Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagnosticul comercial este cel mai important dintre diagnosticele sectoriale pentru
evaluarea unei întreprinderii, deoarece pune în discuţie funcţia comercială, relativ la criteriile de
performantă şi aportul ei la realizarea potenţialului global al întreprinderii. Fără a minimaliza
dependenţa directă dintre activitatea comercială în activităţile din amonte - manageriale şi
strategice - ale întreprinderii, preocupările diagnosticului comercial se situează în aria
marketingului, vînzărilor şi a tacticilor comerciale (arta şi maniera de utilizare a mijloacelor şi
resurselor disponibile în domeniul comercial).
Analiza pieţei întreprinderii: Această analiză reprezintă un aspect major în estimarea valorii
unei firme; din această perspectivă se propun a fi analizate următoarele aspecte: analiza evoluţiei
vânzărilor; studierea concurenţei; analiza clienţilor întreprinderii; analiza furnizorilor
întreprinderii (piaţa de aprovizionare).
Analiza evoluţiei vânzărilor. În activitatea de evaluare a unei firme prezintă interes
vânzările de bunuri, lucrări şi servicii care formează obiectul activităţii, ceea ce este definit ca
fiind cifra de afaceri. Rezultă că în categoria vânzărilor nu se includ cele cu caracter excepţional,
cum ar fi cedările de active.
Cifra de afaceri (venitul din vînzări), pe care o regăsim în anexa de profit şi pierdere, este
evaluată în unităţi monetare curente. Pentru o apreciere corectă a evoluției performanţei
comerciale a firmei se impune corelarea cifrei de afaceri cu indicele preţurilor domeniului de
activitate sau în lipsa acestuia cu indicele general al preţurilor (rata inflaţiei), pentru a se obţine
cifra de afaceri în preţuri (valori) comparabile.
Evoluţia în timp a vânzărilor firmei trebuie analizată şi comparativ cu dinamica
vânzărilor pe piaţa sectorului de activitate al acesteia pentru a se evidenţia întărirea sau
diminuarea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe piaţă.
Cifra de afaceri evoluează sub influenţa unor factori (direcţi şi indirecţi) specifici
domeniului de activitate al firmei. Ca model de analiză general valabil se recomandă aprecierea
dinamicii vânzărilor în funcţie de doi factori direcţi, şi anume volumul fizic al vânzărilor şi
preţurile medii de vânzare.
Studierea concurenţei : Piaţa de desfacere a firmei, respectiv spaţiul în care oferta
specifică a societăţii comerciale se întâlneşte cu cererea, reprezintă un segment esenţial al
diagnosticului comercial, care nu poate fi complet dacă nu se analizează şi competiţia, ca
element fundamental al pieţei.
Analiza concurenţei trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: nominalizarea
principalilor concurenţi; stabilirea cotei de piaţă deţinută de firma evaluată, şi pe principalii
1
competitori pe piaţă ; determinarea cotei de piaţă relative care reprezintă "o expresie a
raportului direct de forţe dintre firme" ; ierarhizarea firmelor care acţionează pe piaţa
sectorului de activitate pe baza cotei de piaţă deţinute pe orizontul de timp supus
diagnosticării;aprecierea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe baza cotei de piaţă relative.
Astfel, dacă indicatorul este 100%, atunci firma deţine poziţia de lider pe piaţa respectivă, iar în
cazul în care valoarea cotei de piaţă relative se apropie de zero, atunci întreprinderea deţine o
poziţie nesemnificativă pe piaţă.
Referitor la concurenţa externă de pe piaţă se menţionează: firmele concurente
(denumire, ţara de origine şi locul unde fabrică produsele); modul de organizare şi durata
serviciilor de garanţie şi postgaranţie. Se va preciza dacă dispun de unităţi proprii sau activitatea
de service este cedată unei singure firme sau mai multor firme; raportul preţ-calitate la produsele
concurenţei şi cele proprii. Sunt frecvente cazurile în care concurenţii practică preţuri mai mici la
produsele care "aparent" sunt de calitate mai bună ; modalităţile de distribuţie a produselor (reţea
proprie, distribuitor unic, etc.); puterea concurenţială internaţională, marcată prin cifra de afaceri,
productivitatea muncii, cota de piaţă etc. (în măsura în care se dispune de informaţii necesare);
forme de cooperare cu unii distribuitori internaţionali etc.
