Cum îi ajutăm pe copii să ia tot ce e mai bun din experienţele

aduse de mediul şcolar? Ce contează cel mai tare, dincolo de

avalanşa de informaţii, schimbări, aşteptări? Ce îi învăţăm să
înveţe?

Primul an de şcoală vine cu schimbări capitale în viaţa copilului şi a

părinţilor săi, iar acomodarea la noua rutină şi la cerinţele sistemului
de învăţământ se poate dovedi o provocare greu de gestionat.
Şcoala şi societatea românească pun mare accent pe achiziţiile
cognitive, iar inteligenţa emoţională este o Cenuşăreasă neglijată,
care aşteaptă să îi fie redată strălucirea. Psihologii atrag atenţia că
inteligenţa emoţională este, însă, extrem de preţioasă şi că este
nevoie ca dascălii şi părinţii să fie primii care să înţeleagă acest
lucru pentru a putea să îi ajute pe copii să şi-o dezvolte.

“Trebuie, în primul rând, să îl ascultăm pe

copil”
“Sunt multe achiziţii cognitive pe care copiii ar putea să le aibă la
această vârstă, unii ştiind deja să citească sau să scrie, iar părinţii
sunt foarte mândri de copilul lor. Dar mai mult de atât contează
inteligenţa emoţională a acestuia. Contează enorm cum copilul
percepe această nouă etapă – începutul şcolii. Din păcate sunt mulţi
dascăli şi mulţi părinţi care încă nu ştiu ce înseamnă inteligenţa
emoţională şi cât de importantă este. Implicit, nu ştiu nici cum să le
explice şi să le dezvolte copiilor inteligenţa emoţională. Pentru că şi
noi, adulţii, suntem deficitari la acest capitol”, explică Manuela
Mitroi, consilier şcolar şi psiholog clinician.
 Manuela Mitroi, psiholog clinician şi consilier şcolar
“Trebuie, în primul rând, să îl ascultăm pe copil, să vedem ce ne
spune despre temerile şi îngrijorările sale. Să vorbim cu el despre
cum este la şcoală şi să nu transformăm şcoala în ceva de speriat.
Preșcolarul devine școlar, devine un elev care trebuie să respecte un
anumit program, care are diverse atribuții și responsabilități, dar nu
trebuie ca acestea să fie resimţite ca nişte griji în plus. Părintele
trebuie să fie alături de copil, să- l ghideze pe noul drum, să fie
„liantul” între elev și doamna învățătoare”, adaugă aceasta.

Cum îl facem pe copil să înţeleagă competiţia

Odată cu notele şi concursurile şcolare, competiţia devine greu de
evitat, iar imaginea şi stima de sine contează foarte mult în felul în
care copilul o va gestiona. Pe de altă parte, copilul nu trebuie ferit
de înfrângeri până la momentul începerii şcolii, căci acest lucru îi va
îngreuna adaptarea.

“În ceea ce priveşte competiţia, ea este strâns şi de imaginea şi

stima de sine, care se dezvoltă în timp.

În primul rând, părinţii ar trebui să înţeleagă că nu e bine să lase

copilul mereu să câştige. Începând cu vârsta de 5-6 ani, copilul
învaţă deja jocul după reguli, unde automat unul câştigă şi altul
pierde. Iar de obicei copilul câştigă şi părintele pierde. Or asta nu
este bine”, explică Manuela Mitroi.

Aceasta spune că, atunci când copiii sunt mici, este de preferat să
înveţe să lucreze în echipă, în grup. Dar şi competiţia are rolul său.
“Numai că ea trebuie să fie sănătoasă, specifică nivelului de
dezvoltare al copilului”.

Sunt copii care deţin toate achiziţiile pe partea cognitivă, dar au

deficienţe pe partea emoţională şi sunt emotivi, anxioşi, precizează
psihologul. Iar aceştia au de pierdut la un examen sau un concurs,
pentru că pot greşi sub presiune, deşi acasă ar face totul perfect.

Intervin şi temerile părinţilor, care încep să se întrebe: “Dcă al meu

nu se descurcă la fel de bine ca alţii? De ce al meu nu ştie să facă X
lucru?”, iar acestea se pot răfrânge asupra copilului şi pot alimenta
presiunea.

Copilul trebuie să ştie că toată lumea greşeşte

Copiii au nevoie de încredere şi de încurajare, cu atât mai mult în
primii ani de şcoală. Pe de altă parte, când copilul aude mereu: vei
face foarte bine, poţi, el va gestiona mai greu o situaţie când va
pierde. Aşa că părintele trebuie să îl facă să înţeleagă că toţi greşim.

“Este bine să le spunem copiilor, dacă participă la o competiţie sau

concurs, în ce constă, cum va fi, ce urmează după şi să îl lăsăm pe
el singur să aleagă dacă vrea sau nu să participe. Dacă aude
“trebuie să participi/trebuie să faci”, iarăşi nu este bine, pentru că
acest trebuie exercită o presiune în plus pe copil.

Putem să îi încurajăm, să le spunem că e în regulă să se obişnuiască

cu aceste exerciţii, evaluări, dar să îi spunem şi că este posibil să fie
anumite subiecte la care să nu ia punctaj maxim. Unii copii au o
inteligenţă matematică foarte bună, alţii – una lingvistică, alţii – una
vizuală. Copiii sunt diferiţi. Dar cei mai mulţi vor să participe, sunt
motivaţi şi aici trebuie să vedem şi cum lucrăm la motivaţia
intrinsecă, să îi facă plăcere acest lucru, nu să o facă doar pentru că
îi promitem că îi cumpărăm ce îşi doreşte dacă face bine”, spune
Manuela Mitroi.

Diferenţele de vârstă sunt foarte importante în

primii ani
La vârsta aceasta, diferenţele dintre copii sunt evidente, contribuind
la felul în care copiii se descurcă şi gestionează cerinţele şcolare.

“Dacă un copil are 6 ani când începe şcoala, iar altul 7, aceste
diferenţe de vârstă sunt foarte importante. La fel, un copil poate a
frecventat grădiniţa, altul nu a frecventat-o. Un copil poate înţelege
imediat cerinţa, altul are nevoie de explicaţii suplimentare”, atrage
atenţia psihologul.

Inteligenţa emoţională, esenţială în procesul de

adaptare
La vârsta preșcolară mulți copii știu deja să citească sau să numere,
însă aceste deprinderi nu înseamnă ca preșcolarul este pregătit
pentru școală, semnalează Manuela Mitroi. “Foarte importantă este
inteligența emoțională a copilului, cum percepe copilul această noua
etapă. Este necesar ca părintele să-și încurajeze copilul să-și
dezvolte memoria, atenția, gândirea , însă nu trebuie neglijați și alţi
factori cu impact psihologic asupra copilului: motivația, comunicarea
(atât cu colegii, cât și cu adulții), disciplina, aptitudinile sociale
necesare într-un mediu de învățare, precum dialogul”.

O altă provocare importantă în această etapă este bullying-ul, care

capătă noi forme. Despre cum îl sprijinim pe copil să facă faţă unor
situaţii de bullying, într-un material viitor.