Colegiul Economic ,,Ion Ghica” Târgoviște

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU OBȚINEREA
CERTIFICATULUI DE COMPETENȚE
PROFESIONALE

TEMA: INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

Profesor coordonator: Patrascu Daniela

Absolvent: Andrei Ionela
Calificare: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
Clasa : a XII-a -D

Târgoviște 2020
 CUPRINS

ARGUMENT: …………………………………………………………………………….………..….3
CAPITOLULI- Prezentarea societatii FEDERALCOOP………………………….5
1.1 Prezentare generala FEDERALCOOP DAMBOVITA………………….. 5
1.2 Structura Organizatorica…………………………………………………10
1.3 Forma de contabilitate………………………………………………………..12
CAPITOLULII-Inventarierea Patrimoniului……………………………….…….14
2.1 Inventarierea-Procedeu al metodei contabilitatii………………………..14
2.2 Functiile inventarierii…………………………………………………………………15
2.3 Clasificarea Inventarierilor ………………………………………………………...18
2.4 Documente utilizate la
inventariere…………………………………………….21
2.5 Etapele inventarierii…………………………………………………………………...24
CAPITOLULIII-Monografie Contabila…………………………………………..….30
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………33
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..……………………
34

2
 ARGUMENT

Acest proiect reprezintă o lucrare pentru obţinerea Certificatului de

competenţe pentru specializarea : Tehnician în activităţi economice.

Am ales sa dezbat in aceasta lucrare tema: ,,Inventarierea patrimoniului’’

Aceste proiect cuprinde 3 capitole , fiecare dintre ele abordand un subiect

sugestiv temei alese precum si informatii despre o societate comerciala.

Primul capitol cuprinde informatiile legate de societatea comerciala la care

am facut practica 2 ani – Federalcoop Dambovita.

Cel de al doilea capitol cuprinde notiuni ample despre inventarierea

patrimoniului precum si functiile si importanta acesteia.

Ultimul capitol, este de fapt o monografie contabila.

Pentru inceput, am hotarat sa prezin succind Contabilitatea si Inventarierea,

ca mijloc principal al acesteia.

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, care se ocupă cu

"măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor
fizice și juridice".
Scopul acesteia este "să asigure înregistrarea cronologică și sistematică,
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară,
performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale
acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari
și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" (Legea contabilității
nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
3
 Contabilitatea s-a născut odată cu economia si impreuna cu aceasta s-a
dezvoltat si perfecționat in „arta ținerii socotelilor”
Totodata, contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie sa
asigure informatii reale asupra activitatii unitatii patrimoniale, in vederea
adoptarii de decizii fundamentate din punct de vedere stiintific. Pentru realizarea
acestui obiectiv, o conditie fundamentala o prezinta concordanta deplina care
trebuie sa existe intre datele inregistrate in conturi si realitatea faptica existenta
in unitate.

Mijlocul principal prin care se constata situatia reala a patrimoniului si care

permite compararea datelor obtinute pe aceasta cale cu datele contabilitatii, il
reprezinta inventarierea.

Necesitatea inventarierii patrimoniului unitatilor se explica prin importanta

deosebita pe care o prezinta pentru activitatea practica a acestora.

In primul rand, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea si

organizarea evidentei operative si contabile la unitatile patrimoniale nou
infiintate.

In al doilea rand, in decursul exercitiului, ea este determinata de faptul ca

intre datele contabilitatii si realitatea de pe teren pot sa apara anumite diferente,
in plus sau in minus. Acestea pot aparea chiar si in conditiile unei bune organizari
a evidentei operative si contabile, datorita mai multor cauze dintre care
mentionam:

-modificari intervenite la elementele patrimoniale ale unitatii ca urmare a unor

cauze naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scaderea in greutate etc.), ori
datorita unor cauze subiective (ca de exemplu: masurari inexacte; sustrageri de
mijloace economice);

-neintocmirea sau intocmirea defectuoasa a unor documente;

-neinregistrarea sau inregistrarea gresita in conturi a anumitor operatii;

-neglijenta si neatentia gestionarilor care gestioneaza bunurile si valorile

economice;

O inventariere se considera de calitate, daca s-au efectuat situatiile

prevazute de lege, clarificand toate problemele, daca a avut loc la momentul

4
oportun, nu a necesitat un timp indelungat si cheltuieli mari, nu a impiedicat
desfasurarea normala a activitatii, nu a generat situatii ambigue.

Cap. I PREZENTAREA SOCIETĂȚII

1.1.Prezentare generala
Federalcoop Dâmboviţa funcţionează în baza prevederilor Legii 109/1996 “
lege Privind Organizarea şi Funcţionarea Cooperaţiei de Consum şi a Cooperaţiei
de Credit “ .

-federala teritorială a cooperativelor de consum – FEDERALCOOP

DÂMBOVIŢA s-a constituit prin asocierea liberă a cooperativelor de consum de pe
raza judeţului Dâmboviţa şi efectuează operaţiuni în vederea satisfacerii nevoii
asociaţilor săi precum şi activităţi economice potrivit legii.

 Obiectul de activitate al Federalcoop Dâmboviţa

constă în:
- comerţ cu amănuntul şi cu ridicata
- alimentaţie publică şi activitate hotelieră
- producţie industrială şi prestări de servicii
- cumpărarea de produse de la populaţie şi de la agenţi economici în
vederea volorificării acestora prin prelucrare sau comercializate ca
atare

5
- vânzare de materiale de construcţii , materiale şi unelte agricole ,
produse petroliere şi articole de uz caznic , îngrăşăminte , animale de
reproducţie
- export şi import de mărfuri , produse , servicii şi schimburi de mărfuri
cu organizaţiile cooperatiste , întreprinderi şi firme din alte ţări
- executarea de lucrări de investiţii pentru nevoile proprii şi pentru terţi
- reclamă şi publicitate
- acţiuni cultural-educative şi sportive precum şi sponsorizări ale unor
manifestări culturale , stiinţifice , tehnice , sportive
- formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului

 Structura capitalului:
Capitalul Federalcoop Dâmboviţa este constituit din subscrierea
şi vărsarea de fiecare cooperativă a cel puţin 10 părţi sociale ( o
parte socială = 100.000 lei ) , fără a avea o limită de participare la
capitalul social al unităţii.