Analiza clienţilor firmei (piata de desfacere): Analiza vânzărilor din perspectiva
clientelei urmăreşte în primul rând evoluţia structurală a cifrei de afaceri pe clienţi. În formularea
concluziilor este necesar să se ţină seama de poziţia întreprinderii într-un lanţ al
intercondiţionării fabricaţiei şi consumului unui produs.
Analiza furnizorilor (piaţa de aprovizionare): Piaţa de aprovizionare a firmei
reprezintă un punct semnificativ în diagnosticul comercial pentru evaluare. Principalele aspecte
urmărite de evaluator vizează: gruparea acestora în furnizori de utilităţi şi furnizori de materii
prime, materiale, semifabricate, etc.; structurarea furnizorilor, în special a celor de materii prime
şi materiale în funcţie de cantitatea şi valoarea aprovizionărilor; stabilirea criteriilor de alegere a
acestora (de exemplu după preţurile practicate, după cantităţile aprovizionate etc.); analiza
numărului de furnizori pentru un tip de resursă aprovizionată şi a calităţii aprovizionărilor;
aprecierea dependenţei faţă de anumiţi furnizori şi care sunt implicaţiile gradului de dependenţă
determinat; analiza gradului de integrare a activităţii firmei evaluate; durata medie de utilizare a
surselor atrase reprezentate de obligaţiile faţă de furnizori.
Analiza produselor / serviciilor firmei: Analiza produselor şi/sau serviciilor
întreprinderii oferă informaţii semnificative pentru judecarea valorii întreprinderii.
În acest demers se pot urmări: analiza structurală a vânzărilor, analiza repartizării
vânzărilor pe ciclurile de viaţă a produselor/serviciilor etc.
Vânzările unei întreprinderi se impun a fi studiate de către evaluator pe produse sau grupe de
produse omogene, ţinând seama în acelaşi timp de pieţele unde se desfac acestea. Scopul acestui
mod de analiză a cifrei de afaceri îl reprezintă necesitatea furnizării de informaţii pentru
fundamentarea proiecţiilor (estimărilor) în perioada de previziune.
Analiza repartiţiei vânzărilor în funcţie de ciclul de viaţă al produselor. O latură importantă a
diagnosticului vânzărilor o reprezintă studierea cifrei de afaceri pe stadii ale ciclului de viaţă al
produselor. Un asemenea diagnostic, prezintă importanţă pentru evaluator deoarece îi dă
posibilitatea aprecierii potenţialului de evoluţie a firmei faţă de punctul critic al rentabilităţii şi al
asigurării surselor necesare finanţării activităţii.
Analiza preţurilor: Analiza preţurilor vizează evidenţierea aspectelor de risc legate atât
de dinamica preţurilor de vânzare ale firmei comparativ cu evoluţia economică generală şi cea a
industriei, cât şi corelaţia între dinamica preţurilor de vânzare şi cea a preţurilor de
aprovizionare. Acest din urmă aspect poate evidenţia puterea de negociere a firmei cu furnizorii,
respectiv clienţii întreprinderii, fiind un aspect important în estimarea riscului afacerii.
2
Din punct de vedere tehnic, evaluatorul va urmări dinamica preţurilor de vânzare la
principalele produse/servicii, respectiv a preţurilor de aprovizionare la principalele intrări în
sistemul întreprindere.
