LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU

SUSTINEREA EXAMENULUI DE
CERTIFICARE A COMPETENTELOR
PROFESIONALE

TEMA: EDUCATIA FIZICA SI SPORTUL-

ACTIVITATI DE INTERES NATIONAL

An scolar 2018-2019

PROFESOR INDRUMATOR: ELEV: CĂLIN ROBERT-IRINEL

PROF. IONICA DRAGOS CLASA: a XII-a E

                    

    CUPRINS

CAPITOLUL  I   INTORDUCERE

1.1.Educatia fizica si sportul de la origini pana in

prezent

1.2.Educatia fizica si sportul in Romania

1.3.Motivatia alegerii temei

CAPITOLUL   II      PARTEA FUNDAMENTALA

2.1.  Sistemul national de educatie fizica si sport din

Romania, componenta a sistemului social global.

2.2.  Organizarea sistemului national de educatie fizica

si sport in Romania

2.3.  Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului

in invatamant.

2.4.  Sistemul formelor de organizare a practicarii

educatiei fizice si sportului

CAPITOLUL   III  - INCHEIERE

3.1.  Concluzii

3.2 Bibliografie
 Am ales lucrarea de fata considerand ca educatia fizica
este o activitate care nu trebuie sa lipseasca din viata
oricarui om.

Lucrarea cuprinde date generale despre educatia fizica

la nivel national, informatii despre sistemul educational fizic
din Romania si despre formele de organizare ale acestei
activitati.

CAPITOLUL   I               INTRODUCERE

1.1.          Educatia fizica si sportul de la origini pana in

prezent

     Educatia fizica, prin obiectivele si continutul sau, a

constituit intotdeauna o activitate sociala cu un suport
biologic, contribuind la ameliorarea insusirilor indivizilor.
Acest caracter este de domeniul constatarii curente, se
manifesta cotidian si constituie una din trasaturile sale
definitorii. insa specificam casarcinile sale, in toate etapele
dezvoltarii omului si a societatii, au fost orientate si spre
indeplinirea finalitatilor educatiei. Ca urmare, fara
a diminua importanta caracterului amintit, educatia fizica
nu poate fi inteleasa ca indeplinind numai functii de ordin
biologic, ci, dimpotriva, ca activitate indeplinind importante
functii sociale, cultural-educative, contribuind la formarea
omului sub toate aspectele.

In dezvoltarea lor, comunitatile umane semnaleaza

folosirea exercitiilor fizice in viata sociala a acestora. Desi
in anumite momente ale evolutiei societatii utilizarea
exercitiului fizic si implicit a educatiei fizice a avut un
caracter mai restrans, aceasta a fost intotdeauna legata de
ideea perfectionari omului din punct de vedere fizic,
reprezentand o componenta importanta a sanatatii si
pregatirii individului pentru a raspunde adecvat exigentelor
vietii cotidiene.

Parcursul istoric al societatii a influentat, firesc, caracterul

si formaexercitiilor fizice. O data cu insusirea si aplicarea
de catre individ a acestora, s-au creat si premisele
transmiterii lor catre generatiile viitoare. Ca  atare,
se poate sustine ca originea istorica a educatiei fizice nu
poate fi legata numai de perioadele de inceput ale
dezvoltarii societatii umane, ci dimpotriva, prin evolutia
mijloacelor sale, aceasta s-a imbogatit continuu, pe baza
necesitatilor create prin evenimentele istorice concrete.
Astfel, daca in preistorie efectuarea exercitiului fizic era
departe de ideea dezvoltarii armonioase a organismului,
oranduirile sociale care au urmat au conturat progresiv
importanta educatiei fizice din acest punct de vedere.
Astfel, a fost creat cadrul teoretic, de principiu, necesar
selectionarii deliberate a exercitiilor fizice. In aceasta
ordine de idei sunt edificatoare preocuparile pentru
pregatirea fizica a tinerilor spartani, crearea sistemului de
educatie fizica la greci si romani sau scopurile si
continuturile educatiei fizice in feudalism, unde una din
cele sapte virtuti ale educatiei era reprezentata
deperfectionarea capacitatii motrice.

Este cunoscut ca in urma studiilor efectuate de diferiti

specialisti din alte domenii ale cunoasterii umane (istorie,
sociologie, pedagogie, arte frumoase,  filozofie etc),
majoritatea culturilor au utilizat, de-a lungul dezvoltarii lor,
mijloace specifice realizarii educatiei corporale cum sunt
mersul, alergarea, catararea, apucarea-prinderea, tararea,
echilibrul etc, pe care astazi domeniul le defineste ca
deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative.

Alaturi de exercitiile amintite, au aparut si altele

complementare, independente, care prin natura lor au
ajutat la dezvoltarea capacitatilor fizice ale omului intr-o
masura particularizata si la cresterea randamentului
social. Totodata, au aparut exercitii fizice menite sa
usureze procurarea hranei (trasul cu arcul, calaritul etc.)
sau pentru pregatirea de lupta, de pilda, a anumitor
membri in ce priveste apararea militara a unui teritoriu.

Pe de alta parte, au fost create exercitii fizice utilizate in

scopuri distractive si recreative, acestea fiind la inceput
accesibile numai claselor privilegiate, ulterior capatand un
caracter public.

