Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 544 PDF Free
1 544 PDF Free
Este cunoscut ca in urma studiilor efectuate de diferiti specialisti din alte domenii ale
cunoasterii umane (istorie, sociologie, pedagogie, arte frumoase, filozofie etc),
majoritatea culturilor au utilizat, de-a lungul dezvoltarii lor, mijloace specifice
realizarii educatiei corporale cum sunt mersul, alergarea, catararea, apucarea-
prinderea, tararea, echilibrul etc, pe care astazi domeniul le defineste ca deprinderi
motrice de baza si utilitar-aplicative.
Sintetizand cele prezentate, rezulta ca educatia fizica si sportul, de-a lungul evolutiei
tipurilor de organizare socio-statala, si-au schimbat in multe privinte scopurile si
obiectivele specifice, dar prin elementele lor de continut au condus intotdeauna catre
perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice a omului si implicit a
fructificarii timpului liber avut de fiecare individ in parte.
Izvoarele care atesta inceputurile practicarii educatiei fizice in tara noastra sunt
putine si cu un continut relativ restrans. Dovezile arheologice, cronicile si
documentele istorice ne ofera o imagine fragmentata in ceea ce priveste aparitia,
evolutia si dezvoltarea educatiei fizice pe teritoriul locuite de populatia romaneasca.
Izvoare populare precum poeziile si baladele oglindesc in continutul lor acte de
vitejie ale tinerilor care infruntau prin robustete, forta, rezistenta, iscusinta,
pricepere, agerime, greutatile vietii si primejdiile de tot felul.
In acelasi timp, alte elemente folclorice cum sunt dansurile jocurile populare,
precum si diferite intreceri ce se organizau intre tineri si chiar adulti, constituie de
asemenea izvoare importante in conturare; continutului orientarilor educatiei fizice
in acest spatiu geografic. Clasele dominante din perioada istorica precapitalista au
cultivat exercitiile fizice dupa modelul grecesc si roman. Astfel, in Dacia romana
se construiesc amfiteatre pentru spectacole publice, pentru practicarea unor exerciti
destinate dezvoltarii fortei si indemanarii, rezistentei, precum si perntru. practicarea
diverselor jocuri cu teme din mitologia greaca. Sunt marturii la Sarmisegetuza,
Tornis sau Histria au functionat gimnazii si palestricj precum si terme, destinate
igienizarii si fortificarii trupului.
Perioada de consolidare a statelor romane, in special dupa sec: XIV, este marcata
de preocupari privind educatia fizica militara a trupelor pedestre formate din tarani
iobagi si liberi, ca si pentru copiii claselor dominante, sub influenta educatiei
cavalerilor occidentali.
Istoria aparitiei educatiei fizice la noi este foarte strans legata gimnastica. De altfel,
principalele sisteme aparute la inceputul secolului XlX-lea, respectiv suedez,
german, francez, purtau denumirea de "sistem de gimnastica', desi, pentru acele
timpuri, ele constituiau veritabile sisteme de educatie fizica. Este necesar de
mentionat ca ponderea o avea acea gimnastica (pe langa jocuri, atletism, natatie,
scrima, lupte etc). Aceasta stare de fapt explica echivalarea termenului
de gimnastica cu acela de educatie fizica..
Desi numai in stare de conceptie, aparitia exercitiilor fizice a avut Ioc in proiectul
privind reorganizarea Scolii domnesti de la "Sf. Sava', in anul 1776, ceea ce a
constituit un fenomen deosebit de important si, in acelasi timp, surprinzator, daca
este raportat la nivelul de organizare a educatiei fizice in Europa, la acea data.
Regulamentul organic din acea perioada facea referiri destul de modeste la locul si
rolul educatiei fizice in scoala. Asa se explica faptul ca, in primele scoli romanesti
din prima jumatate a secolului al XlX-lea, regulamentele scolare aveau inserate in
continutul lor indicatii privind modul de realizare a educatiei fizice, ca de exemplu:
'in timpul recreatiei se vor da scolarilor mijloace de a executa exercitii gimnastice
care au posibilitatea de a intari corpul si de a-i face mai indrazneti, urmarindu-se
ca acestia sa nu alerge' etc. Consideram ca ambiguitatea sau chiar
caracterul contradictoriu al textului isi are explicatia in distinctia ce se intentiona sa
se faca intre miscarea fizica organizata, divizata, si alergarea simpla, libera,proprie
varstei copilariei.
