Studiul Calității Sortimentelor de Miere Valorificate de Stupina "Robu Cristian-Gheorghe Î.f." Din Județul Vâlcea, Comuna Pesceana

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE

PROGRAMUL DE STUDII: SILVICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
ABSOLVENT,
ROBU C.G. Elena-Cristina
CADRU DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

Prof. dr. ing. Florin DINULICĂ
BRAȘOV, 2022
PROIECT DE DIPLOMĂ ROBU C.G. Elena-Cristina

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE
PROGRAMUL DE STUDII: SILVICULTURĂ
STUDIUL CALITĂȚII SORTIMENTELOR DE

MIERE VALORIFICATE DE STUPINA ”ROBU
CRISTIAN-GHEORGHE Î.F.” DIN JUDEȚUL
VÂLCEA, COMUNA PESCEANA
ABSOLVENT,
ROBU C.G Elena-Cristina
CADRU DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

BRAȘOV, 2022
DECLARAŢIE PRIVIND ORIGINALITATEA PROIECTULUI

DE DIPLOMĂ

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE
PROGRAMUL DE STUDII SILVICULTURĂ
NUMELE ŞI PRENUMELE: ROBU C.G. ELENA-CRISTINA

PROMOŢIA: 2018-2022
SESIUNEA DE DIPLOMĂ: Iulie 2022
DENUMIREA PROIECTULUI :
STUDIUL CALITĂȚII SORTIMENTELOR DE MIERE VALORIFICATE DE STUPINA
”ROBU CRISTIAN-GHEORGHE Î.F.” DIN JUDEȚUL VÂLCEA, COMUNA
PESCEANA
CADRUL DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

Declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii proprii, pe baza
cercetărilor proprii şi pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate
conform normelor etice, în textul lucrării/proiectului, în note și în bibliografie.
Declar că nu s-a folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din
lucrare/proiect nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau
juridică.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă sau conținut vreunei instituții
de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.
În cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta rigorile legii.
Data: 21.06.2022 Nume, prenume absolvent

Robu C.G. Elena-Cristina
Semnătura,
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea Silvicultură și Exploatări Departamentul Silvicultură

forestiere
Programul de studii zi Anul universitar 2021-2022
Candidat
Grupa 5LF182 Promoția 2022
Cadrul didactic îndrumător Prof. Departamentul de Silvicultură
dr. ing. Florin DINULICĂ
FIŞA PRELIMINARĂ A PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Tema lucrării:
Studiul calității sortimentelor de miere valorificate de stupina „ Robu Cristian-

Gheorghe Î.F.” din județul Vâlcea, comuna Pesceana
Problemele principale care vor fi tratate:

- Stadiul actual al cunoștințelor privind proprietățile fizico-chimice ale sortimentelor de
miere care fac obiectul proiectului.
- Identificarea geografică a materialului experimental.
- Evidențierea metodei de lucru întrebuințată pentru atingerea obiectivelor cercetării. -
Prelucrarea matematică a datelor experimentale și interpretarea rezultatelor
Locul și durata practicii:
- Stupina Robu Cristian-Gheorghe Î.F, Pesceana/ 9.05.2021, 07.06.2021, 25.06.2021,
28.06-29.06 2021, 11.05.2022 28.05.2022
- Universitatea Transilvania/ Laboratorul de Produse Forestiere/ 30.05-17.06.2022
Bibliografia recomandată:
1. Beldeanu, E. C. (2004). Specii de interes sanogen din fondul forestier. Brașov:
Editura Universității Transilvania. pp 191-216

2. Cîrnu, I. V. (1989). Flora meliferă. București: Editura Ceres. pp 33-122
3. Dinulică, F. (2021). Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale.
Material în format electronic pentru lucrările practice de la Valorificarea resurselor
forestiete.(Masteratul MSTEF) Brașov: Universitatea Translivania.
4. Mărghitaș, L. A. (2005). Albinele și produsele lor. București: Editura Ceres. P 391
5. ***, (2002). Manualul apicultorului. București: Editura Apimondia. P 73-214
- Aspecte particulare privind lucrarea:

- Se construiește design-ul experimental pentru colectarea datelor.
- Se efectuează determinările curente la avizarea sortimentelor de miere pentru desfacerea
publică.
- Datele experimentale se sortează în funcție de factorii de variație urmăriți.
TERMENE obligatorii de consultații
TERMENUL de predare a lucrării: 28.06.2022
Data: 21.06.2022
Director departament, Cadru didactic îndrumător Student

Conf. dr. ing. Dan GUREAN Prof. Dr. ing. Florin DINULICĂ Robu C.G. Elena-Cristina
FIŞA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ
Proiect de diplomă nr. ..........

Universitatea Transilvania din Braşov
Facultatea
Silvicultură și Exploatări Forestiere
Departamentul Viza facultăţii
De Silvicultură
Programul de studii Anul universitar 2021-2022
Silvicultură
Candidat Promoţia 2022

Robu C.G. Elena Cristina
Cadrul didactic îndrumător

Titlul lucrării: Studiul calității sortimentelor de miere valorificate de stupina „ Robu Cristian-
Gheorghe Î.F.” din județul Vâlcea, comuna Pesceana
Problemele principale tratate:
- Stadiul actual al cunoștințelor privind proprietățile fizico-chimice ale sortimentelor de

miere care fac obiectul proiectului.
- Identificarea geografică a materialului experimental.
- Evidențierea metodei de lucru întrebuințată pentru atingerea obiectivelor cercetării.
Prelucrarea matematică a datelor experimentale și interpretarea rezultatelor
- Locul şi durata practicii:

- Stupina Robu Cristian-Gheorghe Î.F, Pesceana/ 9.05.2021, 07.06.2021, 25.06.2021,
28.06-29.06 2021, 11.05.2022 28.05.2022
- Universitatea Transilvania/ Laboratorul de Produse Forestiere/ 30.05-17.06.2022
Bibliografie:
1. Beldeanu, E. C. (2004). Specii de interes sanogen din fondul forestier. Brașov: Editura
Universității Transilvania. pp 191-216

2. Cîrnu, I. V. (1989). Flora meliferă. București: Editura Ceres. pp 33-122
3. Dinulică, F. (2021). Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material
în format electronic pentru lucrările practice de la Valorificarea resurselor
forestiete.(Masteratul MSTEF) Brașov: Editura Universitatea Transilvania.
4. Mărghitaș, L. A. (2005). Albinele și produsele lor. București: Editura Ceres. P 391
Aspecte particulare:
- Se construiește design-ul experimental pentru colectarea datelor.
- Se efectuează determinările curente la avizarea sortimentelor de miere pentru
desfacerea publică. Datele experimentale se sortează în funcție de factorii de variație
urmăriți.
Primit tema la data de: 1 Octombrie 2021
Data predării lucrării: 28 iunie 2022
Director departament, Cadru didactic îndrumător,

Conf.
dr. ing. Dan GUREAN Prof. dr. ing. Florin DINULICĂ
Candidat,

CUPRINS
CUPRINS ........................................................................................................................................ 1
1. CAPITOLUL I........................................................................................................................... 3
STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND PROPRIETĂȚILE ȘI CALITATEA

SOTIMENTELOR DE MIERE CARE FAC OBIECTUL STUDIULUI ....................................... 3
1.1. Resurse melifere pentru producerea sortimentelor de miere analizate ................................. 3
1.2 Proprietățile fizice, chimice si biologice ale sortimentelor de miere analizată ..................... 8
1.2.1. Mierea de salcâm ......................................................................................................... 10
1.2.2. Mierea de tei ................................................................................................................ 12
1.2.3. Mierea de rapiță ........................................................................................................... 13
1.2.4. Mierea de polifloră ....................................................................................................... 14
1.2.5. Mierea de floarea-soarelui ........................................................................................... 15
1.3. Clasificarea calitativă a sortimentelor de miere ................................................................. 15
1.4. Produse din miere ............................................................................................................... 17
2. CAPITOLUL II ....................................................................................................................... 18
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI .................................................................................. 18
3. CAPITOLUL III ..................................................................................................................... 19
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE........................................................................ 19
3.1. Localizarea geografică a bazelor melifere exploatate în pastoral de stupina Robu Cristian
Gheorghe Î.F. ............................................................................................................................. 19
3.2. Recoltarea și condiționarea probelor .................................................................................. 19
3.3. Analize organoleptice și biochimice efectuate ................................................................... 21
3.3.1. Determinarea acidității ................................................................................................. 21
3.3.2. Determinarea densității ................................................................................................ 22
3.3.3. Determinarea umidității ............................................................................................... 23
1
3.3.4. Determinarea conținutului de zahăr ............................................................................. 24
3.3.5. Identificarea mierii de mană în sortimentele de miere ................................................. 25
3.3.6. Măsurarea culorii ......................................................................................................... 25
3.3.7. Determinarea conținutului de zahăr reductor ............................................................... 26
4. CAPITOLUL IV ...................................................................................................................... 31
REZULTATELE INVESTIGAȚIILOR ....................................................................................... 31
4.1. Nivelul de variabilitate al însușirilor calitative fizico-chimice determinate ....................... 31
4.2. Variații între sortimentele de miere ale însușirilor lor fizico-chimice................................ 32
4.3. Variații ale însușirilor fizico-chimice între sezoanele apicole 2021-2022 ......................... 37
4.4. Corelații între proprietățile fizico-chimice analizate .......................................................... 45
4.5. Culesurile apicole de la stupina Robu Cristian Gheorghe Î.F. în dinamică ........................ 48
5. CAPITOLUL V ....................................................................................................................... 53
CONCLUZII ................................................................................................................................. 53
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................... 55
2
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND

PROPRIETĂȚILE ȘI CALITATEA SOTIMENTELOR DE
MIERE CARE FAC OBIECTUL STUDIULUI
Mierea este un produs natural, realizat de albine prin transformarea enzimică a

nectarului, depozitată ulterior in celulele fagurilor. Originea nectarului sau a sucului influențează
obținerea de sortimente de miere florară sau extraflorară. Mierea florară este de origine
monofloră atunci când nectarul a fost cules de la o singură specie meliferă (ex. Rapiță, Salcâm,
Tei etc.) sau polifloră, când s-a realizat culesul de nectar din mai multe flori simultan (mierea de
fâneață). (Mârza, 1966).
Mierea extraflorară poate sa fie din proveniență animală sau vegetală, în funcție de
perioadă și culesul albinelor. Aceste sortimente se clasifică în funcție de specia de plante
vegetale sau forestiere. Calitatea sortimentelor de miere se clasifică în funcție de culoare,
fluiditate, gust, aromă etc. (Mârza, 1966).
Stupina “Robu Cristian-Gheorghe Î.F.” produce următoarele sortimente de miere:
1. Miere de salcâm
2. Miere de tei
3. Miere de rapiță
4. Miere de polifloră
5. Miere de floarea-soarelui
În cele ce urmează se prezintă resursele melifere care permit realizarea acestor sortimente.
1.1. Resurse melifere pentru producerea sortimentelor de miere analizate
Condițiile climatice și geografice oferă o dezvoltare favorabilă plantelor melifere cu o

perioadă de sezon începând din Februarie-Martie până toamna târziu, sfârșitul lunii Octombrie.
(Cîrnu, Flora meliferă, 1989).
Din cauza schimbărilor climatice, sunt predispuse înghețului târziu florile melifere
apărute la primii pomii fructiferi, din această cauză mierea obținută din aceste flori nu este
3
suficientă pentru extragere, fiind consumată de albine pentru dezvoltarea familiilor și începerea
pontei.
Familia PAPILIONACEAE (leguminoase sau FABACEAE) cuprinde un număr foarte
mare de specii melifere și au o răspândire considerabilă în Câmpia Dunării dar și în zona
montană. Reprezintă specii cu o deosebită importanță pentru apicultură, datorită extinderii în țara
noastră și a cantității de nectar produs. În această familie se întâlnesc arbori și arbuști forestieri,
specii ornamentale și plante cultivate. Unele specii se folosesc în plantații cu rol de protecție, pe
terenurile degradate, terenuri de coastă sau alunecări. În acest fel speciile forestiere servesc
domeniul apicol și forestier în egală măsură. (Cîrnu , Plante melifere, 1980).
Salcâmul alb (Robinia pseudoacacia) a fost introdus în țară ca specie ornamentală în
secolul ⅩⅧ. Datorită creșterii și a lăstăririi accelerate salcâmul s-a răspândit imediat și a fost
folosit pentru fixarea terenurilor nisipoase din Oltenia, fiind cel mai bun rezultat atingând și 30
m înălțime în unele zone. Salcâmul este o specie rezistentă la secetă, iubitor de lumină, fără a fii
pretențios tipurilor de sol, dar nu suportă inundațiile de lungă durată. (Cîrnu, Flora meliferă,
1989).
Vegetează de la câmpie până în regiunile montane inferioare, în culturile forestiere, mai
ales cu multă căldură. Are beneficii ornamentale, forestiere și apicole. Tulpina este dreaptă,
coroana este rară și este cunoscută ca specie cu regenerare vegetativă foarte accelerată. Frunzele
sunt imparipenat-compuse și au 9-19 foliole, au formă eliptică sau obovată, cu o lungime de 2,5-
4,5 cm, sunt glabre și la vârf mucronate. Florile (fig.1.1.1.) sunt albe, plăcut și intens mirositoare,
dispuse în raceme, pendente, cu înflorire în lunile Mai-Iunie. (Beldeanu, 2004).
Figura 1.1.1. Inflorescență de salcâm (Original)

4
Este una dintre cele mai apreciate și căutate specii melifere de către apicultori, fiind
principalul cules de primăvară în perioada Mai-Iunie, perioada de înflorire decalându-se în
funcție de condițiile pedoclimatice, regiune și altitudine. Acest aspect oferă avantajul
apicultorilor de a realiza mai multe culesuri într-un sezon la salcâm. (Cîrnu, Flora meliferă,
1989).
Producția nectarului la salcâm este variabilă, în funcție de vârstă, regiune, expoziție,
densitate, stare de vegetație, etc. Cel mai important element pentru florile salcâmului este
temperatura aerului, deoarece secreția nectarului începe de la 12-14 ℃ iar după o temperatura
mai mare de 26 ℃ scade trepat. Cantitatea de miere recoltată nu este influențată doar de factorii
climatici, numărul de familii și populația acestora reprezintă un element foarte important. În cei
mai favorabili ani la floarea de salcâm s-au înregistrat și cantități de 60 kg miere/ familie. (Cîrnu,
Flora meliferă, 1989).
În țara noastră se întâlnesc mai multe specii de interes apicol din această familie, adesea
regăsim aceste specii cultivate în parcuri, grădini botanice sau în grădini private, cum sunt:
Robinia pseudacacia decaisneana, Robinia pseudacacia monophilla, Robinia viscosa, etc.
(Cîrnu, Flora meliferă, 1989).
Plantele melifere cultivate au o importanță deosebită în apicultură, deoarece se poate
asigura un cules continuu datorită perioadelor diferite de înflorire. Organizarea deplasării
familiilor de albine în funcție de perioada de înflorire și deplasarea acestora, în diferite zone, se
face pentru obținerea unor cantități mai mari de miere și pentru dezvoltarea familiilor. (Asociația
crescătorilor de albine din România, 2002).
Cultivarea acestor plate reprezintă o importanță ridicată în apicultură, reprezentând
suprafețe generoase de hectare, drum ușor accesibil pentru autovehicule și informații cu privire
la stropirea recoltelor oferite de proprietar.
Floarea-soarelui (Helianthus annuus) în țara noastră ocupă 500 000 ha/an, pe lângă
importanța în apicultură este principala resursă in obținerea uleiului gastronomic. A fost
introdusă în Europa în secolul al XVI-lea , originală din America de Sud. (Cîrnu , Plante
melifere, 1980).
Floarea-soarelui (fig.1.1.2.) reprezintă principalul cules de vară în zona de câmpie.
Perioada producției de nectar este de 20-25 de zile, perioadă influențată de condițiile
pedoclimatice. Producția de nectar este mare, aproximându-se la 60kg miere/ha, în condiții
favorabile. (Cîrnu, Flora meliferă, 1989).
5
Figura 1.1.2. Floarea soarelui (https://www.facebook.com/groups/2049050955375079/media,

2020)
Rapița (Brassica napus oleifera), este cultivată toamna ca specie oleiferă, obținând-se
extracția de ulei din semințele acesteia. Rapița are rădăcina pivotantă, tulpina dreaptă, puțin
ramificată, frunze sunt dispuse altern, sunt glabre și cerate, iar inflorescența este un racem de
culoare galbenă deschis (fig.1.1.3.). Durata de înflorire în condiții pedoclimatice favorabile este
de 30-35 de zile. (Asociația crescătorilor de albine din România, 2002).
Cel mai periculos agent patogen, care distruge planta în procent de 80% este ciuperca
Sclerotinia sclerotiorum. (http://www.uaiasi.ro/ro/files/doctorat/2012/2012_dec_Calistru_ro.pdf,
2012).
Figura 1.1.3. Inflorescențe de rapiță (Original)

6
În apicultură este primul cules semnificativ din an, cu o perioadă de înflorire între pomii
fructiferi si salcâm. La temperaturi ridicate rapița emană o substanță volatilă, care le face mai
agresive pe albine în timpul acestui cules.
Teiul (fig.1.1.4.) este o specie meliferă importantă pentru apicultură, datorită înfloririi
treptate și îndelungate între următoarele trei specii melifere: Teiul cu frunza mare (Tilia
platyphyllos), înflorește la aproximativ două săptămâni după terminarea salcâmului, Teiul pucios
/ tei cu frunza mică / tei de deal (Tilia cordata), înflorește la 10-15 zile după prima specie iar
după 20-22 de zile înflorește și Teiul argintiu (Tilia tomentosa). Aceste specii reprezintă
aproximativ o lună de cules, perioadă influențată de altitudine și temperatură. Cantitatea de miere
obținută nu se compară cu producția de la salcâm, dar în condiții favorabile se poate obține o
producție zilnică de 2-8 kg miere/familie. (Asociația crescătorilor de albine din România, 2002).
Figura 1.1.4. Inflorescență de tei (https://agrointel.ro/57379/sase-conditii-pentru-o-productie-

