Capitolul V

Afaceri electronice

5.1. Caracteristicile afacerilor electronice

Pentru ca o afacere să supravieţuiască este necesar ca potenţialii

ei clienţi să ştie de existenţa acesteia. World Wide Web oferă o
oportunitate unică, aceea de a permite lumii să afle despre existenţa
companiei, despre produsele şi serviciile pe care ea le oferă şi dispune de
mijloacele care permit clienţilor să comande produsele şi serviciile pe
care firma le oferă, toate acestea utilizând Internetul.
Afacerile derulate pe Web sunt asemănătoare afacerilor realizate
într-o manieră tradiţională: oferă posibilitatea de a vă prezenta
potenţialilor clienţi sau parteneri, să afle cine sunteţi, ce faceţi, ce
produse le puteţi oferi şi unde puteţi fi găsiţi. Prezenţa companiei pe
Web, prin intermediul unui site are câteva avantaje clare comparativ cu
deschiderea unui sediu fizic al firmei. Avantajele pot fi împărţite, în
funcţie de beneficiarul lor direct, în avantaje directe ale firmei, avantaje
ale beneficiarilor produselor şi serviciilor firmei şi avantaje ale societăţii.
Principalele avantaje aduse activităţii firmelor de care diferitele
tipuri de afaceri electronice sunt:
• Facilitează extinderea activităţii, asigurând acces rapid la
pieţele locale şi naţionale, dar mai important şi la pieţele
internaţionale;
• Scăderea costurilor cu desfăşurarea activităţii firmei, în
special acelea cu realizarea, procesarea, distribuirea, păstrarea
şi regăsirea informaţiilor păstrate pe hârtie; în cazul afacerilor
electronice sunt folosite soluţii informatice, automatizate,
pentru aceste activităţi;
• Creează posibilitatea modelării facile a produselor şi
serviciilor conform nevoilor cumpărătorilor;
• Costuri de comunicaţie, transport sunt mult reduse.
Avantajele consumatorilor sunt numeroase, dintre care sunt
enumerate:
Oferă posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să
efectueze tranzacţii 24 h/zi, în tot timpul anului din aproape
orice locaţie;
• Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere;
• Cumpărătorii pot să aleagă mai uşor cel mai mic preţ pentru
un produs sau serviciu;
• Permite livrarea rapidă a produselor şi/sau serviciilor (în unele
cazuri);
• Consumatorii pot să primească informaţie relevantă într-un
timp scurt: în câteva secunde şi nu în zile sau chiar săptămâni
cum este cazul în multe afaceri tradiţionale;
• Face posibilă participarea la licitaţii virtuale;
• Facilitează competiţia, ceea ce duce la scăderea preţurilor
produselor şi serviciilor;
• Permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători
prin intermediul comunităţilor electronice, să schime impresii
şi să-şi compare experienţele.
De asemenea, afacerile electronice aduc o serie de avantaje
societăţii, printre care:
• Oferă posibilitatea mai multor persoane să lucreze de acasă şi
să cumpere de acasă, ceea ce poate duce, în timp, la scăderea
traficului auto şi la scăderea poluării;
• Anumite mărfuri pot fi vândute la preţuri mai mici, acest lucru
avantajându-i pe cei cu venituri mai mici, contribuind astfel la
protecţia socială;
• Afacerile electronice contribuie la creşterea eficienţei şi/sau
îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.
Pe lângă aceste avantaje, afacerile electronice au şi o serie de
limite. Cele mai importante neajunsuri ale afacerilor electronice sunt:
• Lipsa unor standarde universal acceptate pentru calitate,
securitate şi încredere în afacerile electronice;
• Instrumentele de dezvoltare software pentru derularea
afacerilor electronice sunt încă în plină evoluţie;
• Existe unele dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea
aplicaţiilor software de comerţ electronic cu unele aplicaţii
existente şi bazele de date;
• Accesul Internet este încă scump şi/sau inoportun pentru o
mare parte a populaţiei.
În ultimii ani s-a constatat o creştere a afacerilor electronice şi în
ţara noastră şi tendinţa este de creştere continuă.

5.2. Categorii de afaceri electronice

În ceea ce priveşte afacerile electronice există o multitudine de

categorii în care aceste sunt împărţite. Strâns legate de afacerile
electronice este comerţule electronic.
Comerţul electronic (e-commerce) este procesul de cumpărare,
vânzare sau schimb de produse, servicii sau informaţii prin intermediul
reţelelor de calculatoare.
Afacerile electronice ( e-business) nu se limitează la cumpărarea
şi vânzarea de bunuri sau servicii, ci includ şi facilităţi pentru servirea
cumpărătorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei
organizaţii prin mijloace electronice.
Acum câţiva ani Hewlett-Packard lansa sub numele de servicii
electronice (e-services), o serie de soluţii complete pentru afaceri,
formate dintr-o componentă hardware, o parte software şi consultanţă
pentru afaceri.
Există posibilitatea ca numai anumite activităţi din cele ale
afacerilor tradiţionale să fie automatizate. Astfel afacerile electronice pot
fi parţiale sau totale şi ele presupun desfăşurarea a cel puţin uneia din
următoarele activităţi:
• Prezenta on-line ( existenţa unui site de prezentare);
• Comanda on-line;
• Plata on-line;
• Transmiterea on-line a produsului sau serviciului.
Strâns legată de comerţul electronic este piaţa virtuală, aceasta
reprezentând locul unde se întâlnesc cumpărătorii şi vânzătorii pentru
schimbul de produse, servicii sau informaţii contra bani.
Activităţile din categoria afacerilor electronice sunt acele părţi ale
afacerilor tradiţionale care pot fi automatizate şi mai mult, se pot
desfăşura pe Internet.
Afacerile electronice existente la ora actuală a u f o s t î m p ărţite în
câteva mari categorii şi anume:
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Business to Business (B2B)
Business to Consumer (B2C),
Consumer to business (C2B),
Consumer to consumer (C2C) / e-auction,
M-commerce (comerţul mobil)
E-banking
E-directories;
E-engineering;
E-gambling
E-learning
E-mailing;
E-working
E-operational resources management
E-procurement
E-trading/ e-brokering;
E-leasing
Government-to-business (G2B)
Government-to-consumer (G2C)
Business to Business (B2B) reprezintă un model de comerţ
electronic în care toţi participanţii care participă la tranzacţii sunt
companii sau organizaţii. Acest tip de afaceri folosesc ca mediu de
comunicare extranetul vânzătorului de servicii. Celelalte categorii de
afaceri electronice folosesc ca mediu de comunicare reţeaua Internet.
Business to Consumer (B2C) este un model de comerţ electronic
în care companiile oferă persoanelor fizice, prin intermediul magazinele
on-line (s-shop) o serie de servicii similare celor ale comerţului
tradiţional: informări despre produsele/servicii, oferte speciale, discount-
uri, plata electronică a produselor achiziţionate, achiziţionarea de
produse. Magazinele electronice au la bază un site Web care este
administrat de o firmă pentru promovarea şi vânzarea de produse şi/sau
servicii. Un magazin virtual conţine un catalog de produse şi/sau servicii
cu descrierea aferentă fiecărei poziţii. Catalogul este gestionat prin
intermediul unui Sistem de Gestiune al Bazelor de Date(SGBD) prin
intermediul căruia care sunt stocate şi actualizate informaţii le privind
produsele şi/sau serviciile oferite . Magazinele electronice includ funcţii
pentru căutarea şi vizualizarea produsele, preluarea comenzilor şi efectuarea plăţilor (sau
iniţierea acestora).Exemple de afaceri B2C sunt:
www.emania.ro şi www.amazon.com (figurile 51 şi 5.2).
Consumer to business (C2B) este o categorie de afaceri
electronice în care persoanele fizice (consumatori) utilizează Internetul
pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau caută vânzători
să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.
Consumer to consumer (C2C)/e-auction – model în care
consumatorii îşi vând direct altor consumatori produsele şi serviciile prin
intermediul unor licitaţii on-line. Un exemplu este www.okazii.ro.(figura
5.3)
M-commerce sau comerţul mobil în care tranzacţiile şi
activităţile de comerţ electronic sunt conduse prin intermediul
telefoanelor mobile. Cele mai frecvente servicii oferite sunt livrarea de
informaţii, vânzarea de bilete la spectacole etc.
E-banking presupune realizarea de tranzacţii bancare on-line,
transfer de bani din conturile deschise la bănci, plăţi electronice,
consultanţă bancară. Un astfel de exemplu este serviciul e-bcr oferit de
Banca Comercială Română la adresa
http://www.bcr.ro/multicash/e_bcr/e_bcrie60/banking/v298/html (figura
5.4)
E-directories sau cataloage de informaţii sunt site-uri, ca de
exemplu www.yahoo.com, care îşi organizează informaţiile pe categorii
de concepte. Regăsirea informaţiilor se face pe baza unor arbori de
căutare.
E-engineering pentru proiectarea electronică distribuită realizată
pe Web.
E-gambling oferă jocuri de noroc virtuale. Un exemplu este
CasinoPalace.com (figura 5.5).
E-learning reprezintă sisteme instruire virtuală. De exemplu
www.webct.com (figura 5.6).
E-mailing sunt foarte cunoscutele serviciile de poşta electronică.
E-working sau întreprinderi virtuale, un exemplu fiind
www.eworking.com (figura 5.7).
E-operational resources management oferă echipamente de
calcul, produse pentru întreţinere şi reparaţii etc.
E-procurement (aprovizionare electronică) folosită pentru
procurarea bunurilor şi serviciilor de către marile companii şi autorităţi
publice. Prin publicarea pe Web a specificaţiilor ofertei, scad atât timpul
cât şi costul de transmisie, mărindu-se şi numărul de firme care iau parte
la licitaţie. Sistemul duce la creşterea concurenţei şi automat scăderea
preţului.
E-trading/e-brokering sisteme de bursa virtuală folosite pentru
cumpărarea şi vânzarea on-line a acţiunilor. De exemplu site-ul Bursei
Electronice RASDAQ este www.rasd.ro;
Prin e-leasing sunt oferite sisteme de leasing electronic, cum ar fi
www.leasing.ro (figura 5.8).
Government-to-business (G2B) reprezintă un model de afaceri
electronice în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri,
servicii sau informaţii persoanelor juridice. La noi în ţară a cunoscut o
dezvoltare rapidă www.e-licitatie.ro. (figura 5.9)
Government-to-consumer (G2C) - Acoperă relaţii guvern-
cetăţeni la nivel de informare şi prestare de servicii publice. În această
categorie intră site-urile pentru plata on-line a taxelor şi impozitelor, cum
ar fi Serviciul Public pentru Finanţele Publice Locale Sector 6 Bucureşti
www.taxelocale6.ro.