Cota – parte din profitul Federalcoop Dâmboviţa rămasă după

plata impozitului pe profit şi după constituirea fondurilor potrivit legii şi
statutului propriu , se atribuie organizaţiilor cooperatiste asociate
proporţional cu numărul părţilor sociale deţinute şi constituie dividende
.

 Organele de conducere ale Federalcoop Dâmboviţa

1. Adunarea Generală
2. Consiliul de Administraţie
3. Biroul Executiv
4. Comisia de Cenzori

1.Adunarea Generală a Federalcoop dâmboviţa este formată din

6
reprezentanţii aleşi a tuturor membrilor cooperatori înscrişi în cooperativa
respectivă . numărul reprezentanţilor este stabilit de Consiliul de Administraţie al
Federalcoop Dîmboviţa.

Adunarea Generală , aprobă asocierea la Federalcoop , la Centrocoop şi

alege delegaţi pentru congresul cooperaţiei .

Adunările Generale sunt : Ordinare şi Extraordinare .

Adunarea Generală Ordinară dezbate şi aprobă programele trimestriale şi

anuale privind activităţile economico-financiare , bugetul de venituri şi cheltuieli ,
bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi ale cooperativelor de consum
asociate .

Adunarea Generală Extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie

prin dorinţa a cel puţin 1/3 din membrii asociaţi, şi când este cerută expres de
organele de control şi nu presupune amânare , pentru luarea unor decizii urgente
.

2.Consiliul de Administraţie al Federalcoop Dâmboviţa

Administrarea este încredinţată unui Consiliu de Administraţie al cărui

număr de membrii se stabilieşte de Adunarea Generală , astfel încât fiecare
cooperativă de consum şă aibă cel puţin un reprezentant . Administratorii se aleg
pe o perioadă de 4 ani .

Consiliul de Administraţie este condus de un preşedinte şi de 2

vicepreşedinţi , iar ceilalţi membrii ai Biroului Executiv fac parte din Consiliul de
Administraţie .

Atribuţiile Consiliului de Administraţie :

- supune spre aprobarea Adunării Generale programul anual privind

activitatea economico-financiară

7
 - analizează periodic activitatea economico-financiară , organizatorică şi
social – culturală desfăşurate de cooperativele de consum şi ia măsuri
pentru îmbunătăţirea acestora
- stabileşte structura organizatorică
- hotărăşte înfiinţarea de noi unităţi pentru realizarea obiectului de
activitate

Administratorii răspund solitar faţă de cooperativa de consum

3.Biroul Executiv este organul care conduce activitatea curentă a

cooperativei de consum în perioada dintre şedinţele Consiliului de Administraţie
şi se compune din 7-14 membrii inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii

Preşedintele Consiliului de Administraţie este şi preşedintele Biroului

Executiv .

Biroul Executiv al Federalcoop Dâmboviţa are următoarele atribuţii :

- sprijină activitatea economico-financiară a cooperativelor de consum

asociate şi a a unităţilor proprii
- administrează fondurile Federalcoop pe baza normelor de constituire şi
de utilizare a acestora elaborate de Centrocoop
- stabileşte schema organizatorică a Federalcoop Dâmboviţa şi a
unităţilor proprii ale acestora şi le supune spre aprobarea Consiliului de
Administraţie , angajează şi concediază personalul propriu şi stabileşte
drpturile şi obligaţiile acestuia
- organizează controlul financiar de gestiune al cooperativelor de
consum asociate ,analizează şi valorifică concluziile controlului .
- participă prin reprezentanţi în consiliile de administraţie ale societăţilor
cooperatiste şi ale întreprinderilor cu capital aparţinînd Federalcoop

8
- participă prin reprezentanţi , la concursurile pentru ocuparea posturilor
de manageri la cooperativele de consum şi la societăţile cooperatiste şi
întreprinderile cu capital aparţinând Federalcoop .

4.Cenzorii . Organizaţiile cooperaţiei de consum au 3 cenzori şi tot

atîţia supleanţi .
- La Federalcoop , cel puţin unul din cenzori trebuie să fie expert
contabil sau contabil autorizat în condiţiile legii .
- Cenzorii Federalcoop trebuie să fie membrii cooperatori la o
cooperativă de consum asociată .
- Cenzorii sun obligaţi să supravegheze şi să verifice întreaga gestiune
a organizaţiei cooperatiste , ţinerea cu regularitate a registrelor ,
întocmirea în concordanţă cu acestea şi cu prevederile legale a
bilanţului contabil , a contului de profit şi pierderi , precum şi dacă
evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea bilanţului contabil . Toate acestea , împreună cu
propunerile pe care le cred necesare privind bilanţul contabil şi
repartizarea profitului , cenzorii levor prezenta organului care i-a ales ,
într-un raport amănunţit .
- Adunarea Generală nu poate aproba bilanţul contabil şi contul de
profit şi pierderi , dacă acestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor .
- Salariaţii Cooperaţiei de Consum
- Pentru realizarea obiectului de activitate , cooperaţia de consum
utilizează personal salariat
- -salariaţii cooperaţiei de consum pot fi membrii cooperatori
- -salariaţii cooperaţiei de consum beneficiază de toate drepturile şi
obligaţiile care rezultă din calitatea de salariat , în conformitate cu
prevederile legislaţiei muncii
9
 - -salariaţii coperaţiei de consum care au în acelaşi timp şi calitatea de
membrii sau acţionar în unitatea în care îşi desfăşoară activitatea nu
pot fi membrii de sindicat .

1.2.STRUCTURA ORGANIZATORICA A FEDERALCOOP

Federalcoop Dâmboviţa este condusă între cele 2 şedinţe ale biroului
executiv de Preşedinte căruia i se subordonează toate cele 7 servicii din cadrul
unităţii , fiecare serviciu fiind condus de un şef serviciu

a) serviciul comercial
b) serviciul producţie
c) serviciul plan învăţământ – salarizare
d) serviciul investiţii
e) serviciul C.F.I.
f) serviciul financiar
g) g)serviciul contabilitate

A. Serviciul Comercial – se ocupă de organizarea de activităţi de comerţ cu

amănuntul şi cu ridicata şi este serviciul cu ponderea cea mai mare în activitatea
Federalcoop Dâmboviţa şi cuprinde : merceologi , şefi depozite , şoferi ,
gestionari şi vânzători aflaţi sub conducerea unui Director Comercial .