Promovarea: În ceea ce priveşte promovarea produselor societăţii, acestea vizează:
acţiunile publicitare organizate frecvent şi efectele lor (participări la târguri şi expoziţii, campanii
publicitare); evoluţia costurilor cu reclama şi ponderea lor în cifra de afaceri; imaginea
întreprinderii şi a produselor/serviciilor sale pe piaţă. Evaluatorul va urmări dinamica efortului
de promovare în corelaţiei cu efectele obţinute (dinamica vânzărilor sau a preţurilor de vânzare).
În finalul diagnosticului comercial, evaluatorul trebuie să facă referiri asupra perspectivelor
activităţii comerciale, atât în ceea ce priveşte posibilităţile de aprovizionare cât şi de desfacere a
produselor în scopul estimării cifrei de afaceri pentru intervalul de prognoză. În acest context se
recomandă prezentarea factorilor favorizanţi (puncte forte), previzibil a acţiona asupra
rezultatelor şi performanţelor firmei.
Astfel, algoritmul de diagnostic de marketing și desfacere are următoarea formă:
a) analiza rezultatelor de marketing și desfacere (evoluția vânzărilor, cotei de piață,
poziția competitivă proprie, rentabilitatea vânzărilor) - surse de informație: statistici de afaceri,
evidențe contabile, analize ale industriei;
b) evaluarea politicii urmărite (pe tipuri de bunuri, preț, canale de distribuție,
intensitate de vânzări, activitate publicitară) - surse de informare: cataloage, liste de prețuri,
etichete de preț, managerii de vânzări;
c) evaluarea resurselor necesare pentru implementarea procesului de lansare pe piață
a produselor, analiza calificării personalului din domeniul comercial - surse de informare: actele
de inventariere, organigrama întreprinderii, anchetarea managerilor etc.;
d) auditul metodelor de management și control (sisteme informatice, metode și
proceduri, planificare, bugete, control) - surse de informare: planuri și bugete, instrucțiuni
interne;
e) analiza stării actuale, ținând seama de influența mediului intern și extern al
întreprinderii asupra acestei funcții - surse de informare: instrucțiuni oficiale, interviuri,
corespondență internă;
f) identificarea legăturilor dintre cauze (politica urmărită de întreprindere,
organizarea activității, metodele de conducere, factorii externi, interacțiunea dintre domeniile
specializate) și rezultatele obținute;
g) Concluzii: determinarea punctelor forte și a punctelor slabe din punctul de vedere
al activității comerciale, precum și elaborarea de recomandări privind îmbunătățire activității
comerciale.
Tabelul 2.1
Dinamica venitului din vânzări, mii lei
Indicatori Perioada
1. Venitul din vânzări în prețuri curente mil. lei 7884 9600 16600
3
3. Venitul din vânzări în prețuri comparabile mil.lei 7884 7453 8243
94,5-102,5
Exemplul 2. Vom analiza dinamica vânzărilor de produse pe "Piețe de bunuri" în contextul zonelor de
distribuție geografică.
Tabelul 2.2.
Structura și dinamica vânzărilor după raport
„Canale de distributie/piețe“
perioada 2017 2018 Abaterea absoluta Ritmul de crestere
2018/2017 2018/2017
Produs-
piata P1 P2 P3 P1 P2 P3 P1 P2 P3 P1 P2 P3
Vinzari angro 38.4 68.7 99.7 39.2 53.6 100. +0.8 -15.1 +1.0 +2.0 -21.98 +1.00
suma, mii lei 40.9 45.6 50.4 41.6 38.0 7 +0.7 -4.0 -20.4 8 -16.67 -40.48
Pondere. % 30.0 +1.7
1
2. Vânzări cu 55.5 81.8 98.1 56.3 87.3 131. +0.8 +5.5 +33. +1.4 +6.72 +34.3
amănuntul 59.1 54.4 49.6 58.4 62.0 8 -0.7 +7.6 7 4 +13.9 5
suma, mii lei 70.0 +20. -1.18 7 +28.6
Pondere % 4 8
3. Vânzările totale 93.9 150. 197. 95.5 140. 232. +1.6 -9.6 +34. +1.7 -6.38 +17.5
suma, mii lei 5 8 9 5 7 0 4
Pondere %
Notă: P1,P2 și P3 - segmentele piețelor de desface pentru produsele societății care face obiectul anchetei.