5.3. Etapele realizării unei afaceri electronice

Etapele realizării afacerilor electronice sunt similare celor

realizării afacerilor tradiţionale şi anume:
• Analiza afacerii electronice;
• Argumente pentru o afacere electronică;
• Identificarea riscurilor;
• Proiectarea;
• Realizarea;
• Promovarea;
• Administrarea afacerii.
Analiza afacerii are ca principale etape:
• Identificarea tipului de afacere şi încadrarea ei într-una din
categoriile de afaceri electronice prezentate;
• Stabilirea obiectivelor şi performanţelor afacerii;
• Stabilirea canalului/canalelor ce vor fi utilizate pentru
vânzarea şi distribuţia produselor/serviciilor;
• Alegerea unui furnizor de servicii internet (ISP), care va oferi
şi servicii de găzduire a site-ului;
• Stabilirea imaginii şi conţinutului site-ului; acesta trebuie să
fie scalabil şi să aibă implementate elemente de securitate;
• Alegerea strategiei de promovare a produselor şi a site-ului;
• Alegerea mijloacelor şi a modalităţilor ce vor fi folosite
pentru plata produselor/ serviciilor: cecuri, cărţi de credit etc.
Cele mai importante mijloace pentru argumentarea
oportunităţii variantei electronice a afacerii sunt:
• Explicarea avantajelor afacerilor electronice pentru
beneficiarii sau clienţii firmei,
• Explicarea implicaţiilor tehnologiei folosite pentru
desfăşurarea afacerii electronice, în desfăşurarea afacerii,
• Realizarea unui proiect pilot,
• Estimarea costurilor cu instruirea personalului, întreţinerea
afacerii şi suportul tehnic necesar desfăşurării afacerii,
• Calculul productivităţii afacerii şi compararea acesteia cu
productivitatea afacerii în varianta tradiţională a acesteia.
Este necesară identificarea riscurilor care pot să apară în
realizarea unei afaceri electronice. Există o serie de riscuri suplimentare
ale afacerilor electronice faţă de riscurile afacerilor tradiţionale care
trebuie avute în vedere şi anume:
• Dacă în cazul afacerilor tradiţionale competiţia era locală sau
naţională, acest lucru depinzând de aria de întindere a afacerii,
în cazul afacerilor electronice competiţia este mondială
deoarece localizarea companiei nu mai are, în majoritatea
cazurilor, nici o importanţă;
• Un factor cheie în desfăşurarea afacerilor electronice îl
reprezintă securizarea site-ului; “spargerea” site-ului ducând
la imposibilitatea desfăşurării afacerii;
• Viabilitatea – există anumite tipuri de activităţi/ domenii
pentru care nu este oportună construirea unei afaceri
electronice;
• Există câteva primejdii care ar putea pune afacerea în pericol
şi anume:
o Pierderea încrederii clienţilor în situaţia în care
afacerea ar avea un punct vulnerabil sau dacă aceştia
nu ar constata că produsele sau serviciile nu corespund
descrierii acestora,
o Fluxul viruşilor este o primejdie deosebită pentru site
şi aceştia pot pune în pericol afacerea, dacă site-ul nu
este securizat suficient,
o Posibilitatea fraudei – există o serie de cazuri în care
diferite persoane au folosit informaţii însuşite
fraudulos sau au intrat pe site-uri prin punctele sale
vulnerabile şi au beneficiat de produse/servicii prin
fraudă.
Principalele strategii folosite la proiectarea conţinutului site-ului
afacerilor electronice sunt
• “Conţinutul este regele” (content is the king) – această
strategie pune accent pe conţinut, consistenţa şi densitatea
informaţiilor prezentate, design şi pe volumul informaţiilor
disponibile prin intermediul site-ului,
• Contactul cu utilizatorii –conţinutul site-ului este modificat în
urma mesajelor primite de utilizatori şi în funcţie de
răspunsurile date de aceştia la chestionarele publicate pe site,
• Cele mai frecvent adresate întrebări FAQ (Frequently Asked
Questions) este o rubrică consacrată în multe site-uri pentru
actualizarea conţinutului în funcţie de dorinţele utilizatorilor
frecvenţi ai site-ului,
• Consistenţa navigării – este important ca navigarea în site să
fie unitară, uşurând astfel utilizarea acestuia de toate
categoriile de utilizatori,
• Consistenţa cromatică – este bine ca utilizatorii site-ului să nu
fie obosiţi cu o paletă prea mare de culori ci culorile folosite
la realizarea site-ului să fie armonioase şi aceleaşi folosite şi
la realizarea materialelor de promovare ale firmei,
• Viteza de încărcare a informaţiilor trebuie să fie cât mai mică;
în acest sens dimensiunea imaginilor conţinute în site trebuie
să fie cât mai mică.
Există mai multe tehnici care pot fi folosite pentru atragerea
vizitatorilor site-ului:
• Oferirea de informaţii gratuite sub formă de ghiduri,
răspunsuri la întrebările vizitatorilor,
• Personalizarea conţinutului site-ului din punctul de vedere al
informaţiilor şi a prezentării, conform opţiunii utilizatorilor
(my.yahoo.com),
• Suport on-line/off-line pentru derularea afacerii electronice,
• Anticiparea dorinţelor clienţilor,
• Traducerea informaţiilor în limba maternă; exemplu:
google.com versus google.ro,
• Realizarea unei interfeţe atractive.
Realizarea site-ului presupune separarea datelor (conţinutului)
de forma de prezentare (de formă). Realizarea site-ului constă în
parcurgerea unei serii de etape, pentru fiecare etapă putându-se folosi una
sau mai multe, dintr-o serie de tehnologii de programare. Etapele şi
tehnologiile corespunzătoare sunt prezentate în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Tehnologii folosite pentru dezvoltarea afacerilor electronice

Etapa Tehnologiile folosite
Generarea documentului la nivelul
clientului
JavaScript, applet-uri Java, DHTML,
DOM
Generarea documentului la nivelul
serverului
CGI, PHP, ASP, ASP.NET, ISAPI
Transformarea datelor XML în pagini
HTML
XSL, CSS
Stocarea şi interogarea datelor XML, XQL, SQL, CGI, ASP, PHP

Promovarea afacerii electronice reprezintă următorul pas în

derularea unei afaceri electronice. Etapele promovării unei afaceri
electronice sunt: publicarea site-ului şi anunţarea apariţiei pe Web.
Pentru publicarea site-ului este necesară alegerea furnizorului
pentru găzduire (web hosting). Principalele elemente de care trebuie să se
ţină cont la alegerea furnizorului sunt:
•
•
•
costul lunar al serviciului (există furnizori care oferă acest
serviciu gratuit),
caracteristicile tehnice ale suportului oferit: platforma pe care
va fi stocat site-ul (sistemul de operare), tehnologiile ce vor
putea fi folosite pentru accesarea datelor, sistemul de gestiune
a bazelor de date disponibil pentru stocarea informaţiilor,
elementele de securitate pe care le pune la dispoziţie sistemul,
lărgimea de bandă disponibilă utilizatorilor pentru accesarea
site-ului.
De asemenea trebuie ales un nume de domeniu şi achiziţionarea
acestuia. Unele firme includ gratuit această opţiune în pachetele de
servicii. Domeniile pot fi achiziţionate direct de la organizaţia existentă
în fiecare ţară, organizaţie care gestionează numele de domenii. În
România, achiziţionarea numelor de domenii se poate face apelând la
Reţeaua Naţională de Calculatoare pentru Cercetare şi Dezvoltare
(http://www.rnc.ro).
Anunţarea apariţiei pe Web este necesară în promovarea site-ului
firmei. Principalele soluţii ce pot fi folosite pentru promovarea site-ului
sunt:

• În toate cataloagele, publicaţiile şi broşurile, practic în toate

locurile în care apare numele companiei trebuie să apară şi
adresa site-ului,
• Înscrierea site-ului în cataloagele portalurilor româneşti şi
străine,
• Înregistrarea site-ului la motoarele de căutare şi optimizarea
conţinutului său pentru indexarea adecvată de motoarele de
căutare,
• Promovarea site-ului pe forumuri şi în grupuri de discuţii,
• Participarea la clasamentele site-urilor care fac topuri.
Administrarea afacerii presupune utilizarea unor sisteme
avansate de gestiune a informaţiilor. Există sisteme pentru gestiunea
cunoştinţelor, a relaţiilor cu clienţii, pentru colaborare, pentru
managementul imaginii companiei etc.
Pentru gestiunea cunoştinţelor pot fi utilizate următoarele
tehnologii:
•
•
•
OLAP (On-line Analytical Processing);
Depozite de date (Data Warehouse);
Web semantic.
În cadrul unei organizaţii (întreprindere) toate activităţile acesteia
pot fi integrate şi gestionate prin intermediul unor sisteme de programe
specializate:
 gestiunea producţiei;
 relaţiile cu clienţii;
 relaţiile cu furnizorii;
 contabilitate;
 gestiunea depozitelor şi logistică
 resursele umane.
Astfel de sisteme se regăsesc pe piaţa de specialitate grupate în
următoarele categorii:
 Enterprise Resource Planning (ERP);
 Customer Relationship Management (CRM);
 Supply Chain Management (SCM);
 Process Life-cycle Management (PLM)
 Human Resources Management (HRM)
 Financial

Fiecare sistem oferă posibilitatea de introducere de informaţii în

bazele de date asociate, de prelucrare, de regăsire a informaţiilor şi de
obţinere de rapoarte privind diverse situaţii.
Principalii producători de sisteme pentru gestiunea afacerilor în
cadrul întreprinderilor sunt SAP (mySAP), Oracle (Oracle 11i – e-
Business Suite) şi PeopleSoft (PeopleTools) [FOTA02]
Este necesară realizarea unei colaborări prin intermediului
groupware şi teamware.
Pentru integrarea aplicaţiilor se utilizează tehnologiile EAI
(Enterprise Application Integration) şi serviciile Web.
Managementul imaginii companiei presupune următoarele
activităţi:
•
•
•
•
•
•
•
•
Construirea profilului utilizatorilor (data-mining);
Analiza fişierelor cu informaţii despre utilizatorii care au
accesat site-ul;
Stabilirea popularităţii site-ului prin analiza următoarelor
elemente:
 Numărul de accesări, într-o perioadă de timp;
 Viteza de încărcare a datelor;
 Timpul de vizitare al site-ului;
 Numărul de bannere vizualizate.
După cum se observă pentru realizarea unei afaceri electronice
sunt necesare o serie de investiţii, care vor fi amortizate prin derularea
afacerii, cu condiţia existenţei unei analize obiective a acesteia şi a unui
management de calitate.