Are ca principal obiectiv realizarea programului de desfacere a mărfurilor

cu amănuntul şi cu ridicata în vederea realizării de venituri pentru acoperirea
cheltuielilor proprii în 10 unităţi de vânzare a mărfurilor cu amănuntul şi 3

10
depozite cu ridicata . În cadrul serviciului comercial funcţionează şi un sector de
achiziţii de produse de la populaţie în vederea prelucrării şi comercializării
acestora ca atare , în cadrul acestuia remarcându-se achiziţiile specifice
cooperaţiei de consum ( melci şi miere aproximativ 100 to/an ) .

B.Serviciul Producţie – se ocupă de organizarea activităţii de producţie în

5 secţii de producţie industrială din care se detaşează secţia de flanşe care
produce pentru export acsta atingând valoarea de 250.000 $ anual .

C.Serviciul plan , învăţământ – salarizare se ocupă cu planificarea

cativităţii unităţii cât şi a cooperativelor asociate , cu pregatirea şi perfecţionarea
cadrelor precum şi ţinerea evidenţei carnetelor de muncă ale salariaţilor proprii .
Este condus de un şef de serviciu care se ocupă şi de angajările personalului şi
ţinerea registrului salariaţilor .

D.Serviciul Investiţii se ocupă cu construirea de noi obiective de investiţii

cât şi de remedieri, reparaţii curente şi capitale şi de îmbunătăţire a unităţilor
proprii şi execută documentaţii şi lucrări de investiţii pentru cooperativele proprii
şi pentru terţi .

E.Serviciul C.F.I. se ocupă cu controlul gestionar şi cu cel financiar de

gestiune ( de fond ) la cooperativele de consum asociate şi de verificarea
gestionară a Federalcoop Dâmboviţa precum şi de rezolvarea unor sesizări şi
reclamaţii .

F.Serviciul financiar şi Serviciul Contabilitate are fiecare un şef de serviciu

care se subordonează direct contabilului şef al unităţii .

Serviciul financiar este format din 4 persoane . Se ocupă cu evidenţa

anlitică a furnizorilor şi clienţilor precum şi cu contabilitatea trezoreriei .

Serviciul contabilitate este format din 9 persoane . Se ocupă cu evidenţa

contabilă a unităţii atât pe conturi sintetice cât şi pe analitice distincte precum şi
11
înregistrarea în contabilitate a tuturor documentelor .

În cadrul serviciului contabilitate se ţine evidenţa distinctă ( contabilitatea

internă de gestiune ) a fiecărui sector în parte , pe secţii , magazine , depozite ,
unităţi de producţie , salrizarea personalului operativ făcându-se pe bază de
buget de venituri şi cheltuieli pe fiecare unitate în parte .

1.3.FORMA DE CONTABILITATE
La Federalcoop Dâmboviţa se foloseşte forma de contabilitate pe jurnale .

Trăsătura de bază a acestei forma de contabilitate este cea a folosirii

jurnalelor multiple pentru înregistrarea cronologică şi sistematică în creditul
conturilor dezvoltat pe conturi corespondente debitoare . Prin cumularea
debitului fiecărui cont care se găseşte în diferite jurnale , în funcţie de conturile
creditoare cu care au corespondenţă , se realizează la sfârţitul lunii , înregistrarea
sistematică în “ Cartea Mare “ pentru rulajul debitor .

Ciclul de prelucrare a datelor este integrat pentru evidenţa cronologică şi

sistematică , realizate prin intermediul jurnalelor şi neintegrat pentru cea
analitică şi sintetică .

Formularele folosite în cadrul acestei forme de contabilitate sunt :

jurnalele multiple , situaţiile pentru debitul unor conturi şi cartea mare .

Contabilitatea analitică se ţine decât pe jurnale pentru unele conturi sau cu

ajutorul altor formulare specializate în acest sens . Cartea mare se utilizează
pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice din planul de
conturi .

CAP.II INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

12
 Patrimoniul societăţii comerciale se compune din elemente de activ-
mijloace economice şi elemente de pasiv-surse de finanţare.Pe durata exerciţiului
financiar, aceste elemente se modifică sub influenţă diverselor operaţiuni
economico-financiare care au loc. Apare astfel necesitatea că, periodic, să
cunoaştem situaţia reală (în teren) a acestor elemente şi, mai mult decât atât, să
comparăm situaţia reală cu cea existenţa în documentele contabile. Procedeul
contabil care permite acest lucru este inventarierea.
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilitatii ce include un
ansamblu de operatii prin care se constata existenta elementelor patrimoniale de
activ si de pasiv, cantitativ, calitativ si valoric, sau numai valoric, dupa caz, in
patrimoniul unitatii, la data efectuarii ei.
 Importanta inventarierii este data de faptul ca prin intermediul ei se
realizeaza o verificare a modului de gestionare a patrimoniului si se stabileste
situatia patrimoniala reala a unitatii in vederea intocmirii bilantului contabil la
inchiderea exercitiului.
Necesitatea inventarierii este impusa de faptul ca pe parcursul desfasurarii
activitatii curente, in masa patrimoniala, pot interveni modificari cantitative si
valorice care nu pot fi consemnate in documente: schimbari de produse in
substanta materiala sub influenta factorilor naturali (uscare, evaporare, alterare);
greseli de manipulare a bunurilor; neglijente; furturi; delapidari, neatentie, etc.
Din aceste cauze este necesar sa se confrunte datele din evidenta contabila cu
realitatea faptica pentru cunoasterea elementelor patrimoniale.

