe
histogram[;
.VEIU, TMN{, CHEM.
Tehnicd de lucru'.
-se recolteazd sdnge (2,5 ml) in eprubeter cu cantitate standardizatl de
anticoagulant;
-proba de singe se omogenizeazi manual imediat dupi recoitare;
-se introduce eprubeta cu proba de sAnge in suportul aparatului;
-se iniliazb analiza hematologicd;
-rezultatul obfinut se afigeazi fie pe ecranul cu cristale lichide, fre tiplrit pe
hdrtie sau poatefi introdus inbaza de date a calculatorului.

Examinarea biochimici
' Examinarea biochimici a piasmei/serului se poate face at6t prin metode clasice
(manuale, de rutinI, uzuale), cdt qi prin metode complexe (automatizate, electronice
etc.).
A. Determiniri biqdiatqe_@
Prineipalele determindri biochimice prin metode clasice se referl la:
I Acidul uric este produsu, final al degrad[rii purinelor (adenind,
hipoxantin[, guanin6).
Valori crescute (hiperuricemia) - apar in nefrite, uricogenezl crescuti.
Determinarea de laborator a acidului uric se face prin metode colorimetrice.
ZAmilaza - are rol in degradarea hidrolitic6 a amidonului, rezultind
oligozaharide.
Cregterca amilazemiei este prezent[ in pancreatitele acute.
in laborator se folosesc metode colorimetrice pentru determinarea acesteia -.
Woh lgemuth, Richterich, Phadebas.
3.Bilirubina - este produsulde dezintegrare al hemoglobinei.
Dozarea se poate face prin tehnica Hijmans Van den Bergh, care permite
aprecierea bilirubinei directe qi indirecte.
286 EXAMINAREA SANGET,UI

-cre$terea bilirubinei conjugate presupune obstacol mecanic sau funclional la

niveiul c5ilor biliare, ciroze;
-bilirubina liberf, cregte in hemolize.
4.Calciul - este absorbit de la nivelul intestinultii sublire sub ac{iunea
vitaminei D, iar regliuea ia nivelul sAngelui se face sub acfiunea honnonilor
paratiroidian 5i calcitonin6.
Calcemia reprezintl una din conslantele urnorale fundamentale pentru
desfbgurarea normaiS a anurnitor activit[fi vitale; variafiile ei, chiar minime, indicd
alterlri profunde ale corelafiilor dintre aportul, clepozitarea qi eliminarea calciului.
Acestea duc la hiper- sau hipocalcemii qi se repercuteazl asr.lpra fosfatemiei.
-cregterea calcemiei apare in hipervitaminozd D, hiperparatiroidism gi
mobilizarea calciului din os, mielom multiplu, procese osteolitice de origine tumorali
sau infec{ioasd;
-sclderea caicemiei apare in hipoparatiroidism, rahitismul, hipovitaminoztaD.
Detenninarea calciului se poate face prin metoda Wood, metoda cu IIDTA,
flarnfotometric.
5.Clorul -- 'rmprt:uni cu Na participi la osmoreglare, in bilanful apei qi la
echilibrul acido-bazic" necesar pentru secre(ia gastricl qi renali"
Hipocloremiile insofesc tulburlrile ale echilibrului acido-bazic gi electrolitic ;i
sunt determinate de diaree, virs[turi, insuficienfe renale cronice gi acute.
Hipercloremiile inso{esc acidozele metabolice gi sunt consecinfa aportului
crescut de cioruri pe fondul unei deficienfe renale etc"
Clorul se poate determina prin metodele Volhard, cu cloranilat de rnercur,
argentometrici, titrimetric[ Schales (standard).
S.Sdrw,ile biliare (cholalemia) - prezintd importan![ deosebiti pentru icterele
prin obstrucqie, c6nd cantitatea este fbarte mare comparativ cu icterole hemolitice unde
valorile sunt normale.
T.Colesterolul
Sinteza colesteroiului se deslEgoari ?n celulele histiocitare gi reticu!are din tot
organismul, dar in special la nivelul ficatului"
[{ipercolesterolemia este prezenti in nefroze Iipoidice, ictere mecanice,
obezitate, diabet, ateroame.
Hipocolesterolemia apare in ciroze, pneumon ii grave, h ipediroidism.
Se determin6 pii n metodele R appapo rt, Zlatkais -Zak-Boyle.
S.Colinesteraza sericd oferd date ref'eritoare la func{ia de sintezi proteicd a
ficatului.
Valori crescute se inregistreazl in nefrozi lipoidd, neoplasm de cap de
pancreas, obezitate, diabet.
Valcri scizute se inregistreazd in distrofii musculare, ciroze, intoxicalii cu
insecticide.
9.Fieru{
I)eterminarea fierului (sideremia-) face parte din examenele ce connpleteazi
analizele hematologice, in spec i al pentru d iagnosticu I anemi ilor.
Cregterea sideremiei se inregistreazi in ictere hemolitice, hemosiderozi.
EXAMINAREA SANGELUI 28-l

Sclderea cantitnfii de fier din singe apare in anemii hipocrome

(posthemoragic, anemii feriprive, avitaminoze), tulburlri de absorblie, furnori maligrre.
Se folosesc metodele Heilmeyer, colorimetricI.
l0,Foslataza alcaiind este implicati in hidroliza fosfalilor organici, valori
crescute constat6ndu-se in perioada de cre$tere a oaselor, dar gi in hiperparatiroidism,
icter mecanic, rahitism, osteomalacie, turnori osoase, scorbut _iuvenil.
Tehnica de lucru face apel la metoda colorimetrictr standardizati internafional
(metoda Bassey-Lowry), bazatl pe hidroliza paranitrofenil-fosfatului.
ll.Fosfataza acidd se fotmeazi la nivelul prostatei, sub influenfa hormonilor
androgeni. Valorile crescute sunt inregisftate la c6ine in cancerul de prostat[ cu
metastazi osoasl.
Se folosegte metoda colorimetric[.
12.Fosforul
In mod obignuit determinarea fosforului completeazd diagnosticul clinic in
cazul tulbur6rilor endocrine, hepatice, pancreatice gi renale. ,

Valori crescute apar in insuficien{f, renal6, hipervitaminozl D, hipopara-

tiroidie, tubulopatiirenale. .

Valori scdzute apar in hiperparatiroidie, int6rzieri de cre$tere.

Fosforul se determintr prin rnetodele Briggs, Raabe"
l3.Glucoza '

Dozarea glucozei din sdnge (glicemia) are un rol determinant in studiul

metabolismului glucidic. Varialiile glicemiei se manifestd prin hiper- gi hipoglicemie.
Hiperglicemia este prezenti in diabet (pancreatic, tiroidian, suprarenal),
inf'ecfii, intoxicafii cu oxid de carbon.
Hipoglicemia apare in boala Addison, insuficienfi tiroidian[, insuficienlh
hepatic[ grav6,.
Determinarea glucozei din sdnge se poate face prin tehnici colorimetrice.
l4.Hemoglobina
Determinarea acesteia permite stabilirea diagnosticului de anemie sau
policitemie (prin metoda Sahli, metoda fotocolorimetricl - Spekol etc.).
-Metoda Gowers-Sahli
Materiale necesaret aparat Gowers-Sahli; solufie acid clorhidric N/10, ap6
distilatE; materiale pentru recoltarea s0ngelui.
Tehnica de lucru: in eprubeta aparatului se pune acid clorhidric pdni la semnul
,,10" de la partea inferioarl eprubetei; cu pipeta aparatului se aspiri sAnge, proasp6t
recoltat, pdn[ la diviziunea 0,02; se gerge bine pipeta de s0ngele de la exteriorui siu gi
se introduce in eprubeta aparatului eliminflnd sflngele {Iri a produce spum6; se
omogenizeazi bine conlinutul eprubetei (rezultdnd clorhidratul de hematinl sau
clorhemini, coloratl in brun) qi se pune in stativul aparatului; se adaugd ap5 distiiati,
picdturl cu picdturl gi omogenizdnd continuu, pdni c6nd culoarea confinutului
eprubetei se apropie de culoarea etaloanelor; la final se citeqte pe scal[ valoarea la care
a ajuns indlfimea coloanei de lichid, exprimdnd in 9/100 ml sdnge sau grade Sahli.
ll.Magneziul '

lntervine tn procesele biochimice sub forma unor factori complementari in

reacliile enzimatice. Magneziul influenteaz6 peste 60 sisteme enzimatice.
288 EXAMINAREA SANGELUI