Ascendenta educatiei fizice si sportului spre complexitate

rezulta si din corelatia acestora cu cuceririle tehnologiei
moderne. Acest lucru a favorizat aparitia unor noi forme de
practicare a exercitiilor fizice, cum ar fi ciclismul,
motociclismul, automobilismul etc, ca si a unor anumite
mijloace specializate care in timp au devenit componente
de baza ale procesului de pregatire, organizare si
desfasurare a activitatilor de educatie fizica si sport. Pe
plan educativ ideea foloseste la aprofundarea deprinderii
indivizilor, cu norme si comportament social, a
obisnuintelor de a actiona creativ, cu raspundere, in planul
exercitarii unor trasaturi de baza ale personalitatii umane.

Abordate astfel, rezulta ca educatia fizica si sportul au avut

si au valente nuantate la nivel socio-cultural, indeplinind
cerinte si scopuri in concordanta cu evolutia generala a
societatii.

Sintetizand cele prezentate, rezulta ca educatia fizica si

sportul, de-a lungul evolutiei tipurilor de organizare socio-
statala, si-au schimbat in multe privinte scopurile si
obiectivele specifice, dar prin elementele lor de continut au
condus intotdeauna catre perfectionarea dezvoltarii fizice si
capacitatii motrice a omului si implicit a fructificarii
timpului liber avut de fiecare individ in parte.

Devenirea educatiei fizice si sportului ca preocupare

cotidiana a omului si aprecierea pozitiva de care aceasta s-
a bucurat de-a lungul timpului s-a datorat tocmai
continutului complex a carui realizare a fost marcata, pe
parcursul istoriei, de particularitatile diferitelor culturi si
civilizatii.
O data cu evolutiile inregistrate in planul practicarii
exercitiului fizic s-au conturat si dezvoltat si unele
conceptii, moduri de intelegere a rolului acestui fenomen
social in viata omului si a societatii

1.2.                    Educatia fizica si sportul in Romania

      Izvoarele care atesta inceputurile practicarii educatiei

fizice in tara noastra sunt putine si cu un continut relativ
restrans. Dovezile arheologice, cronicile si documentele
istorice ne ofera o imagine fragmentata in ceea ce priveste
aparitia, evolutia si dezvoltarea educatiei fizice pe teritoriul
locuite de populatia romaneasca. Izvoare populare precum
poeziile si baladele oglindesc in continutul lor acte de
vitejie ale tinerilor care infruntau prin robustete, forta,
rezistenta, iscusinta, pricepere, agerime, greutatile vietii
si primejdiile de tot felul.

In acelasi timp, alte elemente folclorice cum sunt dansurile

jocurile populare, precum si diferite intreceri ce se
organizau intre tineri si chiar adulti, constituie de
asemenea izvoare importante in conturare; continutului
orientarilor educatiei fizice in acest spatiu geografic.
Clasele dominante din perioada istorica precapitalista au
cultivat exercitiile fizice dupa modelul grecesc si roman.
Astfel, in Dacia romana se construiesc amfiteatre pentru
spectacole publice, pentru practicarea unor exerciti
destinate dezvoltarii fortei si indemanarii, rezistentei,
precum si perntru.practicarea diverselor jocuri cu teme din
mitologia greaca. Sunt marturii  la Sarmisegetuza, Tornis
sau Histria au functionat gimnazii si palestricj precum si
terme, destinate igienizarii si fortificarii trupului.

Perioada de consolidare a statelor romane, in special dupa

sec: XIV, este marcata de preocupari privind educatia
fizica militara a trupelor pedestre formate din tarani iobagi
si liberi, ca si pentru copiii claselor dominante, sub
influenta educatiei cavalerilor occidentali.

In  ceea   ce  priveste   educatia  institutionalizala,   gimna
stica intalneste foarte rar in programul scolilor infiintate pe
teritoriul tarii noastre in secolele al XV-lea, al XVI-lea si al
XVII-lea, si aceasta datorita influentei religiei in scoala si
societate.

Istoria aparitiei educatiei fizice la noi este foarte strans

legata gimnastica. De altfel, principalele sisteme aparute la
inceputul secolului XlX-lea, respectiv suedez, german,
francez, purtau denumirea de "sistem de gimnastica', desi,
pentru acele timpuri, ele constituiau veritabile sisteme de
educatie fizica. Este necesar de mentionat ca ponderea o
avea acea gimnastica (pe langa jocuri, atletism, natatie,
scrima, lupte etc). Aceasta stare de fapt explica
echivalarea termenului degimnastica cu acela  de educatie
fizica..

Desi numai in stare de conceptie, aparitia exercitiilor fizice

a avut Ioc in proiectul privind reorganizarea Scolii
domnesti de la "Sf. Sava', in anul 1776, ceea ce a
constituit un fenomen deosebit de important si, in acelasi
timp, surprinzator, daca este raportat la nivelul de
organizare a educatiei fizice in Europa, la acea data.

Interesul pentru educatie, in general, si pentru educatia

scolara in special creste o data cu dezvoltarea burgheziei,
catre sfarsitul secolului al XVIII-lea. In cadrul procesului de
organizare a invatamantului se constata si  o preocupare
pentru introducerea educatiei fizice in scoli. O
asemenea actiune este mentionata intr-un hrisov al lui
Alexandru Ipsilanti, domn al Munteniei, datand din 1776, in
care se fac referiri la modul de organizare a continutului
invatamantului din acea vreme.