Sistemele de educatie fizica care au influentat cel mai puternic conceperea, continutul si
organizarea educatiei fizice au fost create de :
Sistemul national de educatie fizica si sport in Romania are ca origine, in primul rand, o
serie de activitati cu caracter de intrecere, de participare organizata sau independenta la
astfel de activitati. Diversele forme de promovare a exercitiilor fizice s-au extins in
decursul timpului, fiind insotite de preocuparea de a gasi noi forme de organizare, de
amenajare a spatiilor si a altor mijloace materiale, ca si de aparitia unor lucrari de
specialitate si chiar a unor acte legislative prin care se statua necesitatea practicarii
exercitiului fizic pentru sanatatea, ameliorarea conditiei fizice si pentru educatia
tineretului, si nu numai. Toate acestea s-au perfectionat in timp si au dus la formarea,
"pas cu pas', a ceea ce numim azi "Sistemul nationale de educatie fizica si sport'.
Prin notiunea de "sistem' se intelege, in mod general, un ansamblu de elemente care sunt
in interdependenta, alcatuind un tot, un intreg organizat. In domeniul nostru de referinta,
sistemul poate fi definit ca: un ansamblu de elemente organizatorice, teoretice si practice,
metode si mijloace structurate dupa principii unitare, in vederea realizarii unor finalitati si
obiective cu privire la practicarea exercitiilor fizice si a sportului de catre toti oamenii -
tineri si varstnici, femei si barbati -, in scopul mentinerii unei stari optime de sanatate si a
indeplinirii unor obiective specifice de catre acele persoane care urmaresc
asemenea obiective si se pregatesc pentru realizarea lor.
Aparitia primelor sisteme de educatie fizica a marcat depasirea etapei initiale, de cautari
si experimentari predominant empirice.
In prezent, in tara noastra, pe baza Legii educatiei fizice si sportului, este reglementata
organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport.
Legea Educatiei Fizice si Sportului aparuta in anul 2000 (69 din 28 aprilie 2000 ) si in
sensul prezentei legi prin educatie fizica si sport se intelege: toate formele de activitate
fizica menite, printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa
amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si
sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel.
La titlul I - Articolul II, spune:
Se adreseaza in primul rand copiilor si tinerilor (acestia se afla intr-o etapa optima pentru
influentare fizica si psihica) prin:
@ modelarea personalitatii;
Este necesara realizarea unei concordante perfecte intre ideal -functii -obiective ale
educatiei fizice si caracteristicile socio-politice si economice ale etapei actuale parcurse
de societatea noastra.
Varsta scolara (incluzand si varsta prescolara alaturi de cea universitara), reprezinta etapa
optima pentru influentarea principalelor coordonate fizice. Obiectivele pe care si le
stabileste educatia fizica scolara, din punct de vedere calitativ, au caracter general
dar diferentiate din punct de vedere cantitativ.
Ele sunt directionate in sens optimal, corespunzator particularitatilor de varsta, sex, tip si
grad de invatamant.
Educatia fizica ramane (sau trebuie sa fie) si o activitate cu caracter recreativ, prin
schimbarea dominantei activitatii intelectuale in favoarea celei cu caracter fizic, prin
oferirea unei alternative utile, agreabile, muncii specifice elevului.
Ideile expuse mai sus, contin germenii formarii motivatiei pentru practicarea exercitiilor
fizice, prin cunoasterea valentelor acestora si prin actiuni cu caracter metodologic,
organizat in cadrul formelor de practicare. Motivatia pentru practicarea miscarii poate sa
difere de la individ la individ, aceasta avand suport diferentiat. Este de preferat ca
profesorul sa influenteze formarea unor motivatii de factura intrinseca, pe baza obtinerii
unor satisfactii, mai mult sau mai putin profunde dar reconfortante, prin practicarea
exercitiilor fizice (si sporturilor). Pentru alte categorii de elevi, motivatia se poate baza pe
dorinte sau trebuinte de a combate unele deficiente fizice, de a obtine un profil muscular
proeminent, de mentinere a greutatii optime sau de realizare a performantei sportive.