Magnezicmia prezint[ un interes practic crescut, fiind urmlrit6 in paralel cu

calcemia in stirile de hiperexcitabilitate neuromuscular5 qi in insuficienti renali
severi.
-valori crescute apar in hipertiroidii. ciroze, insuficien.te renale;
-valori scdzute apar in tetanii, rahitism, nefrozi lipoidicd.
Ca tehnici de examinare se pot aminti ntetodele Vellu4 flamfotometricI,
colorirnetrici.
16.Potasiul
Participb in metabolismul proteic Ai are acfiune antagonici fali de ionul de
sodiu in echilibrul osmotic gi fap de calciu in excitabilitatea neuromuscularl. Hipo- Ei
hiperkaliemia sunt implicate in aritmiile cardiace.
Cregte in stdrile de goc, arsuri, hemoragii, nefrite, insuficien{e suprarenale.
Scade in diaree, vomismente, hipercorticism.
Deternrinarea se face prin metoda volumetriol.
lT.Proteinele plusmctice -- sunt substan{e complexe alcltuite din aminoacizi gi
grupate in: albumine, globuline qi fibrinogen.
-valori crescute apar in hemoconcentra{ii, insuficienfe de aport lichi<i, pierdere
de lichid (diaree, vomd, boli intbcfioase), arsuri, hipenproduc.tii;
-valori scdzute ss intAlnesc in carenfe alimentare, insuficienle de absorblie,
rehidratiri. afecliuni renale, afecliuni hepatice, intoxicafii cronice, hemoragii.
a)DeIermittsrere@
Materiale necesoru refractornetrul utilizat pentru determinarea concentra[iei
zaharurilor, reetalonat pentru proteine.
[ehnica de lucru: pe suprafala prismei fixe a aparatului se pune ser sau plasnti,
astfel incAt sI se acopere intreaga suprathli cu un strat uniform; se inchide aparatul cu
prisma rnobild, se orienteazE spre luminl gi se privegte prin ocular, regldnd imaginea
din viz[; in cdmpul vizual al aparatului se vor observa doud zone de luminozitate
diferitl; se citegte valoare inregistrat.S Ia limita de demarcafie dintre cele doui zone.
h)
T'ehnica cie lucru', se realizeazi prin procedee olectrofcrretice gi crornatog.rafice;
sunt vizate tiacfiunile aibuminice qi globulinice care se eviden[iaz\ prin procesul de
migrare, diferit, specific, intr-un c6mp electromagnetic; prezen{a gi cantitatea lor este
apreciati dupi mirimea gi intensitatea spotului migrat.
lS.Sodiul
Natriemia participl ia osmoreglare, bilanprl hidric Ai echilibrul acido.bazic.
Valori crescute sunt inrogistrate in deshidratare, aport salin, hiperfunclie
corticosuprarenall. Valori scdzute se inregistreazi, in pierderi saline. vomismente,
diaree, insufi c ienti corticosuprarenal5.
Se folosesc metodele fotometricd gi volumetrici.
19.Trunsarninazele
Aceste enzime catalizeazd, transferul grupului amino (t{Hz) de tra un acid
aminat la un cetoacid, tn aga fel incAt si se constitue un alt anrinoaciC. Frincipalele
transaminaze ce se determini sunt GOT, GPT', valori crescute fiind prezente in necroze
tisulare (infarcte renale, pulmonare, necroze musculare), colelitiazl, hepatite virale.
Determinarea se f"ace prin metode enzimatice qi colorirnetrice.
 EXAMINAREA SANGELUI 289

IDetermindri biochimige prin metode automatizate/leste rapide de

mvestlgare

lJnalizbr biochimic tipfotometru - Reflotron (hiochimie uscatd)

Pern'rite ef'ectuarea de determindridin ser/plasm5, urin6, lichide de punc{ie
(pericardice, infratoracale, intraabdominale), urmirindu-se evaluarea principalelor
componente biochimice: glucoza, GPT (ASAT), GCT (ALAT), y-GT (glutamil-
transt'eraza). FA (fcrsfataza alcalin6), amilaza totale, antl'aza pbncreatic5, creatininl,
uree, colesterol liber, trigliceride, K, Hb, biJirubina totald, lipoproteine cu densitate
rnari: 1+ colesterol esterificat).
Tehnicd de lucru:
-32 yil din proba de cercetat se depun pe buretele strip-ului (impregnat cu
reactivul specific) cu ajutorul unei pipete speciale;
-strip-ul se introduce in modulul aparatului;
ne baza codului magnetic propriu fieclrei determindri'apartul ?gi stabilegre
parametrii de lucru (timp, temperaturi, lungime de und6 pentnr celula fotoelectric[);
-rezultatul obfinut se afigeazd fie pe ecranul cu cristale lichide, fie tipirit pe
h6rtie sau poate fi introdus inbaza de dare a calculatorului.
2 Anal iz or s e miaulomat spectrofotometr ic t ip Eppendorf (b iochimi e umed d)
Permite efectuarea de determinlri din ser/plasm6, urin5, Iichide de puncfie,
LCR unnlrindu-se:
-glucoza, GPT (ASAT), GOT (ALAT), y-GT (glutamil-transferaza), FA
(fosfataza alcalini), amilaza total5, creatinin5, uree, colesterol liber, trigliceride, K, Hb,
bilirubina totali, lipoproteine cu densitate mare (+ colesterol esterificat);
-Ca, Mg, P,Fe,Cl,Zn;
-proteine totale, lipide, fibrinogen, globuline, trombinI, vitamine. hormoni,
enzrme.
TehniCd de lucru:
-proba biologicd de examinat se depune in cantitate specificd fiecdrei
determin[ri (5 - 100 pl) cu pipeta semiautomat6 in cuva de citire, peste care se adaugl
reactivul specific, in cantitlfi variabile (5pl - I ml);
-proba este incubatE (25 -37 oC), iar reac{ia finalE este interpretati in funcfie
de metoda fiilizatt (turbidimetrici, fotoc",trorimetrici), ca punct final sau iir cineticl
(pentru enzime, creatinin6), comparativ cu proba martor qi etalon;
- rezultatul obfinut se afigeazd fie pe ecranul cu cristale lichide, fie tipirit pe
hA(ie sau poate fi introdus in baza de date a calculatorului.

Examinarea microscopici
a) Determinarea cantitativi a elementelor figur_ate
i'rincipiul - numlrarea globulelor rogii qi albe intr-un volum cunoscut de
lichid, fcrlosind camere de num6rat.
fuIateriale necesaret lichid de dilulie (Hayem, Marcano - pentru globulele
roqii, Ttirck - pentru cele albe); pipeta Potain (cele pentru globulele roqii au insemnati
diviziunea 101 la partea superioari, iar cele pentru globuie albe - l1); camere de
290 EXAMINAREA SANCELUI

numerat hemocitometre ('fhoma, Ttirck, Btirker etc.), lamele; uricroscop, materiale

-
pentru recoltat sdnge.
Tehnica de lucru'. se pune pe placa microscopului carnera de numirat acoperiti
cu larneld; se prinde in cdmpul vizual refeaua camerei; se aspiri sflrrge in pipeta
o
Potain, pinl la diviziunea 0,5 (pentru diiutia l:200 in cazul eritrocitelor sau l:20 in
i
cazul leucocitelor) sau pAnE la diviziune (penru dilu{ia l:100 ?n cazul eritrocitelor
sau l:10 in cazul leucocitelor); apoi se aspird peste s6nge lichid de dilufie specific,
p$nd la diviziunea 101 pentru elementele rogii gi I I penlru cele aibe; se omogenizeaz5,
prinzind intre degete capetele pipetei; se tndepirteazl primele pic6turi de pe tubul
capilar al pipetei (neomogenizat) gi apoi se depun pe rnarginea lamelei 2-3 piclturi de
arnestec din pipeti; prin capilaritate se acoper6 intreaga suprafali a camerei; se las6 in
repaus cAteva minute, apoi se face numiritoarea:
-pentru globulele rogii se va numira confinutul a 80 patrlfele mici (5 p[trate
rnijiocii ale regelei pentru elemente rogii), iar rezultatul se stabileqte dupi urm[toarea
formuli: x:N x 5000(pentrudilufia 1:100) saux=N x 10000 (pentru dilufia l:200),
unde N reprezrnti numlru] total de elemente rogii, obtinut prin numlrarea celor 80
pltri{ele mici;
-pentru globulele albe se va numlra toati suprafap re{elei (4 pdtrate mari
pentru elemente albe), iar rezultatul se stabilegte dupl formula: x = M x 100 (pentru
dilufia 1:10) sau x: M x 200 (pentru dilufia l:20), unde M este media aritmetic6 a
celor patru pitrate mari.
b) Determinarea calitativd a elementelor fig
-formula leucocitard: se stabileqte prin examinarea la microscop, cu obiectiv
de imersie, a frotiului de stnge colorat prin metode uzuale (May-Grtinwald-Giemsa).
Citirea se face pe marginea frotiului, mergind in zig-zag. Se urmlregte identificarea gi
notarea tuturor elementelor albe descoperite in cursul citirii (p6n6 la 100 sau 200
elemente). Elernenteie albe descoperite se vor nota separat in funcgie de grupa din care
fac parte - cu nucleu segmentat (neutrofile, eozinofile, bazofile) gi cu nucleu
nesegmentat (limfocite, monocite), realizind raportul procentual al fiecdrei serii.
-modificdri morfologice (mirime, form6, culoare, stucturi) at?.tla eritrocite c6t
gi la leucocite.
 2 9. EXAMINAREA URII{-fl T