Concluzie: Vânzările totale ale companiei în anul 2018 au crescut cu 26,7 mii lei sau 12,86%, ceea ce indică o
evoluție pozitivă a întreprinderii per general. Dacă luăm în considerare schimbările structurale ale vânzărilor,
putem constata că cea mai mare deviere negativă a avut loc în "vânzările cu ridicata - piața P2", dat fiind faptul că
rata de reducere a fost de 21,98%. Astfel, conducerea companiei trebuie să identifice cauzele reducerii vânzărilor
și să elaboreze măsuri de îmbunătățire a performanțelor economice a companiei în acest segment de piață. Pozitiv
se atestă creșterea volumelor de vânzări pentru vânzările cu amănuntul pe piața P3 cu 34,35%. Însă o analiză mai
4
detaliată a acestui fapt, va permite companiei să întreprindă măsuri pentru perfecționarea politicii de vânzări a
întreprinderii.
Următoarea etapă presupune analiza poziției întreprinderii pe piața de desfacere în comparație cu cei
mai importanți concurenți (benchmarking). Acest process include :
evidențierea factorilor cheie prin care se va face comparația;
5
determinarea cotei fiecărui factor (metoda expert);
evaluarea fiecărui factor pe un sistem de 10 puncte;
calcularea valorilor totale pentru fiecare factor prin înmulțirea punctului
estimări ale cotei sale;
calcularea sumei totalurilor.
Astfel de informații permit conducerii societății în condiții de capacități financiare și organizatorice
limitate de a naviga, în ce scopuri ar trebui să se îndrepte în primul rând resursele disponibile.
Analiza poziției intreprinderii comparative cu concurenții
Tabelul 2.4
Analiza marjei comerciale a companiei Acvilin-Grup SRL pe baza veniturilor din vânzări și a
prețului de achiziție al bunurilor companiei pentru perioada 2017-2018.
Tabelul 2.6
7
Indicatori 2017 2018
VV Valoarea de Marja Marja VV Valoarea de Marja Marja
,mii lei cumparare a de comerciala ,mii lei cumparare a de comerciala
bunurilor profit % bunurilor profit %
miilei % miilei %
8
mai dubioasă activitate, deoarece are ce amai redusă pondere cu o marjă nesemnificativă de profit, însă
aceasta poate fi o nouă direcție de dezvoltare a companiei, ceea ce ar trebui să întreprindem măsuri să o
dezvoltăm în următorii anii.
În consecință, este necesar să se analizeze cheltuielile comerciale, mai exact - costurile fixe ale
departamentului de marketing, și anume: salariile pentru întreținerea personalului departamentului
comercial, cheltuielile pentru efectuarea cercetărilor de markeng, costurile de transport, cheltuielile pentru
resursele materiale necesare (spații, etc). De asemenea, este necesar să se evalueze potențialul real de
personal al funcției de marketing, în contextul unităților structurale ale departamentului comercial.
Tabelul 2.7
9
100%) ceea ce presupune că întreprinderea dispune de posibilități financiare pentru o dezvoltare
durabilă a companiei .
800 835 +
5. Rata de creștere față de perioada
anterioară - 1,5 +
6.Cota de piata
a. TOTAL
b.pe segmente
-segment 1
-segment 2 5,5 5,5 +
-segment 3 1,5 1,6 +
2,0 1,9 +
2,0 2,0 +
7.Pozitia companiei pe piata fata de
liderul in industrie
10,0 8,8 +
Această analiza poate fi efectuată de către un grupde experți din cadrul întreprinderii.
