PERCEPTIA UMANA IN TRAFIC

SI IMPACTUL EI ASUPRA
CIRCULATIEI RUTIERE

Abordarea disfunctiilor sistemului de transport rutier din erspectiva subsistemului uman

ne reliefeaza o structura componenta, nelipsita de importanta pentru trafic si anume perceptia. In
tratarea temei, atentia noastra s-a focalizat, mai ales pe interactiunea – utilizator de drum - cu
capabilitatea de cunoastere senzoriala intrinseca – calitatile (insusirile) semnelor si semnalelor
aferente infrastructurii de a suscita atentia si a dezvolta la indivizi comportamente de siguranta in
trafic. Altfel spus, in cadrul deplasarii pe o anumita ruta asupra utilizatorului de drum, prin
analizatorii senzoriali actioneaza o multitudine de obiecte si fenomene, printre care si semne si
semnale de circulatie, pe care individul nu le percepe pe toate in mod egal. In lucrare se prezinta
analiza unui set de situatii generate de elementele de semnalizare aferente drumului care
favorizeaza perceptia incorecta si in consecinta generarea unui comportament de risc al
participantilor la trafic.

Perceptiei ca proces complex cu rol in cadrul comportamentului la volan

Perceptia este reflectarea obiectelor si fenomenelor in momentul actiunii lor
nemijlocite asupra receptorilor.
Studiul perceptiei conducatorului auto trebuie sa inceapa cu recunoasterea faptului ca
ceea ce este perceput nu este determinat doar de stimularea fizica ci mai curand este un
complex organizat ce depinde de multi alti factori rezultati din trafic.
Perceptia conducatorului auto implica organizarea si interpretarea stimulilor proveniti
din trafic. Perceptia apare ca rezultat al actiunii unui stimul complex, care in mod obisnuit
actioneaza concomitent asupra mai multor analizatori (in cazul conducerii auto intervin: vazul,
auzul, kinestezia, echilibrul, simtul tactil, olfactia).
Perceptia conducatorului auto este un proces activ, o parte dintr-un intreg, care este
activitatea conducatorul auto.
Ca mecanism fiziologic, perceptia conducatorului auto antreneaza formarea si
functionarea unor legaturi reflex conditionate la stimuli complecsi sau la relatiile dintre stimuli din
cadrul mediului de trafic, generati de vehicol, de drum si de factorul uman.
In cadrul traficului actioneaza asupra analizatorilor mai multe obiecte si fenomene,
conducatorul auto nu le percepe pe toate in mod egal. Unele par in prim plan (ex. drumul din
 imediata vecinatate a masinii), sunt distinse mai bine, mai atent percepute, pe cand altele apar in
plan secund, se contopesc unele cu altele si sunt percepute mai putin distinct (ex. peisajul). In
primul caz vorbim despre obiectul perceptiei, in al doilea despre fondul perceptiei.
Pe fondul perceptiei apare figura (ex. un alt autovehicol), adica acel obiect care
reprezinta tinta obsevatiei conducatorului auto. In cadrul traficului, semnalele auto devin pe rand
(in ordinea cronologica a aparitiei) obiecte ale perceptiei.
Pentru o buna perceptie in trafic, desprinderea obiectului de fond este absolut necesara,
premiza pentru realizarea sigurantei in trafic. Usurinta sau greutatea desprinderii obiectului din
fond depinde in mare masura: de relatia conducatorului auto cu obiectul, de sarcina conducatorului
auto, de interesul dominant, precum si de gradul deosebirii obiective dintre fond si obiect. Cu cat
aceasta deosebire e mai mare, cu atat desprinderea este mai usoara. Studiul nostru va propune
metode si procedee adaptate nevoilor traficului, care vor ajuta diferentierea fond-obiect. Iata cateva
procedee perceptive cu rol in usurarea desprinderii obiectului din fond: contrastul, miscarea,
marirea.

2. Perceptia insusirilor spatiale ale obiectelor in contextul traficului rutier

Insusirile spatiale ale obiectelor, avem in vedere, intre altele, marimea si forma obiectelor,
pozitia lor in spatiu, distanta si directia lor fata de conducatorul auto si unele fata de altele.

In cadrul complex al traficului, in anumite limite de distanta conducatorul auto percepe

constant marimea obiectelor chiar daca acestea sunt la distante diferite fata de sine (ex. marimea
unei masini este perceputa constant, chiar daca este situata la 50m sau la 100m de conducatorul
auto, respectand astfel legea constantei perceptive).

Perceptia utilizatorului de trafic a spatiului oscileaza intre doi poli: perspectiva si constanta.