Receltarea urinei se poate face in momentul eliminlrii, prin masaj trans-

abdominal, prin masaj tansrectal, prin cateterism sau prin menlinerea animalelor in
cugti prevlzute cu tivife de inox.
Urina este compusi din:
-95% apd;
-5olo substanfi uscatE: -substan[e anorganice (in special slruri) - cloruri,
carbonat de calciu, sulfafi gi qi
fbsfaii mono- bibazici de sodiu gi potasiu, oxala]i, ura{i,
siruri mixte;
-substanfe organice - uree, acid uric, alantoind,
creatinin6, creatinl, amoniac, acid hipuric, aminoacizi liberi, produgi neazot.ali
(indican, indoxil, scatoxil), pigmenli (urobilind), vitamine hidrosolubile (B, C),
honnoni (androgeni, estrogeni), enzime (amilaze, pepsin5, lipaza tripsind), rnucus,
celule epiteliale, leucocite.
Exarninarea urinei se poate face fizic (cantitate, culoare, transparen[i., miros,
v6sc.ozitate, densitate, punct crioscopic), biochimic (pH, proteine, glucide, lipide,
singe, pigrnenii gi sdruri biliare etc.), microscopic (sediment urinar), microbiologic.

Exeminarea fizicl
Culomea -
este galbenh cu diferite nuanfe in funcfie de specie:
- galbenl,
-la cal galben[-brun[, iar in momentul emisiunii este albicioasd,
spumoas6 devenind clar[ dup[ c6teva minute;
-la rumegltoare -- galbeni;
' -la porc --este galbend-brun deschis;
-la ciine - galben-maroniu (in cazul consumului <ie came) sau galben deschis
(in cazul umi regim alimentar obignuit).
' [n condifii patologice se poate constata:
-urina de culoare verde - in st[rile icterice;
-urina de culoare rogie - in cazul prezenfei sdngelui:
292 EXAMINAREA URINEI

-daca este vorba de prezen\a hematiilcr nehemolizate, urina lf,satd in

repaus se limpezegte devenind galben6 cu un depozit roqu (hematurie);
-dac5 urina nu se limpezegte insearnnS c6 in urinl este prezenti
hemoglobina (hemcglobinurie) sarr pigrnentul muscular (mioglobinurie); diferenfierea
intre pigmenturii se face prin spectrofotornetrie.
Transparenya - in condilii nonnale urina este lirnpede; la cabaline este tulbure
in momentul emisiei datorita bogl{iei in carbonafi, apoi devenind limpede.
Mirosu! - este caracteristic iiecfirei specii; la c6ine are miros ,,de usturoi" sau
,,c!e supd de oase"; la n-rmegitoare este aromatic datoriti prezenfei acizilor volatili; ia
porc este respingltor.
[n eondilii patologice se poate intdlni:
-miros amoniacal -- in catarul vezicii urinare;
-miros de acetond - in cetonemie, ascaridozi;
-nriros fetid - ?n necroze;
-miros particular - in urma tratamentelor.
Vriscozitalea se determinS ia temperatura de l5"C cu ajutorul
vAscozimetrulu i Osfivald.
Densitatea - se determind cu ajutorul ureometrelor, [a ternperatura de 15"C;
ciaci determinarea se t-ace Ia temperaturl mai mare de l5oC, pentru fiecare 3oC se
adaugd la a 4-a cifrh a valorii oblinute c6te o unitate, iar in cazul temperaturilor mai
mici de l5oC se scade c6te o unitate.
Punchil crioscopic - se determinS cu ajutorul crioscopului Beckman,
realizdndu-se comparativ cu punctul crioscopic al sdngelui.

Examinarea biochirnici
Examinarea biochimic[ prin teste clasice pentru urmdtoarele componente:
1.pH-ut se determinE cu hdrtie indicator de pH, prin titrare sau cu pl{-metru cu
etrectrozi, avAnd valori cuprinse intre 4,7 - 8,2 in func{ie de specie.
-pl{-ul acid apare in: procese maligne, diaree, acidozi;
-pH-ul alcalin apare in: infeclii urinare, alcaloz6.
Z14milaza
in condilii nonnale in urini se gisescenzine cu greutate molecularl mici
(amilaza gi lizozimul). Amilazuria se determinl pe urin[ proaspdt recoltatd. Valoarea
urinard cregte direct propor{ional cu valoarea sanguind (amiiazemia), fiind prezentii itt
panoreatjte acute.
In condilii patologice apar enzime cu greutate rnolecuiar6 rnare, cum ar fi
oxido-reductaze, transferaze, hidrolaze. liaze.
3 *4.minoacizi
Aproape to{i aminoacizii din structura proteinelor se pot gdsi in urin6, cu valori
nonnale cuprinse intre l-){24 ore"
Hiperaminoacicluriile renale pot fi: fiziologice (la tineret dupi fltare) gi
pat:logice (in afec[iuni ce presupun tulburarea resorbiiei tubulare qi in cre;teri
sanguine ale concentaliei aminoacizilor).
 EXAMINAREA URINEI 293

4.Calciu
Calciuria se determini pe urini proasplt recoltati, realizfind o uqoarl acidifiere
pentru urina alcalind prin adduglare de acid acitic.
Caiciuria prezinti varialii care depind de regirnul alimentar, activitatea
paratiroidei, a fesutului osos, a gradului de absorblie intestinali.
-valorile crescute apar in osteolizl (metastaze). osteoporozE, hiperpara-
tiroidism, acidoze tubulare, hipercalciemie, boala Paget;
-valori scEzute se inregish'eazd in insuficierrli renald, hipoparatiroiclism,
osteomalaci'e.
S.Hormonii - au fost izolali din urinE in numdr mare, dintre c&re pot fi
enumerati: adrenaiina. noradrenalina" gonadotropina, serotonina, steroizii
Dintre aceqtia cei mai irnportan{i sunt l7-cetosteroizii. Pentru determinare se
recolteazi urina pe acid clorhidric. urmdrindu-se cantitatea de cetosteroizi. Valoriie pot
fi:
-crescute in tulbur[ri (hiperfunc[ii) testiculare, ovariene, cor"ticosuprarenale,
sindrom adenogenital, sindrorn Cushing;
-sc[zute in insufi cienp corticosuprarenali, insuficienti testicularl, insuficienli
anterohipofi zar6,, boala Addison, viroze avansate, tuberculozE.
6.Clarul - prezintd. interes pentru stabilirea bilanfului etectrolitic urinar.
Apare in urinl sub formd de ctron"rri, in deosebi de NaCl gi se determin[ prin
metoda Mohr. Cregte in acidoze plasmatice de origine renalS (nefi.opatii tubulare sau
intersti[iale), in regimuri hiperclorurare, in insuficienf5 suprarenali.
Scade in retenlii tisulare, nefrite, transpiralii excesive, vomismente, diaree
profuzi, maladii cardiace, boala Addison.
7 .corpii cetonici (acetona, acidul acetilacetic, acidur beta-oxibutiric)
Se evidenliazE prin urmitoarele metode: I,egall, Gerhardt, Rothera.
' Sunt prezen{i in diabet alimentafie hipoglucidicd, vomismente prelungite, boli
infeclioase.
@ - rnetoda Rothera (cetotestul)
Meteriale necesare: reactiv Rothera pulbere (nitroprusiat de sodiu 1 g, sulfat
de amoniu 20 g, carbonat de sodiu anhidru 20g), stici[ de ceas.
Tehnica de lucru: pe o sticlE de ceas se pune reactiv Rothera (cdteva
miligrame) peste care se picurtr urinl proa:;dli; prezenla corpilor cetonici tn urin[ este
evidenfiat[ prin aparilia unei culori violet.
S.Creatinina
Se formeaz6 in {esutul muscular din transformarea creatinei (ca rezew6, Cre
energie muscular[ prin fosforilare in fosfocreatini). in procesele rnetabolice
fosfoereatina este scindatd in creatininl, fiind prezentd in sdnge in concentrafii
fiziologice gi eliminat[ prin urind.
Determinarea creatininei se realizeazA prin metoda coiorimekic[ Folin.
Cre$te in tulburlri de filtrare glomerulard, af'ecfiuni hepatice, boti cu distrugere
intensi a proteinelor, miopatii.
Scade in insuficientrE renali cronic6, cagexie, sclerozE renali.
294 EXAMINAR.EA URINEI