Desfasurarea organizata a educatiei fizice s-a realizat si la

Scoala domneasca de la 'Sf. Sava' din Bucuresti, pentru o
perioada scurta de timp. Despre existenta gimnasticii in
activitatea copiilor din aceasta scoala aminteste medicul I.
Felix: 'Printre intaiele inceputuri ale
invatamantului gimnasticii in scolile noastre gasim () ca
aceasta se preda in Scoala domneasca de la 'Sf. Sava' din
Bucuresti, in anul 1776. Propunerea aceasta in cadrul
materiilor scoalei de pe vremuri nu a fost insa de lunga
durata'.
Regulamentul organic din acea perioada facea referiri
destul de modeste la locul si rolul educatiei fizice in scoala.
Asa se explica faptul ca, in primele scoli romanesti din
prima jumatate a secolului al XlX-lea, regulamentele
scolare aveau inserate in continutul lor indicatii
privind modul de realizare a educatiei fizice, ca de
exemplu: 'in timpul recreatiei se vor da scolarilor mijloace
de a executa exercitii gimnastice care au posibilitatea de a
intari corpul si de a-i face mai indrazneti, urmarindu-se
caacestia sa nu alerge' etc. Consideram ca ambiguitatea
sau chiar caracterulcontradictoriu al textului isi are
explicatia in distinctia ce se intentiona sa se faca intre
miscarea fizica organizata, divizata, si alergarea simpla,
libera, proprie varstei copilariei.

In aceasta perioada, din studiul documentelor vremii se

constata actiuni novatoare in ce priveste rolul educatiei
fizice si introducerea acesteia in circuitul invatamantului.
Astfel, la Academia din Iasi a fost numit, in anul 1841, un
profesor de gimnastica, pe nume Luzzato, care avea ca
atribut organizarea lectiilor, duminica, dupa Liturghie, si
joia dupa-amiaza, timp de trei ore, pe timp de iarna in sala
academiei, iar vara in aer liber. Se mai mentioneaza, de
asemenea, ca pentru buna organizare si
desfasurare activitatilor s-au facut investitii in aparate de
gimnastica in valoare de 5 3 de lei.

Este de remarcat faptul ca in aceasta perioada si in

continuare, este promovata o viziune in care predomina
aspecte. igienico-sanitare.  Toti  cei  care  au  contribuit la
infiintarea  sistem-romanesc  de  educatie  fizica,  au
vorbit nu numai
de miscare,   de «exercitiul   corporal»,   ci   si   despre   i
mportanta   factorilor, naturali fortificarea organismului -
aer, hrana, ca mijloace de formare a unui omsanatos. De
asemenea, este de remarcat faptul ca nu numai pedagogii
medicii s-au ocupat de problemele educatiei fizice.

In acest timp apar si primele lucrari de pedagogie. De

asemenea, in presa apar articole despre necesitatea
introducerea gimnasticii in scoala, despre scopul si
importanta educatiei fizice formarea tinerilor. le de
introducere a gimnasticii in programul scolar, totusi, in
comparatie cu educatia intelectuala si morala, educatia era
mai putin abordata, deoarece in aceasta etapa in
invatamantul romanesc,aflat in plin progres, erau acute
problemele de organizare scolara si a tineretului in spiritul
educatiei morale erau dominante. Desi presa pedagogica a
dezbatut problema includerii gimnasticii in planul scolar,
intelegand rolul important pe care il are educatia fizica in
dezvoltarea armonioasa a tineretului, nu a reusit sa
trezeasca un interes larg, pentru educatia fizica.

In consecinta, educatia fizica si educatia igienico-sanitara

a copiilor  a ramas, de cele mai multe ori, pe seama
familiei sau s-au realizat, in unele scoli care dispuneau de
conditii.

Gimnastica a fost introdusa in scoala, ca disciplina de

invatamant, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea,  mai
intai in scolile  rulare, fara a avea un caracter obligatoriu.
Astfel, incercand sa defineasca dietetica pedagogica,
autorii au considerat ca educatia fizica  constituie 'acel
mijloc prin care se urmareste a se promova si indrepta
dezvoltarea  corpului,  conservandu-se sanatatea si dandu
-i-se abilitatea si dexteritatile si fortele necesare pentru a
putea corespunde destinatiunei sale ca organ al spiritului'
si cuprinde: 'sanatate din punct de vedere pedagogic,
nutrirea corpului, inlaturarea influentelor externe
stricacioase sanatatii corpului, abilitatea corpului si a
partilor lui'.

1.3.         Motivatia alegerii temei

       Educatia fizica si sportul sunt activitati deosebit de

complexe, daca ne referim in primul rand la continutul,
structura organizarea si desfasurarea lor.

Prin functiile, obiectivele si prioritatile educatiei fizice si

sportului si prin sistemul de organizare a activitatii sportive
putem afirma ca educatia fizica si sportul sunt activitati de
interes national.
Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica
ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea
de componente pe care ea le implica:

1.     exercitii fizice,

2.     baza materiala specifica

3.     instalatii si materiale specifice,

4.     aspecte tehnice si organizatorice,

5.     discipline stiintifice care o fundamenteaza,

6.     cadre de specialitate

 ❧   Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu

in concordanta cu comanda sociala.

Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara

de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte,
de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si
evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de
latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta,
nivel de cultura, religie, etc.

 ❧  Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a

exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu
aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat
critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli,
apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez,
etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia
"Teoriei" si "Metodicii" ca discipline stiintifice si a altor
discipline care au abordat domeniul nostru din diferite
unghiuri si puncte de vedere.