2.1 INVENTARIEREA - PROCEDEU AL METODEI CONTABILITĂŢII

În categoria procedeelor contabile, inventarierea ocupă un loc însemnat,

13
datorită rezultatelor pe care le furnizează societăţii comerciale.Inventarierea
reprezintă ansamblul operaţiilor prin care se constată existenţa faptică şi starea
elementelor patrimoniale de activ şi pasiv, cantitativ şi valoric sau numai valoric,
după caz existente în patrimoniul unităţii, la data la care aceasta se
efectuează.Inventarierea se poate efectua ori de câte ori este nevoie, dar
obligatoriu la sfârşitul exerciţiului financiar (la data de 31 decembrie),în scopul
întocmirii bilanţului contabil.Prin intermediul inventarierii se stabileşte situaţia
reală a patrimoniului privind atât bunurile ce aparţin societăţii comerciale, cât şi
bunurile aparţinând altor persoane fizice/juridice, aflate temporar în
societate.Constatarea faptică a acestor bunuri se face prin metode diferite,în
funcţie de natură elementelor patrimoniale: numărare, cântărire,măsurare,
calcule tehnice - pentru bunuri corporale (materiale) sau pe baza de acte
justificative şi registre pentru cele necorporale (nemateriale). Deci, momentul
obligatoriu de efectuare a inventarieriieste 31 decembrie al fiecărui an.

Există şi alte situaţii care necesită efectuarea obligatorie a inventarierii, şi

anume :
● La înfiinţarea societăţii comerciale ;
● La primirea de gestiuni ;
● La data fuziunii cu alte societăţi ;
● La încetarea activităţii comerciale prin dizolvare sau faliment ;
● În alte situaţii prevăzute de lege.

2.2 FUNCŢIILE INVENTARIERII

14
 În calitatea să de procedeu al metodei contabilităţii şi de tehnică de control
faptic, inventarierea îndeplineşte 3 funcţii :
1 FUNCŢIA DE CONTROL AL CONCORDANŢEI DINTRE INFORMAŢIILE FURNIZATE
DE CONTABILITATE (EVIDENŢA SCRIPTICĂ) ŞI SITUAŢIA REALĂ

Evidenţa scriptică se bazează pe înregistrarea cu exactitate şi pe

documentele contabile ale operaţiunilor economico-financiare ce afectează
patrimoniul, deci al mijloacelor, surselor şi proceselor economice.Activitatea de
transport, depozitare şi manipulare a bunurilor,precum şi evidenţă contabila a
elementelor patrimoniale pot conduce, înanumite situaţii, la apariţia unor
diferenţe între soldurile scriptice sirealitate. Datele furnizate de contabilitate au
un caracter relativ, deoarece :
● contabilitatea nu poate surprinde modificările cantitative sicalitative produse în
timpul transportului, manipulării sidepozitarii bunurilor economice ;
● în cadrul unor gestiuni pot să aibă loc furturi, risipă şi proasta gospodarire a
unor sortimente de bunuri ;
● unele date din documentele primare pot fi omise cu ocazia înregistrării lor în
contabilitate, înregistrate repetat sau înregistrate eronat ;
● personalul care gestionează şi manipulează bunurile poate dadovada de
neglijenţă sau nepricepere ;
● la unele sortimente se pot crea stocuri fără mişcare, greusondabile sau de
prisos ;
● poate să apară anularea unor comenzi datorită renunţărilor unorclienti,
calamităţi naturale sau cazuri de forţă majoră.
Prin inventarierea patrimoniului se identifica bunurile care nu suntutilizate,
creanţele vechi şi neîncasate şi se iau pe această bază masurilede preîntâmpinare
sau limitare a pagubelor, pentru creşterea eficienteisi întărirea disciplinei
decontărilor
2 FUNCŢIA DE STABILIRE A SITUAŢIEI NETE A PATRIMONIULUI ŞI A REZULTATULUI
EXERCIŢIULUI

Pe baza inventarierii se definitivează situaţia netă a patrimoniului(activul net

15
contabil), care se determina cu ajutorul relaţiei :
Situaţia netă a patrimoniului = total active inventariate – datorii inventariate
În cazul în care are loc o creştere sau o micşorare a aportului proprietarilor la
capitalul social, rezultatul net al exerciţiului sedetermina în funcţie de variaţia
situaţiei nete:
Rezultatul net = activul net de la sfârşitul exerciţiului – activul net de
laînceputul exerciţiului

3 FUNCŢIA DE CALCUL ŞI EVIDENŢA STOCURILOR,CONSUMURILOR ŞI

VÂNZĂRILOR

Această funcţie se exercită având în vedere metoda de contabilitate astocurilor

aplicate de societatea comercială. Astfel, există 2 metode decontabilitate a
stocurilor :
● metoda inventarului permanent
● metoda inventarului intermitent
Metoda inventarului permanent se aplică obligatoriu în unităţile mari. Ea
permite cunoaşterea stocului în orice moment din luna,întrucât stocul iniţial,
intrările şi ieşirile din timpul perioadei se înregistrează cronologic în conturile de
stocuri. Stocul final se determina conform relaţiei :

Stoc final = stoc iniţial + intrări - ieşiri

Prin această metodă, inventarierea lunară nu este necesară.

Inventarierea anuală compară stocul faptic cu cel scriptic înregistrat în contul
de stocuri şi determinat conform relaţiei de mai sus.Prin această metodă,
evidenţa analitică a stocurilor se realizează cu ajutorul a 3 procedee:
● procedeul operativ-contabi (pe solduri)

16
● procedeul cantitativ valoric
● procedeul global valoric.

Metoda inventarului intermitent se aplică opţional în unităţile mijlocii şi mici.

În acest caz, inventarierea lunară este obligatorie.
La începutul lunii se anulează stocul iniţial determinat prin inventar la
sfârşitul lunii precedente, intrările din timpul lunii se înregistrează direct pe
cheltuieli, iar stocul final determinat prin inventar se înregistrează în conturile de
stocuri.Ieşirile din stoc în timpul lunii se determină la sfârşitul lunii conform
relaţiei :
Ieşiri = stocuri iniţiale inventariate la sfârşitul lunii precedente +intrările din
cursul perioadei (aprovizionări sau din producţie) – stocurifinale inventariate la
sfârşitul lunii curente
La începutul lunii următoare, stocul final din luna curentă devenit stoc iniţial,
se va anula, în ipoteza că se va consuma sau se va vinde în această perioadă. Deci,
prin această metodă, cu ajutorul inventarierii lunare se stabilesc, cantitativ şi
valoric, consumurile de stocuri.