g.FosJbrul - se g[segte in urin[ sub formfl de fosfat mineral (95%) sau

combina.iii organice (1-570). Dozarea fosforului anorganic se face prin metoda Leconte.
Hipertbsfaturia este prezentl in acidoz6, osteomalacie, hiperparatiroidism,
leucozl, crize epileptice.
Hipo{osfaturia apare in nefrite.
l0.Glicozuria
Evidentierea giucozei din urin6 se face in special calitativ (in cadnrl
exarnenului sumar de urind - metoda Fehling, Benedict) 9i f,oarte rar cantitativ,
Poate aperea fiziologic in caz de alimentafie excesivi cu zaharuri sau in urma
administrdrii unor medicamente. Patologic este prezenti in diabet zahatat.
Dslgrmttra[gaglicpzutsr - metoda Fehling
Materittle necesare; solufie F-ehling tr (sulfat de cupru 40 g, apd distilati ad
i000 ml)" solulie F-ehlirrg II (tartrat de sodiu gi de potasiu pur 200 g, hidroxid de sodiu
pur 150 g, ap5 distilati ad 1000 rnl), epruLrete, clegti de lemn, bec de gaz.
Tehnica de htcrt intr-o eprubetd se pune urin[ (2 ml), iar in alta o cantitate
egald de reactiv Fehling (un amestec in p[rgi egale de reactiv Fehling I gi Reactiv
Fehling iI); eprubetele se iucilzesc la flacdr6 pdni la fierbere; se amestecd confinutul
celor dou[ eprubete gi se continui inc[lzirea; prezenla glucozei in urini se evidenliazE
prin aparilia unr.li precipitat galben c6r[miziu.
ll.Pigme.nlii biliari
Urina normald proaspit recoltat[ con[ine numai urobilinogen care prin oxidae
la luminl se transfonnl in urobilind. Ca alare, in urina poaspit6 se pune in evidenfd
urobilinogenul (metoda Ehrlich), in timp ce in urina care a stat citeva ore la lumini se
pune in evidenli urobilina.
D-elermrsarsapj$qplIilor bil iari (choluria)
-Metoda Ehrlich:
Urobilinogenul cu reactivul Ehrlich ?n mediul acid di o colorafie roqie.
T'ehnica de lucru: tntr-o eprubeti se introduc 2 ml urini gi 2 ml reactiv Ehrlich,
se omogenizeazd ugor; se adaugd 4 ml Ce solufie saturattr de acetat de sodiu.
Dup[ citeva secunde, prezenla urobilinogenului este confinnatii de aparigia
unei coloralii rogii.
-Urobilinogen crescut - in boli hemolitice, lroli hepatice;
-lJrobilinr:gen scdzut - tn obstruciii biliare, insuficienp renali.
-Metoda Gmelin:
Moteriale necesarei acid azotic concentrat (fumans), eprubete, pipete.
'{ehnica de lucru: intr-o epntbeti se pun 2-5 ml urin6; cu o pipet5 se depun la
fundul eprnbetei 2 ml acid azottc coneentrat, astfelinc6t si se fotmeze dou[ straturi; in
cazul prezen{ei pigmeniilor biliari, ia lirnita de separare a celor dou[ straturi vor apare
inele colorate dif'erit, de la galben-rogu la albastru-verde-violet, in funclie de stadiul de
oxido-reducere a pigmenfilor biiiari; dacd este prezenti gi albumind va apare gi un inel
alb l[ptos.
-Ivletoda Franke - pentru bilimbin[:
l.{ateriale necesdre: urin6" albastru de metilen 2Yoo,pipete, ebrubete.
 EXAMINAREA URINEI 29s
Tehnica de lucru: intr-o eprubeti se pun 2 ml urin[ gi cu o pipeti pasteur se
prelinge pe peretele eprubetei o pic6turl de albastru de metilen ZXo. gitirubina se
coloreazh in verde intens.
12.Porfirinele
Porfirinele sunt produgi intermediari in biosinteza normali a hemuiui.
Cregtelea acestei elirninlri constituie porfiria.
Urina recoltati pe parcursul a 24 orc se menfine in vase tnvelite in hartie
neagri (ferite de lumind, ?mpiedicAnd astfel degradarea porfirineior), in care se pun 5
ml toluen siu c6teva cristale de tymol.
Porfiriile sunt prezente in intoxica[ii cu plumb, afbcfiuni hepatice
parenchiniatoase, dar qi dupn administrarea unor medicaminte (sulfamide).
1 3 Pr ote inur ia (al bu mtnur ia)
.

Proteina din urini se evidenfiazi calitativ pi cantitativ.

Aprecierea salilatiya (metoda Heller) presupune absenfa albumiriei, sau
prezenfa-sub fcrrna de nor foarte fin, rror fin sau albumini dozabiti.
Determ inarea albuminuriei prin rnetoda Heller
Materiale necesare: acid azotic conconfrat, eprubete, pipete pasteur.
Tehnica de lucru: intr-o eprubeti se pun 2-5 ml urinaf cu o pipeti pasteur
se
lasi ugor la fundul eprubetei 2 m! acid azotic astfel incf,t sd se frrrmeze doul straturi;
prazenla albuminelor se evidenfiazi prin aparigia, la limita de separare inlre ccle
doufl
straturi, ur,r inel alb-liptos, opac.
in cazul in care albumina este doz,abilS aceasta se determinl cantitativ prin
metoda Essbach.
p
il'Iateriale necesere: reactiv Esbach (acid picric 1g, acicl citric 2 g, ap[ distilath
arl200 inl), aparat Esbach, pipete.
Tehnica de lucru: in eprubeta aparatului se pune urinr p6n6 la sernnul
,,u.. qi se
adaugi reactiv.Esbach p6.n[ ia semnul ,,R..; se agiti eprubeta gi apoi se pune in statlvul
aparatului, se acopertr cu capacul gi se IasE in repaus )4 ore; prezenlaalLuminelor
va ti
evidenfiatd prin pre:zenla unui precipitat albicios care cadb la fundul eprubetei;
se
citegte pe scala eprubetei nivelul la care a ajuns inElfimea depozitului.
Proteinuria pe.ste lgil este prezenti in: glomeruionefrite (acute, subacute,
cronice), nefrozl lipoidicE amiloidozi renald, colaginoze renale.
Proteinuria sub 0,5gll - presupune tulbureri glomerulare func{ionale insolite
sau nu de hipertensiune arteriald., dar uneori gi procese glomerulare org*ri"*
(pielonefritl cronic6).
Proteinuria fals6 poate fi prezenti in piu'e, pseudoalbumi,urie.
L4.Sdrurtle biliare
in urinele icterice sirurile biliare se glsesc sub forrnd de glicocolat qi
taurocolat de Na 5i K' Evidenfierea acestora se face calitativ prin reac{ia Hay.
Seruriie
biliare au ca principiu sclderea tensiunii superficiale a urinei, ducdnd Ia clderea
Ia
fundul paharului a florii de sulf pres[rati la suprafa{a urinei.
-in icter hepatio bilin-rbina din urintr este inso{iti de acizibiliari;
-in icter mecanic (prin obskucfie) bilirubina din urin[ este insolitl de sdruri
. .,.
blhare;
296 EXAMINAREA URINEI