Daca un conducator auto observa traiectoria razelor de lumina traversand o lentila

convergenta, se constata ca imaginea obiectului pe un ecran se diminueaza in functie de departarea
fata de obiect. In acest context, are loc fenomenul perspectivei. Cu acest fenomen se confrunta
soferii in traficul interurban mai ales atunci cand de o parte si de alta a soselei exista pomi in
aliniament. Ei vizual sunt perceputi diferiti ca marime in functie de distanta fata de subiectii
perceptori. Datorita fenomenului perspectivei de pe un carosabil aflat in varf de munte, oamenii si
masinile aflate pe serpentina de la baza acestuia par miniaturizate; sinele de cale ferata par sa se
intalneasca la orizont; ca si laturile soselei care se pierd pe o sosea ce traverseaza colinele.
 Mecanismul care funizeaza aceasta perceptie in perspectiva este analizatorul vizual - ochiul
soferului - care functioneaza ca o lentila convergenta. Prezentam in cele ce urmeaza o schema care
incearca sa prezinte deducerea legii perspectivei dupa proprietatile unui sistem optic convergent.

Se poate observa ca in cazul in care O1 este mai indepartat ce centrul optic decat O2,
imaginea corespunzatoare lui, adica I1 este mai mica decat I2 (imaginea corespunzatoare lui O2).

Perspectiva ca fenomen al perceptiei spatiului ce se expune diferitilor utilizatori in traficul

rutier isi pune amprenta si in aprecierea formelor obiectelor, a liniilor, unghiurilor acestora ca si
asupra aprecierii gradelor de luminozitate si culoare a acestor obiecte.

Cealalta extrema a perceptiei spatiului a utilizatorului de trafic este constanta. Perspectiva

nu se aplica la intreg mediul de pe caile rutiere de transport, ci este mai degraba pe dos intr-un
spatiu apropiat de cativa zeci de metri. In acest spatiu, conducatorii auto percep oamenii si
vehicolele la o dimensiune aproximativ constanta; de exemplu, daca privesc un pieton departandu-
se de masina ce o conduc, nu o vad miscandu-se decat daca ar fi cazul sa o filmez. Deci, sistemul
vizual este capabil de a corija informatia retiniana prin alte informatii pe care cercetatorii perceptiei
o numesc indici de constanta. Printre acesti indici opereaza in constanta perceptiva a utilizatorilor
rutieri urmatori:

* perspectiva ca indice al indepartarii liniilor, culorilor, luminozitatii

semnalizatorilor rutiere;

* umbrele din trafic, indicand relieful sau raporturile spatiale dintre vehicole;

* paralaxa miscarii precum vehicolul de pe contrasens care pare ca se misca incet

daca este departe si ne face pe noi sa ne angajam in depasire expunandu-ne de foarte multe
ori unui risc foarte mare care se poate finaliza intr-un eveniment rutier nedorit.

Constanta perceptiva subzista si in vederea monoculara (a participantilor umani la trafic)

datorita unei variatii de indicatori, din care cu o implicatie majora in ceea ce ne priveste ar fi:

• Interpozitionarea: astfel in mod obisnuit un copil pe un carosabil nediferentiat pentru

pietoni poate fi mascat de un alt vehicol care ruleaza de-asemenea pe sosea. Deci,
campul vizual al ultimului conducator auto ce rula pe acelasi drum dar in spate la cativa
km nu l-a perceput deci nu a luat masuri de protectie adecvate, astfel proximitatea la
accident manifesta un pericol iminent.
 • Umbrele: pe sosea, la anumite ore cand soarele bate sub un anumit unghi, sau in amurg
combinarea luminii farurilor cu luminii determina pentru soferi in anumite situatii pot
fi inselati asupra obiectelor din trafic care pot fi situate in umbra altora sau ca efect a
iluminarilor ascunse.

• Paralaxa miscarii: in trafic, la viteza constanta, obiectele care se deplaseaza mai

aproape in campul vizual a utilizatorilor de drum dau o imagine retiniana care se misca
mai repede pe retina; acelasi efect se produce (legea relativitatii) daca utilizatorii de
drum misca capul sau globul ocular si obiectul (privit). Asemenea informatii percepute
sunt permanente pentru ca ochiul uman este in permanenta miscare. Deci, elemente
eronate perceptiv sunt prin insasi mecanismele de dotare a ochiului care predispun in
anumite situatii la eroare umana in comportamentul din trafic mai ales in situatii
speciale (boala, uzura, batranete).

La o investigatie pilot realizata pe 25 de conducatori auto, participantii au declarat ca in

stare de oboseala (numar mare de ore de conducere), in corelatie cu intensitatea si specificitatea
luminii diurne sau nocturne din traficul rutier, se intampla adesa distorsiuni perceptive (ex. vad 3
in loc de B), ceea ce duce la citirea unor cuvinte/semne inexacte de pe panourile de semnalizare,
care duc la concluzii false ce pot prejudicia siguranta circulatiei. Acest fenomen are loc ca rezultat
al estomparii imaginii perceptive, subiectii declarand ca figurile din trafic intalnite sunt vazute
disparat.

