Sarcina 1

Inceputurile eticii nu sunt datate cu multi ani in urma. Unii considera ca

bazele au fost puse la Nuremberg, la sfirsitul celui de al doilea razboi
mondial, atunci cind au fost judecati medicii nazisti, iar Codul de la
Nurenberg ar reprezenta primul document care reglementeaza etica
cercatarii medicale. Altii considera ca moment de inceput data de 9
noiembrie 1962, cind a fost publicat articolul “ Ei decid cine traieste si
cine moare “. Acest articol povestea istoria comitetului de etica din
Seattle, care era obligat sa faca selectia celor care erau admisi in
programul de dializa cronica.
Obiectivul principal ale eticii este binele, iar cele 4 principii etice
reprezinta baza pentru regulile etice , care orienteaza luarea deciziilor.
Esential este ca lumea moderna se apleaca tot mai mult asupra
principiilor fundamentale ale eticii si ale eticii medicale in particular,
avind ca baza o multitudine de articole, declaratii, protocoale, codex-uri:
Codexul Nurimberg, Declaratia Helsinki, Conventia Oviedo, etc.
Primul principiu, de a nu face rau, in codexul de la Nuremberg il
deducem din mai multe puncte. Este stipulat ca experimentul trebuie
realizat in asa fel incit sa evite orice suferinta fizica sau mintala, sau
vatamari inutile, iar daca se stie ca acest experiment ar putea provoca
vatamari sau moarte, interzicerea lui. Trebuie facute pregatiri pentru a
preveni subiectul de raniri, daune sau moarte. Este important ca
experimentul sa fie facut doar de persoane adecvate stiintific si calificate.
In declaratia de la Helsinki, care de fapt a dezvoltat primele zece principii
enunțate în Codul Nürnberg, și le -a raportat în Declarația de la Geneva a
Asociației Mondiale Medicale (1948), o declarație de drepturi etice
pentru medici, gasim ca : “este de datoria medicilor care participa la
cercetare medicala sa protejeze viata, sanatatea, demnitatea, integritatea,
dreptul la autodeterminare. Un medic trebuie sa actioneze pentru binele si
in interesul pacientului sau atunci cind furnizeaza ingrijiri medicale. In
cercetarea medicala in care sunt implicati subiecti umani, binele
subiectului cercetat trebuie sa primeze fata de oricare alte interese.
Al doilea principiu- Binefacere- in codex este redat in puntul 2-
Experimentul trebuie sa ofere rezultate utile pentru binele societatii,
natura experimentului nu trebuie sa fie nici aleatorie, nici fara scop.
Scopul primar al cercetarii medicale, este ca in baza rezultatelor sa
imbunatatim interventiile preventive, diagnostice si terapeutice ( metode,
proceduri si tratamente).
Principiul de autonomie, ne spune ca indiferent ce crede medicul
ca trebuie de facut, pacientul este cel care are puterea de decizie.
Conform codexului de la Nuremberg, subiectul trebuie sa stie: natura,
durata si scopul testului clinic, metodele si mijloacele prin care va fi
efctuat acest experiment si orice efecte si pericole asupra sanatatii sale,
iar daca este de acord, persoana isi da consimtamintul in mod voluntar
pentru a fi supus acestui experiment. Si extrem de important este ca
subiectul uman are facultatea libera de a pune capat acestui experiment in
orice moment.
Principiul justitie si echitate- reprezinta nondiscriminare in abordarea
pacientului, in sensul respectului pentru pacient si suferinta lui. Acestui
principiu i se adauga confidentialitatea actului medical, evitarea
descriminarii in acordarea asistentei medicale si, mai ales, echitate in ceea
ce priveste alocarea si accesul la resurse, fara nici un fel de discriminare
vizibila sau subliminala. Partile iau, tinind seama de nevoile de sanatate si
resursele disponibile, masuri adecvate, in scopul de a asigura, in sfera
jurisdictiei lor, accesul echitabil la ingrijiri de sanatate de calitate
adecvata.
Nedreptatea apare atunci când un beneficiu la care o persoană ar avea
drept îi este refuzat fără un motiv acceptabil, sau atunci când în mod
nedrep unei persoane i se impune o anumită sarcină. Principala
responsabilitate a cercetătorului care lucrează cu subiecţi umani este
protejarea stării de bine a subiectului cercetat.