Obiectivele sunt grupate pe cele trei functii dupa dominanta efectelor pe care urmaresc a
le realiza. in realitate, ele se intrepatrund, efectele fiecaruia fiind complexe.
Se constata ca exercitiile fizice incadrate intr-un sistem metodologic eficient pot aduce
contributii importante la realizarea unui mare numar de obiective de larga utilitate si
deosebita valoare.
Sunt acele obiective care determina cerintele fiecarei etape de instruire, continutul
lectiilor, al modelelor de instruire, tehnologiilor didactice etc. Sunt diferentiate calitativ si
cantitativ de varsta, sex, nivel de posibilitati, tip de scoala, grad de invatamant.
In acest sens, educatia fizica dispune de mijloacele necesare pentru dezvoltarea calitatilor
motrice, in beneficiul realizarii celorlalte obiective. Efectele acestor tipuri de exercitii, ale
metodelor specifice, se resimt la nivel fizic dar si psihic sau comportamental; pentru acest
motiv, activitatea de amplificare a nivelului calitatilor motrice se numeste "dezvoltare'
sau "educare' functie de ponderea componentei educative in cadrul procesului.
Toate. aceste actiuni nu pot fi concepute in absenta calitatilor motrice; la randul lor, pot
constitui mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice, in mod deosebit la scolarii mici.
In procesul pregatirii, care este de multe ori dur. indelungat, complicat, se formeaza
trasaturi de caracter, calitati si rezistenta psihica, motivatii.
(permanente si generale)
Educatia fizica scolara isi propune, ca prin efectele determinate de practicarea exercitiilor
fizice, in anumite conditii, sa aduca o contributie importanta la obtinerea B conservarea
starii de sanatate a organismului. Acest lucru este posibil prin antrenarea la un nivel de
solicitare rationala a marilor functiuni (respiratia si circulatia sanguina), prin mobilizarea
aparatelor si sistemelor organismului intr-un regim dinamic, tonic. Activitatile fizice
desfasurate in conditii igienice (atat in ceea ce priveste spatiul in care se manifesta cat si
practica rationala a relatiei efort - odihna) exercita influente benefice asupra organismului
in ansamblu contribuind la echilibrarea functiilor fizice si psihice, la adoptarea unei
atitudini optimiste fata de dificultati, bazata pe constienta posibilitatilor individuale.
Educatia fizica scolara realizeaza aceste deziderate Iu ajutorul exercitiului fizic ca mijloc
de baza si care prezinta o varietate infinita de forme. Ca urmare a exersarii, capacitatea
motrica a individului creste (sporeste "valoarea' sa biologica) asigurand premize optime
pentru o activitate intelectuala de un nivel sporit. Intre starea de sanatate fizica si psihica
a omului si capacitatea sa intelectuala exista o relatie stransa, de conditionare in sensul:
sanatate - capacitate intelectuala.
Procesul cresterii si dezvoltarii organismului uman poate fi influentat in sens benefic prin
practicarea exercitiilor fizice. Acestea aduc un aport deosebit in realizarea indicilor
somatici optimi, prin exersarea - in principal - a sistemului musculo - ligamentar,
asigurand functionalitatea aparatului locomotor, tonusul optim al musculaturii, tinuta
fizica armonioasa.
Practicarea exercitiilor fizice analitice, poate corecta anumite abateri fata de ceea ce
intelegem prin "dezvoltare fizica corecta si armonioasa', in sensul dirijarii corecte a
proceselor de crestere si dezvoltare, prevenirii instalarii unor deficiente posibile, sau
corectarii unor deficiente aparute in procesul cresterii naturale a copilului. Prin
"deficiente' intelegem atat cele somatice, propriu-zise, cat si cele functionale (datorate
particularitatilor de varsta sau individuale), acestea aflandu-se intr-o relatie de
interdependenta (organismul, structural si functional, reprezinta o unitate indivizibila).
De o mare importanta in acest sens este cunoasterea "schemei corporale': pozitia fiecarui
segment al corpului in cadrul ansamblului, profilul acestuia, posibilitatile de miscare
separata si in corelatie.