2.3 CLASIFICAREA INVENTARIERILOR

Inventarierea se clasifică după următoarele criterii :

♦ Din punctul de vedere al perioadei când se efectuează, poate fi :
● Anuală;

17
● Periodică.
Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia
încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii unităţi i
economice.
Inventarierea periodică se face la alte intervale de timp mai mici,sau mai mari,
decât anul calendaristic. De exemplu, casa şi alte valori gestionate în casieria
unităţii se inventariază cel puţin o dată pe luna, de către contabilul şef sau altă
persoană desemnată în acest scop, mărfurile şi ambalajele la unităţile comerciale
cu amănuntul se inventariază de două ori pe an.

♦Din punctul de vedere al sferei de cuprindere, inventarierea poate fi :

● Generală;
● Parţială.
Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele
patrimoniale ale unităţii, precum şi toate bunurile deţinute,cu orice titlu,
aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991 (artic.8, al.l) şi Ordinului
Ministrului Finanţelor nr. 2388/XII.1995, pentru aprobarea normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii,inventarierea generală se efectuează:
-la începutul activităţii;
-cel puţin odată pe an obligatoriu ;
-cu ocazia închiderii exerciţiului financiar ;
- pe parcursul funcţionarii sale ;
-în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii ;
-în alte situaţii prevăzute de lege.
Inventarierea parţială cuprinde numai anumite elemente patrimoniale sau
numai anumite gestiuni şi are, de regulă, caracter ocazional.Conform
reglementărilor art. 8 al.(2) din Legea contabilităţii, Ministerul Finanţelor poate
aprobă, pentru instituţiile publice, excepţii de la regulă inventarierii obligatorii
anuale, la solicitarea justificată a unităţii patrimoniale, cu avizul direcţiilor
generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat, judeţene,respectiv
18
a municipiului Bucureşti.Inventarierile periodice sunt de regulă parţiale.

♦ După natura elementelor supuse inventarierii, se disting:

● Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, adică: imobilizari corporale,
elemente patrimoniale de natura stocurilor (materii prime,materiale
consumabile, mărfuri), titluri de valoare, disponibilităţi, etc. Verificarea acestora
se face prin constatare faptică şi cantitativă, iar în cazul disponibilităţilor în
conturi la bănci se face pe baza de documente(extrasul de cont).
● Inventarierea producţiei neterminate se efectuează prin constatare faptică la
sfârşitul perioadei.
● Inventarierea creanţelor (clienţi, debitori interni şi externi),respectiv a
datoriilor (furnizori, etc.) se face pe baza de documente şi punctaje cu persoanele
juridice sau fizice partenere.
Acestea se concretizează în situaţii în care se înscriu facturile sau alte
documentede decontare cu referire la:
-numărul şi data lor ;
- valoarea care urmeazasa se încaseze sau să se plătească, după caz ;
- termenele de decontare.

♦După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a unităţii

patrimoniale:
● Inventarierea de control a gestiunii, ce reprezintă, de fapt, oformă a
controlului gestionar asupra modului de gospodărire abunurilor materiale şi
valorilor băneşti.
● Inventarierea de predare - primire a gestiunii, constituie ooperatiune
obligatorie în cazul înfiinţării unei gestiuni sau schimbariiunui gestionar.
● Inventarierea ca operaţiune premergătoare întocmirii bilantuluicontabil anual
al unităţii patrimoniale, care are ca scop verificarea concordanţei dintre realitatea
faptică şi datele înregistrate încontabilitate.

♦ După modalitatea de efectuare

19
● Inventarieri totale - se extind asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune,
indiferent de natura lor;
● Inventarieri prin sondaj-cuprind numai unele bunuri dintr-o gestiune. Dacă în
urma inventarierii prin sondaj se constată nereguli semnificative, se trece la
inventariere totală.

♦Dupa condiţiile în care se desfăşoară:

● Inventarieri ordinare - au un caracter normal, planificat;
● Inventarieri extraordinare - impuse în anumite siituatii de excepţie, cum ar fi:
la cererea organelor de control, cu ocazia modificărilor de preţuri, în urma
calamităţilor sau a altor cazuri defortă majoră.

2.4 :DOCUMENTE UTILIZATE PENTRU INVENTARIERE

1. DECLARAŢIA DE INVENTARIERE
Este folosită la declaraţia scrisă a gestionarului răspunzător degestiunea
inventariată pe care o prezintă comisiei de inventariere, potrivit normelor

20
legale.Se întocmeşte într-un singur exemplar de către gestionar după sigilarea
locurilor de păstrare a valorilor materiale şi băneşti de care răspunde gestionarul
respectiv, sau acolo unde nu este posibil acest lucru,înaintea începerii
operaţiunilor de inventariere.

2. FIŞA DE MAGAZIE
Serveşte ca documentul de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor şi ieşirilor
şi a stocurilor de materiale, cu una sau două unităţi de măsură după caz;
document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ -contabile (pe
solduri); sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al
stocurilor de valori materiale.Fişa de magazie se întocmşte într-un exemplar,
separat pentru fiecare fel de material. Nu circulă, fiind document de înregistrare.

3. FACTURĂ FISCALĂ
Serveşte ca instrument pe baza căruia se întocmeşte documentul de decontare
a produselor livrate, a serviciilor prestate, sau a lucrărilor executate; document
de însoţire a mărfii pe timpul transportului;document justificativ de înregistrare
în contabilitate a clienţilor şi furnizorilor unităţii patrimoniale.

4. NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

Serveşte ca document pentru recepţia bunurilor aprovizionate,document
justificativ pentru încărcarea în gestiune, act de proba în litigiile cu cărăuşii şi
furnizorii pentru diferenţe constatate la recepţie.Circulă la gestiune pentru
încărcarea în gestiune a bunurilor recepţionate, la compartimentul financiar-
contabil pentru înregistrarea în contabilitatea analitică şi sintetică, la unitatea
furnizoare şi unitatea de transport pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

5. BON DE CONSUM
Serveşte ca document de eliberare din gestiune sau de dare în consum a unui
singur material sau a mai multor materiale; document justificativ de scădere din
gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în
contabilitate.
21
6. REGISTRUL STOCURILOR
Serveşte la document de evaluare a stocurilor de materiale şi deverificare a
concordanţei înregistrărilor efectuate în fişele de magazie şi incontabilitate; nu
circulă fiind document de înregistrare contabila.