-in icter hemolitic urina nu oontine nici pignienli biliari, nici s[ruri biliare, ci o
cantitate crescuti de urobilinS.
Detegfgglca-q&uri lor tri I iare (cho laluria) - metoda [Iay
Materiale necesare: floare de sulf, pahar Berz.elius.
Tehnica de lucru: in pahar se pun cAfiva ml urini peste care se presari floare
,Je sulf; reaclia este negativd claci floarea de sulf rimine la suprafa{a qi pozitiv6 dacl
floarea de sulfcade la fundul paharului.
15. Sdngelui tn urind - metoda Adler
Materiale necesqre: solutie benzidind, ap[ oxigenatS, pipete, lame de sticli.
Tehnica de lucru: pe o laml de sticl[ se pun cdteva piclturi de urin6 peste care
se adaugi 1-2 pic[turi benzidini gi l-2 pic6turi api oxigenatd; proba oste pozitivd dac[
apare o colora{ie verde-albastri.
lS.Sodiul - este reglat prin activitatea corticosuprarenalei gi variazi in funclie
de aportul alimentar. Dozarca se poate face prin metoda colorimetrici.
Valori crescute se inregistreazdin insuficien{d suprarenali, nefiopatii tubulare
sau interstifiale, dupi administrare de diuretice.
Valori sclzute se inregistreazd in afecfiuni digestive cu pierdere de sodiu.
li.[Jreea
Este principalul produs final azotat al rnetabolismului acizilor 4minafi, sediul
de fbrmare al ureeiconstituindu-l ficatul.
f)eterminarea cantitativl a ureei se face prin metode azotometrice: Kowarsky,
Van Slyke.
-creEte in hipercatabolism protidic endogen sau exogen.
-soade ln nefrite, afecfiuni hepatice prin prlbupirea ureogenezei, cirozfl, tumori
hepatice.
ls.Yitarninele care apar in urin6 ln condifii normale sunt cele hidrosolubile (C,
B), iar cele liposolubile apar nurnaiin condilii patologice.

Exarninarea biochimicd prin teste rapide (Combur-8, Combur-9SG) -

uttlizeuzi cu bune rezultate benzi reactive (strip-uri) pentru determinarea unor
componente biochimice urinare. Banda reactivii se umecteazd cu urin6, iar dupl cAteva
secunde se compari cu gama de culori etalon a testului.

Examiuarea microscopicl
in doud eprubete de centrifugd se pune urinl in cantitflli egale gi se echilibreaz5
la balan15. Se centrifugheazd 5 minute la 5000 rotafiilrninut. DupI centrifugare se
arunci superratantul, iar din sediment se pune o piciturd pe o lamh, se acoperi cu o
lamel5 gi se exarninea:zhla rnicroscop ffig. 8\.Se poate evidenfia:
-sediment mineral - sub form6 de cristale minerale specit'ice (carbonat de
calciu, oxalat de calciu, sulfat de calciu, fosfat de calciu) sau amorf (fHrE form[);
-sediment organic - care poate fi:
-neorganizat - cristale specifice sau amort
-organizat - celule izolate (epiteliale, sanguine), cilindri (epiteliali,
hialini, grisogi, hematici, biliari) sau cilindroizi (rezultati din unirel mai multor
cilindri).
 a

EXAMINAREA URINEI 297

m
# ffi
2 J

@ *ua
@
4 5 6

ffi
a@
7
ffi# 8
K
ffi
w
@
l0
6p@
II
o $ffiw t2

Fig. 8. Sedimentul urinar

I cristale de carbonat de calciu; 2 - cristale de sulfat de calciu; 3
-
de calciu: 4 - cristale de fosfat de calciu; 5 cristale de fosfat
- cristale de oxalat
- amoniaco-magnezian;
6 - cristale de acid uric; 7 - cristale de cistin6; 8 crisrale de teucini;
- 9 - cri-state de
tirozind: l0 - celule epiteliale; I I - elemente figurate sanguine; l2
- cilindri urinari
 30. ALTE EXAI}IEI\TE DE LABORATOR

SAI.IVA

Feste 90 Ya din secre{ia salivari (saliva mixtd, total[ sau final[) provine de la
glandele salivare mari (parotida, sublinguala, mandibulara sau submaxilara), iar l0 %
de la glandele saiivare diseminate la nivelul mucoaselor cavitalii bucale.
Becqltalgg salivei se face dupi deschiderea cavitilii bucale (protejati de
speculum bucal) cu ajutorui spatuleior sau eprubetelcr, de la nivelul ganfurilor gloso-
gingivale sau subling;.ral.
Sq!!-va este o secrefie apoas6 sau u$or filantd, incolor[, transparenti sau u$or
opalescenti in funcfie de specie.
pl{-ul (7,4 la cal, 8,2-8,4 la bovine, 8,2-8,6 la ovine, 7,1-7,5 la porc, 7,2 la
cAine), densitatea (1,002-1,020) qi cantitatea (de la c61iva mi la 60 I la bovine / 24 ore:)
variazl?n funcfie de specie.
Compozifia chimici a salivei:
-trp6: 98-99 %
-substan{6 us*atd: 1 -2 Yo
-substan[e anorganice (minerale) :Na*, K-. Ca2*, Mg2", Ci-, I-,
Flor, Poa3-, HCO:-;
-substanfe organice:
-proteine: albumine, globuline, epitelii descuamate;
-enzime: -amilaza salivar[ (ptialina) care
aclioneaz5 optirn la un pH de 6,8-7
gi scindeazl amidonr.rl in maltoz6;
-lizozimul - enzim[ bacterioliticl;
-kalikreina * cregte afluxul sanguin la
nivelul glandelor salivare;
-lipaza salivard.
 ALTE EXAMENE DE LABORATOR 299

-lipide;
-mucina;
-leucocite, hema,tii, bacterii, micefi;
-uree, acid uric, creatininI.

tr*^-;-^-^^.^r:,,^:.
l-l^qltlul@
Vd nerr !1.
Y

l-E**ir.ea sdrurilor minerale din salivi, utilizeaz| principiul precipitarii

acestora cu reactivii specifici, ca de exemplu:
-clorul * azotattil de argint : precipitat alb de clorur6 de argint;
r : -galben
.ionul fosfat molibdatul a"amoniu precipitat de
fosfomolibdat de amon iu;
-ionul tiocianat * clorura ferici: precipitat ropu de tiocianat feric.
2. Amilaza salivarl (ptialina) - hidrolizeazd polizaharidele (ex.amidonul) pdni
la stadiul de maltoz5. Maltozareanltathreduce hidroxidul de cupru la suboxid de cupru
(oxid cupros) de culoare cdrf,mizie.
3. Mucinele - pot fi puse in evidenlE prin reac{ia biuretului ciue esre pozitivd
(culoarea violet) la limita de separare dinrre arnestecul de salive + hidroxidul de sodiu
gi solutia de sulfat de cupru.
4. eglulglg (epiteliale, leucucite, hematii) - se examineazi la microscop pe
sediment salivar (colorat sau nu). in condifii normale ele sunt rare, devenind deie ln
cazul descuam6rilor mucoasei caviEfii bucale, ori in prezenfa stomatiteior virale,
bacteriene, rnicotice etc.
in patologip, secrefia salivarl este implicati. atdt cantitativ (ptialism gi
aptialism) cAt qi calitativ.
pH-ul este implicat in indigestiile biochimice.
La bovine pa6unatul pe pajigti amendate cu ingragaminte chimice duce la
cregterea in saliv[ a cantitSlilor de K gi Ir,Ig in funcfie de formula chimicd a
ingigErn6ntului adrninistrat.
ln caz de diabet zaharat (c6ine. pisic[) in saiivi apare gtucoza (eviden{iati prin
reacfia Fehling).
In caztll intoxica{iilor cu Hg Pb aceste elemente pot fi gisite irr salivi in
cantitifi foarte mari.
O parte din medicamentele administrate parenteral pot fi glsite in salivi fie
integral,^fie ca produgi de metabo!ism ai accstora.
In nefritele cronice creqte cantitatea de uree din secrelia salirrarE.
Integritatea srnaltrului dentar este asigurat[ printr-un pH optim, printr-un
con{inut optim irr minerale qi prin prezetlamucinei la suprafala dirrlilor.
Atenfie! Prin salivd se elimintr bacterii (ex. bacilul tuberculozei) qi virusuri
(ex. virusul turblrii).