❧Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din

interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si
mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa.

❧Diferenta semnificativa dintre performantele sportive

remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele
anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al
acestora.

CAPITOLUL   II      PARTEA FUNDAMENTALA

2.1.        Sistemul national de educatie fizica si sport din

Romania, componenta a sistemului social global.

         Istoria educatiei fizice consemneaza aparitia primelor

sisteme constituite, pe tari, la inceputul secolului al XIX-lea.
Acestea au cuprins ansamblul de idei, metode si mijloace
structurate dupa principii unitare, in vederea realizarii unor
obiective politice, sociale si biologice ale educatiei fizice in
scopul perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii
motrice.

Sistemele de educatie fizica care au influentat cel mai

puternic conceperea, continutul si organizarea educatiei
fizice au fost create de :

Francesco Amoros (1770-1848), in Franta;

Frederik Ludwig John (1778-1852), in Germania;

Per Henrik Lind (1776-1839), in Suedia si

Thomas Arnold (1795-1842), in Anglia.

Sistemele concepute de acesti promotori ai miscarii de

educatie fizica si sport au inviorat practicarea exercitiilor
fizice, au pus in evidenta valentele lor educative si
formative, au stimulat aparitia de noi forme de organizare
specifice fiecarei tari, fundamentate pe traditie, pe
cunostinte biologice, fiziologice si pedagogice.

Sistemul national de educatie fizica si sport in Romania are

ca origine, in primul rand, o serie de activitati cu caracter
de intrecere, de participare organizata sau independenta la
astfel de activitati. Diversele forme de promovare a
exercitiilor fizice s-au extins in decursul timpului, fiind
insotite de preocuparea de a gasi noi forme de organizare,
de amenajare a spatiilor si a altor mijloace materiale, ca si
de aparitia unor lucrari de specialitate si chiar a unor acte
legislative prin care se statuanecesitatea practicarii
exercitiului fizic pentru sanatatea, ameliorarea conditiei
fizice si pentru educatia tineretului, si nu numai. Toate
acestea s-au perfectionat in timp si au dus la formarea,
"pas cu pas', a ceea ce numim azi "Sistemul nationale de
educatie fizica si sport'.

Prin notiunea de "sistem' se intelege, in mod general, un

ansamblu de elemente care sunt in interdependenta,
alcatuind un tot, un intreg organizat. In domeniul nostru de
referinta, sistemul poate fi definit ca: un ansamblu de
elemente organizatorice, teoretice si practice,
metode si mijloace structurate dupa principii unitare,
in vederea realizarii unor finalitati si obiective cu
privire la practicarea exercitiilor fizice si asportului
de catre toti oamenii - tineri si varstnici, femei si
barbati -, inscopul mentinerii unei stari optime de
sanatate si a indeplinirii unorobiective specifice de
catre acele persoane care urmaresc
asemeneaobiective si se pregatesc pentru realizarea
lor.

Deci notiunea de "sistem national' cuprinde intreaga

problematica organizatorica, teoretica si practica, specifica
domeniului si situata in interiorul unui stat, indiferent de
oranduirea sa politica.

in Romania, in prezent, educatia fizica si sportul

inglobeaza totalitatea formelor de activitate care, in
decursul timpului, au aparut, s-au dezvoltat si perfectionat
ca elemente constitutive ale sistemului la care ne raportam.

Aparitia primelor sisteme de educatie fizica a marcat

depasirea etapei initiale, de cautari si experimentari
predominant empirice.

Succintele referinte istorice atesta faptul ca formarea

sistemului de educatie fizica si sportiva in Romania a fost si
este un fenomen amplu, cu o baza filozofica, stiintifica si
metodologica proprie, cu puternice rezonante politico-
ideologice, cu implicatii organizatorice, economice, cu
finalitati formative, sociale tot mai precis conturate.
 Educatia fizica a urmat, in tara noastra, procesul general
de dezvoltare a culturii romanesti. Sistemul educatiei fizice
se realizeaza concomitent cu procesul de organizare a
invatamantului, cand se manifesta preocuparea pentru
introducerea educatiei fizice in scoli, inceputul este marcat
de influentele sistemelor straine, ca apoi, treptat, aceasta
activitate sa se axeze pe traditiile nationale.

In prezent, in tara noastra, pe baza Legii educatiei

fizice si sportului, este reglementata organizarea si
functionarea sistemului national de educatie fizica si
sport.

2.2.        Organizarea sistemului national de

educatie fizica si sport in Romania

Legea Educatiei Fizice si Sportului  aparuta in  anul 2000

(69 din 28 aprilie 2000 ) si  in sensul prezentei legi  prin
educatie fizica si sport se intelege:  toate formele de
activitate fizica menite, printr-o participare organizata
sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia
fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale
civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in
competitii de orice nivel. 
La titlul I - Articolul II, spune:

1.     Educatia fizica si sportul sunt activitati de interes

national sprijinite de stat.

2.     Statul recunoaste si stimuleaza actiunile organizatorice

si de promovare a educatiei fizice si sportului,
desfasurate de autoritatile administratiei publice si, dupa
caz, de organismele neguvernamentale de profil in
invatamant, in structuri ale apararii nationale, ordinii
publice, sigurantei nationale, in sanatate, in societati
comerciale, precum si in alte sectoare ale vietii sociale,
potrivit reglementarilor legale.