7. REGISTRUL INVENTAR
Este un document de grupare a rezultatelor inventarierii. Se întocmeşte la
înfiinţarea societăţilor comerciale şi se completează la terminarea fiecărui
exerciţiu financiar şi serveşte ca: document contabil obligatoriu de înregistrare
anuală şi înregistrare a rezultatelor inventarierii.Registrul inventar se întocmeşte
într-un singur exemplar (după ce a fost numerotat, snuruit, parafat şi înregistrat
la organul fiscal teritorial) la sfârşitul anului fără ştersături şi fără spaţii libere, pe
baza datelor cuprinse în listele de inventariere a elementelor patrimoniale, prin
gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. Nu circulă, fiind document de
înregistrare contabila.

8. LISTA DE INVENTARIERE
Serveşte ca document de baza pentru stabilirea minusurilor sau plusurilor de
valori materiale (imobilizari, stocuri, materiale) şi a altor valori (elemente de
trezorerie); document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor
(depozitelor) şi în contabilitate a plusurilor sau aminusurilor constatate;
document care stă la baza întocmirii Registrului inventar; document centralizator
a operaţiunilor de inventariere.

9. LISTE DE INVENTAR SPECIALE

Se folosesc la inventarierea gestiunilor global valorice si servesc ca: document
pentru inventarierea rechizitelor de birou, imprimatelor, elementelor destinate
ambalării; document pentru stabilirea plusurilor sau minusurilor din gestiunile
inventariate; document justificativ de înregistrare în evidenţă de la locurile de
depozitare şi în contabilitate; document pentru întocmirea Registrului inventar;
document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri. Lista de

22
inventariere pentru gestiunile global-valorice se întocmesc întrei exemplare.

10. DECIZIA DE IMPUTARE A LIPSURILOR ŞI RECUPERARE A PAGUBELOR

Serveşte ca document de imputare a valorii pagubelor produse de persoanele
încadrate în muncă; titlu executoriu din momentul comunicării; document de
înregistrare contabila.Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare în funcţie
de numărul persoanelor răspunzătoare pentru pagubă produsă, pe baza actelor
de constatare (procese verbale, referate).

11. ANGAJAMENT DE PLATĂ

Serveşte ca: angajamentul de plata din partea persoanei care a adus un
prejudiciu unităţii patrimoniale; titlu executoriu pentru recuperarea pagubelor;
titlu executoriu pentru executarea silită în caz de nerespectarea angajamentului.

12. PROCESUL VERBAL AL REZULTATELOR INVENTARIERII (ANEXĂ NR. 3)

Stabileşte rezultatele inventarierii, identificarea eventualelor greşeli prin
confruntarea informaţiilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţă
tehnico-operativă pentru fiecare poziţie în parte.Este un document intern de
lucru întocmit pentru a redă situaţia patrimonială la un moment dat în vederea
punerii de acord a evidenţei contabile cu valorile inventariate, precum şi
regularizarea diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice. Cuprinde
următoarele elemente:
-dată întocmirii;
-numele, prenumele persoanelor din comisia de inventariere;
-numărul şi dată actului de numire a comisiei de inventariere;
-gestiunea inventariată;
-dată începerii şi terminării operaţiunilor de inventariere;
-rezultatele inventarierii;
-concluziile şi propunerile comisiei de inventariere cu privire la plusurile sau
minusurile constatate şi persoanele răspunzătoare;
23
 2.5 ETAPELE INVENTARIERII

PREGATIREA INVENTARIERII

Este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise a patrimoniului de care

depinde eficientă tuturor lucrărilor următoare.Această etapă este foarte
importantă deoarece stă la baza celorlalte etape. În cadrul acestei etape se iau
măsuri organizatorice şi se execută unele lucrări cu caracter contabil .Printre
lucrările de natură organizatorică, se pot aminti:
a) denumirea prin decizie scrisă, dată de conducătorul unităţii, a unei comisii de
inventariere constituite în funcţie de numărul de gestiuni ceurmeaza a fi
inventariate. Aceste comisii trebuie să fie constituite din celputin două persoane
cu pregătire corespunzătoare, economică sitehnica. Nu pot face parte din comisia
de inventariere gestionării depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care
ţin evidenţă gestiunilor respective.
b) pentru o bună desfăşurare a operaţiunilor de inventariere se iau măsuri în
vederea creării tuturor condiţiilor optime de lucru comisiei de inventariere:
• Organizarea depozitării tuturor valorilor materiale pe sortimente, tipuri,
dimensiuni, codificarea şi etichetarea acestora pe rafturi;
• Să ţină corect şi la zi evidenţă tehnico-operativă la fiecare gestiune de bunuri,
precum şi a celei contabile şi confruntarea lunară dintre cele două evidente;
• Asigurarea personalului necesar pentru manipularea, sortarea,cântărirea,
măsurarea etc. a bunurilor care sunt inventariate;
• Participarea la lucrările inventarierii a întregii comisii de inventariere;
• Pentru identificarea bunurilor inventariate este necesară participarea unor
24
persoane competenţe, la cererea responsabilului comisiei de inventariere,
persoane care au obligaţia de a semna listele de inventariere;
• Dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a
spaţiilor inventariate.
c) să ceară gestionarului o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:
• gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
• are în gestiune bunuri ce aparţin terţilor, primite cu sau fără documente;
• are documente de primire – eliberări care nu au fost operate în evidenţă
gestiunii sau care nu au fost predate la contabilităţi;
• se identifica toate locurile unde există bunuri ce urmează a fi inventariate
• să bareze şi să semneze fişele de magazie la ultima operaţiune, menţionând
dată la care s-au inventariat bunurile;
• să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua
curentă, solicitând întocmirea monetarului şi depunerea numerarului la casierii
• să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură au fost verificate
şi dacă sunt în bunăstare de funcţionare;
• se sigilează căile de acces în gestiuni ori de câte ori se întrerup operaţiile de
inventariere şi se părăseşte gestiunea. De asemenea, gestionarul va menţiona în
declaraţia scrisă numărul, felul şi dată ultimului document de intrare şi de ieşire a
bunurilor în/din gestiune.