In cadrul complex al traficului pot apare - influentand in mod negativ pe conducatorul auto
- iluzii perceptive cum ar fi :

* “white spots” - punctele albe sau luminoase, momente in care soferul este orbit fie
de razele soarelui, fie de farurile autovehiculelor care circula din sens invers;

* iluzia de miscare - daca conducatorul auto stationeaza si un alt vehicol porneste in

imediata apropiere, conducatorul auto are impresia ca se deplaseaza propriul vehicul;

- paralaxa de miscare: conducatorul auto percepe obiectele indepartate ca miscandu-se in

aceeasi directie cu autovehicolul pe care il conduce, in timp ce obiectele apropiate par a se deplasa
in directie opusa;

* Razele soarelui pot creea imaginea unei sosele ude, mai ales in zilele calde de vara;
 * Liniile verticale par mai lungi decat cele orizontale (probabil datorita faptului ca
examinarea verticalei solicita un efort mai mare al muschilor oculari);

* Perspectiva lineara, in care conducatorul auto are iluzia ingustarii drumului;

* Datorita amplasarii inadecvate a unor panouri publicitare care au o oarecare

asemanare cu semnalele rutiere, se poate produce fenomenul inlocuirii mentale intre cele doua
( ex. Panoul publicitar al marcii Coca-Cola, sub influenta razelor soarelui si al proastei
amplasari, poate fi confundat usor cu semnul rutier “Atentie”).

Putem concluziona la cele dezvoltate anterior ca perceptia utilizatorilor de trafic este o

conduita psihologica complexa cu implicatii de securitate in plan social prin care utilizatorii de
drum isi organizeaza senzatiile si iau cunostiinta de realitatea nemijlocita a traficului. Perceptia se
constituie la ceea ce organele de simt funizeaza direct (sensibilitate exteroperceptiva) ca si de
proiectia imediata a participantilor la drum in obiect a unor calitati cunoscute prin inferenta: soferul
percepe efortul pe care-l depune un altul care schimba o roata la autovehicol deoarece pune in masa
roatei pe care celalalt o manevreaza propria sensibilitate proprioceptiva (pe care si el in alte situatii a
efectuat-o). Perceptia ca raport obiect-subiect are caracteristici proprii dar perceputul este subiectiv
de la individ la individ. Daca eu sunt sofer in trafic percep lucrurile diferit de situatia in care as fi
pieton sau pasager. In fiecare din ipostazele de sofer, pieton, pasager in trafic, receptionez o
plenitudine de stimuli pe care-I selectez in functie de asteptarile actuale de statutul si rolul meu in
trafic. Ca exemplu putem da perceptia hazlie metaforica expusa intr-o caricatura mai veche intr-o
revista a anilor ‘80 in care pietonii ii vedeau in trafic pe soferi cu coarne iar acestia pe pietoni fara
coarne (adica boi) vis-a-vis de conduita interactionala dezvoltata in trafic.

In general indivizii umani mai ales in cadrul traficului sunt sensibili la obiectele care
intereseaza in mod deosebit la cele care au semnificatie pentru ei. Astfel starea satisfacerii nevoilor
umane este foarte importanta ca fond al perceptiei semnalelor in trafic. Un individ flamand va avea o
anumita calitate a perceptie cu un risc mai mare in conduta decat un alt participant la trafic care are
aceasta trebuinta satisfacuta. R. Levine, Chein si G. Murphy studiind influenta foamei asupra
perceptiei au observat ca persoanele flamande vad mai ales alimente in desenele prezentate, desene
care sunt lipsite de semnificatie, pe cand persoanele satule n-au acelasi reactii. Deci, nu trebuie eludat
ca orice perceptie si deci si cea a utilizatorilor de drum este o interpretare care implica irevocabil
personalitatile acestora in intregul lor. Perceptia in trafic mai mult decat un simplu fenomen senzorial,
la nivelul componentei umane din sistemul rutier este o conduita psihologica cu un grad ridicat de
complexitate care se raporteaza la un cadru de referinta particular (importanta memoriei si a invatarii,
configuratia emotionala elaborate in limitele experientelor personale si sociale ale utilizatorilor de
drum). Astfel, un obiect, fenomen nu va avea niciodata absolut aceiasi semnificatie pentru doi
participanti la trafic care fiecare detine un sistem de referinta particular.

BIBLIOGRAFIE

1. M, Stuart Anstis. What Does Visual Perception Tell Us About Visual Coding, n Gazzaniga &
Blakemore, 1975;

2. Nicky Hayes, Sue Orrell, Introducere in psihologie, Editura All Educational, Bucuresti, 1993;

3. M. Hunt, The Story of Psychology, The perception Psychologist, Doubleplay, NY, 1993;

4. A. Levy - Schoen, Exploration et cunnoisaance de l’espace visual sans vision peripherique in Le

travail Humain nr. 3;

5. Piaget, Les macanismes perceptifs, PUF, Paris, 1961.