3.      Educatia fizica si sportul cuprind urmatoarele

activitati: educatia fizica, sportul scolar si universitar,
sportul pentru toti, sportul de performanta, exercitiile
 fizice practicate cu scop de intretinere, profilactic sau
terapeutic.

4.     Statul garanteaza exercitarea functiilor sectorului

public si ale sectorului particular in domeniile educatiei
fizice si sportului, in conformitate cu principiile colaborarii
responsabile dintre toti factorii interesati.

5.     Practicarea educatiei fizice si sportului este un drept al

persoanei, fara nici o discriminare, garantat de stat.
Exercitarea acestui drept este libera si voluntara si se
realizeaza independent sau in cadrul structurilor sportive
asociative.

6.     Statul recunoaste si garanteaza persoanei fizice si

juridice dreptul la libera asociere in scopul constituirii
structurilor sportive.

2.3.        Obiectivele generale ale educatiei fizice si

sportului in invatamant.

Educatia fizica - latura importanta a procesului instructiv

educativ al tineretului, are o contributie majora in realizarea
unor obiective de maxima importanta sociala.

Se adreseaza in primul rand copiilor si tinerilor (acestia se

afla intr-o etapa optima pentru influentare fizica si psihica)
prin:

✍  formarea de cunostinte, priceperi si deprinderi de

practicare a exercitiilor fizice;

✍  formarea de obisnuinte cu scopul realizarii principiilor

educatiei permanente;

✍  modelarea personalitatii;

✍  socializarea copiilor si tinerilor.

Educatia fizica este o stiinta deoarece:

✌   dispune de un obiect de studiu;

✌  dispune de metode si mijloace proprii, specifice, de
investigare;

✌  dispune de un domeniu de aplicare;

✌  se sprijina pe datele furnizate de alte ramuri ale stiintei.

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului :

      Educatia fizica, disciplina de invatamant, este prezenta

la toate nivelele acestuia, aducandu-si contributia, alaturi
de celelalte discipline din Planul de invatamant, la instruirea
si educarea elevilor corespunzator exigentelor sociale
actuale.

Educatia fizica isi manifesta bogatele resurse instructiv-

educative valorificand, prin intermediul metodologiei proprii,
potentialul formativ al continutului, in  sprijinul realizarii
modelului prospectiv al elevului. Beneficiaza de obiective
proprii, determinate de rolul si functiile sale in formarea
elevilor, de idealul general al educatiei fizice.

Este necesara realizarea unei concordante perfecte intre

ideal -functii -obiective ale educatiei fizice si caracteristicile
socio-politice si economice ale etapei actuale parcurse de
societatea noastra.

In aceste conditii, avand in vedere evolutia sistemului de

cunostinte, perfectionarea tehnicii si tehnologiei, crearea
noilor relatii de productie si inter-umane intr-o societate in
plin proces de democratizare, impune procesului didactic
exigente sporite privind laturile informative si formative,
precum si caracterul metodologic al acestuia.

Educatia fizica trebuie sa-si aduca aportul la formarea unui

tineret sanatos, dinamic, cu spiril practic intreprinzator,
capabil de activitati creative individuale sau de grup,
posesorul unor cunostinte, priceperi si deprinderi cu
aplicativitate practica.

Varsta scolara (incluzand si varsta prescolara alaturi de cea

universitara), reprezinta etapa optima pentru influentarea
 principalelor coordonate fizice. Obiectivele pe care si le
stabileste educatia fizica scolara, din punct de vedere
calitativ, au caracter general dar  diferentiate din punct de
vedere cantitativ.

Ele sunt directionate in sens optimal, corespunzator

particularitatilor de varsta, sex, tip si grad de invatamant.

❖     OBIECTIVE CU FUNCTII SOCIALE

- Stimularea interesului elevilor si formarea capacitatii de

practicare independenta si sistematica a exercitiilor fizice.

Educatia fizica scolara trebuie sa acorde importanta

cuvenita activitatii de atragere a elevilor, in practicarea
sistematica a exercitiilor fizice, in primul rand prin
organizarea unor actiuni interesante, atractive, care
stimuleaza interesul acestora.

Participarea elevilor ca subiecti ai procesului didactic -

sporind astfel caracterul metodologic al acestuia - este
stimulativa, pune elevii in posesia unor cunostinte si
deprinderi cu aplicativitate in practica independenta a
exercitiilor fizice cu scopuri diverse, functie de fundamentul
motivational.

Educatia  fizica  ramane   (sau   trebuie  sa  fie)   si  o
activitate cu caracter recreativ, prin schimbarea dominantei
activitatii intelectuale in favoarea  celei cu caracter fizic,
prin oferirea unei alternative utile, agreabile, muncii
specifice elevului.

- Largirea orizontului de cunoastere, prin insusirea

unui sistem de valori si norme necesare practicarii
educatiei fizice si sportului.

Sistemul de cunostinte al elevului se imbogateste prin

insusirea notiunilor de baza ale educatiei fizice. Aceste
notiuni fac din elev un practicant, constient al anumitor
exercitii fizice adecvate, in conditiile cunoasterii Sistemului
de norme specifice, de legitati si reguli care le delimiteaza
din punct de vedere didactic, moral, etic. estetic, in
corelatie cu cunostintele capatate la alte discipline scolare,
cu care educatia fizica are tangenta, practica exercitiilor
fizice poate beneficia de un fundament teoretic valoros si
durabil.

Notiunile asimilate in procesul educatiei fizice  scolare aduc

o contributie la largirea orizontului cultural al elevilor, la o
varsta la care fenomenul sportiv prezinta interes deosebit.