buna-de-miere-de-tei-in-2016/, 2016)
Tilia cordata, arbore cu înălțimea de până la 20 m, fiind cea mai răspândită specie
dintre cele trei specii menționate, urcă până la 900 m altitudine și coboară mai rar în zona de
câmpie. Vegetează mai bine pe versanții nordici, intră în compoziția șleaurilor de deal și uneori
formează arborete pure. Fructificația începe de la vârsta de 20-30 de ani, fiind anuală și
abundentă. Florile sunt galbene, slab mirositoare în comparație cu ceilalți tei, dispuse în
inflorescențe erect-divergente (Beldeanu, 2004).
Tilia tomentosa, atinge înălțimi de 30 m, se întâlnește în sudul și vestul țării în regiunile
mai calde, formând șleauri dar și arborete pure. Specia este iubitoare de căldură și cu o exigentă
ridicată față de condițiile solului. (Beldeanu, 2004).
7
Tilia platyphyllos, atinge dimensiuni superioare celor două specii, ajungând până la 40
m și 1 metru în diametru. Este mai rar întâlnit, fiind prezent în pădurile de amestec la câmpie și
deal. (Beldeanu, 2004).
Florile erbacee spontane au o importanță semnificativă, deoarece sunt prezente tot
sezonul apicol, cu primele flori apărute primăvara, ghioceii (Galanthus nivalis), brebeneii
(Corydalis cava), viorele (Scilla bifolia) și florile de toamnă târzie, iarba șarpelui (Echium
vulgare), limba-mielului (Borago officinalis), cicoarea (Cichorum inthybus), oferind cantități
importante de nectar și polen familiilor de albine, dar insuficient pentru extracție. (Cîrnu, Flora
meliferă, 1989).
Mierea de polifloră se obține din fânul de câmp, fiind un amestec de plate și flori
(Fig.1.1.5.), cu perioada de recoltare a nectarului între floarea-soarelui și tei. Cele mai întâlnite
specii melifere de fân sunt: trifoiul roșu (Trifolium pratense), trifoiul alb (Trifolium repens),
izma bună (Mentha x piperita), coada șoricelului (Achillea millefolium), cimbru de câmp
(Thymus vulgaris) etc. (Cîrnu, Flora meliferă, 1989).
Figura 1.1.5. Câmp de fâneață (Original)
1.2 Proprietățile fizice, chimice si biologice ale sortimentelor de miere analizată
Proprietățile fizice ale mierii sunt vâscozitatea și conținutul apei. În momentul în care
conținutul de apă scade sub 20 % din miere, aceasta este coaptă, în termeni apicoli. După ce
albinele au căpăcit ramele cu miere în proporție de 70 – 80 % acestea sunt gata pentru extracție.
8
Dacă mierea păstrează un conținut ridicat de apă, peste limita precizată anterior, fermentează.
Condițiile de păstrare a mierii se face la temperaturi cuprinse între 10-12 ℃. (Mârza, 1966).
Indiferent de sortimente, mierea este un aliment bogat în glucide, aproximativ 78 % după cum
urmează: 36 % levuloză, 32 % glucoză, 20 % apă, 8 % maltoză, 2 % zaharoză și 2 % săruri
minerale. Glucoza și levuloza sunt asimilate direct în sânge de către organismul uman, fără nici o
transformare prealabilă. (Pribeagu, 1989).
Masa volumetrică este exprimată în kg/m3 și în g/cm3, este în medie 1422,5 kg/m3 la
20 ℃. Mierea este un produs dens, în raport cu apa densitatea mierii este de 1,42 g/m3.
Vâscozitatea mierii depinde foarte puțin de compoziție, în mare parte este influențată de
conținutul de apă și temperatură. Cu cât mierea este mai fluidă, cu atât conține mai multă apă.
Vâscozitatea anormală reprezintă o dificultate pentru apicultori în momentul extracției. Culoarea
mierii este variabilă în funcție de sortiment. Cea mai deschisă miere, aproape incoloră, este
mierea de salcâm, iar cea mai închisă este mierea de mană, fiind de culoare brună. (Louveaux,
1987).
Zaharurile reprezintă un procent de peste 95 % din substanța uscată a mierii. S-au
descoperit cincisprezece zaharuri diferite în miere, dar nu se găsesc toate împreună. Cristalizarea
mierii se realizează sub influența unor factori, precum: scăderea temperaturii și existența unor
germeni de cristalizare acționează direct asupra zaharurilor, urmând să fie cuprinsă toată mierea
în cristalizare. (Louveaux, 1987).
Proprietăți biologice ale mierii: are o valoare de 3000 calorii/kg, valoare apropiată cu
nevoia unui om de calorii/zi, dar mierea nu este un aliment complet să poată acoperii alimentația
unei persoane pe întreaga zi. (Louveaux, 1987).
Este un aliment care poate înlocui zaharul, datorită gustului și aromei. Este un produs
foarte bun pentru sistemul digestiv, circulator și muscular. (Louveaux, 1987).
Sortimentul cel mai cerut pe piață este mierea fluidă, mai ales mierea de salcâm, iar din
această cauză se folosește procesul de lichefiere la sortimentele de miere cristalizate. Acest
proces presupune încălzirea mierii până la o temperatură de aproximativ 40 ℃, iar apoi se
transferă într-o altă încăpere cu temperatură de maxim 70 ℃, unde este păstrată în recipiente
deschise, acestea fiind sterilizate. La o temperatură normală într-o încăpere, în miere are au loc
reacții chimice. (Mârza, 1966).
9
1.2.1. Mierea de salcâm
Mierea de salcâm are un conținut de fructoză superior celui de glucoză. În zonele de sud
și vest ale țării, se pot obține între 300-1600 kg, pe timp favorabil și în perioada înfloririi
maxime. (Beldeanu, 2004).
Mierea de salcâm se clasifica în clasa I de calitate dacă indicele colorimetric este de
maxim 18 mm pe scara Phund. Conține 41,37 % fructoză, 34,8 % glucoză și în procent de 10 %
zaharoză și maltoză. (Mărghitaș, 2005).
Este cel mai popular sortiment de miere, fiind cel mai cerut produs de pe piață. Din
această cauză apicultorii preferă să abandoneze culesul rapiței în favoarea salcâmului, dacă se
realizează o suprapunere de înflorire între cele două specii. Gustul este unul foarte aromat ,
culoarea mierii este galben-deschis uneori mierea este chiar transparentă, este fluidă, iar prin
acest ultim aspect menționat putem testa foarte ușor naturalețea produsului. O primă metodă și
cea mai la îndemână este să întoarcem borcanul cu miere, dacă acesta formează în interior o bulă
de aer, produsul este natural (fig. 1.2.1.6.). În cazul în care nu este prezentă bula de aer, în
produs au fost adăugate alte produse decât nectarul transformat în miere de către albine.
Mierea de salcâm din sud-estul Europei este identificată prin prezența polenului de vâsc
de stejar (Loranthus europaeus ), permițând verificarea originalității provenienței. (Beldeanu,
2004).
Figura 1.2.1.6. Miere de salcâm naturală verificată prin întoarcerea borcanului (Original)
10
O altă metodă este scurgerea mierii de pe lingură, aceasta trebuie să fie neîntreruptă,
continuă până la terminare, precum un fir de ață (fig. 1.2.1.7.). Dacă și acest test a fost trecut,
mierea este naturală și nu au fost adăugate siropuri sau alte surplusuri. Este bine să facem
diferența între un produs natural și unul contrafăcut, chiar dacă mierea este singurul produs care
nu se poate obține din alte surse sau din prelucrarea nectarului de către om, sunt cazuri pe piață
unde se adaugă siropuri în miere pentru obținerea unor cantități mai mari. Verificarea mierii a
fost realizată cu ajutorul produselor oferite de stupina Robu Cristian-Gheorghe Î.F. Pe lângă
aceste două metode se poate cântări mierea, densitatea mierii este în medie 1,46 g/cm3.
Figura 1.2.1.7. Miere de salcâm naturală verificată prin scurgere (Original)
Florile de salcâm sunt foarte sărace în polen, într-o cantitate de miere de 10 g se găsesc
mai puțin de 10.000 de grăuncioare de polen. Mierea are un pH de 4,0 și nu cristalizează, cel
puțin o perioadă de 2 ani, dacă mediul de păstrare este optim, dar cristalizarea se realizează
parțial. (Mărghitaș, 2005).
Dacă în timpul culesului de salcâm nectarul acestuia se amestecă cu o altă proveniență
de nectar floral, mierea rezultată capătă un aspect tulbure iar perioada fluidității scade.
(Beldeanu, 2004).
11
1.2.2. Mierea de tei
Este caracterizată prin gustul ușor amărui, aromă intensă de tei și culoarea galben-
deschis. Cristalizează foarte repede, chiar și înaintea extracției, datorita cantităților aproximativ
egale de glucoză și fructoză (zahăr reducător). Prezența fructozei în cantități foarte mari produce
fenomenul de cristalizare la orice sortiment de miere. (Beldeanu, 2004).
Mierea de tei (fig. 1.2.2.1.) are în componență proprietăți medicinale, datorită
conținutului de farnesol cu acțiune antiseptică. Teii oferă o resursă importantă de mană, de
origine animală, de polen și nectar. Nectarul este mai abundent seara și dimineața, pe timp
călduros. Când vremea este ploioasă nectarul este scurs din floare, ceea ce compromite culesul.
(Beldeanu, 2004).
Figura 1.2.2.1. Miere de tei (Original)
Conține în medie 38,28 % fructoză și 37,27 % glucoză. Conținutul de polen din miere
ajunge în procent de până la 80 %. Deoarece gustul mierii de tei este foarte intens, este
recomandată combinarea cu un alt sortiment de miere. (Mărghitaș, 2005).
Culesul nectarului nu are aceeași intensitate ca nectarul de salcâm, albinele fiind și
predispuse mortalității premature la acest cules. Mierea de tei are proprietăți medicale cu acțiune
antiseptică, recomandată pentru insomnii și în bronșite. (Beldeanu, 2004).
12
1.2.3. Mierea de rapiță
Mierea de rapiță este obținută din floare oleiferă, cu perioada de înflorire în prima parte
a lunii Aprilie. Este întâlnită în toată țara, acoperind aproximativ 300.000 ha, culturi mai
însemnate fiind în zona de câmpie și deal. Mierea se cristalizează destul de repede (fig. 1.2.2.1.),
și este de culoare albă .Gustul este dulce, fără o anumită comparație iar mirosul este intens de
rapiță. Conținutul de apa este unul ridicat, peste 18 %. Valoarea pH-ului este ridicată, conținutul
acestuia în miere fiind de 4 și aciditatea relativ slabă, sub 15 %. (Louveaux, 1987).
După acest prim cules vor fi evaluate în prealabil culesurile următoare pentru a lăsa o
cantitate de miere familiilor în stup. Extracția mierii nu se realizează niciodată complet din cuib,
extracția totală se realizează doar din caturi. (Asociația crescătorilor de albine din România,
2002).
Figura 1.2.2.1. Miere de rapiță (Original)
Este un foarte bun înlocuitor de zahăr la îndulcirea cafelei și a ceaiurilor, introdus la o

temperatură mai mică de 35 ℃, peste această temperatură își pierde proprietățile devenind chiar
toxică la temperaturi prea ridicate. Nu este un sortiment de miere foarte popular în rândul
oamenilor, probabil este evitată din cauza cristalizării, din acest motiv majoritatea vânzărilor se
13
realizează la en-gross. Pentru vânzarea en-gross mierea trebuie să fie 100 % naturală, deoarece
sunt realizate teste de laborator, iar în caz contrar se respinge toată cantitatea de miere.
1.2.4. Mierea de polifloră
Sortimentul de miere este unul diversificat, provine de la multe plante melifere diferite,
având gust, miros și culoare particularizate față de alte sortimente de miere polifloră. Au o
compoziție diversificată, necunoscută, punând în dificultate comercializarea la en-gross. Mierea
polifloră (fig. 1.2.4.1.) este cea mai importantă în apicultura franceză, aceasta constituie cea mai
importantă producție de miere. (Louveaux, 1987).
Figura 1.2.4.1 Miere de polifloră (Original)
14
1.2.5. Mierea de floarea-soarelui
Recoltarea mierii de floarea-soarelui se realizează în lunile Iulie-August. Culoarea este

galben-brun (fig. 1.2.2.1.), gustul este dulce fără o aromă specifică.
Figura 1.2.5.1. Miere de floarea-soarelui (Original)
În componența mierii sunt prezente granulele de polen, deseori ajunge în procent de 100
%. Cristalizarea mierii se realizează datorită conținutului ridicat de glucoză. (Mărghitaș, 2005).
În timpul extracției și stocării cantității de miere, lucrarea trebuie să se realizeze cu
grijă, fără apariția impurităților și a obiectelor străine în miere. Este recomandată folosirea unor
separatoare în momentul extracției și îndepărtarea cu o linguriță a impurităților. (Asociația
crescătorilor de albine din România, 2002).
1.3. Clasificarea calitativă a sortimentelor de miere
Prelucrarea și livrarea mierii se efectuează conform normelor condițiilor tehnice privind

calitatea acesteia prevăzute în STAS nr. 784/1/2/3/1976. Această prevede este modul de
prelucrare realizat de producători. După proveniență, standardul prevede următoarele clasificări
15
ale mierii: monofloră, polifloră și de mană. (tab. 1.3.1.). (Asociația crescătorilor de albine din
România, 2002).
Tabelul 1.3.1. Condiții tehnice de calitate impuse unor sortimente de miere indigenă
(Asociația crescătorilor de albine din România, 2002)
Sortiment Culoarea/Calitatea Miros și gust / Consistență