10
Concluzie: Activitatea comercială a întreprinderii în ansamblu este considerată satisfăcătoare. Pentru mulți
factori, rezultatele comparației sunt evaluate "slab". Nici una dintre poziții nu corespunde ratingului
"puternic".Astfel, compania ia cele mai slabe poziții pe următoarele criterii de analiză precum: vânzările de bunuri
2 și 3 pe piețele țărilor străine în domeniul angro. Prin urmare, conducerea întreprinderii trebuie să elaboreze
măsuri pentru a îmbunătăți eficiența activităților din aceste domenii.
Exemplul 9. Vom efectua o evaluare cuprinzătoare a serviciilor de marketing ale întreprinderii.
Întreprinderea "A" intenționează să intre pe piață cu un produs care este deja oferit de doi potențiali
concurenți, "B" și "C". Este necesar de evaluat nivelul potențialului de marketing al firmei "A" pentru
vânzarea de bunuri, dacă nivelul maxim posibil al potențialului de marketing este de 5 puncte. De
determinat poziția competitivă a firmei "A" pe piață în raport cu firmele "B" și "C". De asemenea se
cunoaște că că potențialul de marketing al firmei "B" este de 4,4 puncte, iar potențialul de marketing al
firmei "C" este de 3,2 puncte.
În tabelul de mai jos sunt preentate datele pentru a determina potențialul de marketing al firmei "A".
Tabelul 2.9
Evaluarea cuprinzătoare a potențialului de marketing
Componentele potențialului de marketing (componente ale kmpi Rmpi
competitivității)
1.Calitatea produsului 0,20 4
Notă:
Kmpi - coeficientul de semnificație pentru componenta potențialului de marketing, coeficient;
Rmpi - evaluarea componentei a potențialului de marketing, puncte.
Concluzie: Nivelul potențialului de marketing al companiei este determinat de formula:
Nmp = Σ (Rmpi × kmpi), unde Nmp este o estimare calculată a nivelului potențialului de marketing al
companiei, puncte, determinăm nivelul potențialului de marketing al firmei "A", pe baza datelor inițiale:
Nmp = 0,20 × 4 + 0,40 × 5 + 0 , 15 × 5 + 0,20 × 3 + 0,05 × 4 = 4,35. Nivelul potențialului de
marketing al firmei "A" ca procent din nivelul maxim posibil al potențialului de marketing este
determinat de formula: Nmp% = Nmp × 100 / Nmp (max),%, unde Nmp (max) este nivelul maxim posibil
al potențialului de marketing. Dacă nivelul maxim posibil al potențialului de marketing (Nmp (max)) este
de 5 puncte, atunci Nmp% pentru firma "A" va fi: Nmp% = 4,35 × 100/5 = 87,0%. Astfel, potențialul de
marketing al firmei "A" este de 87% din nivelul maxim posibil al potențialului de marketing. Astfel,
pentru compararea pozițiilor competitive ale firmelor "A", "B" și "C" avem următoarele date analitice:
pentru firma A - 4,35 puncte (sau 87%); pentru compania "B" - 4,4 puncte (sau 88%); pentru compania
"C" - 3,2 puncte, (sau 64%). Prin urmare, firma "A" are un avantaj competitiv comparativ cu firma "C",
dar inferioară în ceea ce privește competitivitatea firmei "B".
11
2. Indicatori specifici diagnosticului comercial.
Cota-parte de piaţă de desfacere absolută – reprezintă segmentul întreprinderii analizate din cererea
totală satisfăcută pe această piaţă de desfacere analizată şi se calculează prin relaţia:
d0
Pîa = ∙ 100 % .
∑ dî
unde: Pî a−¿ cota-parte a întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere absolută; d î −¿ producţia vândută
de întreprinderea analizată pe piaţa de desfacere prospectată; ∑ d î −¿ volumul vânzărilor totale efectuate
de sectorul dat.
Cota-parte de piaţă relative – se calculează ca raportul dintre volumul vânzărilor întreprinderii analizate
şi volumul vânzărilor celui mai important concurent, prin relaţia:
di
Pir = ∙ 100 % .
dc
unde: d c – reprezintă volumul producţiei vândute a celui mai important concurent. Trebuie de menţionat
că se apreciază potitiv, atunci când cota-parte relativă tinde către 100%.