Obiectivul capata consistenta deosebita in conditiile

intelectualizarii procesului didactic specific.

- Crearea motivatiei durabile pentru practicarea

exercitiilor fizice, (mijloace ale educatiei fizice sau
sporturi)

Ideile expuse mai sus, contin germenii formarii motivatiei

pentru practicarea exercitiilor fizice, prin cunoasterea
valentelor acestora si prin actiuni cu caracter metodologic,
organizat in cadrul formelor de practicare. Motivatia pentru
practicarea miscarii poate sa difere de la individ la individ,
aceasta avand suport diferentiat. Este de preferat ca
profesorul sa influenteze formarea unor motivatii de factura
intrinseca, pe baza obtinerii unor satisfactii, mai mult sau
mai putin profunde dar reconfortante, prin practicarea
exercitiilor fizice (si sporturilor). Pentru alte categorii de
elevi, motivatia se poate baza pe dorinte sau trebuinte de a
combate unele deficiente fizice, de a obtine un profil
muscular proeminent, de mentinere a greutatii optime sau
de realizare a performantei sportive.

in situatia cunoasterii de catre elevi a unor tehnologii de

actionare adecvate, pe baza motivatiei personale,
practicarea independenta a exercitiilor fizice poate deveni o
forma auxiliara celor organizate dar cu efecte formative
deosebite.

Obiectivele sunt grupate pe cele trei functii dupa dominanta

efectelor pe care urmaresc a le realiza. in realitate, ele se
intrepatrund, efectele fiecaruia fiind complexe.
Se constata ca exercitiile fizice incadrate intr-un sistem
metodologic eficient pot aduce contributii importante la
realizarea unui mare numar de obiective de larga utilitate si
deosebita valoare.
❖     OBIECTIVE CU FUNCTII
INSTRUCTIV EDUCATIVE

Sunt acele obiective care determina cerintele fiecarei etape

de instruire, continutul lectiilor, al modelelor de instruire,
tehnologiilor didactice etc. Sunt diferentiate calitativ si
cantitativ de varsta, sex, nivel de posibilitati,  tip de scoala,
grad de invatamant.

- Dezvoltarea calitatilor motrice de baza (forta, viteza,

rezistenta, indemanare si mobilitate-suplete).

Dezvoltarea calitatilor motrice bazata pe exersarea functiilor

sistemelor si aparatelor organismului constituie
fundamentul motricitatii generale a elevului. Nu poate
exista miscare (act motric) in afara prezentei la un anumit
nivel de dezvoltare a calitatilor motrice. Pe de alta parte,
multitudinea actiunilor motrice folosite in practica educatiei
fizice, aduc o contributie la dezvoltarea calitatilor motrice
(in masura in care reprezinta excitanti de o anumita
valoare).

Nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice este in

concordanta cu particularitatile individuale (varsta
biologica) de sex.

In acest sens, educatia fizica dispune de mijloacele

necesare pentru dezvoltarea calitatilor motrice, in beneficiul
realizarii celorlalte obiective. Efectele acestor tipuri de
exercitii, ale metodelor specifice, se resimt la nivel fizic dar
si psihic sau comportamental; pentru acest motiv,
activitatea de amplificare a nivelului calitatilor motrice se
numeste "dezvoltare' sau "educare' functie de ponderea
componentei educative in cadrul procesului.

Consideram ca procesul de dezvoltare a calitatilor motrice

implica in proportii variabile componente de factura fizica si
psihica, astfel incat conduce in mod necesar la realizarea
unor efecte formative complexe.

- Formarea si perfectionarea deprinderilor motrice de baza

si aplicative, dezvoltarea capacitatii de a le valorifica in
activitati practice si sociale (Capacitate de generalizare si
aplicare, formarea priceperilor).

Acest obiectiv se refera la necesitatea insusirii de

catre  elev  a  unui complex
de actiuni  cu  caracter  de   deprinderi "naturale' ("de
baza') care fac parte din sfera motricitatii specifice omului
(in concordanta cu particularitatile sale morfo - functionale)
si o serie de deprinderi aplicative sau "utilitare'. Acestea din
urma bazandu-se pe  actiuni construite dupa anumite reguli
si utilizate in situatii deosebite: in general in scopul
invingerii unor obstacole prin mijloace proprii (naturale).

Toate. aceste actiuni nu pot fi concepute in absenta

calitatilor motrice; la randul lor, pot constitui mijloace
pentru dezvoltarea calitatilor motrice, in mod deosebit la
scolarii mici.

- Initiere   in   practicarea   unor   ramuri   si   probe
sportive.

Pentru   folosirea   efectelor   benefice   exercitate   de
miscari cu structura originala, atractive (prin definitie) si
care   pun   elevii  in   situatii  inedite,   s-a  constituit   ca
obiectiv, insusirea continutului unor ramuri sportive cu
accesibilitate in scoala. Aceste ramuri sportive dispun de
tehnologii foarte variate, complexe, eficiente si alaturi de
celelalte mijloace de influentare a organismului copiilor,
aduc o  contributie  importanta  la  modelarea  fizica  si
psihica a acestora. Ele pun bazele practicarii sporturilor
(prin  continutul  lor  tehnic   si   de  pregatire  fizica)   ca
atletism,    gimnastica,    jocuri    sportive    si    altele,    in
concordanta cu conditiile materiale existente in scoala.