Superioară I II
aproape galben-auriu nu se impune gust plăcut, trebuie să fie
Salcâm incoloră/galben- galben-închis dulce, specific omogenă, fluidă
deschis sau vâscoasă
- galben- nu se impune acrișoară, aroma omogenă,

Tei portocaliu pronunțată de vâscoasă sau
floare de tei cristalizată
- galben-deschis nu se impune dulce, specifică omogenă, fluidă

Rapiță albă cristalizată aromei de vâscoasă sau
rapiță, fără alte cristalizată (la 2
gusturi străine. săptămâni de la
extracție)
- galben-brun nu se impune aromă diferită omogenă, fluidă
Polifloră brun-închis în funcție de vâscoasă sau
flora mai rar
predominantă cristalizată
- galben-deschis, nu se impune dulce, specifică omogenă, fluidă
Floarea-soarelui spre auriu după extracție,
galben-brun vâscoasă sau
cristalizată
Analiza organoleptică poate să fie practicată de toți amatorii de miere în trei stadii, după
cum urmează: se privește aspectul, se miroase și se gustă fiecare sortiment. Din punct de vedere
tehnologic aceste analize ne oferă informații importante, dar insuficiente cu privire la calitatea
mierii. (Pribeagu, 1989).
Defectele evaluate vizual, declasează sortimentele de miere cristalizată , dacă aceasta
prezintă granulație vizibilă sau cristalizare incompletă, iar în cazul sortimentelor de miere lichidă
declasarea se face prin prezența spumei la suprafață și a impurităților. Pentru sortimentele de
miere monoflore declasarea se face în cazul unui colorit anormal. (Pribeagu, 1989).
Defectele olfactive pentru toate sortimentele de miere sunt: mirosul de fum, fenol, miere
supraîncălzită și pentru sortimentele de miere monoflore declasarea se realizează în cazul în care
aroma nu este specifică sortimentului sau dacă intensitatea mirosului nu este prezent. (Pribeagu,
1989).
16
Defectele gustative pot apărea în urma unor modificări chimice sau biologice, cum ar fi:
aciditatea provenită în urma fermentației, gust acru, aromă de fum sau alte gusturi neplăcute. Iar
pentru sortimentele de miere monoflore se mai adaugă și un gust slab sau unul străin produsului.
Pentru o clasificare corectă a rezultatelor, notația trebuie să fie realizată conform unei metode
precise. Pentru degustarea mierii este nevoie de mai multe persoane, formate în prealabil pentru
degustări. Pentru rezultatele obținute este recomandată utilizarea unui tabel, cu notații cât mai
precise. În cazul în care o miere nu prezintă nici un defect, produsul este de calitate superioară.
Tehnica degustărilor a fost folosită în cadrul concursurilor, fiind eficientă, rapidă și ușor de
realizat. (Pribeagu, 1989).
1.4. Produse din miere
Mierea este regăsită în compoziție cu foarte multe produse alimentare, cel mai mult este
folosită în patiserie pentru o savoare aparte adusă produselor. În cofetărie se utilizată foarte rar
din cauza higroscopicității, deoarece nu se păstrează bine. (Louveaux, 1987).
Mierea în secțiuni este un produs de calitate superioară, deschisă la culoare, nu
cristalizează și mai ales își păstrează aroma specifică. În țara noastră se folosește mierea de
salcâm sau dacă nu este disponibilă se folosește un sortiment de miere cu o perioadă de
cristalizare mai lungă. La producerea mierii în secțiuni se ține seama de mai multe aspecte, de la
alegerea familiilor de albine, a căror căpăceală trebuie să fie uscată, până la confecționarea
ramelor și a fagurilor utilizați. (Mârza, 1966).
Stupii folosiți pentru această procedură sunt cei verticali multietajați, dar se pot utiliza și
alte tipuri de stupi care sunt echipați corespunzător. Ramele-secțiuni sunt realizate din lemnul de
tei cu formă dreptunghiulară, se păstrează în camere cu placă de ciment care se umezește
periodic. Fagurii utilizați se confecționează din ceară de cea mai bună calitate, foarte deschisă la
culoare. Familiile de albine alese sunt cele mai puternice, fiind urmărită permanent dezvoltarea
acestora pe toată perioada anului. (Asociația crescătorilor de albine din România, 2002).
Mierea cea mai potrivită prelucrării termice în cofetărie este mierea de floarea-soarelui,
deoarece ea este singurul sortiment de miere prelucrat în stup la o temperatură de 40 ℃. Este un
produs care poate sa fie consumat împreună cu alte alimente.
Este un bun aliment recunoscut și în medicină, are o valoare importantă recunoscută de
medici pentru diferite afecțiuni. Este un bun calmant pentru stomac, este asimilată ușor și repede
în organism, potolește tusea și este un articol relativ ieftin. (Jarvis, 1976).
17
CAPITOLUL II
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
Mierea este în continuare un produs important în alimentația publică. Datorită riscului

de contaminare cu poluanți din mediu, cunoașterea calității sortimentelor de miere este deosebit
de importantă pentru consumatori.
În acest context, studiul de față are ca scop evaluarea nivelului de calitate exprimat de
indicii cantitativi specific la un număr de cinci sortimente de miere, produse de stupina „Robu
Cristian-Gheorghe Î.F.”.
Obiectivele urmărite în acest studiu sunt:
- recoltarea și condiționarea probelor;
- efectuarea determinării fizico-chimice din laborator;
- stratificarea și prelucrarea datelor experimentale;
- identificarea factorilor de variație a însușirilor fizice-chimice, la sortimentele de miere
analizate;
18
CAPITOLUL III
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE
3.1. Localizarea geografică a bazelor melifere exploatate în pastoral de stupina Robu

Cristian Gheorghe Î.F.
Din punct de vedere al pastoralului, toată producția de mierie a stupinei provine din
regiunea Olteniei (fig. 3.1.1.), în special în județele Dolj și Vâlcea, mai rar în județul Olt. Primul
cules, cel de rapiță, se recoltează din comuna Celaru, județul Dolj, urmat de primul salcâm în
același județ, ulterior stupina revine la vatră pentru salcâm doi și salcâm trei în localitatea
Golești. Pentru culesul de tei și floarea-soarelui , stupina se deplasează în Dolj, iar poliflora se
obține în localitatea Pesceana.
Figura 3.1.1. Harta județelor din regiunea Olteniei

(https://turistprinromania.com/2016/02/05/oltenia-leaganul-dinastiei-basarabilor/, 2016)
3.2. Recoltarea și condiționarea probelor
Recoltarea probelor s-a efectuat în camera de extracție, după fiecare cules, uneori
extracția se realizează și în pastoral, mai ales la mierea de rapiță, deoarece stupii sunt mutați
imediat la salcâm.
19
Pentru extracție este nevoie de cel puțin de un bac pentru descăpăcit, un stativ, o
furculiță specială și o centrifugă. Operațiile de muncă sunt următoarele: ramele sunt scoase din
caturi, se descăpăcesc pe ambele părți (fig. 3.2.1.), iar mierea și căpăceala sunt scurse in tavă,
astfel încât pierderile sunt reduse. Când numărul de rame descăpăcite este suficient acestea se
introduc în centrifugă. (Louveaux, 1987).
Figura 3.2.1. Rame colectate din cat și descăpăcite (Original)
La ieșirea din centrifugă mierea se scurge într-un vas de colectare prevăzut cu o sită
pentru reținerea impurităților (fig. 3.2.2.).
Figura 3.2.2. Colectarea mierii din centrifugă (Original)
20
Când vasele de colectare s-au umplut sunt golite în butoaie speciale pentru păstrare sau
direct în borcane pentru vânzare (fig.3.2.3.). Condițiile de păstrare trebuie să fie neapărat optime
pentru mierea colectată. În locul în care se depozitează mierea nu trebuie să fie umiditate, iar
temperaturile înregistrare să nu fie scăzute. (Louveaux, 1987).
Figura 3.2.3. Mierea depozitată în borcane (Original)
3.3. Analize organoleptice și biochimice efectuate
3.3.1. Determinarea acidității
Pentru determinarea acidității mierii se parcurg următorii pași: pe cântar se va pune 10 g

de miere, la cald se dizolvă mostra de miere în 50 ml apă distilată într-un pahar Erlenmeyer și se
adaugă aproximativ 4 picături de fenolftaleină, apoi se titrează cu hidroxid de sodiu 0.1N până la
apariția și persistența culorii roz-deschis sau o culoare mai închisă, în funcție sortiment (fig.
3.3.1.1.). La final se citește numărul de mililitrii consumați la titrare, iar acesta reprezintă
mărimea aciditatea mierii, exprimată in grade de aciditate (°𝐴). (Dinulică, Resurse forestiere
nelemnoase: determinari experimentale. Material în format electronic pentru lucrările practice de
la valorificarea resurselor forestiere., 2021)
21
Frigura 3.3.1.1. Apariția și persistența culorii roz la mierea de rapiță și polifloră titrată
(Original)
3.3.2. Determinarea densității
Pentru determinarea densității mierii, procedeul de lucru este foarte rapid și ușor de
realizat. Se introduce o cantitate de miere într-un recipient gradat și se citește volumul (fig.
3.3.2.1.). Se cântărește masa iar aceasta se împarte la volumul obținut rezultând densitatea.
(Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format
electronic pentru lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021).
Figura 3.3.2.1. Determinarea volumului mierii de polifloră (Original)
22
3.3.3. Determinarea umidității
Pentru determinarea umidității se folosește metoda refractometrică, pe scara din dreapta

se citește procentul pentru umiditate (fig. 3.3.3.1.). Pentru miere se folosește un refractometru
dedicat și se determină umiditatea (în %). (Resurse forestiere nelemnoase: determinari
experimentale. Material în format electronic pentru lucrările practice de la valorificarea
resurselor forestiere., 2021).
Figura 3.3.3.1. Utilizarea refractometrul la determinarea umidității (Original)
Metoda de lucru este realizează prin așezarea unei probe de miere pe suprafața prismei
de măsurare (fig. 3.3.3.2.) iar citirea se face în lumină pentru o imagine mai clară.
Figura 3.3.3.2. Probă de rapiță așezată pe suprafața prismei de citire a refractometrului