SACUL GASTRIC

Recolt4rea sucului gastric se face prin sondaj, diminea{a, inainte de

administrarea alimentelor sau dup[ un prAnz de probi (ex. la camivore o bucati micd
de carne), ori dup6 administrarea unor medicamente stimulatoare ale secrefiei gastrice
300 ALTE EXAMENE DE LABORATOR

(ex. insuiina, histamina). Uneori s€ pot folosi gi fistule gastrice (experimental) sau se
poate provoca medicamentos ,,voma" Ce suc gastric.
Sucul gastric este un lichid limpede, transparent sau u$or opalescent, ugor
filant, cu pH acid, ca rezultat al secre{iei glandelor mucoasei gastrice:
-glandele cardiale secretl nurnai mucus insolubil;
-glandeie fundice secretS:
-pepsinogen;
-HCI;
-factorul intrinsec;
-mucus solubil;
-glande le pi lorice secret6:
-pepsrnogen;
- hormon;
-gash'inFr
-mucus solubil.
Compoziiia sucului gastric:
-99 o/o ap6;
-l 7o substantd uscat6:
-substan{e anorganice: HCl, Cl, K, Na;
-substanfe organice:
-enzime: -pepsina - enzim6 proteolitici, rezulti,
din activarea pepsinogenului inactiv
de c6tre HCI; aceasta este activd
numai la un pH de 1,6-4;
-catepsina * enzimd proteoliticE;
-labfennentul (renina gastricl) -
enzima- proteoliticd (ultimele doud
prezente la tineret);
-lipaza gastricd;
-gelatinaza;
-lizozimul.
-rnucusni - acoper[ mucoasa gashicl cu un strat de
aproxirnativ l-2,5 mm qiare rol de protecfie mecanicd
gichimicii;
-factorul intrinsec (gl icoprotein[ neutrl) - f av orizpazd.
absorbgia vitaminei 812 !a nivelul intestinului sublire.
Acidul clorhidric poate fi:
-liber, cind formeazl aciditatea Ubgfe
-combinat, cu proteine (lanfuri polipeptidice nrari sau cu aminoacizi)
formdnd acic!itatea cornbinatS.
in sucul gastric tot fiGiil aar in cantit5fi extrem de mici, in condilii normale se
mai gdsesc pi acidul lactic, butiric, acetic, carbonic.
HCt liber 5i combinat impreuni cu acidu! lactic, butiric, acetic, carbonic
formeazi acid itate a tqlab.
 ALTE EXAIV'ENE DE LABORATOR 301

Examinarea sucului gastric

1. Aciditatea sucului gastric:
-aciditatea liber6: HCI liber + aqidul butiric, acidul lactic, acidul
carbonic, acidul acetic;
-aciditatea combinatE;
-aciditatea totall.
in condifii practice se determintr aciditatea liber[ gi cea totalS, prin diverse
tehnici: Giinsburg, cu hidroxid de sodiu 9i indicator T0ppfer-Linossier.
Pentru HCI liber putem intdlni:
aclorhidria
-hiperclorhidria - 3-5gYoo (in uicer) fa{a de normal - 1,,6-2,9gyoo.
2. Pepsina - se determinl pe baza propietElii acesteia de a hidroiiza proteinele
(albugul de ou fiert) rezultdnd aminoacizi liberi. Digestia nonnald se produce in 3 ore.
in timp ce prelungirea acesteia presupune scEderea sair lipsa pepsinei din sucul gastric.
3. Acidul lactic '
in condilii normale la animalele adulte nu se giseqte acid lactic in sucul
gastric. El apare in cazde hipo- sau aclorhidrie.
Acidul iactic se poate determina calitativ (reacfii de culoare) prin metodele:
Berg, Uffelman, Deniges, sau cantitativ prin metoda Boas.
4. Acidul butiric - apare in condilii patologice alSturi de acidul lactic i1
anaclorhidrie.
5" Sdngele se g6segte in sucul gastric numai in condilii patologice.
-in cantitate mare - aspect cafeniu inchis al sucului gastric;
-in cantitate mic[ - se evidenliazl prin tehnicile: Weber, Adler, Mayer
(reac{ii de culoare).
-
6. Pigmenlii biliari apar prin refulare de la nivel duodenal.
Se pot evidenfia prin tehnicile: Gmelin, Grimbert.

Examinarea sucdui pancreatic (pH alcalin:7,5-9), bilei (pH: 5,7-9,6) qi a

sucului enteric (pH: 7,5-8) se face foarte rar gi in special cu scop experimental.
Recoltarea acestor sucuri se face prin tubaj duodenal, prin punclie dup6 laparatomie.
Verificarea activit[1ii sucului pancreatic. a bilei gi conqinutului enteric se face prin
examinarea in special a materiilor fecale, dar gi a urinei gi sAngelui (ex. pigmenlii
biliari 9i slrurile biliare).

LICHIDELE DE PANCTIE (pleural, pericordic, peritoneal)

Examinarea lichidelor de puncfie ofer6 date privind diagnosticul pozitiv gi

diferen{ial intre revirsatele pleuraie, pericardice gi peritoneale. in principiu permite
diagnosticarea gi diferen{ierea transsudatelor (in bolile hidropigene), exsudatelor (in
boiile inflamatorii) 9i revirsatelor sanguine (in hemoragii).
Recoltarea se face prin toracocentez.S. pericardocentezfl gi laparacenteza. CAnd
se b[nuiesc exsudate bogate in fibrini, pentru evitarea formfuii cheagulrri de fibrina se
va recolta lichidul pe anticoagulant.
302 ALTE EXAMENE, DE LABORA'TOR

Examinarea se face macroscopic (culoare, densitate, transparen{i, miros),

biochim[ (n special proteina), microscopic-citologic, microbiologic (bacteriologic,
virusologic).

intre transsudat exsudat

Criterii Transsudat Exsudat
Reactia Rivalta +, ++, J-*
Citologie citeva celule endoteliale numeroase celule: limfocite,
(tipuri de celule) uneori neutrofile,
celule tumorale
TransparenfS.. elar, gllbui-citrin, fluid uqor opalescent sau tulbure
culoare pentru transudatul chilos (puroi)
- aspect ldptos salben-roscat. filant
Miros Inodor uqor fetid (tn peritonite
colibacilare sau pleurezii cu
anaerobi)
Densitate 1010 - 1018 1018 - 1022
Coagulare +
Proteine totale o5-.3
"t-
3-8
G%)
-nefroz6 - <l -tuberculoz[ - 3-5
-ciroz6 qi insuficienf5 -infec[ii bacteriene qi neoplasme
cardiacl - <2,5 3-8
Albumine (g1l) <30 >40
Celule/mm' <100 s00 -40000
Hematii Rare variahile
Leucocite Rare nurneroase
Celule endoteliale Rare numel'oase

Reac[ia R"ivalta- pentru diferen{ierea rapid[ a transsudatelor de exsudate

intr-un pahar conic, in care se g[sesc 100 ml api distilati gi doud picituri de
acid acetic glacial, se picur[ lichidul de cercetat. Reaclia este pozitivd (exsudat) dacd se
fonneart nori alb i-albhstrui aseminitori fu mu lui de f igarS'
Tratssudatu! este prezent in: insuficien$ cardiac6 (hidrotorax), nefrit5, edem
priri hipoproteinemie, cirozlhepatic[ qi alte sindroame cu hipertensiune portald.
Exsudatul este prezent in: pleuritl (tbc); pleurezii sero-fibrinoase; pleurezii,
pericardite, peritonite - bacteriene, virale, ricketssiene, parazitare; exsudate alergice;
rev6rsate din boli neoplazice.
Revdrsateie sanguine: hemotorax, hernopericard, hcmoperitoneu'

LICHIDUI. SINOVIAL

Becpjlafe4 - se facc prin punctie articulard.

 ALTE EXAMENE DE LABORATOR
303

Examinarea are indicafie deosebitl pentru: artrite acute septice (bacteriene,

oa
metasfazi in timpul septicemiilor), artrite tuberculoase, artrozi, traumatisme
(hidartrozi, hematrozi), gi se face macroscopic, biochimic, citologic-rnirror.opi.,
microbiologic (bacteriologic, virusologic).
Proteinele care tn condilii normale se gisesc in cantitate de I- 1,5 ga/o, in
condigii patologice cresc pdni la3 g%.
Numdrut de celule din Iichidul sinovial, in condigii normale, este de 200-600
{25%o neutrafile)' iar in condilii patologice poate ajunge la 2000-10000 (leutrofile
l0-
3a%).

LI CHI D UL CE FAL ORAI{IDIAN

l-CR se forrneazd in celuleie plexului coroid gi ocupd spafiul dintre piamater qi

arahnoidd. Componentele lichidului provin din plasml prin difuzie qi printr-un
p.o.", --'
de secrelie' r-- -

se face prin puncde occipito-atloidiani sau [omban4.