INVENTARIEREA PROPRIU-ZISĂ

Constă în constatarea, descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale şi

se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, costatarile trecându-se în
listele de inventariere.
Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe
categorii de bunuri şi pe personae responsabile de integritatea lor. De asemenea,
se întocmesc liste de inventariere separate pentru: bunurile necorespunzătoare
calitativ, bunurile fără mişcare şi de prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.
25
 Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea
denumirii, codului, unităţii de măsură, indicatorilor calitativi, preţului unitar de
evidenţă. Listele de inventariere se completează citeţ, fără ştersături sau
intercalări de rânduri. Spaţiile libere se barează, iar eventualele corecturi se
certifica de către persoanele care urmează să semneze aceste liste.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau
calcule tehnice. Bunurile aflate în ambalaje originale se verifică prin sondaj,
stivele formate din saci, lăzi, cutii, containere etc. se desfac şi se verifică separate,
bunurile de volum mare (de masă) cum ar fi silozurile de cereale, rezervoarele de
benzină sau de vin de inventariază pe baza de calcule tehnice şi pe baza analizelor
de laborator.
În vederea calculării plusurilor şi minusurilor de inventar, elementele
patrimoniale se evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu devenită valoare
contabilă.
Pentru asigurarea imaginii fidele, evaluarea elementelor patrimoniale se
face astfel:
• bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor se evaluează la valoarea
actuală, denumită şi valoare de inventar;
• bunurile depreciate se evaluează la valoare de utilitate a fiecărui element,
stabilită în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei;
• creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală;
• creanţele şi datoriile incerte şi în litigiu se evaluează la valoarea lor de
utilitate, stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respective de
plata;
• disponibilităţile, creanţele şi datoriile în devize se evaluează la cursul în
vigoare din ultima zi a exerciţiului;
• titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate pe care o
reprezintă pentru unitatea patrimonială, iar investiţiile financiare pe termen scurt
se evaluează la cursul mediu al ultimei luni a exerciţiului sau la valoarea probabilă
de negociere, după caz.
În cazul activelor, se vor compară valorile înregistrate în contabilitate (Vc) cu
valoarea de inventar (Vi) a elemetelor patrimoniale. Pot apărea următoarele

26
situaţii:
a) dacă Vi > Vc, atunci în listete de inventariere se trec valorile din
contabilitate;
b) dacă Vi < Vc, atunci în listele de inventariere se trec valorile de inventar,
diferenţa reprezentând deprecierea bunurilor respective.
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere,
care cuprinde:
● perioada şi gestiunile inventariate;
● persoanele care au participat la inventariere;
● plusurile şi minusurile constatate;
● bunurile depreciate;
● creanţele şi datoriile incerte sau în litigiu;
● concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele diferenţelor de la
inventar şi persoanele vinovate;
● propuneri privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi de casare a
mijloacelor fixe.
Toate rezultatele finale ale inventarierii se trec în Registrul inventar,
completat anual într-un singur exemplar.

EVALUAREA ŞI STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII

Pentru a stabili rezultatele inventarierii trebuie parcurse urmatoaele etape:

- confruntarea situaţiei faptice cu cea scriptică;
- stabilirea lipsurilor imputabile;
- compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;
- aplicarea scăzămintelor legale.
1) Confruntarea fapticului cu scripticul
Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează astfel:

27
● se verifică exactitatea stocurilor din fişele de magazine şi a soldurilor din
contabilitate pentru bunurile inventariate; erorile ce se descoperă se coreacteaza
operativ;
● se confruntă cantităţile consemnate în listele de inventariere cu evidenţă
operativă pentru fiecare poziţie în parte;
● se preiau poziţiile cu diferenţe în lista de inventariere centralizatoare;
● se preiau, de către comisie, explicaţii scrise de la persoanele care au
răspunderea gestionării, pentru plusurile, minusurile şi deprecierile contatate,
precum şi pentru pagubele generate de expirarea termenelor de prescripţie a
creanţelor;
● se stabileşte, în baza explicaţiilor primite şi a actelor cercetate, caracterul
lipsurilor, pierderilor, pagubelor, deprecierilor şi plusurilor constatate;
● se formulează propuneri privind modul de regularizare a diferenţelor
dintre datele din contabilitate şi cele faptice, determinate prin inventariere;
● se înregistrează în contabilitate, fără a se face compensări, plusurile şi
minusurile rezultate în urmă inventarierii, pentru a se pune în concordanţă
evidenţă contabila cu valorile inventariate.

2) Stabilirea lipsurilor imputabile

Dacă se costată anumite lipsuri care se pot imputa, administratorii trebuie să ia
măsura imputării acestora la valoarea de înlocuire.
Preţul de înlocuire este costul de achiziţie al bunului respective la dată
constatării pagubei.
Costul de achiziţie include preţul de cumpărare existent pe piaţă + taxe
nerecuperabile, inclusive TVA + cheltuieli de transport-aprovizionare + cheltuieli
accesorii necesare pentru punerea în funcţiune a bunului espectiv.

3) Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

Dacă lipsurile constatate nu sunt urmarea săvârşirii unei infracţiuni, la
stabilirea valorii debitului se are în vedere posibiliattea compensării lipsurilor cu
eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

28
● să existe riscul de confuzie între şorţurile aceluiaşi bun material, din cauza
asemănării aspectului exterior; listele cu bunurile pentru care există posibiliatea
compensării se stabilesc anual de către administratori;
● diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioada
de gestiune şi aceeaşi gestiune;
● lipsurile constatate la inventariere să nu provină din sustragerea sau din
degradarea bunurilor respective datorită vinovăţiei persoanelor care răspund de
gestionarea lor.

4) Aplicarea scăzămintelor legale

Se aplică doar la bunurile materiale la care sunt acceptate scăzăminte.
În cazul compensării minusurilor cu plusurile stabilite la inventariere,
scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsa sunt mai mari
decât cele constatate în plus.
Cotele de scăzăminte se aplică, în primul rând, la valorile materiale la care s-au
costatat lipsurile. Dacă în urmă aplicării scăzămintelor respective mai rămân
diferenţe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplică şi asupra
celorlalte valori admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care
nu au rezultat diferenţe.