(Original)
23
3.3.4. Determinarea conținutului de zahăr
Pentru determinarea conținutului de zahăr din miere se folosește refractometrul, la fel ca

în cazul determinării umidității, dar citirea se va face pe scara din mijloc (fig. 3.3.4.1.).
Conținutul de zahăr se măsoară în grade Brix (°𝐵𝑟). Modul de lucru este identic cu cel prezentat
la determinarea anterioară. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale.
Material în format electronic pentru lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiere.,
2021).
Figura 3.3.4.1. Citirea conținutului de zahăr cu refractometrul (Original)
Modul de lucru este la fel ca la determinarea umidității. Pentru interpretarea rezultatelor

zahărul trebuie să fie ce puțin 95 % din conținutul substanței uscate, dedus din mărimea
umidității. Valoarea de referință pentru mierea florară este de 79 %, iar pentru mierea de mană
este de 90 %. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în
format electronic pentru lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021).
24
3.3.5. Identificarea mierii de mană în sortimentele de miere
Pentru identificarea și stabilirea prezenței de mană în sortimentele de miere analizate s-a folosit
următoarea metodă, prezentată mai jos.
Modul de lucru: într-un pahar sau într-o eprubetă de 100 ml se va introduce o parte
miere, o parte apă distilată și două părți apă de var (fig. 3.3.5.1.), acestea se omogenizează și se
expun fierberii. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în
Figura 3.3.5.1. Identificarea mierii de mană (Original)
Interpretarea analizelor. Dacă după două ore soluția este tulbure și prezintă urme de
precipitat, mierea de mană este prezentă în sortimentul de miere respectiv.
3.3.6. Măsurarea culorii
Pentru determinarea culorilor se recomandă un colorimetru portabil (fig. 3.3.6.1.).

Instrumentul produs de Konica-Minolta, a servit și cercetării următoare. Este alcătuit dintr-un
cap de măsurare si un ecran cu procesarea datelor. Analiza culorii s-a efectuat pe o coală de
hârtie albă unde s-a așezat proba de miere și s-a scanat o suprafață cu diametrul de 8 mm cu un
25
fascicul radiativ cu ajutorul unei lămpi cu xenon. Pentru fiecare sortiment s-au făcut trei
determinări. (Dinulică, Lemnul de compresie la brad, 2012).
Figura 3.3.6.1. Măsurarea culorii mierii cu ajutorul colorimetrului (Original)
3.3.7. Determinarea conținutului de zahăr reductor
Determinarea conținutului de zahăr reductor din miere s-a realizat în mai muli pași,
după cum urmează: pentru început s-a cântărit o probă de miere, aproximativ 3 g, iar apoi s-a
notat masa (fig. 3.3.7.1.), proba de miere s-a dizolvat în apă distilată. Soluția s-a trecut într-un
balon conic de 200 ml, fiind completat cu apă distilată pană la semnul marcat pe acest recipient.
Ulterior, din conținut s-au extras 20 ml din substanță și s-au transferat într-un alt recipient
asemănător, dar de 100 ml, al cărui conținut s-a completat cu apă distilată până la marcajul
acestuia. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în
Figura 3.3.7.1. Cântărirea probei de miere cu balanța analitică (Original)

26
Într-un alt pahar Erlenmeyer se pregătește un amestec compus din: 20 ml soluție de

sulfat de cupru, 20 ml soluție alcalizată de sare de Seignnette și 20 ml apă distilată (fig. 3.3.7.2).
Acest amestec se încălzește până la fierbere, moment în care din conținutul anterior de miere se
introduc 20 ml. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în
Figura 3.3.7.2. Soluții de 20 ml pregătite pentru fierbere (Original)
După ce s-a adăugat soluția, fierberea v-a continua pentru încă 5 minute (fig. 3.3.8.3.) și imediat
soluția trebuie răcită sub un jet de apă timp de 2 minute. S-au adăugat 25 ml de soluție acidulată
și saturată de NaCl și s-a agitat cu grijă. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari
experimentale. Material în format electronic pentru lucrările practice de la valorificarea
resurselor forestiere., 2021).
27
Figura 3.3.7.3. Fierberea soluțiilor la determinarea zahărului reducător (Original)
S-a introdus bicarbonat de sodiu (fig. 3.3.7.4.) până la clarificarea culorii albastre, iar
apoi s-a titrat cu soluție de iod de concentrație 0,05N, cu pauze scurte și titrare lentă. (Dinulică,
Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format electronic pentru
lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021).
Figura 3.3.8.4. Adăugarea bicarbonatului în soluția obținută după fierbere (Original)

Soluția devine tulbure și lăptoasă la început, iar pe parcurs se limpezește și devine
verde. Titrarea se termină în momentul obținerii unei culori verde-turcoaz (fig. 3.3.7.5.). În
28
soluția titrată se adaugă câteva picături de amidon 1 %, în urma acesteia culoarea devine verde
închis. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format
Figura 3.3.7.5. Finalizarea titrării la apariția culorii verde turcoaz (Original)
La final se titrează foarte lent până la apariția culorii albastru-deschis (fig. 3.3.7.6.) și se
urmărește stabilizarea și menținerea culorii.
29
Figura 3.3.7.6 Finalizarea titrării cu tiosulfat (Original)
Acest tiosulfat titrat în soluție neutralizează excesul de iod. (Dinulică, Resurse

forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format electronic pentru lucrările
practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021).
30
CAPITOLUL IV
REZULTATELE INVESTIGAȚIILOR
4.1. Nivelul de variabilitate al însușirilor calitative fizico-chimice determinate
Valorile experimentale ale proprietăților fizico-chimice determinate în laborator, au fost

prelucrare în Microsoft Excel. Pentru început prin determinarea indicatorilor statistici descriptivi,
prezentați în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1. . Indicatori statistici descriptivi ai distribuțiilor experimentale implicate în

studiu (Original)
Proprietăți Media Valoare Valoare Coeficient

miere aritmetică Mediana minimă maximă de variație
Umiditatea 19 17 22,5 10,05

( %) 19,27
Conținut
total de 79 76 81,5 2,07
zahăr (°Br) 79,14
Aciditatea 2,7 2 5,1 33,36

( %) 3,04
71,83 63,7 81,24 5,49

L* (%) 71,64
-0,51 -3,46 4,49 1251,29

a* 0,09
15,12 14,41 -2,89 33,23 80,29

b*
Densitate 1,54 1,45 1,39 1,85 10,95

(g/cm3)
Zahăr 76,11 74,89 72,56 83,66 4,45

reducător %
31
Variabilitatea conținuturilor în miere este următoarea: conținutul de apă a probelor

analizate variază între 17 % și 22,5 % , conținutul total de zahăr între 76 B° și 81,5 B°, aciditatea
variază între 2 % și 5,1 % , gradul de alb (L*) între 63,7 % și 81,24 %.
La gradul de roșu-verde (a*) valoarea minimă este gradul de verde -3,46 iar valoarea
maximă este gradul de roșu 4,49. Gradul de galben-albastru (b*) are o valoare minimă de
albastru -2,89 și o valoare maximă de galben 33,23.
Densitatea sortimentelor de miere reprezintă un minim de 1,39 𝑔/𝑐𝑚3 și un maxim de
1,86 𝑔/𝑐𝑚3 , iar zahărul reducător are o valoare minimă de 72,56 % și un maxim de 83, 66 %.
4.2. Variații între sortimentele de miere ale însușirilor lor fizico-chimice
Media umidității (fig. 4.2.1.) s-a realizat în Microsoft Excel și a fost expusă în format
grafic.
UMIDITATEA (%)
17,625
FLOAREA SOARELUI
19,625
TEI
17,25
POLIFLORĂ
18,25
SALCÂM
22,375
RAPIȚĂ
Figura 4.2.1. Media umidității pentru fiecare sortiment de miere (Original)
Sortimentul de miere cu umiditatea cea mai ridicată este rapița cu 22,275 %, iar mierea cea mai
uscată este poliflora 17,25 % (fig.4.2.1).
32
La interpretarea rezultatului, normele impun valori mai puțin de 21%. Umiditatea mierii
proaspăt extrase, în cazul de față rapița și salcâmul, valorile sunt cuprinse între 13,3 și 22,4 % ,
iar valorile mai mici de 17 % indică o miere uscată și greu de extras, iar valorile mai mari de 22
% indică o miere umedă dispusă fermentării în timp. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase:
determinari experimentale. Material în format electronic pentru lucrările practice de la
valorificarea resurselor forestiere., 2021)
Conținutul de zahăr s-a determinat cu ajutorul refractometrului. Media rezultatelor
pentru fiecare sortiment de miere s-a realizat sub formă de grafic (fig.4.3.2.).
CONȚINUTUL DE ZAHĂR %
Floarea soarelui 80,76
Tei 78,375
Polifloră 81,125
Salcâm 79,75
Rapiță 77,125
Figura 4.2.2. Media conținutului de zahăr exprimate grafic (Original)
Mierea de polifloră a înregistrat cel mai mare conținut de zahar, iar mierea de rapiță a
înregistrat cea mai mică valoare medie a conținutului de zahăr.
Pentru aciditate s-au realizat trei determinări, iar media acestora este reprezentată grafic
fin figura 4.2.3.
Interpretarea rezultatului: zahărul trebuie să fie cel puțin 95 % din conținutul substanței
dedus din nivelul umidității. Valoarea pentru mierea florară este de 79 %. (Dinulică, Resurse
forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format electronic pentru lucrările
practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021)
33
ACIDITATEA (%)
Tei 2,766
Polifloră 4,633
Salcâm 2,316
Rapiță 2,483
Figura 4.2.3. Aciditatea sortimentelor de miere determinată în laborator (Original)
Cea mai acidă miere dintre toate sortimentele este mierea polifloră, cu o medie înregistrată de
4,63 %, iar sortimentul cu cel mai mic procent de aciditate este salcâmul cu media de 2,31 % .
Pentru interpretarea rezultatelor se impun următoarele valori: 4 % pentru mierea florară,
5 % pentru mierea de mană, iar valorile obișnuite ale acidității sunt între 1.6 și 3 % pentru
mierea florală respectiv 2 și 3,5 % la mierea de mană. Valorile mai ridicate indică o miere veche
sau în curs de fermentare, iar valorile mai mici de 1 % sugerează posibilitatea falsificării cu
zahăr. (Dinulică, Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format
Următoarea determinare a fost identificarea mierii de mană în fiecare sortiment
(fig.4.2.4.)
PREZENȚA MIERII DE MANA