Cota- parte de piaţă specifică (servită) ( Pis ) se calculează ca raportul dintre vânzările întreprinderii
analizate şi vânzările segmentului de piaţă servită, prin relaţia:
di
Pis = ∙100 % .
∑ d is
unde d is −¿ reprezintă volumul vânzărilor în segmentul de piaţă servită. Acest indicator reflectă, în linii
generale, ponderea producţiei vândute prin deservirea specială a cumpărătorului în magazinele de firmă
cu centre comerciale specializate
Informaţii adăugătoare pentru studierea situaţiei pe piaţa de desfacere ne furnizează și
gradul de satisfacere a cererii:
12
Acest raport permite aprecierea faptului dacă cererea pe piaţa de desfacere constituie o restricţie
pentru sporirea veniturilor din vânzări ori, dimpotrivă, un factor de stimulare a volumului
activităţii operaţionale a întreprinderii.
Indicele G.S. (Gini-Struck), folosit adesea la analiza structurii activităţii întreprinderii, se poate
utiliza şi ca indicator de analiză privind structura concurenţei.
IG.S. = , unde:
Pia - reprezintă cota de piaţă absolută a întreprinderilor concurente;
n - numărul total de întreprinderi
Corelația dintre veniturile din vânzări și capacitatea de producție
Capacitatea de producţie reflectă volumul maximal posibil al producţiei care
întreprinderea poate produce cu condiţia folosirii depline a mijloacelor tehnice.
În procesul analizei se determină următorul raport:
13
de întreprindere sunt: metoda de stabilire a prețurilor: "cost plus"; metoda pieței; metoda inversă; "Timp
plus materiale." Principiul metodei "cost plus" constă în determinarea costurilor reale (costurile reale) și
adăugarea profiturilor în funcție de un anumit coeficient de rentabilitate (profit marginal). Conform
metodei de piață (prețul de piață), prețurile stabilite trebuie să reflecte condițiile pieței, adică prețul ar
trebui stabilit sub influența cererii și ofertei. Metoda "inversă" (retrospectivă) este un tip de metoda "cost
plus". Această metodă este utilizată pentru furnizarea de bunuri sau produse. De exemplu în cazul unui
cumpărător care procură un volum mai mare de mărfuri, el va dicta condițiile sale de plată, iar
producătorul va încearca să modifice ceea ce oferă în conformitate cu cerințele sale de preț. Apoi, o serie
de calcule se efectuează folosind metoda "cost plus" cu modificări ale diferitelor componente ale prețului,
ceea ce face posibilă determinarea dacă cerințele cumpărătorului pot fi satisfăcute fără compromiterea
profitului. Metoda "timp plus materiale" (timp și materiale) este utilizată în special în domeniul
întreprinderilor de servicii non-comerciale. Clientul este taxat pentru timpul petrecut la locul de muncă,
pentru costul materialelor și pieselor de schimb folosite. Aplicarea practică a metodei cost plus: pentru
întreprinderile producătoare: prețul de vânzare = (costul materialelor pe unitate de producție + costurile
generale / producția totală) + impozitele + marja (%). Pentru angrosiști și comercianți cu amănuntul:
prețul de vânzare = prețul net de achiziție + impozitele + marja (%). La diagnosticarea politicilor de
stabilire a prețurilor, ar trebui abordate următoarele aspecte: cine este responsabil pentru stabilirea
prețurilor; pe ce bază se stabilesc prețurile pentru produsele existente, modernizate și noi; care sunt ratele
de preț / calitate ale concurenților etc.