Insusirea acestor mijloace creeaza posibilitatea practicarii

independente a sportului preferat, chiar si dupa incetarea
influentelor  sistemului  institutionalizat de instruire si
educare.

- Educarea trasaturilor pozitive de caracter si comportament

social,  a calitatilor morale  si de vointa(insusiri ale
personalitatii).

 Efectele practicarii exercitiilor fizice, in conditiile unui

proces organizat, condus de un cadru didactic specializat,
se manifesta pregnant in sfera cognitiva, formativa dar tot
atat de important in sfera educationala.

Practicarea exercitiilor fizice in perspectiva unui obiectiv

important, conduce la formarea unor deprinderi
comportamentale, unor calitati morale si volitive, multiple
insusiri ale personalitatii. Aceste efecte sunt, desigur,
diferentiate din mai multe puncte de vedere (nu le putem
dezvolta aici).

Ca deziderate perfect realizabile prin practicarea exercitiilor

fizice, consideram formarea comportamentului social,
practicarea conceptului  fair-play (onestitate, respectarea
adversarului, atasament fata de echipa, subordonarea
intereselor personale etc), respingerea a tot ce este strain
activitatii cinstite, corecte, izvorate din constienta propriei
valori, din demnitate umana.

In procesul pregatirii, care este de multe ori dur.

indelungat, complicat, se formeaza trasaturi de caracter,
calitati si rezistenta psihica, motivatii.

❖     OBIECTIVE CU FUNCTII FIZIOLOGICE

(permanente si generale)

- intarirea starii de sanatate a elevilor, cresterea rezistentei

organismului la influentele factorilor de mediu prin calire,
sporirea capacitatii motrice si intelectuale.

Educatia fizica scolara isi propune, ca prin efectele

determinate de practicarea exercitiilor fizice, in anumite
conditii, sa aduca o contributie importanta la obtinerea B
conservarea starii de sanatate a organismului. Acest lucru
este posibil prin antrenarea la un nivel de solicitare
rationala a marilor functiuni (respiratia si circulatia
sanguina), prin mobilizarea aparatelor si sistemelor
organismului intr-un regim dinamic, tonic. Activitatile fizice
desfasurate in conditii igienice (atat in ceea ce priveste
spatiul in care se manifesta cat si practica rationala a
relatiei efort - odihna) exercita influente benefice asupra
organismului in ansamblu contribuind la echilibrarea
functiilor fizice si psihice, la adoptarea unei atitudini
optimiste fata de dificultati, bazata pe constienta
posibilitatilor individuale.

Practicarea exercitiilor fizice in conditii de mediu si clima

variate conduce la realizarea efectului de "calire' a
organismului, de crestere a rezistentei acestuia fata de
factorii de imbolnavire. Conditia este ca folosirea factorilor
naturali sa inceapa de la o varsta cat mai redusa, in mod
gradat si continuu, pentru formarea obisnuintei.

Educatia fizica scolara realizeaza aceste deziderate Iu

ajutorul exercitiului fizic ca mijloc de baza si care prezinta o
varietate infinita de forme. Ca urmare a exersarii,
capacitatea motrica a individului creste (sporeste "valoarea'
sa biologica) asigurand premize optime pentru o activitate
intelectuala de un nivel sporit. Intre  starea de sanatate
fizica si psihica a omului si capacitatea sa intelectuala exista
o relatie stransa, de conditionare in sensul: sanatate -
capacitate intelectuala.

- Influentarea cresterii normale si dezvoltarii fizice corecte

si armonioase. (Perfectionarea indicilor somato-functionali
si a prevenirii instalarii atitudinilor fizice deficiente,
formarea si mentinerea atitudinii corecte a
corpului).

Procesul cresterii si dezvoltarii organismului uman poate fi

influentat in sens benefic prin practicarea exercitiilor fizice.
Acestea aduc un aport deosebit in realizarea indicilor
somatici optimi, prin exersarea - in principal - a sistemului
musculo - ligamentar, asigurand functionalitatea aparatului
locomotor, tonusul optim al musculaturii, tinuta fizica
armonioasa.

Practicarea exercitiilor fizice analitice, poate corecta

anumite abateri fata de ceea ce intelegem prin "dezvoltare
fizica corecta si armonioasa', in sensul dirijarii corecte a
proceselor de crestere si dezvoltare, prevenirii instalarii
unor deficiente posibile, sau corectarii unor deficiente
aparute in procesul cresterii naturale a copilului. Prin
"deficiente' intelegem atat cele somatice, propriu-zise, cat
si cele functionale (datorate particularitatilor de varsta sau
individuale), acestea aflandu-se intr-o relatie de
interdependenta (organismul, structural si functional,
reprezinta o unitate indivizibila).

- Educarea esteticii corporale si expresivitatii

miscarilor.

Realizarea acestui deziderat care nu reprezinta un apanaj al

sexului feminin, implica o multitudine de aspecte, inclusiv
cele expuse mai sus.

Modelarea corpului uman reprezinta de fapt un Obiectiv

esential al educatiei fizice, cu efecte deosebite pe plan fizic,
intelectual, psihic, estetic. in acceptiunea multora, aspectul
fizic reprezinta o problema superficiala, lipsa de consistenta
a acestei conceptii este dovedita de faptul ca preocuparea
pentru modelarea aspectului exterior al corpului implica
exersarea tuturor sistemelor, aparatelor si functiilor
organismului. Modelarea profilului muscular, a tinutei
corecte a corpului, asigurarea greutatii optime a corpului se
realizeaza prin exercitiu fizic si prin aportul factorilor
asociati care exercita influente profunde asupra functiilor
organismului in ansamblu (fiziologice, psihice,
comportamentale).