LCR confine 99% apd, gi 1% substanfi uscatE: substanle minerale (ca, cl,
K, Mg, P, s), substanfe organice (proteine, glucide, uree, acid uiic, acid lactic).' -
'-
-' -Na,
Determinrrile de laborator se fac in special pentru diagnosticul neurolnfecliilor
(meningite) qi al hemoragiilor meningiene.
Examinarea LCR se face macroscopic (transparenli. culoare, densitate),
biochimic, microbiologic (bacteriologic qi iirusologic). erarninarea sedimentului
celular (examen citologic).
condifii normale la examinarea citologici se intAlnesc 5 elemente celulare
,/mm', (iimfocite,
...In
monocite, rar neuhofile). in cond(ii patologice apar elemente rogii,
frecvente neutrofi le, celule tumorale.
'Examinarea biochimicr se face pe supernatant, dupi centrifugarea
LCR,
urmrrindu-se proteinele-totale. albuminele, glucoza, singele etc.
-
Albuminele. Albuminorahia se determine "lo*ril",in special .uiitutiu prin
reacfiile:
Pandy, Heller, Sicard-cantaloube. prezenfa acestora presupune meningite,
tumori ale
m iduvei sp indrii, par alizii prc gres ive, pneumonii, brorhopneurnon
i i.
Globulinele se determinI prin reac{ia Nonne-Appelt.
Proteinele totale se determin6 prin testul .u rufrt de Zn sau prin electrofarez6.
Clorttrile' Clor';rorahia se determind prin metodele enumer-ate la s6nge.
Valorile orescute apar in nefrite, abcese, tumori cerebrale, fuberculozi cu
localizire
meningian6.
Glucoza. Glicorahia se-determinE prin rnetodele enumerate la
sange.
Determinarea glucozei permite diferenlierea meningitelor virie (gliccrairia
este normal6) de meningitele bacteriene (glicorahia scade).
rn caz de diabet, glicorahia cregte direct proporfionar cu gricernia.
sdngele se detennin[ prin reacfia Adrer, iai prezenla luf presupune
hemoragii
meningiehe:
304 ALTE EXAMENE DE LABORATOR

LIMFA

Este lichidul clin vasele limfatice qi care provine din plasma sanguinS, prin
transvazare de Ia nivelrrl capilarelor.
BgSglAICe se fbce prin punc{ia canzrlului toracic, punclia vaselor limfatice
ectaziate sau din cavithli ?n momentui extravazf,rii sau accidental prin rupturi ale
vaselor limfatice toraco-abdominale.
Diferenla majori dinb:e singe qi limt} este lipsa eritrocitelor, iar numdrul
leucocitelor ajunge pdn[ la aproximativ 8000 - l0000lmm3 (in special limfocite)'
Comp"qz[lg_chirnisd este asem6nitoare cu a plasmei sanguine, diferenple liind
doar de ordin cantitativ.
Limfa confine 94-95% api qi 5-6% substanli uscatd: substan(e anorganice Q.tra,
K., Cl, Ca) gi subsatan{e organice (proteine, giucide, lipide).
Proteinele lirnfei sunt la jumitate din valoarea proteinelor plasmatice.
Cregterea cantit5lii acestora duce la aparilia edemelor de naturl limfatici.

SPER,MA

Este un lichid biologic format din spermatozoizi, fluid testicular 9i lichid

spermatic.
Rscallalg4 se face in funcfie de specie, cu vagin artificial, manual, prin
electroejaculare sau prin punc{ie testicular[ (epididim).
O sperrni de calitate trsbuie s6 corespundi la cel pufin trei parametri:
compozilie biochirnicd, insugirile ejaculatului, capacitatea fecundantii a

sperrnatozoieilor. Fentru verificarea acestor parametrii se apeleazl la exarninarea fizicd

(organolepticd), rnicroscopic6, biochimic[, genetici, imunologic6 qi microbiologic6.
Examinarea rnicroscopicf, (sperrnograma citolog.ici sau microscopicd)
urmlregte: rnobilitatea spermatozoizilor la 37'C (in pldcufe incdlzite, intre lami 9i
laineld, pe hemocitornetru, prin spermatokinezigrafie), concentrafia spennatozoizilor
(cu hemocitometru, fotocoloi'imetric, nefelometric - opacitatea, electronic), morfologia
spern:.atozoizilor dupi colorarea acestora cu albastru de metil, eozin6-nigrozini,
acridin-oranj, teitnici flucrescente, c6nd se pun in evidenf6 anomaliile morfologice.
Examinaraa bicchimicl (spermograma biochimicl)
Sperma con{inc gAYo apil,107o substan{d uscatl: cornponente anorganice 2Ya,
cornponente organice 87o.
Componentele anorganice (eiectrolili sau diverse combinalii): Zn, Na, K, Fe,
S, CI, P, Mg, Ca.
Componentele organice:
-proteinele: totale, aminoacizi, aibumine, o-, F-, y-globuline, ergotionini,
seromucoid;
-iipide : fostbtipide (lecitin6, cefalin6., colin[), colesterol ;
-glucide: fructoz.6. glucoz6, gata$ozit manoz[. arabinozi. tibo't5', sorbito!,
inozitol;
-vitamine: C, A, D, complex B:
-hormoni: androgeni, estrogeni;
 ALTE EXAMENE DE LABORATOR 305

-enzime: fosfataza acid6, alcalini, Gor, Gpr, hialuronidaza,colinesteraza.

in practica curenti se examineazi sperma in special rnicroscopic, in scopul
diiulrii qi conservErii acesteia.
Iuodificarea componentelor biochimiie presupune alterarea viabilit6fii $i
fecunditlf ii sperrnatozoizjlor.

L,/IPTELE

Laptele este produsul de secrefie al glandei marnare, ce confine ap6r qi

substan{d uscati: componente anorganice 1ca, p, Mg, Fi, ci) gi componente organice
(proteine, lipide, glucide, vitamine, enzirne).
Recoltareq se faoe in vase sterile, pentru fiecare compartiment tn parte. pril
mulgere, sondaj sau punc{ie.
EtaEiaarca se face macroscopic (culoaro, miros, densitate, v6scozitate),
biochirnic, microscopic-citologic (elemente figurate sanguine qi epiteliij,
.
micrcbiologic.
Examinarea biochirnic6 se face pentru determinarea proteinelor tokle (.3,2
4,5o/o, din care cazeina reprezintl g0 -gz%),lipidelor (l
-
- g%), glucidelor (lactoz.d,2,4
- 8oA), cu scop calitativ in vederea prelucrlrii laptelui.
Pentru patologie examinarea laptelui completeazd e;ramenul clinic al glandei
mamare pentru diagnosticul mamitelor,
In mamite cregte num[ml celulelor epiteliale; in cazul creqterii nunnirului rJe
leucocite sedimentul este mucos, de culoare gilbuie, iar in cazul cregterii nurnf,rului cle
erihocite acesta are culoare rogietici. De asemenea se constati o creqtere a cantitalii de
cloruri gi sclderea lactozei.

EXSADATAL FARINGIAN

Reprezint5 secrefia ciilor respiratorii superioare qi se examineazl, in special,

bacteriologic pentru punerca in eviden{E a germenilor patogeni implicali in afecliunile
inflamatorii locale (faringite, laringite, sinuzite, rinite etc.).

EXPECTORATAL

Reprezint6 eliminarea la nivelul faringelui a secreliilor de la nivelul ciilor

respiratorii profunde (trahee, bronhii, alveole), fiind prezent in pneumopatii cu
etiologie foarte variabilr (pneumonii, bronhopneumonii, abcese puhnonare, tbc,
brongite, astm brongic, neoplasm brongic, pneumoconioze).
Exarninarea se face in special microbiologic gi bacterioscopic (tbc), utai rar
biochinric (c6nd cantitatea de secrefie este mare - in abcese pulmonare, hemoptizii).