Floarea soarelui 10
Tei 0
Polifloră 10
Salcâm 0
Rapiță 0
Figura 4.2.4. identificarea mierii de mană (Original)
34
Prezența mierii de mană a fost identificată în două sortimente din cele cinci analizate.
Mierea de floarea-soarelui și mierea de polifloră au în componență și miere de mană.
Media L* ( % de alb) s-a determinat cu ajutorul colorimetrului pentru fiecare sortiment
de miere, după cum urmează in figura 4.2.5.
L*
Tei 72,833
Polifloră 68,06
Salcâm 74,376
Rapiță 69,581
Figura 4.2.5. Conținutul de alb în % pentru sortimentele de miere studiate (Original)
Mierea cu cel mai ridicat procent de alb este mierea de salcâm, iar mierea cu cel mai
mic scăzut grad de alb este poliflora.
Media a∗ (gradul de roșu/verde -/+) s-a determinat cu ajutorul colorimetrului (fig.
4.2.5.)
A*
-3,386 Tei
Polifloră 2,92
Salcâm 2,151
-8,066 Rapiță
Figura 4.2.5. Conținutul de roșu-verde (Original)
35
Sortimentul de miere cu cel mai ridicat grad de roșu este rapița, iar floarea-soarelui are
cel mai crescut grad de verde.
Pentru gradul b∗, galben/albastru (+/-) determinarea s-a realizat cu autorul
colorimetrului, iar rezultatele s-au introdus în Microsoft Excel sub formă de grafic (fig. 4.2.6).
B*
Tei 29,773
Polifloră 28,123
-0,451 Salcâm
Rapiță 13,77
Figura 4.2.5. Gradul de galben-albastru reprezentat grafic (Original)
Mierea de salcâm a fost singurul sortiment cu o medie înclinată spre gradul de albastru, iar
mierea de tei a înregistrat cea mai mare valoare la gradul de galben.
Densitatea mierii s-a realizat în laborator cu ajutorul unei balanțe analitice. Media
densității pentru fiecare sortiment de miere s-a realizat în Excel ( fig. 4.2.6)
DENSITATE (𝑔/𝑐𝑚^3)

Tei 1,504
Polifloră 1,846
Salcâm 1,538
Rapiță 1,443
Figura 4.2.6. Densitatea sortimentelor de miere (Original)
Mierea cu cea mai mică densitate este mierea de floarea-soarelui cu 1,438 iar densitatea cea mai
mare s-a înregistrat la mierea de polifloră 1,846.
36
Zaharul reducător a înregistrat următoarele valori în figura 4.2.6. pentru fiecare sortiment de
miere.
ZAHĂR REDUCĂTOR %

Tei 75,974
Polifloră 74,974
Salcâm 75,61
Rapiță 78,517
Figura 4.2.6. Conținutul zahărului reducător (Original)
Conținutul cel mai ridicat de zahăr reducător s-a înregistrat la mierea de rapiță, iar cel
mai scăzut conținut la mierea de polifloră.
Interpretarea rezultatelor impun următoarele valori: 31 % glucoză și 38 % fructoză.
Standardul de calitate impune o valoare minimă de 70 % pentru mierea florală. (Dinulică,
Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în format electronic pentru
lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiere., 2021).
4.3. Variații ale însușirilor fizico-chimice între sezoanele apicole 2021-2022
În figura 4.3.1. este reprezentată umiditatea la rapița din anul 2021 și 2022.
UMIDITATEA (%)
Rapiță 2022 21,5
Rapiță 2021 22,375
Figura 4.3.1. Umiditatea la rapiță 2021 și 2022 (Original)

37
Din acest grafic se poate observa un procent mai mic de umiditate la mierea din anul
2022, aceasta fiind într-un cules apicol mai favorabil decât mierea din 2021, albinele au putut să
ventileze și să prelucreze mult mai bine mierea din 2022 datorită condițiilor favorabile.
În figura 4.3.2. s-au prelucrat valorile obținute în Microsoft Excel și s-au redat grafic.
CONȚINUTUL DE ZAHĂR
Rapiță 2022 77,125
Rapiță 2021 77,125
Figura 4.3.2. Conținutul de zahăr la mierea de rapiță în cele două probe (Original)
Conținutul de zahăr de la mierea de rapiță s-a menținut în același procent în decurs de

un an. Valoarea obținută la mierea din 2022 care a fost proaspăt extrasă are aceeași valoare cu
mierea depozitată în condiții optime timp de un an.
Pentru aciditatea mierii de rapiță (fig. 4.4.3.) s-a reprezentat grafic media pentru fiecare
sortiment.
ACIDITATEA (%)
Rapiță 2022 2,966
Rapiță 2021 2
Figura 4.4.3. Aciditate mierii de rapiță în cele două sezoane apicole (Original)
38
Mierea din anul 2022, proaspăt extrasă are o aciditate mai ridicata cu o diferență de
0,966 față de mierea din anul 2021.
Gradul de alb din figura 4.4.4. s-a realizat cu expunere grafică.
L*
RAPIȚĂ 2022
RAPIȚĂ 2021
66 67 68 69 70 71 72
Figura 4.4.4. Gradul de alb la mierea de rapiță în cele două sezoane apicole (Original)
Se poate observa diferența majoră de culoare dintre cele două probe de miere. Mierea de
rapiță din anul 2022 fiind proaspăt extrasă este mai fluidă, fapt ce indică un grad de alb mai
ridicat față de mierea de rapiță din anul 2021, care este complet cristalizată.
Conținutul de roșu-verde la mierea de rapiță (fig. 4.4.5.)
A*
-0,926 Rapiță 2022
-0,686 Rapiță 2021
Figura 4.4.5. Conținutul de roșu-verde al culorii mierii de rapiță în cele două sezoane (Original)
Mierea proaspăt extrasă are un colorit mai intens de verde în comparație cu rapița din
2021.
39
În figura 4.4.6. este reprezentat gradul de galben-albastru la mierea de rapiță.
B*
Rapiță 2022 15,283
Rapiță 2021 12,256
Figura 4.4.6. Gradul de galben-albastru la mierea de rapiță în cele două sezoane apicole
(Original)
Și în cazul de față mierea de rapiță din anul 2022 are o pondere mai mare de culoare
galben în comparație cu mierea din anul 2021.
Densitatea mierii de rapiță (fig. 4.4.7.) reprezentată grafic.
DENSITATE (𝑔/𝑐𝑚^3)
Rapiță 2022 1,438
Rapiță 2021 1,449
Figura 4.4.7. Procentul densității la mierea de rapiță din cele două sezoane apicole. (Original)
În acest caz lucrurile s-au schimbat față de rezultatul anterior, mierea de rapiță din anul
2021 are o densitate mai mare față de mierea din anul 2022.
40
Procentul zahărului reducător s-a reprezentat în figura 4.4.8.
Zahăr reducător %
Rapiță 2022
Rapiță 2021
70 75 80 85
Figura 4.4.8. Procentul de zahăr reducător la mierea de rapiță 2021-2022 (Original)
Rapița din anul 2022 are un conținut de zahăr reducător mai ridicat față de rapița din
anul 2021. Ambele probe se încadrează valorilor minime impuse. Acestea au un conținut mai
mare de 70 % în componență de zahăr reducător.
Umiditatea (fig. 4.4.9.) la mierea de salcâm din anii 2021 / 2022.
Umiditatea (%)
Salcâm 2022
Salcâm 2021
16,5 17 17,5 18 18,5 19
Figura 4.4.9 Procentul de umiditate la mierea de salcâm (Original)
41
Conținutul de apă este mai ridicat la mierea proaspăt extrasă din anul 2022 față de
conținutul înregistrat la mierea din anul 2021.
Conținutul de zahăr (fig. 4.4.10.) la mierea de salcâm.
CONȚINUTUL DE ZAHĂR
Salcâm 2022
Salcâm 2021
78 78,5 79 79,5 80 80,5
Figura 4.4.10. Conținutul de zahăr al mierii de salcâm în cele două sezoane (Original)
Conținutul de zahăr din miere, fiind influențat de umiditate se va regăsi în procent mai
mic unde umiditatea este mai ridicată. Mierea din anul 2021 conține un procent mai mic de apă
ceea ce înseamnă un procent mai ridicat de zahăr față de mierea din anul 2022.
Aciditatea (fig.4.4.11.) probelor de miere la salcâm.
Aciditatea (%)
Salcâm 2022
Salcâm 2021
2 2,1 2,2 2,3 2,4 2,5
Figura 4.4.11. Procentul acidității la mierea de salcâm din sezoanele apicole 2021-2022
(Original)
42
Mierea de salcâm din anul 2021 are un procent mult mai ridicat de aciditate față de
mierea din anul 2022.
Gradul de alb (fig. 4.4.12.) raportat grafic pentru mierea de salcâm.
L*
Salcâm 2022
Salcâm 2021
74 74,2 74,4 74,6 74,8
Figura 4.4.12. Gradul de alb la mierea de salcâm din cele două sezoane apicole (Original)
Culesul la salcâm în anul 2022 a fost mai favorabil față de culesul din anul 2021. S-au
înregistrat valori optime și nu au fost zile ploioase, iar culesul a fost mai intens, fapt ce rezultă o
miere mai deschisă la culoare, cu un procent mai ridicat de alb față de mierea de salcâm recoltată
în anul 2021.
Gradul de roșu-verde (fig.4.4.13.) la mierea de salcâm recoltată in 2022 raportată la
mierea de salcâm recoltată în anul 2021.
A*
Salcâm 2022 2,396
-1,906 Salcâm 2021
Figura 4.4.13. Procentul de roșu-verde la mierea de salcâm din sezoanele apicole 2021-2022
(Original)
43
Un rezultat foarte interesat este înclinația celor două probe de miere spre culori diferite.
Mierea proaspăt extrasă din anul 2022 are un procent mai ridicat de roșu, iar mierea din 2021 are
un procent mai ridicat de verde.
Conținutul de galben-albastru (fig.4.4.15) la mierea de salcâm.
B*
-1,816 Salcâm 2022
Salcâm 2021 0,913
Figura 4.4.14. Gradul de galben-albastru al culorii la mierea de salcâm (Original)
Și în acest caz probele de miere au înregistrat valori opuse. Mierea din anul 2021 este
mai galbenă iar mierea din 2022 are un procent mai mare de albastru.
Densitatea (fig. 4.4.15) înregistrată la mierea de salcâm din sezoanele apicole 2021-
2022.
Densitate (𝑔/𝑐𝑚^3)
Salcâm 2022
Salcâm 2021
0 0,5 1 1,5 2
Figura 4.4.15. Densitatea mierii de salcâm din anii 2021 și 2022 (Original)
44
Mierea de salcâm extrasă în anul 2021 are o densitate mai mică. Mierea din anul 2022
este mai densă înregistrând o valoare de 1,69 𝑔/𝑐𝑚3 .
Procentul de zahărul reducător la mierea de salcâm. (fig.4.4.16)
Zahăr reducător %
Salcâm 2022
Salcâm 2021
68 70 72 74 76 78 80
Figura 4.4.16. Procentul de zahăr reducător la mierea de salcâm din 2021 respectiv 2022
(Original)
Procentul mai ridicat la zahărul reducător s-a înregistrat la mierea de salcâm din anul
2022, mierea din anul 2021 are un procent mai mic de zahăr reducător în compoziția ei.
4.4. Corelații între proprietățile fizico-chimice analizate
În figura 4.4.1. este reprezentat raportul dintre umiditate și conținutul total de zahăr al
sortimentelor de miere analizate.
82
y = -0,8032x + 94,62
81
Conținut total de zahăr
R² = 0,9019
80
79
78
77
76
75
16 17 18 19 20 21 22 23
Umiditate probe ( %)
Figura 4.4.1. Regresia conținutului de zahăr al mierii cu umiditatea acesteia (Original)

