Sunteți pe pagina 1din 1

George Bacovia este cel mai mare reprezentant al simbolismului romanesc.

Poezia Plumbdeschide volumul cu acelasi nume, aparut in anul 1916 si sintetizaza intreaga llirica a marelui poet. Este considerata o capodopera a creatiei bacoviene si o culme a simbolusmului romanesc. Desi a fost scrisa la inceputul secolului al XX-lea, poezia Plumb" constituie o deschidere spre modern, in sensul relevarii unor nelinisti, framantari si angoase care premerg existentialismului. In poezie exista o serie de motive secundare, precum singuratatea, tristetea, pustiul, apasarea, toate ajutand la reliefarea motivului esential- moartea. Cele doua catrene ale poeziei corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care il impinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu mai este o sansa de salvare. Cuvantulcheie al poeziei este cuvantul plumb, care are valoare de simbol; prin repetarea lui de sase ori in cadrul celor doua strofe, el capata un rol de refren. Titlul poeziei ese format din substantivul comun nearticulat plumb, acesta primind mai multe intelesuri. Plumbul, fiind un metal greu, cu o densitate mare, sugereaza gretutatea, apasarea sufleteasca a poetului, iar cenusiul plumbului determina monotonia unei existente statice, prozaicul cotidian. Pe de alta parte, in evul mediu, plmbul topit era folosit pentru practicile magiei negre, asadar acest lucru ne poate da senzatia existentei unui blestem aruncat aspura poetului. Din punct de vedere fonetic, cuvantul plumb este format dintr-o singura vocala inchisa intre patru consoane, fapt ce subliniaza claustrarea poetului intr-un spatiu ostil, rece. Prima strofa evoca spatiul realitatii crude, defineste un univers strain, in care poetul traieste sentimentul singuratatii tragice. in spatiul intunecat, apasator si rece, poetul pare a fi captiv in cercurile concentrice ale unui univers care aluneca spre Nefiinta: cavoul, orasul-cimitir, pamantulmormant. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc ("era vnt"), nevroz. Nemiscarea vecina cu somnul de plumb, frigul, scartaitul coroanelor provoaca anxietate; eul liric intra in criza de identitate, fiind pandit de uniformizarea intru plumb. In strofa a doua ne inalnimt cu realitatea interioara, amorul inotrs sugerand absenta sentimentului. Amorul doarme cu fata intoarsa spre apus, spre moarte, aripile ii sunt de plumb, iar zborul este unul greoi, ce sugereaza caderea in neant a ingerului care nu se mai poate inalta. Aflat alaturi de amorul sau intors", poetul are in fata o ipostaza rasturnata a Creatiei divine: umanul care s-a descompus, intorcandu-se in mineral si devenind plumb. Chemarea poetului (Si-am inceput sa-l strig) este singura incercare de evadare, de rupere a lanturilor care-l inconjoara, dar totul este zadarnic, deoarece desprinderea de inclestarea pamantului pare imposibila. Catrenul acesta simbolizeaza conditia efemera a individului care nu se mai poate salva nici macar prin iubure. Poezia "Plumb" este o confesiune liric, Bacovia exprimndu-i strile prin folosirea persoanei I singular n sintagma "stm singur", care se regsete simetric la nceputul versului al treilea din fiecare strof. Imperfectul verbelor sugereaz lipsa oricror stri optimiste, strile interioare ale poetului fiind proiectate n venicie, eternitate ("dormeau", "stm", "era", atrnau"), aciunea lor neavnd finalitate. O trstura specific liricii bacoviene este simetria poeziei, att ca simbolistica precum i emoional. Astfel, imperfectul verbului "dormea(u)", aliat la nceputul primului vers al fiecrei strofe, sintagmele "Flori de plumb" la nceputul versului al doilea i "stam singur" la nceputul versului al treilea din fiecare strof sugereaz o stare de monotonie fr de sfrit, o oboseal psihic venic. Muzicalitatea este ilustrat de rima n cuvinte cu sonoritate surd, terminate n consoane (plumb/vestmnt/vnl/plumb), de verbele la imperfect (dormea, stm) i de cele cu sonoritate strident, onomatopeic (scriau, vnt, strig). Poezia lui Bacovia este, nendoielnic, nscris n simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatic, muzicalitate, defnindu-l pe poet ca fiind "pictor n cuvinte i compozitor n vorbe" (M.Petroveanu).