TETAIUL

Reprezinti scurgerea naznll de la nivelul aparatului respirator sau digestiv

(etaj alimentar).
306 AL'TE EXAMENE DE LABORATOR

Examinarea acestlia se face macroscopic, biochimic, microscopic Pi

rnicrobiologic (tracteriologic ai virusologic). Biochimic se pot pune in evidenfi
mucusul, proteinele pi s6ngele din materialul examinat'

SECRETIA CICULArui

Recoltarea se face cu mmpoane sterile sau cu seringa (cind secrr'fiile sunt ?n

cantitate mare).
Examinarea se face macroscopic, microscopic-citologic, microbiologic
(bacteriologic, virusotogic, parazitologic) in cazul prezenfei de blefarite, conjunctivite,
cheratite, dacrioadenite, dacriocistite, uveite.
Examinarea biochimici se face foarte rar gi in speciai pentru evidenlierea
s6ngeiui din secrefia ocular6.

yECRETIA OruCi

Recoltarea se poate face cu tampoane sterile sau cu seringa'

Examinarea ie face macroscopic, microscopic-citologic. microbiologic
(bacteriologic, virusologic, parazitologic) gi biochimic, pentru punerea in evidenli a
s6n getru i (otoragia), puroi ului (otitele purulente)'

OoLECTIII"E C',ATANATE

Se e;<amineazh puroiul de la nuvelul abceselor, fistulelor qi flegmoaneior dar 9i

confinutul chisturilor de reten{ie.
Recoltarea se face cu tampoane sterile, pipete, seringi. iar din colecfii prin
punctie.
Examinarea se face macroscopic, microscopic, bacteriologic Ai foarte rar
biochimic.

S EC R.E TTTLE VA GINALE, U TE RINE, P RE PUTALE

Recoltarea se face cu tampoene sterile sau cu seringa (in caz de piometru).

Examinarea se face macroscopic, microscopic-citologic, microbioiogic
(bacteriologic, virusologic, parazitologic, rnicologic), biochimic (se determinl prezenfa
muculsul ui, purr:i ului, sAn gelui gi hormon i lor).

MAT'ERTALUL VOMAT

incornpozi[ia rnaterialului vomat irrtrS: alinrente digerate qi nedigerate, suc

gastric. biln (in caz de refulare din duoden), materii fesale (in obstruclii intestinale),
s6nge (in esofago- gi gastroragii).
Examinarea sE face rnacroscopic. biochimic-toxioologic, microscopic.
Exarninarea biochimic6 permite determinarea componelttelor sucului gastric,
bilei qi s6ngelui.
 BIBLIOGRAFIE SELf, CTTVA

l.Adamegteanu L, - Semiologie, palologie Si clinicd medicald veterinord

Nicolau A., B6rzd H. Vol. I. Editura Didactic[ gi Pedagogic6, Bucuregti, 1966.

2.Arnbrosi I., Stancu C., - Semiologie medicald veterinard. Editura EUROCART,

Boldea C. Iagi, i997.

3.Bi^rzd H., May I., - Patologie Si clinicd medicald veterinard. Editura

Ghdrgariu S., Hagiu N Didacticd gi PedagogicE, Bucureqti, i981,

.BdrdH., Cilmiu Fl. - Patologie medicald veterinard. Editura Fundafiei

Rom6nia de mdine, Bucureqti, 1999.

5.Codreanu M.D., - Diagnosticul ecografic la animalele de companie

Diaconeascu AL. Editura Coral Sanivet, Bucuregti, 2003.

6.Faici C. - Bazele semiologiei medicale a onimalelor. Edilura

Almanahul Banatului, Timi;oara, I 996.

T.FalcE C., Ciorba GH. - Tehnici de examinare clinicd gi paraclinicd la cnimale.

Editura MIRTON, Timigoara, 2003.

S.Ghergariu S., Pop Al., - Manual de laborator clinic veterinar. Editura All,
Kadar L., Spinu Marina Bucuregti,2000.
308 BIBLIOGRAFTE SELECTIVA

9.Ioni{a L., Vldgioiu C' - Semiologie patologie medicald veterinard

Si - aparctul
respirator. Editura Sitech, Craiova, 2001'

10.loni1d I-., Vligioiu C., - Semiologie patologie medicald veterinard

Si - aparatul
Ioni$ Car"men, Tudor N digestiv. Editura Sitech, Craiova, 2002.

I l.Ionil[
I-., Ioni96 - Patologie cardiovasculard veterinord, Editura Sitech,
Carmen. Lungu Anca, Craiova,2003.
Lupescu C., Tdnase A.,
TudorN., Vldgioiu C.

I 2.Iovanovici G., F uioarea - Diagnosticul de laborator in pruclica medicald'

Ioana Editura Militard, Bucure;ti, 1 990.

l3.Kelly W.R. - Diagnoslic clinique vitdrinaire. Librairie Maloine'

Paris, 1971.

l4.Manolescu N., Birzl H - Ghid de hematologie o onimalelar tn cre$tere

C[pririn A., intensivd. Editura Ceres, Bucureqti, i984.
Sinchievici B.

l5.Manta I., Cucuianu M., - Metode biochimice tn laborcttorul clinic- Editura Dacia,
Benga G., Hoddrn6u A. Cluj-Napoca, 1976.

16.Mihele I)enisa, - Biochimie clinicd - metocie de laboratar. Bditura

PavloviciNlaria Medicai5, Bucureqti, 996. 1

lT.lvlihele Denisa - Biachimie clinicd - compendiu. Editura Medicala,

Bucureqti. 1997.

lS.Moldovan'I - Sentiologie clinicd medicald. Editura Medical6,

Bucuregti, 1993.

lg.Nicolau A., BarzA H., -Semiologie Si diagtastic clinic veterinar. Editura Ceres,
Pc,llE., Seiciu F[,., Bucuregti, 1972.
Blidariu T.

20.Popa V.V., Vligioiu C. - Metodologia exarnindrii medicale la animale. Editura

Ceres, Bucuregti, 1996.

2l.Popa V.V - Semiologie medicald v*eterinard. Editura ALL,

Bucuregti, 1998.

ZZ.PopaY.Y -Examinarea si semiologia ,sistemului cardiovasculur,

pg.235-253; Examinarea ;i semiologia sdng.elui 5i
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 309

or gane I or hematofor matoar e, pg. 253 -259 : Examinar e a

Oi semiologia aparatului genital, pg. 271-215;
Exarninarea Si semiologia sbtemului endocrin, pg.275-
279; Examinarea Si semiologia sistemului nervos, pg.
281-303; Exantinorea Si semiologia altor specii de
animale de interes ecanomic, pg. 305-311. In: Tratat de
medicinl veterinari. vol. II (coordonaror CONSTANTIN
N.). Editura Tehnic6, Bucuregti, 2002.

23.T'udor N - Planul exantenului clinic. pg. 167-169; Examinarea Si

semiologia aparatului respirator, pg. 223-235;
Exarninarea Si semiologia aparatului locomotor, pg.
259-263. in Tratat de medicind veterinarf,, vol. II
(coordorator COI.ISTiA.NTIN N.). Editura Tehnic5.
Bucuregti, 2002.

24.UIici-Petruf 1., - Tehnici de examinare clintcd la animale. Editura

{Jlici-Petruf Vanda Risoprint, Cluj-Napoca, 200 l.

25.Ulici-Petruf I., - Semiologie generald, radiodiagnostic Si laborator

Ulici-Petruf Vanda clinic vete rinar. Editura fusoprint. Ciuj-Napoc a, 200 I .

26.Vligioiu C - Semiolagie medical-veterinard. Editura Fundatiei

Rom6nia de m6ine, Bucureqti, 1998.

2T,Vtdgioiu C - Semiologie veterinard pe apsrcte Si sisteme. Editura

Sitech, Craiova, 2001.

28.Vldgioiu C. - Categorii serniologice de hazd, pg. 161-167;

Metodolagia examenulwi clinic, pg. t 69-170;
Examinarea generald a qnimalului, pg. 179-196;
Examinarea Si semiologia aparatului digestiv, pg. i96-
223; Exarninarea Si semiologia aparatului u,.inar, pg.
253-271. in: Tratat de medicini veterin:rI, voi.-ii
(coordonator CONSTANTTN N.). Editura Tehnic6,
Bucureqti,2002.

29,vl[gioiu c., TudorN Noliuni serniologice de bazd si examinarea generald e

animalelor. Editura Sitech,

30.Vldgioiu C., TudorN. -semiologie, tehnica

c I inic veterinar. Editura
E CA

Vetednar6
 Tlpirit in RomAnia
#-#F#ffi#
Craiova, Str. Romut, bl. T1 - Faiter
Tyl.tlax: A251 4'i 4 003. O7Z2 Z1A 5OB
Mobil: 0722 216 509:0741 2CS 215
e-rnarl: sitech@rdslinii.ro

6i nii da

p:
" f;\{.v.
Brr+r.t0THCA
lrol*rl ,{[if*
 ?p6

L\t3
3a3 T
 ,: ,'J L. |,.ti,

- t :l
I
-(''

f---

/1
,L

tfr
w I
I
t

ISBN: 973-657-389-3