45
În urma regresiei putem observa influența conținutului de zahăr asupra procentului de

apă. În momentul în care conținutul total de zahăr crește, procentul umidității din probe scade,
concluzionând că acest lucru face conținutul total de zahăr invers proporțional cu procentul
umidității.
Umiditatea și aciditatea (fig. 4.4.2.).
5,5
5 y = -0,2884x + 8,5913
4,5 R² = 0,3059
Aciditatea (%)
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
16 17 18 19 20 21 22 23
Umiditate probe (%)
Figura 4.4.2. Regresia dintre umiditate și aciditate (Original)
În momentul în care aciditatea este mai ridicată, conținutul de apă din miere este mai
scăzut. În concluzie aciditatea este invers proporțională cu apa.
Aciditatea și conținutul de zahăr (fig. 4.4.3.) au fost reprezentate grafic.
6
y = 0,4256x - 30,684
5 R² = 0,3983
Aciditatea (%)
0
75 76 77 78 79 80 81 82
Conținut total de zahăr
Figura 4.4.3. Regresia de zahăr în raport cu aciditatea (Original)

46
Între conținutul total de zahăr și aciditate se poate observa o diferență semnificativă.

Dacă în probele analizare reiese un conținut de zahăr foarte ridicat aciditatea este scăzută, astfel
aciditatea este invers proporțională conținutului total de zahăr.
Reprezentarea dintre aciditate și gradul de galben-albastru (fig.4.4.4.).
37,5
32,5
27,5 y = 7,5697x - 7,9164
22,5 R² = 0,4009
17,5
b*
12,5
7,5
2,5
-2,5 0 1 2 3 4 5 6
-7,5
Aciditatea (%)
Figura 4.4.4. Regresia între aciditate și conținutul de culoare galben-albastru(Original)
Conținutul acidității crescut în miere este dominant gradului de culoare galben-albastru.

Gradul de culoare este invers proporțional cu procentul acidității din miere.
Gadul de alb și gradul de galben-albastru (fig. 4.4.5.).
40
35 y = -2,4915x + 15,334
R² = 0,2227
30
25
20
b*
15
10
5
0
-4 -2 0 2 4 6
-5
a*
Figura 4.4.5. Legătura dintre componentele culorii sortimentelor de miere studiate (Original)
47
În probele de miere s-a înregistrat o valoare mai crescută de colorație galben-albastru

față de gradul de roșu-verde. Gradul de roșu-verde (a*) este invers proporțional cu gradul de
galben-albastru (b*).
În figura 4.4.6. s-a reprezentat grafic raportul dintre conținutul de roșu-verde și
densitate.
1,9
1,8
1,7
Densitate
1,6
y = 0,04x + 1,5325
1,5
R² = 0,3311
1,4
1,3
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
a*
Figura 4.4.6. Regresia dintre a* și densitate (Original)
În urma reprezentației din figura anterioară, se observă o densitate mai scăzută la mierea
cu un colorit mai ridicat de roșu-verde.
4.5. Culesurile apicole de la stupina Robu Cristian Gheorghe Î.F. în dinamică
Pentru monitorizarea eficientă a fiecărui cules, se așază un cantar pe un stup, de obicei

familia stupului de control este una medie, iar apoi se urmărește cantitatea de miere colectată de
către albine zilnic (tab. 4.5.1.). Acest lucru este eficient mai ales pentru a surprinde momentul în
care se taie culesul. Stupina în studiu prinde într-un sezon trei culesuri la salcâm. Primul cules la
floarea de salcâm are loc în localitatea Celaru, după care stupina se întoarce la vatră, în
localitatea Pesceana și ultimul cules în localitatea Golești.
48
Tabelul 4.5.1. Monitorizarea stupului pe cântar la culesul de salcâm 2021
Data/ Luna Localitatea Cantitate de miere Stadiul de înflorire Observații

Culesului / județ (kg/familie)
10 Mai 0,400 Primele flori apărute
11 Mai 0,600 Primele flori apărute
12-14 Mai 0,900 Înflorire maximă
15 Mai 3,100 Înflorire maximă 12-14 Mai - ploaie 5-6
16-17 Mai 1,000 Înflorire maximă ore.
18 Mai Celaru, Dolj 2,900 Înflorire maximă

19 Mai 3,000 Înflorire maximă 16-17 Mai – ploaie în
20 Mai 2,200 Înflorire maximă prima parte a zilei.
21 Mai 0,800 Sfârșit de înflorire

23 Mai 1,100 Înflorire maximă
25 Mai 2,200 Înflorire maximă 24 Mai- ploaie 2 ore.
27-28 Mai Pesceana, 5,000 Înflorire maximă În 27-28 Mai -a fost
29 Mai Vâlcea 3.800 Înflorire maximă atinsă greutatea maximă.

01-02 Iunie 1,200 Înflorire maximă
03 Iunie Golești, 2,300 Înflorire maximă 05-07 -scădere
04 Iunie Vâlcea 2,500 Înflorire maximă considerabilă a cântarului.
05-07 Iunie 0,800 Sfârșit de înflorire
Cântarul de pe stupul de control a înregistrat cele mai bune valori în cele trei localități
după cum urmează: 3,100 kg zi/familie în Celaru, județul Dolj, 5,000 kg zi/familie în Pesceana,
județul Vâlcea și 2,500 kg zi/familie în Golești, județul Vâlcea. Cea mai multă cantitate de miere
este produsă în comuna Pesceana, în fiecare an se înregistrează cea mai mare valoare pe cântar.
La mierea de rapiță, polifloră și tei culesul a fost nefavorabil, timpul a fost ploios iar
cantitățile de miere au fost foarte scăzute, la rapiță media a fost de 0,600 kg/familie, la polifloră
s-a extras o medie de 0,400 kg/familie, iar la tei o medie de 0,600 kg/familie.
Culesul la mierea de floarea-soarelui (tab 4.5.2.) în 2021 a fost realizat în localitatea
Celaru. Cântatul a fost poziționat la o familie de putere medie.
49
Tabelul 4.5.2. Monitorizarea stupului pe cântar la culesul de floarea-soarelui 2021
Data/ Localitatea Cantitate de miere Stadiul de înflorire Observații

Luna / județ kg/familie
culesului
29 Iunie 0,400 Primele flori apărute
30 Iunie 0,300 Primele flori apărute
01Iulie 0,600 Primele flori apărute
02 Iulie 1,700 Înflorire maximă
03 Iulie 2,200 Înflorire maximă Culesul a fost favorabil .
05 Iulie 3,600 Înflorire maximă Temperaturi înregistrare
06-07 3,000 Înflorire maximă constant peste 30-35 ℃ .
Iulie
08 Iulie Celaru, Dolj 3,800 Înflorire maximă În intervalul 6-7 și 14-16
09 Iulie 4,400 Înflorire maximă Iulie a fost vreme ploioasă.

14-16 3,900 Înflorire maximă
Iulie
18 Iulie 1,000 Sfârșit de înflorire
19 Iulie 0,800 Sfârșit de înflorire
20-22 0,400 Sfârșit de înflorire
Iulie
Cele mai bune valori înregistrate au fost în 10-11 Iulie, cantitatea indicată fiind de 5,000
kg/familie. Culesul a fost favorabil, temperaturile s-au menținut ridicate iar rezultatele extracției
au fost satisfăcătoare.
În anul 2022 s-a cântarul a fost plasat pe un stup cu o populație mai scăzută, pentru a
observa mai bine dezvoltarea acestei familii (tab. 4.5.3.). La primul cules în localitatea Celaru, la
floarea de rapiță culesul a fost nefavorabil.
50
Tabelul 4.5.3. Monitorizarea stupului pe cântar la culesul de rapiță 2022
Data/ Luna Localitatea/ județ Cantitate de miere Stadiul de Observații

culesului kg/familie înflorire
18-19 Aprilie 0,100 Primele flori Au fost
apărute înregistrate zile cu
20 Aprilie 0,150 Primele flori timp ploios.
apărute
21 Aprilie 0,100 Primele flori Culesul a fost
apărute nefavorabil.
22 Aprilie Celaru, Dolj 0,250 Primele flori
apărute
23-24 Aprilie 0,400 Primele flori
apărute
25 Aprilie 2,100 Înflorire maximă
27-29 Aprilie 0,200 Înflorire maximă
09 Mai 0.900 Sfârșit de înflorire
10 Mai 0.750 Sfârșit de înflorire
Valoarea maximă a fost de 2,250 kg/familie în data de 16 Aprilie. Vremea fiind foarte
instabilă la acest cules, albinele nu au avut posibilitatea să recolteze cantități de nectar
favorabile.
În schimb la salcâm timpul a fost unul favorabil, cu temperaturi optime iar rezultatele au
fost satisfăcătoare (tab. 4.5.4.). Stupul de control nu a reușit să se dezvolte iar după culesul de
salcâm în Celaru a fost înlocuit cu un stup de putere medie, pentru o verificare mai corectă.
51
Tabelul 4.5.4. Monitorizarea stupului pe cântar la culesul de salcâm 2022
Data/ Luna Localitatea/ județ Cantitate de miere Stadiul de Observații

culesului kg/familie înflorire
11 Mai 0,900 Primele flori Timpul a fost
apărute favorabil.
12 Mai Celaru, Dolj 1,150 Înflorire maximă
17 Mai 0,700 Primele flori S-a înregistrat
apărute cea mai mare
18 Mai 2,400 Înflorire maximă valoare pe cântar
19 Mai Pesceana, Vâlcea 2,750 Înflorire maximă a stupinei până
20 Mai 6,460 Înflorire maximă în prezent.
21 Mai 2,100 Înflorire maximă Temperaturile
22 Mai 2,000 Înflorire maximă înregistrare au
23 Mai 0,900 Sfârșit de înflorire fost constant
peste 35 ℃
24 Mai 1,300 Înflorire maximă Înflorirea a fost
25 Mai Celaru, Dolj 2,800 Înflorire maximă spre final.
26-27Mai 1,250 Înflorire maximă
În acest an stupina a înregistrat un record pe cântar la floarea de salcâm în localitatea