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR DEFINITIVE ALE INVENTARIERII

Se face în scopul punerii de acord a datelor contabilităţii cu realitatea faptică

constatată.Potrivit normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
patrimoniului, pct.9, al.3 (aprobate prin Ordinul M.F
nr.2388/15.12.1995),”rezultatele inventarierii trebuie înregistrate, atât în
evidenţă tehnic-operativă, cât şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la
dată terminării operaţiunilor de inventariere”.
De regulă, valorificarea inventarierii se face prin înregistrarea plusurilor şi
imputarea minusurilor.Dacă lipsurile nu se datorează vinovăţiei unei persoane

29
acestea se trec pe cheltuielile unităţii patrimoniale.Se admit compensări
cantitative ale lipsurilor cu plusurile numai când există riscul de confuzie, când se
referă la aceleaşi bunuri, aceeaşi perioada de gestiune şi la acelaşi gestionar, fără
însă a diminua valoric patrimoniul unităţii.

Cap III MONOGRAFII CONTABILA

I. O societate bancară trebuie să vireze 25.000 LEI pe baza unui ordin de

plată prezentat de un client al său, unui beneficiar cu cont la o societate
bancară din alt judeţ. Cele două societăţi bancare nu au sucursale în cele două
judeţe.
Rezolvare:
1. Banca iniţiatoare primeşte documentele de la clientul său, pe care le remite
propriei centrale bancare:

2511 = 341 25.000 LEI

an. plătitor an. centrală

2. Centrala bancii iniţiatoare, care devine bancă prezentatoare, întocmeşte

documentele de compensare, iar pe baza documentelor de compensare se face
înregistrarea:

341 = 111 25.000 LEI

an. banca iniţiatoare

3. Centrala băncii de destinaţie, primind documentele de compensare, în

calitate de bancă primitoare va face înregistrarea:

111 = 341 25.000 LEI

an. unit. de
destinaţie

30
 4. Banca de destinaţie, primind documentele de compensare, de la
propria centrală, va credita contul beneficiarului:

341 = 2511 25.000 LEI

an. centrală an. beneficiar

II O societate bancară, în urma hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor

şi cu avizul favorabil al B.N.R. doreşte să-şi mărească capitalul social prin
emisiunea şi vânzarea de noi acţiuni. În acest scop emite 50.0000 de acţiuni, la
un preţ de 1500 lei/acţiune, în condiţiile în care, valoarea nominală a unei
acţiuni este de 1000 lei/acţiune.
Rezolvare :
- valoarea totală de emisiune a acţiunilor (valoare de capitalizat):
50.000 de acţiuni*1.500 lei/acţiune ……...75.000.000 lei
- valoarea nominală a acţiunilor:
50.000 de acţiuni*1.000 lei/acţiune……...70.000.000 lei
- prima de emisiune:………………… 25.000.000 lei
În contabilitate se înregistrează operaţiile privind:
a. subscrierea capitalului social:
508 = % 75.000.000 lei
„Acţionari sau asociaţi” 5011 50.000.000 lei
„Capital subscris
nevărsat”
5111 25.000.000 lei
„Prime de emisiune
sau de aport”

b. vărsarea efectivă a capitalului social subscris:

31
 % = 508 75.000.000 lei
101.1 „Acţionari sau asociaţi” 25.000.000 lei

„Casa în lei”
2511 50.000.000 lei

„Conturi curente”

c. se înregistrează capitalizarea băncii (capital subscris vărsat):

% = 5012 75.000.000 lei

5011 „Capital subscris vărsat” 50.000.000 lei

„Capital subscris
nevărsat”
5111 25.000.000 lei
„Prime de emisiune sau
de aport”

CONCLUZII

În conformitate cu prevederile Legii contabiltatii nr. 82/1991, republicată

în anul 2000 şi ale O.M.F.P. nr. 2388/1995, firmele sunt obligate să organizeze
şi efectueze inventarierea patrimoniului cel puţin o dată pe an, de regulă, la
sfârşitul anului, dar şi în alte situaţii cum ar fi: la începutul activităţii, în cazul

32
 fuzionării sau încetării activităţii; pe parcursul funcţionarii. Unele elemente
patrimoniale se inventariază de mai multe ori pe an, aşa cum este cazul
mijloacelor băneşti, hârtiilor de valoare, cecurilor şi altor valori existente în
casieria agentului economic sau la unităţile de desfacere cu amănuntul fără
case de marcat, unde plata se face direct la vânzător.
De asemenea, necesitatea inventarierii este impusă de faptul că pe
parcursul desfăşurării activităţii curente, în masă patrimonială, pot interveni
modificări cantitative şi valorice care nu pot fi consemnate în documente:
schimbări de produse în substanţă materială sub influenţă factorilor naturali
(uscare, evaporare, alterare); greşeli de manipulare a bunurilor; neglijente;
furturi; delapidări, neatenţie, etc. Din aceste cauze este necesar să se
confrunte datele din evidenţă contabila cu realitatea faptică pentru
cunoaşterea elementelor patrimoniale.
Totodată inventarierea este obligatorie în următorele situaţii:

- la operaţiile de primire – predare de gestiune;

- când apar modificări ale preţurilor;
- în cazul calamităţilor sau furturilor;
- la cererea organelor de control.

BIBLOGRAFIE

CONTABILITATEA SOCIETATILOR COMERCIALE – AlinaIrimescu, Cristina

Ioanas, Corina-Graziella dumitru, MihaiRistea; 2009; Editura Universitara

33
BAZELE CONTABILITATII – Mihaela Dumitrana, ChirataCaraiani; 2011; Editura
Universitara

BAZELE CONTABILITATII – Florentin Caloian; 2008;EdituraCH Beck

CONTABILITATE TEORETICA SI PRACTICA – IoanFerezan; 1996; Editura Omnia

Uni
www.contabilul.manager.ro
www.scribd.com
www.regielive.ro
www.ereferate.ro
www.scritub.com
CARTEA VERDE a Contabilităţii ediţia 2014
Bazele contabilităţii ediţia 2013
NOILE REGLEMENTĂRI CONTABILE Ediţia a IX-a 21 Ianuarie

34