Pana se ajunge la nivelul superior, posibil de altfel, al

expresivitatii artistice a miscarilor, omul obisnuit trebuie sa
deprinda miscarea supla, eleganta, in concordanta cu
contextul, executata economic si dezinvolt pe baza exersarii
unui complex de functii (de la calitati motrice la ureche
muzicala, ritm, concordanta miscarii cu muzica).
 De o mare importanta in acest sens este cunoasterea
"schemei corporale': pozitia fiecarui segment al corpului in
cadrul ansamblului, profilul acestuia, posibilitatile de
miscare separata si in corelatie.

2.4.        Sistemul formelor de organizare a

practicarii educatiei fizice si sportului

Practicarea educatiei fizice si sportului se face  prin urmatoarele tipuri de

activitati:

Activitati cuprinse in planul cadru de invatamant:

-   lectia de educatie fizica - in regim obligatoriu

-   lectia de educatie fizica  - in regim optional-

curriculum la decizia scolii

Activitati extracurriculare in regimul zilei de

scoala:

-         gimnastica de inviorare,

-         gimnastica zilnica

-         gimnastica compensatorie

-         pauza organizata

-         momentul de inviorare

Activitati de tip '' lectie'' extracurriculare - lectia de

activitati sportive:

Activitati necompetitionale:

-         turism

-         jocuri

-         serbari

-         demonstratii
 -         gimnastica de intretinere

-         gimnastica aerobica

Activitati sportive pentru toti:

-         campionate

-         crosuri

-         concursuri scolare

Activitati sportive de performanta:

-in unitati de profil sportiv - LPS, CSS, Cluburi ANS, alte

organizatii sportive

CAPITOLUL   III  - INCHEIERE

3.1.        Concluzii

Educatia fizica este o activitate deliberat construita si

desfasurata in principal pentru perfectionarea dezvoltarii
fizice si  capacitatii motrice, ale fiintei umane in functie de
particularitatile de varsta si sex, cerinte de intregare
sociala, specificul unor profesii, etc.

  Se atribuie educatiei fizice urmatoarele caracteristici

fundamentale:

-         este fiziologica prin natura exercitiilor

-         este pedagogica prin metoda

-         este biologica prin efecte

-         este sociabila prin organizare

  Educatia fizica se desfasoara in doua modalitati:      

a) ca proces bilateral                                              

b) ca activitate independenta
   Ca proces bilateral, educatia fizica se desfasoara in timp,
permanent, continuu. Conducatorul procesului are
raspunderi sau responsabilitati precise asupra unui proces.
El trebuie sa fie competent, sa fie capacitat cu cunostinte si
metodologie pentru a putea face o prelucrare cat mai
corecta a celor intrati in procesul respectiv, adica a
subiectilor. Subiectii, constituiti in grupuri, de diferite
masuri (in educatia fizica scolara, grupul este clasa de
elevi), trebuie sa fie pe receptivi, sa fie atenti si sa incerce
prin efort fizic si intelectual, sa insuseasca ceea ce este
transmis de conducatorul procesul. Aceasta insusire trebuie
sa fie dublata de participarea constienta si activa a
subiectilor.

  Ca activitate independenta, realizata individual sau in

grup, educatia fizica se desfasoara uneori in timpul liber al
subiectilor si in absenta fizica a conducatorului procesului, a
profesorului in majoritatea cazurilor. Aceasta activitate
independenta de educatie fizica trebuie, insa, sa fie
pregatita in cadrul procesului bilateral instructiv  -educativ.

  Educatia fizica are obiective generale precis formulate

specifice fiecarui subsistem al sau: educatia fizica a tinerei
generatii (prescolara, scolara, studenteasca), educatia fizica
militara, educatia fizica profesionala, educatia fizica a
adultilor, educatia fizica a varstnicilor sau auto educatia
fizica, educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme
exista legaturi logice determinate si de ontogeneza
individului uman.

∙        Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea

competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind
dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime
de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii
noastre;

∙        Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale

se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie
urmarita cu prioritate afirmarea talentelor - mai ales pe
planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national
cat si la nivel international;
 ∙        Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si
profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin
practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme
organizatorice;

∙        Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tineri

generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o
activitate sportiva de calitate superioara;

∙        Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de

practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in
plina afirmare.

Idelaul educatiei fizice si al celorlate activitati motrice trebuie

sa fie in concordanta cu idealul general educational al
societatii. in consecinta el s-a modificat si se va modifica in
functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de
succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.

Bibliografie:

1. CHIRITA G.-EDUCATIA FIZICA PRIN JOCURI DE

MISCARE                 Ed. Sport-Turism1983
2. PEHOIU CONSTANTIN -ASPECTE DIN ISTORIA SI
EVOLUTIA PRACTICARII EX. FIZICE, Ed. Transversal
Targoviste 2005
3. CHATEAU J.    -COPILUL SI JOCUL
                                    Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti
4. DRAGAN I. -SELECTIA SI ORIENTAREA MEDICO SPORTIVA
                                    Ed. Sport-Turism Bucuresti 1989
5. DEMETER A. -BAZELE FIZIOLOGICE SI BIOCHIMICE ALE
FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE