Amurg violet de George Bacovia comentariu literar si versuri pentru bacalaureat

Date despre autor si operă

George Bacovia este cel mai însemnat simbolist al literaturii române, aparținând perioadei interbelice.
Originalitatea sa constă în impunerea unui nou univers de inspirație, târgul de provincie claustrant și în
intesitatea obsesivă cu care trăiește spaima de moarte și de dezintegrare a naturii. Volumele sale de
versuri, „Plumb”, „Scântei galbene”, „Cu voi”, „Comedii în fond”, „Ștanțe burgheze”, reprezintă variațiuni
pe aceeași temă a obsesiei.

Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginații; natura aduce permanent
cu sine semnele trecerii către moarte. Toamna, perioadă a anului predilect bacoviană este dominată de o
ploaie continuă, egală, monotonă și parcă ancorată în veșnicie. „Infernul acvatic” pe care îl creează tinde
să inunde întreg universul. Semnele peisajului autumnal se identifică pregnant cu semnele morții: iarba
este de „plumb”, florile cunt „carbonizate”, parcul - „devastat”, iar anotimpul „cântă funerar....din
instrumente jalnice de lemn”.

Apariție. Temă

Poezia „Amurg violet” apare în volumul de debut intitulat „Plumb”, publicat în 1916. Ea se axează,
aparent, pe tema naturii, anume prezentarea unui moment al zilei, amurgul. În esență, poezia exprimă
concepția despre lume și viață a autorului, prezentând, mai degrabă, un peisaj interior.

Semnificația titlului

Titlul repetat simetric, la începutul fiecărei strofe, este o metaforă simbol. „Amurgul”, în sens propriu,
este semiîntunericul, care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții (înserarea
crepusculul). În sens figurat, acest cuvânt marchează o stare de incertitudine, de așteptare halucinatorie,
un timp propice instalarii duratei imaginare; el anticipeaza vârsta bătrâneții, sfârșitul iminent al
existenței. Culoare „violet”, ultima din spectrul solar, prezentă în titlu și repetată obsesiv în poezie
(laitmotiv), completează ideea de moarte, de apropiere inevitabilă a ei.

Structură și semnificații
Textul este alcătuit din trei catrene, construite pe baza simetriei, care subliniază repetabilitatea
destinului. Fiecare strofă începe cu versul „Amurg de toamnă violet...”, o fixare impersonală a
momentului din zi și a anotimpului, și se sfârșește cu versul „Orașul tot e violet”, ceea ce simbolizează că
această culoare a cuprins întreg cadrul „orașul” - un mediu claustrant, lipsit de perspectivă.