Pesceana, cantitatea de miere a fost de 6,460 kg zi/familie. Maxima în localitățile Celaru și Dolj
a fost de 2,900 kg zi/familie respectiv 2,800 kg/familie.
52
CAPITOLUL V
CONCLUZII
În studiul de față, a fost analizată calitatea exprimată de indicatori fizici și biochimici la

un număr de cinci sortimente de miere, recoltate în staționar și în pastoral de către stupina “Robu
Cristian-Gheorghe Î.F.” din localitatea Pesceana, județul Vâlcea, în sezoanele apicole 2021-
2022.
Au fost recoltate un număr de șapte probe și din fiecare probă s-au obținut trei
eșantioane din următoarele sortimente: rapiță, salcâm, polifloră, tei și floarea-soarelui. Probele au
fost examinate în laboratorul de Produse Forestiere al Facultății de Silvicultură și Exploatări
Forestiere din cadrul Universității Transilvania. Cu această ocazie au fost efectuate determinări
privind:
- aciditatea;
- densitatea;
- umiditatea;
- conținutul de zahăr total și reducător;
- prezența mierii de mană în sortimentele de miere;
- măsurarea culorii;
Datele primare au fost încărcate în foi de lucru Microsoft Excel, în care au fost
stratificate și explorate sub raportul variabilității.
După prelucrarea datelor experimentale au rezultat următoarele:
- mierea cea mai acidă a fost poliflora, cu o valoare de 4,63 % iar mierea care a
înregistrat cel mai mic procent de aciditate a fost salcâmul cu 2,32 %
- pentru densitate s-a înregistrat o valoare maximă de 1,84 𝑔/𝑐𝑚3 la mierea de polifloră
iar o valoare minimă înregistrată a fost la salcâmul din 2021 cu 1,39 𝑔/𝑐𝑚3
- conținutul cel mai ridicat de apă s-a înregistrat la mierea de rapiță din 2021, având un
conținut de umiditate de 22,5 % iar mierea cu cea mai scăzută umiditate este poliflora cu 17,25
%.
-conținutul de zahăr cel mai ridicat a fost înregistrat la mierea de floarea-soarelui 80,76
% și valoarea cea mică în conținutul de zahăr a fost de 77,13 % la mierea de rapiță
- mierea de mană a fost prezentă în mierea de floarea-soarelui și în mierea de polifloră
53
- mierea cea mai deschisă la culoare este salcâmul, cu o valoare de 74,38 𝐿∗ , gradul de
verde cel mai pronunțat l-a indicat mierea de rapiță, cu -8,01 𝑎∗ , valoarea de culoare roșie cea
mai pronunțată de 21,29 𝑎∗ , s-a înregistrat la floarea-soarelui , gradul de albastru -0,45 𝑏 ∗
înregistrat la mierea de salcâm iar gradul de culoare galben a fost de 9,77 𝑏 ∗ la mierea de tei
- procentul maxim de zahar reducător s-a înregistrat la rapiță, 78,52 % iar valoarea cea
mai scăzută la polifloră, cu 74,41 %
În concluzie, valorile obținute ale sortimentelor de miere valorificate de stupina “ Robu
Cristian-Gheorghe Î.F.“, în urma determinărilor efectuate în laboratorul de Produse Forestiere al
Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, se încadrează normelor impuse de la
interpretarea analizelor, rezultând o miere 100% naturală.
54
BIBLIOGRAFIE
Cărți și lucrări de autor în edituri
Asociația crescătorilor de albine din România. (2002). Manualul apicultorului. București:

Editura Apimondia.
Beldeanu, E. C. (2004). Specii de interes sanogen din fondul forestier. Brașov: Editura
Universității Transilvania.
Cîrnu , I. V. (1980). Plante melifere. București: Editura Ceres.
Cîrnu, I. V. (1989). Flora meliferă. București: Editura Ceres.
Dinulică, F. (2012). Lemnul de compresie la brad. Brașov: Editura Universitatea Transilvania.
Dinulică, F. (2021). Resurse forestiere nelemnoase: determinari experimentale. Material în
format electronic pentru lucrările practice de la valorificarea resurselor forestiete.
Brașov: Editura Universitatea Translivania.
Jarvis, C. D. (1976). Mierea și alte produse naturale. București: Editura Apimondia.
Louveaux, J. (1987). Albinele și creșterea lor. (A. V. Carmen Hotoboc, Trad.) București: Editura
Apimondia.
Mărghitaș, L. A. (2005). Albinele și produsele lor. București: Editura Ceres.
Mârza, E. ș. (1966). Cartea apicultorului. București: Editura Agro silvica.
Pribeagu, I. (1989). Produsele stupului Hrana, Sanatate, Frumusete. București: Editura
Apimondia.
Site-uri web
(2012). Preluat de pe http://www.uaiasi.ro/ro/files/doctorat/2012/2012_dec_Calistru_ro.pdf.

(2016). Preluat de pe https://agrointel.ro/57379/sase-conditii-pentru-o-productie-buna-de-miere-
de-tei-in-2016/.
(2020). Preluat de pe https://www.facebook.com/groups/2049050955375079/media.
https://turistprinromania.com/2016/02/05/oltenia-leaganul-dinastiei-basarabilor/. (2016).
55
56

Studiul Calității Sortimentelor de Miere Valorificate de Stupina "Robu Cristian-Gheorghe Î.f." Din Județul Vâlcea, Comuna Pesceana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiul Calității Sortimentelor de Miere Valorificate de Stupina "Robu Cristian-Gheorghe Î.f." Din Județul Vâlcea, Comuna Pesceana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CADRU DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

STUDIUL CALITĂȚII SORTIMENTELOR DE

CADRU DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

DECLARAŢIE PRIVIND ORIGINALITATEA PROIECTULUI

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

NUMELE ŞI PRENUMELE: ROBU C.G. ELENA-CRISTINA

CADRUL DIDACTIC ÎNDRUMĂTOR,

Data: 21.06.2022 Nume, prenume absolvent

Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea Silvicultură și Exploatări Departamentul Silvicultură

Programul de studii zi Anul universitar 2021-2022

FIŞA PRELIMINARĂ A PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Studiul calității sortimentelor de miere valorificate de stupina „ Robu Cristian-

Problemele principale care vor fi tratate:

Editura Universității Transilvania. pp 191-216

- Aspecte particulare privind lucrarea:

TERMENE obligatorii de consultații

TERMENUL de predare a lucrării: 28.06.2022

Director departament, Cadru didactic îndrumător Student

FIŞA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Proiect de diplomă nr. ..........

Candidat Promoţia 2022

Cadrul didactic îndrumător

Problemele principale tratate:

- Stadiul actual al cunoștințelor privind proprietățile fizico-chimice ale sortimentelor de

- Locul şi durata practicii:

Universității Transilvania. pp 191-216

Primit tema la data de: 1 Octombrie 2021

Data predării lucrării: 28 iunie 2022

Director departament, Cadru didactic îndrumător,

Robu C.G. Elena-Cristina

STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND PROPRIETĂȚILE ȘI CALITATEA

1.1. Resurse melifere pentru producerea sortimentelor de miere analizate ................................. 3

1.2.1. Mierea de salcâm ......................................................................................................... 10

1.2.2. Mierea de tei ................................................................................................................ 12

1.2.3. Mierea de rapiță ........................................................................................................... 13

1.2.4. Mierea de polifloră ....................................................................................................... 14

1.2.5. Mierea de floarea-soarelui ........................................................................................... 15

1.3. Clasificarea calitativă a sortimentelor de miere ................................................................. 15

1.4. Produse din miere ............................................................................................................... 17

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI .................................................................................. 18

3. CAPITOLUL III ..................................................................................................................... 19

MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE........................................................................ 19

3.2. Recoltarea și condiționarea probelor .................................................................................. 19

3.3. Analize organoleptice și biochimice efectuate ................................................................... 21

3.3.1. Determinarea acidității ................................................................................................. 21

3.3.2. Determinarea densității ................................................................................................ 22

3.3.3. Determinarea umidității ............................................................................................... 23

3.3.4. Determinarea conținutului de zahăr ............................................................................. 24

3.3.5. Identificarea mierii de mană în sortimentele de miere ................................................. 25

3.3.6. Măsurarea culorii ......................................................................................................... 25

3.3.7. Determinarea conținutului de zahăr reductor ............................................................... 26

REZULTATELE INVESTIGAȚIILOR ....................................................................................... 31

4.1. Nivelul de variabilitate al însușirilor calitative fizico-chimice determinate ....................... 31

4.2. Variații între sortimentele de miere ale însușirilor lor fizico-chimice................................ 32

4.4. Corelații între proprietățile fizico-chimice analizate .......................................................... 45

STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND

Mierea este un produs natural, realizat de albine prin transformarea enzimică a

1.1. Resurse melifere pentru producerea sortimentelor de miere analizate

Condițiile climatice și geografice oferă o dezvoltare favorabilă plantelor melifere cu o