Diagnosticarea politicii de distribuție se bazează pe o analiză a eficienței utilizării rețelelor de
distribuție a bunurilor sau serviciilor unei întreprinderi. Rețelele de distribuție pot fi integrate într-o
întreprindere sau complet independente (depozit angro, magazin de vânzare cu amănuntul, spațiu de
vânzare cu amănuntul, vânzare prin poștă etc.). Alegerea rețelei de distribuție depinde de mai multe
criterii: localizarea geografică; gusturile și obiceiurile consumatorilor; caracteristicile produsului (natura
sa, proprietățile fizice, riscurile pe care le presupune - toxicitate, bunuri perisabile); condiții de depozitare,
transport; legislație; din potențialul întreprinderii.
La diagnosticarea unei politici de distribuție, ar trebui abordate următoarele aspecte:
- analiza principalelor direcții ale întreprinderii în domeniul distribuției; - evaluarea avantajelor și
dezavantajelor formelor de distribuție utilizate etc. În ceea ce privește creșterea intensității vânzărilor,
întreprinderea are în principiu 3 posibilități:
1) utilizarea agenților reprezentând mai multe firme (vânzător-1); reprezentanți exclusivi;
2) personal salarial în starea întreprinderii sau în comerțul său
3) diviziuni.
La diagnosticarea politicii deanaliyă a vânzărilor, ar trebui rezolvate următoarele întrebări:
- ce tip de vânzător utilizează compania și de ce;
- compania are un departament de vânzări;
- cum este organizat acest departament etc.
Importanța diagnosticării politicilor de promovare și publicitate poate fi estimată din declarația lui G.
Ford: "Dacă aș avea 4 dolari, aș cheltui 3 dolari pentru publicitate".
Pentru a analiza politica de promovare a unei companii, în prim plan evaluatorul trebuie să evidențieze
cantitatea necesară de publicitate în întreprindere (imagine); produsele supuse publicității; publicitate la
punctele de vânzare; la târguri, expoziții. În același timp, este necesar să se analizeze mijloace de transfer
a informațiilor cum ar fi: postere, televiziune, radio, presă etc. Pentru a diagnostica acest domeniu, este
recomandabil să se facă o evaluare generală a politicii de promovare a produselor; evaluarea politicii de
publicitate din punct de vedere al valoriilor absolute; determinarea amplorii campaniei publicitare și a
structurii acesteia; cheltuielile care le suportă compania pentru promovare, care este ponderea
cheltuielilor comerciale în cifra de afaceri, care este bugetul publicitar. De asemenea, este recomandabil
să se efectueze și o evaluare comparativă a întreprinderii studiate cu întreprinderile concurente.
Exemplul 10. Vom evalua politica de publicitate a întreprinderii pe baza analizei bugetului publicitar.
Tabelul 2. 10
Concluzie: Pe baza datelor din tabel, se poate afirma că firma utilizează diverse tipuri de
publicitate și diverse mijloace de transfer de informații. În același timp, cea mai mare parte este ocupată
de publicitate, obiectivul principal fiind reacția la publicitatea concurenților (29% = 18,3 / 63,1 x
100).Iar cel mai preferat mijloc de transmitere a informațiilor este televiziunea (25% = 15,6 / 63,1 x
100), care se datorează cel mai probabil fie tipului de produse produse de întreprindere, fie faptului că
costul publicității la televiziune, ca regulă sunt cele mai ambițioase. Bugetul publicitar total este evaluat
în mărimi absolute de 63,1 mii lei.
Etapa finală în diagnosticarea funcției de marketing este evaluarea calitativă generalizată a unei
funcții comerciale pe o scală tridimensională (slabă, medie sau puternică) pentru următoarele variabile
principale ale funcției de marketing: cercetare și dezvoltare, produse, prețuri, clienți, distribuție,
promovare, publicitate, resursele materiale, resursele umane, metodele utilizate și instrumentele de
marketing. Criteriul principal de evaluare în industria studiată poate servi nivelul mediu al datelor unei
regiuni, unui oraș sau unui teritoriu. Un semnal către o stare de criză potențială este apariția unei creșteri
cumulative a amplorii abaterilor anumitor indicatori care caracterizează activitatea de marketing a
întreprinderii.
15