5.4 Mijloace de plată în afacerile electronice

În desfăşurarea afacerilor electronice, un aspect foarte important

îl reprezintă efectuarea plăţilor pentru produsele sau serviciile oferite.
Există mai multe modalităţi de plată, dintre cele mai răspândite metode
utilizate în afacerile electronice se regăsesc:
Cărţile de credit;
Gift certificates;
Cecuri electronice (e-checks);
PayPal;
CyberCash;
SmartCard;
Sistemul de cărţi de credit a fost creat pentru a permite
cumpărătorului să poată cumpăra imediat bunurile şi serviciile de care
are nevoie. Prin utilizarea cărţilor de credit, riscul este transferat de la
vânzător la instituţia financiară care a emis cartea de credit. Aceasta este
cea mai folosită modalitate de plată.
O altă metodă de plată foarte des întâlnită o constituie aşa
numitele gift certificates. Utilizând diverse sisteme de plată (cash, cărţi
de credit) o persoană poate cumpăra un astfel de certificat având o
anumită valoare. Certificatul este transmis unei alte persoane (cadou),
aceasta putând efectua plăţi (în limita sumei înscrisă pe certificat) în
foarte multe magazine virtuale.
Cecuri electronice (e-checks) constituie o metodă foarte utilizată
în afacerilor electronice. Un consorţiu de bănci, FSTC – Financial
Services Technology Consortium (www.fstc.org), a creat un model de cec
electronic care este foarte asemănător cecurilor clasice, pe hârtie.
Plătitorul foloseşte un procesor pentru a genera şi semna digital un cec
electronic ce va fi transmis prin poştă electronică sau Web. El este
transmis fie băncii cumpărătorului – care-l va onora după verificarea
semnăturii digitale, trimiţând banii băncii vânzătorului, fie direct
vânzătorului – care va verifica semnătura, îl va semna la rândul său, şi îl
va trimite băncii sale. Sistemul FSTC se utilizează metode criptografice
cu chei publice pentru semnătura digitală şi pleacă de la premisa că toate
cheile publice ale participanţilor şi certificatele lor sunt cunoscute în
întregul sistem.
PayPal este o soluţie software pentru plăţile electronice
(www.paypal.com). Tranzacţiile se desfăşoară între vânzător şi
cumpărător, care trebuie sa-şi creeze un cont de utilizator PayPal. Există
mai multe tipuri de conturi, iar plăţile se realizează prin mai multe
metode.
CyberCash este un sistem care presupune instalarea la
consumator a unui software care simulează portofelul, face criptarea
mesajelor şi memorează tranzacţiile. CyberCash (www.CyberCash.com),
este compania care a inventat conceptul de client software numit portofel.
Portofelul software permite folosirea mai multor metode de plată: bani
digitali, cărţi de credit sau cecuri. La instalarea software-ului, se
generează o pereche: cheie publică – cheie privată. Cheia publică este transmisă CyberCash-ului,
care o memorează într-o bază de date, alături
de toate cheile publice ale vânzătorilor şi clienţilor. Vânzătorul are un
software similar; el nu trebuie decât să folosească butonul pentru plată,
buton aflat pe site-ul său de comerţ electronic şi să aibă un cont deschis
la o bancă. Cumpărătorul şi vânzătorul trebuie să facă s c h i m b d e c h e i
înainte de a şti cu ce cheie publică se criptează mesajul adresat unui
anumit corespondent. Serviciul CyberCash a fost achiziţionat recent de
către compania VeriSign specializată în asigurarea securităţii şi
confidenţialităţii serviciilor digitale.
SmartCard (cartela inteligenta) este înlocuitoarea portofelului
obişnuit. conţinutul unui portofel tradiţional: acte, cărţi de credit, bani
gheaţă, va fi înlocuit de una sau mai multe cartele inteligente. Din punct
de vedere fizic, o cartelă inteligentă arată ca o carte de credit, cu unul sau
mai multe microcircuite. O cartelă inteligentă poate păstra de 100 de ori
mai multă informaţie decât o cartelă magnetică, fiind totodată mult mai
sigură. Conectată la un terminal de citire-scriere, cartela inteligentă poate
efectua funcţii complexe de luare a deciziilor sau proceduri de
autentificare pentru a preveni frauda. Principalele beneficiile oferite de
cartelele inteligente sunt: siguranţa, flexibilitate in aplicaţii, posibilitatea
de validare off-line. Cartelele inteligente memorează direct echivalentul
digital al sumelor de bani şi nu are în spate un cont la vreo bancă sau un
credit acordat de bancă. Când o astfel de cartelă este folosită pentru a
cumpăra ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat
vânzătorului şi apoi mai departe unei instituţii financiare. Cartela
inteligentă poate fi reîncărcabilă sau nu, caz în care cartela va fi aruncată
atunci când suma înscrisă pe ea a fost epuizată. În ţările care au o tradiţie
în comerţul electronic se fac eforturi substanţiale pentru adoptarea
cartelelor inteligente.
Pe lângă sistemele prezentate mai există şi alte sisteme de plată
utilizate în afacerile electronice.
Pentru a realiza plăţi prin intermediul acestor servicii este necesar
ca sistemul de plată să fie agreat atât de vânzător cât şi de cumpărător.
La noi în ţară există posibilitatea de a efectua plăţi prin
intermediul cardurilor bancare obişnuite sau speciale pentru comerţ
electronic, dar cea mai folosită metodă este plata la ramburs. Produsul
este livrat prin poştă, iar la ridicarea acestuia cumpărătorul efectuează
plata

Asigurarea securităţii şi confidenţialităţii tranzacţiilor efectuate

constituie una dintre cele mai importante probleme în ceea ce priveşte
plata electronică.

5.5. Platforme software pentru afaceri electronice

Datorită faptului că domeniul afacerilor electronice este unul în

dezvoltare, multe companii şi-au concentrat eforturile în vederea
realizării de soluţii complete pentru afacerile electronice.
Când se doreşte realizarea unui site de comerţ electronic se poate
construi site-ul folosind tehnologiile tradiţionale, prezentate în tabelul
5.1, sau se poate achiziţiona o platformă software pentru dezvoltarea
afacerilor electronice, soluţii ce permit, în general, generarea automată a
unui sistem şi adaptarea sa conform particularităţilor afacerii, dorinţelor
beneficiarului şi complexităţii dorite.
Din multitudinea de platforme software existente, cele mai
utilizate platforme pentru afaceri electronice care s-au impus pe piaţă
sunt: Microsoft Commerce Server 2002, IBM/Lotus Domino şi Oracle
Application Server 10g.
În continuare vom face o scurtă prezentare succintă a facilităţilor
acestor platforme.
Microsoft Commerce Server 2002 permite ca pentru o mare
varietate de afaceri să poată fi construite rapid soluţii comerţ electronic
scalabile, personalizate care optimizează experienţa clientului şi le oferă
managerilor un timp real de analiză şi control al afacerilor lor on-line.
Commerce Server 2002 permite crearea de site-uri Web de comerţ
electronic înalt personalizate şi, în acelaşi timp, dă posibilitatea
managerilor să r ăspundă rapid necesităţilor în schimbare ale clienţilor şi
partenerilor de afaceri.
Cu Microsoft Commerce Server 2002, fiecare element al fiecărei
interacţiuni a clientului cu situl este introdus în sistemul de analiză al
companiei, oferind directorii de companii o imagine unitară şi
permiţându-le să facă schimbări optime pe site.
Principalele caracteristici ale Commerce Server 2002 sunt:
• Permite lansarea rapidă pe piaţă de soluţii pentru site-uri care
pot fi scalate şi particularizate pentru a întruni anumite
necesităţi ale afacerii;

•
•
•
•
•
Creează profile şi administrează milioane de utilizatori;
Optimizează experienţa utilizatorului prezentând un conţinut
relevant bazat pe preferinţele utilizatorului, regulile de afaceri
şi analiza sistemului;
Oferă managerilor suport avansat pentru luarea deciziilor,
care încorporează un şir larg de date critice cum ar fi profilul
utilizatorului, produsul, sesiunea şi segmentarea datelor;
Analizează şi administrează funcţiile site-ului de afaceri -
incluzând campaniile de marketing şi publicitate, regulile de
alegere a ţintei, rapoartele, datele clienţilor şi partenerilor,
licitaţiile şi cataloagele;
Permite prelucrarea particularizată a comenzii, publicitatea şi
comercializarea cu funcţii particulare specifice;
Organizează şi administrează u şor produsele sau serviciile
companiei.
Lotus Domino dezvoltat de firma IBM combină mediul deschis
al standardelor şi protocoalelor Internet cu facilităţile puternice de
dezvoltare a aplicaţiilor oferite de Notes.
Câteva din facilităţile pe care le oferă Lotus Domino în
dezvoltarea afacerilor electronice sunt:
• Livrează informaţiile în mod dinamic, în funcţie de: moment,
de identitatea utilizatorului, de nivelul de acces al acestuia, de
tipul de client etc.;
• Extinde sistemele de gestiune a bazelor de date la Web;
• Fluidizează şi automatizează procesele ce au loc în cadrul
unei organizaţii prin intermediul tehnicilor de lucru;
• Mediu integrat de dezvoltare a aplicaţiilor;
• Oferă o metodă pentru controlul accesului la o resursă Web.
Foloseşte liste de control a accesului care permit definirea
accesului pe şapte niveluri. Mai mult, pentru fiecare nivel se
pot rafina drepturile (cine poate crea, şterge documente, cine
poate crea foldere, cine poate rula agenţi privaţi sau publici).
Tot acest sistem este utilizabil pe Web.
• Oferă suport pentru autentificare de baza Web;
• Are integrat suportul tehnologiei Secure Sockets Layer (SSL)
pentru autentificarea serverelor şi criptarea datelor în sesiuni
securizate.
Oracle Application Server 10g este un produs middleware care
simplifică managementul aplicaţiilor proiectate să rulează într-un mediu
de tip grid computing. Oracle Application Server 10g permite clienţilor
sa răspundă mult mai uşor la cerinţele proceselor de afaceri, care sunt
într-o continuă schimbare, venind cu noi funcţionalităţi pentru creşterea
resurselor de calcul şi integrarea de aplicaţii şi servicii Web. Oracle
Application Server 10g oferă importante capacităţi de integrare, care
permit beneficiarilor să folosească un singur produs pentru diverse
procese. Astfel, compania poate crea un singur model de date la nivel de
organizaţie, model care acţionează ca un singur nod de informaţii,
reducând costurile legate de viitoarele integrări. Printre aceste facilităţi
de integrare se enumără:
•
•
•
•
instrumente declarative uşor de utilizat si adaptoare pre-
configurate pentru majoritatea aplicaţiilor;
suport pentru integrarea B2B;
integrarea de servicii Web;
instrumente de management a reglementarilor privitoare la
contracte, profilul partenerilor şi alte detalii de colaborare si
noi modele de administrare a proceselor de business.
De asemenea, Oracle Application Server 10g asigură şi facilităţi
care îmbunătăţesc fiabilitatea aplicaţiilor care rulează pe sisteme de tip
grid, facilităţi precum Fast Start Fault Recovery Architecture şi Failure
Notification (FaN), care simplifică comunicarea dintre baza de date şi
nodurile de servere care alcătuiesc un grid, prevenind căderile de sistem.

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-babes-bolyai/finante-publice/afaceri-
electronice/11700832
 AFACERILE ELECTRONICE  PE INTERNET
1 Caracteristici generale

Internetul este un spatiu propice pentru dezvoltarea unei afaceri, insa potentialul sau
comercial nu este inca folosit la justa sa valoare. Exista posibilitatea obtinerii de profituri rapide
dintr-o activitate on-line cu specific comercial, fara a avea cunostinte prea multe in domeniul IT, fara
a investi o suma initiala majora.

De la servicii de producere a fotografiilor descarcate de client direct pe site-ul firmei, pana la

asigurarea aprovizionarii unei familii care are un program prea incarcat pentru a ajunge la piata,
Internetul ramane cea mai simpla si mai eficienta forma, pentru un intreprinzator, de a se face util si
mai ales profitabil.

In afacerile on-line costurile sunt scazute, profiturile realizate sunt mari si ceea ce este
foarte important, se pot realiza afaceri cu parteneri aflati in diferite colturi ale lumii, stand confortabil
in fata calculatorului.
 Prezenta societatii pe Internet, prin intermediul unui site are cateva avantaje clare
comparativ cu deschiderea unui sediu fizic. Avantajele pot fi impartite, in functie de beneficiarul lor
direct, in avantaje directe ale firmei, avantaje ale beneficiarilor produselor si serviciilor firmei si
avantaje ale societatii.

Principalele avantaje aduse activitatii firmelor de catre diferitele tipuri de afaceri electronice

sunt:

Faciliteaza extinderea si dezvoltarea activitatii printr-un acces rapid la pietele locale si

nationale, sau pe pietele internationale;

Scaderea costurilor cu desfasurarea activitatii firmei, in special cele legate de realizarea,

procesarea, distribuirea, pastrarea si regasirea informatiilor pastrate pe hartie; in
cazul afacerilor electronice sunt folosite solutii informatice, automatizate, pentru
aceste activitati;

Creeaza posibilitatea modelarii, adaptarii a produselor si serviciilor la  nevoile

cumparatorilor;

Reducerea semnificativa a costurilor de comunicatie si transport.

Avantajele consumatorilor sunt, de asemenea, numeroase:

Consumatorii au posibilitatea de a cumpara sau de a efectua tranzactii on-line 24 h/zi, in

tot timpul anului din aproape orice locatie;

Consumatorii beneficiaza de mai multe posibilitati de alegere;

Cumparatorii pot sa faca o „cercetare de piata” pentru a alege mai usor cel mai mic pret
pentru un produs sau serviciu;

Permite livrarea rapida a produselor si/sau serviciilor (in unele cazuri, in functie de
locatia destinatarului si tipul produsului);

Consumatorii pot sa primeasca informatie referitoare la oferta de bunuri si servicii intr-

un timp scurt: in cateva secunde si nu in zile sau chiar saptamani cum este cazul in
multe afaceri traditionale;

Consumatorul poate participa la licitatii virtuale daca indeplineste conditiile necesare;

Se favorizeaza competitia, avand ca efect scaderea preturilor la produsele si serviciile din

oferta;

Consumatorii au posibilitatea de sa interactioneze cu alti cumparatori prin intermediul

comunitatilor electronice, sa schime impresii si sa-si compare experientele in
domeniu.
 Exista si o serie de avantaje sociale, printre care:

Oferirea posibilitatii mai multor persoane sa lucreze de acasa si sa cumpere de acasa,

ceea ce poate duce eliminarea marilor aglomerari din supermarketuri, si in timp, la
scaderea traficului auto, la scaderea poluarii;

Anumite marfuri pot fi vandute la preturi mai mici, acest lucru avantajandu-i pe cei cu
venituri mai mici, contribuind astfel la protectia sociala;

Afacerile electronice contribuie la cresterea eficientei si/sau imbunatatirea calitatii

produselor si serviciilor.

Pe langa aceste avantaje, afacerile electronice au si o serie de limite. Cele mai importante
neajunsuri ale afacerilor electronice sunt:

Lipsa unor standarde universal acceptate pentru calitate, securitate si incredere in

afacerile electronice;

Instrumentele de dezvoltare software pentru derularea afacerilor electronice sunt inca in

evolutie;

Exista unele dificultati in ceea ce priveste integrarea aplicatiilor software de comert

electronic cu unele aplicatii existente si bazele de date;

Accesul Internet este inca scump si/sau inoportun pentru o mare parte a populatiei, insa
aceasta este o problema de moment care se va rezolva in viitorii ani.

2 Tipuri de afaceri on-line

In ceea ce priveste afacerile electronice exista o multitudine de categorii in care aceste sunt
impartite. Strans legat de afacerile electronice este comertule electronic.

Comertul electronic (e-commerce) este procesul de cumparare, vanzare sau schimb de

produse, servicii sau informatii prin intermediul retelelor de calculatoare. Afacerile electronice (e-
business) nu se limiteaza la cumpararea si vanzarea de bunuri sau servicii, ci includ si facilitati
pentru servirea cumparatorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei organizatii
prin mijloace electronice. Un exemplu poate fi compania Hewlett-Packard care a lansat sub numele
de servicii electronice (e-services), o serie de solutii complete pentru afaceri, formate dintr-o
componenta hardware, o parte software si consultanta pentru afaceri.

Activitatile din categoria afacerilor electronice sunt acele parti ale afacerilor traditionale
care pot fi automatizate si mai mult, se pot desfasura pe Internet.
Afacerile electronice pot fi partiale sau totale si ele presupun desfasurarea a cel putin
uneia din urmatoarele activitati:
• Prezenta on-line (existenta unui site de prezentare);
• Comanda on-line;
 • Plata on-line;
• Transmiterea on-line a produsului sau serviciului.
Strans legata de comertul electronic este piata virtuala, aceasta reprezentand locul
unde se intalnesc cumparatorii si vanzatorii pentru schimbul de produse, servicii sau informatii
contra bani.

3 Etapele realizarii unei afaceri on-line

Etapele realizarii afacerilor electronice sunt similare celor realizarii afacerilor

traditionale si anume:
Analiza afacerii electronice;
Argumente pentru o afacere electronica;
Identificarea riscurilor;
Proiectarea;
Realizarea;
Promovarea;
Administrarea afacerii.
Analiza afacerii are ca principale etape:
Se identifica tipul de afacere si se incadreaza intr-una din categoriile de afaceri
electronice prezentate;
Stabilirea obiectivelor si performantelor afacerii;
Stabilirea canalului/canalelor ce vor fi utilizate pentru vanzarea si distributia
produselor/serviciilor;
Alegerea unui furnizor de servicii internet (ISP), care va oferi si servicii de gazduire a
site-ului;
Stabilirea imaginii si continutului site-ului; acesta trebuie sa ofere elemente de securitate
implementate;

Alegerea strategiei de promovare a produselor si a site-ului;

Alegerea mijloacelor si a modalitatilor ce vor fi folosite pentru plata produselor/
serviciilor: cecuri, carti de credit etc.

Cele mai importante mijloace pentru argumentarea oportunitatii variantei electronice a

afacerii sunt:

Explicarea avantajelor afacerilor electronice pentru beneficiarii sau clientii firmei,

Explicarea rolului tehnologiei folosite pentru desfasurarea afacerii electronice.

Realizarea unui proiect initial,

Estimarea costurilor cu instruirea personalului, intretinerea afacerii si suportul tehnic
necesar desfasurarii afacerii,
 Calculul productivitatii afacerii si compararea acesteia cu productivitatea afacerii in
varianta traditionala a acesteia.

Este necesara si identificarea riscurilor care pot sa apara in realizarea unei afaceri

electronice. Exista o serie de riscuri suplimentare ale afacerilor electronice fata de riscurile afacerilor
traditionale de care trebuie sa se tina seama si anume:

Daca in cazul afacerilor de tip clasic competitia este locala sau nationala, acest lucru depinzand
de aria de intindere a afacerii, in cazul afacerilor electronice competitia este mondiala
deoarece localizarea companiei nu mai are, in majoritatea cazurilor, nici o importanta;

Un element deosebit de important in desfasurarea afacerilor electronice il reprezinta securizarea

site-ului; “spargerea” lui ducand la imposibilitatea desfasurarii afacerii;

Viabilitatea – exista anumite tipuri de activitati/domenii pentru care nu este oportuna construirea
unei afaceri electronice;

Exista cateva situatii care ar putea pune afacerea in pericol si anume:

Pierderea increderii clientilor sau daca acestia ar constata ca produsele sau serviciile nu
corespund descrierii acestora,

Fluxul virusilor este o situatie de care trebuie luata in considerare deoarece  acestia pot pune
in pericol afacerea, daca site-ul nu este securizat suficient,

Posibilitatea fraudei este o alta situatie pentru care este bine sa exista o serie de solutii de
rezerva. Sunt des intalnite cazuri in care diferite persoane au folosit informatii insusite
fraudulos sau au intrat pe site-uri prin punctele sale vulnerabile si au beneficiat de
produse/servicii prin frauda.

Principalele strategii folosite la proiectarea continutului site-ului afacerilor electronice

sunt:

„Continutul este regele” este o strategie care pune accent pe continut, consistenta si densitatea
informatiilor prezentate, design si pe volumul informatiilor disponibile prin intermediul site-ului;

Contactul cu utilizatorii – continutul site-ului este modificat in urma mesajelor primite de utilizatori si
in functie de raspunsurile date de acestia la chestionarele publicate pe site;

Intrebari cel mai frecvent adresate este o rubrica consacrata in multe site-uri pentru actualizarea
continutului in functie de dorintele utilizatorilor frecventi ai site-ului;

Consistenta navigarii – este important ca navigarea in site sa fie unitara, usurand astfel utilizarea
acestuia de toate categoriile de utilizatori, indiferent de nivelul lor de pregatire;

Viteza de incarcare a informatiilor trebuie sa fie cat mai mica; in acest sens dimensiunea imaginilor
continute in site trebuie sa fie cat mai mica.
 Exista mai multe tehnici care pot fi folosite pentru atragerea vizitatorilor site-ului:
Oferirea de informatii gratuite sub forma de ghiduri, raspunsuri la intrebarile
vizitatorilor;
Personalizarea continutului site-ului din punctul de vedere al informatiilor si a
prezentarii, conform optiunii utilizatorilor;
Suport on-line/offline pentru derularea afacerii electronice;
Anticiparea dorintelor clientilor;

Realizarea site-ului presupune separarea datelor (continutului) de forma de prezentare

(de forma). Realizarea site-ului consta in parcurgerea unor etape, pentru fiecare putandu-se folosi
una sau mai multe tehnologii de programare. Etapele si tehnologiile corespunzatoare sunt
prezentate in tabelul de mai jos:

Managementul imaginii companiei presupune urmatoarele activitati:

Construirea profilului clientului;

Analiza fisierelor cu informatii despre clientii care au accesat site-ul;

Stabilirea popularitatii site-ului prin analiza urmatoarelor elemente:

o Numarul de accesari, intr-o perioada de timp;

o Viteza de incarcare a datelor;

o Timpul de vizitare al site-ului;

o Numarul de bannere vizualizate.

Concluzia ce ar putea fi trasa in urma parcurgerii acestor etape este ca realizarea unei
afaceri electronice necesita o serie de investitii. Amortizarea se va produce prin derularea afacerii, cu
conditia existentei unei analize obiective si a unui management eficient. 

4 Mijloace de plata in afacerile electronice

In desfasurarea afacerilor on-line, un aspect foarte important il reprezinta efectuarea platilor

pentru produsele sau serviciile oferite. Exista mai multe modalitati de plata, dintre cele mai
raspandite metode utilizate in afacerile electronice se regasesc:

Cartile de credit;
Cecuri electronice (e-checks);
Gift certificates;

eCharge;
Mijloace de plata traditionale.
In prezent cea mai utilizata modalitate de plata pentru produsele si serviciile oferite pe Internet este
cea prin carti de credit. Clientul completeaza on-line un formular de comanda care cuprinde
informatiile necesare despre cartea de credit.

In acest moment este important ca lista de parteneri a firmei sa fie cat mai mare astfel incat sa fie
cat mai multe tipuri de carti de credit acceptate. In caz contrar se diminueaza sansele de crestere a
vanzarilor eliminand din posibilii cumparatorii.

Pentru acei cumparatori reticenti la procesul de comanda si livrare exista o modalitate de debitare a
cartii de credit, un serviciu numit „PIN Virtual”. Se ofera acestor clienti un plus de securitate pentru
a nu ezita sa furnizeze informatii confidentiale pe Internet.

Se emite un nou cod PIN pentru cumparator, dupa ce acesta a furnizat numarul cartii sale de credit
printr-un sistem de telefonie vocala. Astfel, cumparatorii vor utiliza PIN-ul Virtual in corelatie cu
numarul cartii de credit. Pentru fiecare actiune de cumparare, se transmite posesorului de PIN
Virtual un mesaj prin posta electronica, solicitandu-se confirmarea tranzactiei in vederea efectuarii
livrarii de catre magazinul virtual.

Pentru comenzile de valoare mica datorita comisionul relativ mare ce trebuie platit de catre
comerciant este mai rara utilizarea acestui serviciu.

Avantajul acestei modalitati de plata, din punctul de vedere al clientului dar si al

magazinului virtual, este ca riscul de frauda se transfera de la firma la institutia financiara care
a emis cartea de credit.
Cecuri electronice (e-checks) constituie o metoda foarte utilizata in afacerilor
electronice. In forma lui cea mai simpla, acest sistem necesita completarea de catre client a
unui formular in cadrul magazinului electronic. Datele astfel furnizate vor fi transferate
comerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obisnuit, prin listare la imprimanta pe
formulare de cec necompletate.
Un consortiu de banci, FSTC[1] a creat un model de cec electronic care este foarte
asemanator cecurilor clasice, pe hartie. Platitorul foloseste un procesor pentru a genera si
semna digital un cec electronic ce va fi transmis prin posta electronica sau Web. El este
transmis fie bancii cumparatorului – care-l va onora dupa verificarea semnaturii digitale,
trimitand banii bancii firmei vanzatoare, fie direct magazinului virtual care va verifica
semnatura, il va semna la randul sau, si il va trimite bancii sale.
O alta metoda de plata destul de des intalnita o constituie gift certificates. Utilizand
diverse sisteme de plata (cash, carti de credit) o persoana poate cumpara un astfel de
certificat avand o anumita valoare. Certificatul este transmis unei alte persoane (cadou),
aceasta putand efectua plati (in limita sumei inscrisa pe certificat) in foarte multe magazine
virtuale.
Debitarea electronica (eCharge) este un sistem electronic care permite utilizatorilor sa
incarce factura proprie de plata a convorbirilor telefonice cu contravaloarea achizitiei facute
prin Internet. In Romania aceasta modalitate de plata nu este implementata, fiind folosita, in
prezent doar de magazinele on-line din SUA si Canada. ECharge se extinde insa si in Europa.
https://www.creeaza.com/afaceri/comert/AFACERILE-ELECTRONICE-PE-INTER168.php
Ce trebuie să știe proprietarii de afaceri
electronice în 2022
În 2021, companiile s-au concentrat să se adapteze la
creșterea continuă a comerțului electronic și să se adapteze
la închiderea spațiilor fizice. În timp ce tot anul trecut s-a
vorbit despre transformarea digitală, 2022 va fi mai mult
despre diferențiere și așteptările clienților. Pe măsură ce
vânzările de comerț electronic în SUA depășesc 1 trilion de
dolari în 2022, companiile trebuie să acorde prioritate
experienței clienților pentru a-și menține business-ul și a
păstra un avantaj competitiv.
 Ultima Oră
 18:37 - Decizie a Consiliului UE: Cetățenii din Kosovo vor putea călători fără viză în Uniunea
Europeană
 18:30 - Cutremur de ultimă oră! S-a zguduit pământul. Unde s-a produs seismul
 18:22 - Decizie luată la Chişinău în favoarea Mitropoliei Basarabiei. Marcel Ciolacu: După 30 de
ani, se face dreptate
 18:14 - Sorin Grindeanu anunță finanțarea unui drum de legătură între A1, Timișoara și
aeroportul Traian Vuia
 18:07 - Tanczos Barna: „Rabla pentru becuri”, un program complicat din cauza numărul mare
de beneficiari
 18:00 - Apare o nouă armată! Informaţia care zguduie Europa din temelii. Se aprinde războiul

 17:52 - Ministrul Mediului, despre piața lemnului: Sunt pentru o concurență liberă, nu va fi
nevoie de intervenția statului
În acest articol, discutăm despre cele mai mari 6 tendințe ale comerțui
electronic pentru 2022.
 Marketing video
Ca și în cazul altor forme de marketing de conținut, videoclipurile sunt un
vehicul eficient pentru a vă comercializa produsele și pentru a atrage noi
clienți. Luați în considerare crearea și plasarea videoclipurilor atât pe
rețelele de socializare, cât și în secțiunile cheie ale site-ului dvs., cum ar
fi pagina de pornire, pagina despre companie sau paginile de produse.
Videoclipurile de unboxing, tutorialele, explicațiile și conținutul generat
de utilizatori sunt exemple de videoclipuri care pot rezona cu clienții și îi
pot ajuta să ia decizii de cumpărare.
 Comerțul de pe mobil
Se așteaptă ca vânzările de comerț de pe mobil să se dubleze de acum
până în 2025. Pentru a rămâne în top, afacerea dumneavoastră trebuie
să creeze o experiență ușoară și captivantă pentru cumpărătorii de pe
dispozitive mobile. O experiență solidă de comerț de pe mobil va face
clienții să revină la afacerea dumneavoastră și vă va asigura că
vânzările vor continua să crească în anii următori. Luați în considerare
includerea unor lucruri precum notificări push, SMS-uri, conținut mobil, o
aplicație de comerț electronic mobil și un site web optimizat pentru
mobil.

 Menținerea securității în mediul digital

Probabil unul dintre cele mai sensibile aspecte ale momentului în mediul
online este securitatea. Pentru a naviga în siguranță este recomandat să
utilizați un VeePN sigur, VPN Chrome extension. Un instrument ușor de
utilizat, care oferă atât o securitate maximă cât și ușurință în utilizare.
Vpn-ul pentru Google Chrome se instalează în browser și printr-un
singur clic vă puteți schimba IP-ul. Pe lângă acest lucru vpn-ul Google
Chrome este unul dintre cele mai apreciate servicii de acest tip de pe
piață.

 Optimizarea ratei de conversie

Pentru a prospera ca o afacere modernă de comerț electronic, trebuie să
puteți capta atenția clienților de la început și să eliminați orice puncte
moarte din calea conversiei. Optimizarea ratei de conversie este una
dintre multele tendințe de comerț electronic care îi va ajuta pe vânzătorii
online să obțină rezultate atât imediate, cât și pe termen lung. Toate
platformele magazinelor online vă vor prezenta o analiză detaliată a
diferiților indicatori economici printre care și rata conversiei. Analizarea și
valorificarea acestor informații va fi esențială în viitorul comerțului online.
 Comerțul Social
Din ce în ce mai mulți oameni apelează la rețelele sociale pentru a căuta
produse noi, iar brandurile răspund acestor nevoi ale clienților. Se
estimează că vânzările de comerț social vor ajunge la 79,6 miliarde de
dolari în 2025, oferind comercianților un alt canal pentru vânzări și
marketing.
Pe măsură ce companiile plănuiesc să-și crească bugetele pentru
rețelele sociale, veți dori să vă dezvoltați strategia socială. Luați în
considerare distribuirea conținutului generat de utilizatori pentru a
implica urmăritori, parteneriat cu influenți pentru a vă extinde acoperirea,
folosirea cumpărăturilor în flux live pentru a prezenta produse și
valorificarea reclamelor plătite și a funcțiilor de cumpărături în aplicație
pentru a crește vânzările.
1. Vânzarea prin canale noi
Consumatorii se întâlnesc din ce în ce mai mult către piețe, de la retaileri
mari, cum ar fi Amazon și Walmart, până la site-uri web specifice
industriei. Acest lucru arată o schimbare în preferințele de cumpărare
către mai multă comoditate și viteză care pot fi oferite de aceste piețe
uriașe. În loc să ne concentrăm doar pe un singur canal, vom putea
accesa platforma de ecommerce Amazon – beneficiind de acoperirea
largă și de serviciile performante.
Care sunt cerințele de bază ale afacerii electronice?
În primul rând vorbim despre un magazin online. Nu mai există scuze
pentru firme să nu aibă un site dearie în acest moment există și
posibilitatea de crearea a unui magazin online gratis. În al doilea rând ne
referim la prezența pe platforme sociale cum ar fi Facebook, Instagram
și chiar TikTok. Nu în ultimul rând vorbim de parteneriate și de utilizarea
multiplelor canale de vânzare.
Care este viitorul afacerilor online?
În 2022, consumatorii se vor aștepta la o experiență de cumpărături
perfectă, convenabilă și memorabilă mai mult ca niciodată. Investiția în
tendințele potrivite de comerț electronic vă va permite să vă adaptați la
aceste nevoi și preferințe în schimbare rapidă. Pentru a vă diferenția
afacerea, veți dori să determinați ce domenii din comerțul electronic sunt
în creștere și unde ați putea investi în acele domenii pentru a construi
experiențe online mai bune.

https://www.capital.ro/ce-trebuie-sa-stie-proprietarii-de-afaceri-electronice-in-2022.html
istemul logistic al comertului electronic

In contextul noii economii, in care se opereaza cu noi concepte si teorii, dezvoltarea

comertului electronic este o realitate pe cale sa devina mit. Desi nu exista inca o definitie universal
acceptata a comertului electronic, acesta poate fi descris ca utilizarea mijloacelor electronice pentru
schimbul de informatii si pentru antamarea, incheierea si realizarea de tranzactii comerciale intre
parteneri de afaceri separati sub aspect geografic. In acceptiunea Organizatiei Mondiale a
Comertului (OMC), comertul electronic desemneaza productia, distributia, marketingul, vanzarea sau
livrarea de bunuri materiale si servicii prin mijloace electronice, iar in conceptia Organizatiei
Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD) acesta reprezinta desfasurarea unei afaceri prin
intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online.

1. Comertul electronic – delimitari conceptuale

Principalele caracteristici ale comertului electronic sunt: asigura o viteza ridicata de derulare
a tranzactiilor; permite accesul la noi segmente de piata; confera o flexibilitate crescuta politicilor
comerciale; determina reducerea costurilor de aprovizionare, de distributie, de promovare; implica
simplificarea procedurilor de tranzactionare; contribuie la cresterea competitivitatii la nivel de firma
si implicit de tara; determina cresterea valorii tranzactiilor prin stimularea cumparatorilor; ofera
posibilitatea de a configura produse sau servicii si de a vedea imediat preturile reale ale acestora, in
comparatie cu preturile mai multor ofertanti etc.

In privinta dimensiunilor comertului electronic care au relevanta pentru dezvoltarea

economica, acestea se refera la [10]: facilitarea expansiunii tranzactiilor internationale, expansiunea
transfrontiera a tranzactiilor, crearea de noi oportunitati pentru participarea intreprinderilor mici si
mijlocii la comertul international, stimularea procesului de fragmentare a activitatilor economice.

Privitor la potentialul ridicat al comertului electronic in termeni de sporuri de productivitate si

de crestere economica, sunt importante mai ales urmatoarele aspecte vizand impactul comertului
electronic asupra proceselor economice [10]: reducerea costurilor de tranzactionare, imbunatatirea
accesului la informatiile de piata, intensificarea competitiei, mai buna alocare a resurselor,
imbunatatirea competitivitatii firmelor si sporirea, pe aceasta baza, a abilitatii lor de a crea valoare si
de a concura pe pietele tot mai globalizate

Comertul electronic are deja o mare varietate de aplicatii, intre care: schimbul de informatii
digitale, comercializarea electronica de bunuri si servicii, transferuri de fonduri electronice, activitati
bursiere electronice, licitatii electronice, achizitii publice, furnizarea de servicii post-vanzare etc. Este
aplicabil atat in cazul vanzarii bunurilor materiale (produse industriale si bunuri de consum, de
exemplu), cat si al serviciilor (servicii informatice, financiare, juridice etc.), dand nastere totodata
unor noi produse si servicii ”digitalizate” sau ”virtuale”, cum ar fi carti, publicatii, CD-uri, software,
servicii bancare, programe de televiziune sau radio etc.

In linii generale, modelele de afaceri pe Internet sunt: magazinul electronic (e-shop), magazinul
universal electronic (e-mall), achizitia publica electronica (e-procurement), licitatia electronica (e-auction),
comunitatea virtuala (virtual community), prestari servicii electronice (e-service providing), brokeraj de
informatii, modele de publicitate.

2. Modele si aplicatii de comert electronic

Comertul electronic poate fi desfasurat de catre si intre trei tipuri de entitati: intreprinderi,
guverne si consumatori, iar principalele relatii specifice disponibile fiecarei organizatii in lantul valorii
sunt B2B (intre intreprinderi: Business-to-Business ), B2C (intre o intreprindere si consumatori:
Business-to-Consumer), B2A (intre intreprindere si administratia guvernamentala: Business-to-
Administration, sau B2G: Business-to-Government, si celelalte forme conexe). De asemenea, mai
putem vorbi si despre B2E (intre firma si angajatii sai: Business-to-Employee), Promotional Media
(Medii de stimulare), Portal sau C2C, M-com, ca modele de relatii electronice.
 Modelul B2B este cel mai raspandit model de afaceri e-commerce si are cel mai important
potential de dezvoltare. Modelele B2B ale relatiilor de afaceri electronice reprezinta in mod curent cel
mai mare impact economic masurabil al tehnologiei comertului electronic si cuprind metode si
sisteme de sustinere a puterii tehnologiei computerelor de a imbunatati relatiile dintre afaceri. In
mod tipic, modelele B2B sunt utilizate pentru a facilita comunicarea intra-canale si
eficienta. Modelele B2B utilizeaza retelele informatice (in particular Internet-ul) pentru efectuarea
schimbului de informatii intre intreprinderi (partial sau integral) si vizeaza furnizorii, sub-
antreprenorii, clientii, prestatorii de servicii,etc. Aceste modele se pot baza pe Internet, Intraneturi
sau Extraneturi controlate de organizatie si pot include procesarea si urmarirea comenzilor, plata,
controlul inventarului si sisteme de proiectare, de transport si logistica, sisteme de control, vanzare
sau deservire client. Acestei forme de comert electronic ii corespunde modelul relatiilor
tranzactionale [9], model care se aplica proceselor de cumparare / vanzare (efectuarea unei
comenzi, confirmarea de receptie a comenzii, notificarea livrarii, trimiterea facturii si eventual
executarea platii) intre intreprinderi angajate intr-un parteneriat durabil ce efectueaza intre ele
tranzactii numeroase si dispun de o logistica performanta si respectiv de o informatizare interna
avansata.

Modelul B2C este cel mai cunoscut model de afaceri e-commerce, intrucat acesta se
adreseaza consumatorilor individuali. Modelele B2C se concentreaza pe utilizarea Internetului si a
tehnologiei electronice pentru a crea si a sustine in mod direct tranzactiile en-detail. La fel ca in
modelul B2B, importanta strategica a modelului B2C este de a fi o interfata tranzactionala – o
metoda de obtinere si facilitare a vanzarilor si comenzilor direct de la ultimii clienti, in timp ce se
elimina sau se reduce necesitatea vanzarii umane directe sau deservirea clientilor. B2C utilizeaza
Internet-ul pentru relatiile comerciale (publicitate, prezentare catalog, comenzi in linie, plati
electronice, distributie, servicii dupa vanzare) intre intreprindere si consumatorii particulari.

Modelele B2A utilizeaza retelele informatice (in particular Internet-ul) pentru efectuarea

schimbului de informatii intre intreprinderi si administratia publica (partial sau integral). Pentru
intreprinderi, B2A este un caz particular de B2B. Pentru administratia publica, B2A este o categorie
particulara de proceduri administrative (e-government). Exista astfel forma A2B (Administration-to-
Business sau G2B - Government-to-Business), model de comert electronic in care o institutie
guvernamentala cumpara sau vinde bunuri, servicii sau informatii de la persoanele juridice
(exemplu: e-licitatie.ro), dar si forma A2C (Administration-to-Consumer sau Government-to-
Consumer (G2C)), care acopera relatii guvern-cetateni la nivel de informare si prestare servicii
publice ( exemplu: platirea taxelor online).

Modelul B2E (intre firma si angajatii sai: Business-to-Employee), se refera la tranzactiile

derulate in cadrul unei firme utilizandu-se propriul sistem Intranet, insa nu este un model foarte
raspandit in lume.
 Promotional Media este o forma a modelului relational e-business si se refera la utilizarea
web site-ului si a tehnologiei electronice ca principal mediu promotional. Adesea aceasta focalizare
este combinata cu alte modele ale comertului electronic, dar in multe cazuri organizatiile se limiteaza
numai la acest model de mediu promotional datorita chestiunilor legate de cheltuielile de transport
ale produsului sau posibilul conflict pe canal. Dintr-o perspectiva de reclama si stimulare, corporate
si brand site-urile reprezinta oportunitati unice pentru a livra un mesaj catre un public tinta specific,
intarind astfel relatiile cu clientii [30].

Portalurile Internet reprezinta, de asemenea, un model de strategie e-relationala. Portalurile

furnizeaza un punct de intrare la Internet si un mecanism de cautare pentru clienti si s-au extins
pentru a include numeroase servicii proprii ale clientilor, inclusiv e-mail, magazine virtuale,
directoare telefonice si diverse unelte de cercetare. Centrul strategic al modelului Portal este de a
construi si rezerva traficul clientilor si de a forma parteneriate cu organizatii care folosesc alte
metode de comert electronic.
Un alt model de relatii electronice este cunoscut ca Peer to Peer (P2P - direct) sau Consumer
to Consumer (C2C - client catre client) pentru ca faciliteaza comunicarea sau tranzactiile intre indivizi
terti sau clienti. Chiar daca exista specialisti ce percep P2P la fel ca C2C, totusi trebuie precizat ca
modelul C2C este specific tranzactiilor realizate online intre consumatori pe piata virtuala, pe baza de
licitatie (exemplu: eBay, Half.com), cele mai tranzactionate marfuri prin acest model fiind: carti,
filme, muzica si jocuri, firmele C2C realizand venituri din comisioane asupra tranzactiilor efectuate, in
timp ce modelul P2P consta in schimb de fisiere si de alte mijloace computerizate intre utilizatorii de
PC-uri, care nu necesita utilizarea unui server central, nu presupune intermediari, are un domeniu
ingust de utilizare: schimbul de inregistrari muzicale, de regula (exemplu: MP3.com), firmele P2P
realizand venituri din reclama si din taxe aplicate la unele inregistrari muzicale.

Un alt model de afacere electronica, modelul M-com, devine din ce in ce mai cunoscut si
utilizat. M-com, cel mai modern model pentru afaceri realizate prin intermediul aparatelor digitate
mobile prin reteaua Internet, este utilizat cu precadere in urmatoarele domenii: mesaje SMS, plati de
valori mici, servicii financiare, logistica, servicii de informare si management, iar in pespectiva
apropiata pentru acces la Internet, transmitere e-mail-uri, primire si transmitere imagini video si Tv
etc.

3. Particularitatile logistice ale modelelor B2B si B2C

Avantajele oferite de Internet cumparatorilor sau vanzatorilor depind intr-o mare masura de
caracteristicile produselor si serviciilor tranzactionate pentru ca acestea formeaza nivelul de baza al
diferentierii dintre modelele comertului electronic. In acest sens, din punct de vedere logistic,
diferentierea dintre modelele este data in special de doua aspecte: raportul dintre valoarea
produsului si cheltuielile sale de transport si complexitatea inventarului [30].
 Raportul dintre valoarea produsului si cheltuielile sale de transport este adesea parametrul
cel mai critic pentru alegerea modelului de comert electronic si succes competitiv. In timp ce un
numar de specialisti a sugerat ca produsele scumpe au o mai mare oportunitate de a exploata
avantajele tehnologiei comertului electronic decat articolele ieftine, aceasta deosebire simplifica prea
mult adevarata natura a relatiei. In realitate, o masura mai buna a oportunitatii este pretul sau
valoarea produsului in raport cu cheltuielile de transport. In timp ce frigiderele, de exemplu, au
preturi mari, impracticabile pentru depozite centralizate, produsele care au o valoare mica in raport
cu cheltuielile lor directe de transport (de exemplu, mobila) pot fi candidate sarace pentru modelele
de comert electronic centralizat (precum B2C). In timp ce abordarile B2C nu sunt imposibile in
aceste conditii, avantajele oferite de comertul electronic sunt serios limitate de costuri mari de
transport. Esecurile afacerilor riscante ale livrarilor de articole de bacanie B2C,
precum Webvan si HomeGrocer, sunt ilustrari ale limitarilor acestui model [30]. Totusi, in viitor se
pot dezvolta noi modele pentru a distribui in mod eficient aceste produse, utilizand sisteme de
comert electronic ce includ depozite descentralizate. Exceptia de la regula de mai sus ar aparea
acolo unde clientii sunt dispusi sa achizitioneze cantitati suficient de mari pentru a face livrarea
economica. Pentru produsele care au un raport mare valoare-cheltuieli de transport (de exemplu,
carti, articole de imbracaminte, bijuterii), modelele B2C de comert electronic centralizat realizeaza
avantaje formidabile pentru organizatii. Suplimentar, exista o categorie unica de bunuri care au
raporturi „infinite” valoare-cheltuieli de transport. Aceasta categorie de produse se extinde exploziv
datorita capacitatii tehnologiei computerelor de a „digitaliza” bunuri care inainte de a fi
comercializate online erau tangibile sau analoge, precum carti, muzica si filme. Digitizata, muzica
descarcabila creeaza o revolutie populara (chiar daca controversata) atat pentru consumatori, cat si
pentru designerii hardware (MP3); de asemenea, multe carti pot fi acum descarcate in totalitate prin
Internet. Industria filmelor se apropie, de asemenea, rapid de aceeasi inevitabilitate a revolutiei
canalelor de distributie. Pentru furnizorii acestei forme de produs, vanzarea cu
amanuntul B2C utilizand canalele directe de distributie pare a fi iminenta pe viitor, datorita
utilitattilor extraordinare de timp, spatiu, forma si posesie realizate de acest model de comert
electronic si eficientelor globale de canal/tranzactie permise de acest tip de produs.

Complexitatea inventarului mareste de asemenea avantajele abordarilor

relationale B2B si B2C. Datorita eficientei create prin procesul de sortare, companiile cu inventare
diverse au avantaje mari de pe urma centralizarii. Amazon este un exemplu excelent al acestui
principiu economic pentru ca trebuie sa tina in inventar doar cateva copii de carti cu cerere limitata.
Pe de alta parte, lanturile de vanzare de carti tip “caramizi si mortar” (precum Barnes si Noble)
trebuie sa tina un inventar de mii de carti unice in fiecare din numeroasele lor magazine fizice.
Astfel, companiile care detin in mod necesar un inventar al unei game diverse de produse, ca parte
a planului lor strategic, au cel mai mult de castigat din beneficiile logistice ale nivelelor inalte de
centralizare permise de comertul electronic (utilizand un model B2B sau B2C). In plus, avand in
vedere ca operatiunile centralizate cu un singur magazin sau depozit pot permite o mai mare viteza
de circulatie a marfurilor din inventar in comparatie cu operatiunile cu multe magazine sau multe
depozite, tehnologiile comertului electronic care pot facilita aceasta centralizare permit afacerilor cu
diverse inventare sa realizeze costuri mult mai mici de depozitare. Complexitatea inventarului poate
explica intr-o mare masura avantajele competitive ale multor firme de comert electronic de succes.
O excelenta ilustrare este data de acele organizatii care vand carti si CD-uri de muzica online
(precum Amazon si CDnow)

In industriile in care produsele sau serviciile sunt in majoritate digitale, e-commerce face

posibile forme complet noi de produse si servicii, precum si cai complet noi  de livrare a valorii catre
consumator. In industriile care sunt relativ focalizate pe consumatori, cum ar fi sectorul vanzarii cu
amanuntul din industria bunurilor de consum (FMCG – Fast Moving Consumer Goods), schimbarile
apar pe baza eliminarii intermediarilor si stabilirii de relatii directe intre vanzatori si consumatori. In
afara de ruta clasica a consumatorilor vizitand magazinul fizic al detalistului, e-commerce ofera
consumatorilor optiunea suplimentara de a-si face cumparaturile online, vizitand un magazin virtual
sau un alt site. Acest site poate fi operat de un detailist, care de regula isi desfasoara aceasta
activitate in paralel cu operatiile sale obisnuite, sau poate fi un site detinut de un distribuitor en-
gross care combina capacitatea sa de stocare si logistica existenta cu un nou front web permitand
vanzarile directe catre consumatori sau, in cele din urma, poate fi un site administrat de un vanzator
sau un producator, care elimina cei doi intermediari anteriori si stabileste legaturi de comunicare
directa cu consumatorii.

In cazul clasic, consumatorul viziteaza un magazin fizic, alege produsele de pe rafturi, le

aseaza in cos, plateste pentru ele la casa de marcat/plata si le aduce singur acasa. O prima variatie
a acestui proces este atunci cand consumatorul viziteaza un magazin virtual in loc de unul fizic si
plaseaza comanda prin intermediul unui mediu simulat de cumparare online. Produsele ii sunt apoi
livrate acasa sau are optiunea de a le ridica de la magazin sau dintr-o alta locatie. Restul
variatiilor se refera la procesele de satisfacere a comenzii si de pregatire a cosului pentru a fi livrat la
domiciliu sau ridicat de cumparator. Diferitele cazuri aici pot fi atunci cand: cosurile sunt grupate la
fiecare magazin en-detail local, pentru a reduce costurile de transport si timpii de livrare; cosurile
sunt grupate la depozitul central al detailistului, permitand mentinerea unui inventar redus si a unui
sortiment mai mare de produse; depozitul unde sunt pregatite cosurile apartine distribuitorului en-
gross sau producatorului/vanzatorului, care a stabilit o legatura directa cu consumatorii.

4. Organizarea logistica a magazinului virtual

Comertul electronic joaca un rol structurant in functionarea intreprinderilor care il adopta,

indiferent de modelul ales. Comertul electronic determina organizatiile sa reconsidere fluxurile
informationale si mecanismele de coordonare. Procesele si relatiile sunt astfel organizate pe baze noi
ceea ce presupune importante schimbari organizationale. Procesele sunt integrate intr-un lant de
valoare bazat pe comertul electronic. Multe intreprinderi isi restructureaza lantul de valoare via
comertul electronic pentru a genera valoare adaugata. Acesta elimina intermediarii si se apropie
astfel de consumatorul final, evolutia catre un lant de valoare Web (LVW) devenind pentru multe
intreprinderi o realitate. Prin urmare, un proiect de comert electronic induce schimbari importante
pentru intreprinderi: organizarea lucrului, continutul sarcinilor fiecaruia si atribuirea de
responsabilitati. Acesta aduce in atentia intreprinderii probleme noi cum ar fi [9]: acord al
partenerilor asupra modalitatilor relatiilor comerciale, parteneriatul cu institutiile financiare (pentru a
stabili modalitatile de plata, garantiile financiare, executarea platilor on-line), relatiile cu alte
organisme (furnizori de servicii, consultanti etc.), integrarea de informatii interne si informatii
externe etc. Optiunea pentru comert electronic inseamna si optiunea pentru evolutia entitatilor:
aparitia unor activitati, disparitia altor activitati, edificarea continutului unor activitati sau modificarea
ordinii de efectuare a unor activitati, managementul sistemelor informationale inter-organizationale
si a tehnologiilor informationale si de comunicatie suport etc.

Organizarea logistica functionala in cazul unui magazin virtual, de pilda, este foarte
importanta. Desi este adesea trecuta cu vederea in “construirea” magazinului virtual, aceasta etapa
trebuie totusi parcursa inainte de a deschide magazinul, deoarece astfel se pot include in program
facilitati de administrare a comenzilor care sa reduca timpul necesar procesarii lor. De exemplu, daca
se doreste ca centralizarea comenzilor sa se faca in departamentul de vanzari, care comanda o data
pe saptamana de la furnizori produsele necesare pentru onorarea comenzilor online, se poate
include in programul de construire a magazinului un modul de centralizare a comenzilor, bazat pe
regulile de comenzi stabilite cu furnizorii. Daca insa livrarile se fac direct din stocul propriu, aceasta
facilitate nu va fi necesara, fiind insa utila o optiune de actualizare a stocurilor disponibile, astfel
incat cumparatorii de pe site sa stie daca produsul pe care il doresc nu se mai afla pe stoc. De aceea
trebuie stabilite detaliile logistice: cine sunt furnizorii, cum se face aprovizionarea de la acestia, cat
de des, cine aduce produsele, cine le grupeaza si ambaleaza in functie de comenzi, cine le livreaza si
cat de des, cine incaseaza banii si cum, ce rapoarte sunt necesare etc.

Stabilirea detaliilor logistice are in vedere in acest caz urmatoarele aspecte:

- transmiterea comenzii de catre client: presupune stabilirea alternativelor oferite de magazin

pentru transmiterea comenzilor. Nu toti vizitatorii se simt confortabil cu sistemul de comanda online.
Unii dintre ei s-ar putea sa fie interesati de ce ofera magazinul, dar sa prefere sa sune sau sa trimita
un fax. Trebuie oferite deci alternative de comanda si trebuie pregatita onorarea acestora prin
stabilirea clara a urmatoarelor aspecte: intre ce ore se primesc comenzi telefonice, ce angajat va
raspunde la telefon si va inregistra comenzile/citi faxurile, asigurarea ca acesta are formularele de
comanda pregatite (pentru a le completa), are acces la lista de preturi si la toate informatiile despre
livrari, mod de plata etc. pentru a putea prelua eficient comenzile;

- primirea, inregistrarea si verificarea comenzii, centralizarea comenzilor: urmareste a

raspunde in organizarea logistica premergatoare deschiderii magazinului la urmatoarele
intrebari: cine proceseaza comenzile primite?; ce se intampla cu o comanda prin email, telefon sau
fax?; cine strange comenzile, verifica telefonic detaliile comenzii (adresa, cantitati, mod de livrare,
data si ora etc.)?; cine centralizeaza toate cantitatile de produse comandate?; cat de des se
desfasoara aceasta activitate? (o data pe ora, dimineata si seara, o data pe zi, la doua zile., aceasta
depinzand de tipul de marfuri vandute dar si de cat sunt dispusi clientii sa astepte.);

- transmiterea comenzilor catre furnizorii magazinului: este etapa in care se pun la punct
detalile legate de momentul livrarii produselor. Lista cu produsele comandate trebuie transformata in
comenzi pentru furnizorii proprii (daca produsele nu sunt tinute pe stoc sau daca stocul este
insuficient). Pentru a nu avea probleme in onorarea comenzilor ar trebui incheiate contracte cu
furnizorii prin care sa fie stabilite: cantitatile minime acceptate de furnizor; modalitatile de
comandare (ar fi bine sa existe un set de formulare de comanda agreate care sa fie trimise prin fax
sau email); termenele de livrare maxime (in functie de acestea se va determina si in cat timp poate
ajunge produsul la client, dar la precizarea acestui termen pe site trebuie avuta in vedere si
posibilitatea ca un client sa comande produse cu termene de livrare diferite); modalitatile si
termenele de plata (in functie de cum si cand vor fi primiti banii de la client se va stabili si cand va fi
platit furnizorul); politica de returnari a produselor defecte sau refuzate/returnate/nepreluate de
client; locul in care se se livreaza produsele sau de unde sunt preluate; cine va plati/asigura
transportul? Trebuie luat in considerare ca exista perioade linistite si perioade de varf - cum ar fi
sarbatorile, cand numarul de comenzi poate varia semnificativ de aceea trebuie verificat din timp
daca furnizorul este pregatit sa faca fata, altfel riscand sa fie pierduta nu doar vanzarea respectiva,
ci si clientul.

- primirea produselor, verificarea lor si pregatirea de livrare: are in vedere aspecte legate de
stabilirea locului unde vor fi depozitate produsele, unde vor fi verificate produsele (sa nu prezinte
deficiente cantitative sau calitative, distrugeri etc.), unde vor fi ambalate in vederea livrarii si cine se
va ocupa de asta. De asemenea, trebuie gasite din timp raspunsuri la probleme precum: cum se
procedeaza daca un produs este defect? cat timp este necesar pentru a-l inlocui? cum va fi avizat
clientul de intarziere? Tot acum trebuie pregatite materialele de ambalare necesare (in functie de
tipul produsului, de dimensiuni si de fragilitate) si trebuie determinate costurile cu acestea (nu sunt
avute in vedere doar cerintele clientului, ci si ale curierului - daca se va apela la un curier extern),
dimensiunea unui pachet si costurile cu trimiterea acestuia.

- livrarea si incasarea banilor: presupune stabilirea modalitatii de livrare si plata. De exemplu:

clientul ridica marfa de la sediu, marfa este livrata de personalul propriu, prin posta, prin diversi
curieri – in cazul fiecarei alternative trebuie determinat cat costa fiecare varianta, cat este de sigura,
cum vor fi primiti banii in fiecare caz, cine va plati transportul, ce arie a tarii sau orasului, sau a
lumii, va fi acoperita cu livrarile, care este costul livrarii. Trebuie stabilit si daca este fezabila
modalitatea de livrare aleasa pentru intreaga gama de produse. De exemplu, daca se primeste o
comanda pentru un ceas de 1.000$, la o adresa de la periferie, la ora 22.00, cu plata la livrare…va
accepta curierul riscul de efectua aceasta livrare?) De asemenea, trebuie stabilita metoda de
incasare a banilor. Plata cu card este optiunea care ofera un confort sporit pentru cumparator
(acesta avand optiunea de a alege diverse modalitati si adrese de livrare) si siguranta crescuta
pentru comerciant. Desigur insa ca trebuie permise si alte modalitati de plata, cum ar fi la livrare sau
prin transfer bancar. Pe site trebuie afisate la loc vizibil taxele de transport si acestea trebuie
adaugate la valoarea comenzii inainte de a fi transmisa de cumparator catre magazin, acesta fiind
un aspect important, mai ales cand cumparatorul alege sa plateasca prin card.

In functie de toate aceste detalii se va stabili politica de onorare a comenzilor, durata de

efectuare a livrarilor si alte detalii ce trebuie publicate pe site pentru a permite cumparatorilor sa stie
la ce sa se astepte cand plaseaza o comanda. Procesul descris mai sus este foarte important in
succesul unei afacerii de comert electronic, deoarece costurile cu logistica afecteaza semnificativ
profitabilitatea.

In organizarea structurala a sistemului logistic al unui magazinului virtual, este importanta in

special existenta a doua departamente in cadrul intreprinderii ce apeleaza la vanzarea online, anume
[26]:

- Departamentul de logistica-aprovizionare-livrare: este critic sa ajunga la timp marfa la

client. Pentru asta este nevoie de oameni de incredere pe care sa te poti baza ca aduc marfa la
sediu si ca o livreaza corect la client, oameni care stiu sa vina cu marfa repede inapoi, dupa ce au
reusit sa scape de coada de la furnizor, sau sa ocoleasca semafoarele. Un curier care stie sa
vorbeasca clientului si sa aseze cu grija produsul pe masa din sufrageria a acestuia face de 100 de
ori mai mult decat un site bine facut. Curierul reprezinta contactul direct al site-ului cu clientul, in
masura in care acestia din urma nu aleg sa vina la sediu sa isi ridice produsele, daca aceasta
alternativa existenta. De aceea este foarte important daca firma dispune de proprii oameni pregatiti
sau daca apeleaza la o firma de curierat sau posta. Explozia comertului electronic determina insa
marirea numarului contractelor dintre vanzatorii online si transportatorii de colete. Cresterea pietei
de comert electronic a fost anticipata de multe companii de curierat, cumpararea de pe Internet si
livrarea acasa sustinand cresterea afacerilor curierilor. In acelasi timp, simtind potentialul de
business, majoritatea firmelor de curierat si-au dezvoltat servicii speciale destinate acestei categorii
de clienti.

- Departamentul de gestiune-magazia: este important sa se stie in orice moment unde este

fiecare produs, pentru ca fiecare produs ratacit costa. Exista un remediu, angajarea unui gestionar,
sau a unui magazioner in prima faza. Multi dintre administratorii magazinelor online considera ca nu
va fi cazul sa lucreze cu stoc, ci vor folosi stocul furnizorului; este foarte bine daca reusesc, dar, din
nefericire, produse returnate vor exista intotdeauna. Si asta inseamna ca stocul va creste daca nu se
va vinde repede ce exista pe stoc. Stornarile la furnizor nu ajuta decat intr-o mica masura, pentru ca
se va inceta colaborarea cu magazinul virtual daca se va exagera in a trimite inapoi produsele
cumparate din cauza unui client care s-a razgandit. Deci este necesar un spatiu minim de
depozitare, si implicit un angajat care sa manipuleze produsele, sa introduca facturile de intrare in
sistem si facturile de iesire. El este gestionarul, este cerberul, este acel om de incredere care nu da
un produs fara semnatura si care stie in permanenta pe ce raft sau in ce masina se afla un anume
produs.

Comertul electronic (e-commerce) a devenit astfel un instrument de importanta strategica

pentru intreprinderi. Optiunea pentru comertul electronic presupune dezvoltarea si implementarea
unor arhitecturi informationale interorganizationale bazate pe utilizarea Tehnologiilor Informationale
si de Comunicatie (TIC) si indeosebi a tehnologiei Internet in procesele de realizare a tranzactiilor
comerciale. Implementarea unui sistem de comert electronic, oricare ar fi modelul ales, presupune
parcurgerea unor etape legate de aspecte precum: dezvoltarea site-ului si promovarea produselor,
managementul bazelor de date, plata si procesarea tranzactiilor, managementul produselor si al
comenzilor, centrul specializat de sevicii post-vanzare. Foarte importanta pentru firma ce apeleaza la
comertul electronic este configurarea Sistemului Electronic de Plati (SEP), principalele tipuri de
dispozitive folosite in cadrul unui SEP fiind: portofelul electronic, portofelul electronic cu observator,
calculatorul de mana – hand-held computer, cartela inteligenta smart-card, punctul de vanzare -
POS, distribuitorul de bani electronici etc. In privinta metodelor de plata folosite cele mai cunoscute
sunt: plata prin conturile bancare, plata prin SoftNet ePay, CyberCash, SmartCard, eCash, transferul
electronic de fonduri etc.

De pilda, regandirea informationala si fizica (soft si hard) a lantului de

aprovizionare/distributie implica luarea in considerare a unor aplicatii, precum [23]:

- Managementul relatiei cu clientii (CRM – Customer Relationship Management) leaga

departamentele vanzari, marketing si servicii pentru clienti intre ele si cu toate celelalte unitati ale
companiei care au interfata directa cu clientii. Aspectul cheie aici este o infrastructura informationala
centrata pe client, care culege informatii despre clienti si comportamentul acestora si care
retransmite (feed-back) aceasta imagine a clientilor catre diferitele procesele din intreprindere.

- Planificarea resurselor intreprinderii (ERP – Enterprise Resource Planning) integreaza

functiile de prognoza si planificare, managementul achizitiilor si materialelor, managementul
depozitarii si inventarului, distributia produselor finite si contabilitate/finante. Beneficiile unei suite
ERP integrate includ trecerea de la productia pe stoc la productia in functie de cerere, integrarea
logisticii, termene mai mici de livrare, servicii mai bune pentru clienti etc.

- Managementul lantului de aprovizionare (SCM – Supply Chain Management) sunt proiectate

pentru a ajuta la trasarea programelor de productie, reducerea inventarelor, identificarea locurilor
inguste si a reduce timpul de raspuns la comenzi. Software-ul SCM poate indeparta barierele
logistice prin crearea unui flux continuu de materiale si produse finite care este corelat cu fluxul
informational bifunctional. Cand este utilizat impreuna cu tehnologiile Internet, SCM poate sa creeze
procese mai rapide de satisfacere a comenzilor, aducand mai repede produsele noi pe piata si
crescand capacitatea de a satisface mai multe categorii de consumatori.
 - Managementului lantului de vanzare (Selling Chain Management) se refera la lantul de
aprovizionare extins, de la intreprindere la clienti, acoperind operatile de vanzari si marketing, ale
managementului preturilor, managementului produselor, vanzarilor, politicii de comisioane,
promovarilor, managementului contractelor, managementului canalelor de distributie etc.

- Managementul resurselor operationale (Operational Resource Management) este unul din

ultimele procese care au ramas neautomatizate in marile companii. Scopul sau este de a imputernici
angajatii prin automatizarea procesului de achizitie a resurselor pentru diverse scopuri, incluzand
serviciile, calatoriile de afaceri, consumabilele de birou etc., reducand astfel costurile de achizitie,
crescand controlul si economisind timp pentru a fi investit in activitati mai productive.

5. Comertul electronic si logistica – interconditionari

Comertul electronic permite realizarea tranzactiilor pe piete diverse, in moduri diferite fata de
comertul clasic. Acest tip de inovatie poate fi de trei feluri

inovatia prdusului: dezvoltarea de noi produse-servicii sau de noi caracteristici ale acestora;

- inovata procesului: se refera la conceptia/realizarea produselor/serviciilor;

inovatia relatiilor: se refera la noi modalitati si metode pentru interactiunea vanzatori-

cumparatori.

Structura tranzactiilor, asupra carora se pot aplica aceste inovatii, este formata din trei
elemente:

- pregatirea tranzactiei: presupune plasarea informatiei despre produse-servicii pe piata si

primirea acestei informatii de catre actorii pietei;

- realizarea tranzactiei: comprima doua elemente, anume intelegerea/acordul asupra

comenzii si platii, si transferul efectiv al produselor/serviciilor de la vanzator la cumparator;

- suportul productiei: se refera la preluarea si utlizarea informatiilor legate de tranzactii

pentru a stabili tendinta pietei si a sprijini dezvoltarea, productia si marketingul produselor si
serviciilor tranzactionate.

Cele trei tipuri de inovatii permise de comertul electronic si cele trei etape ale tranzactiei pot
fi inter-relationate, iar matricea rezultata in cazul sectorului logistic arata interactiunea dintre
logistica si comertul electronic prin aceste elemente:
 Inovatia
Relatiei
Figura nr.18:Matricea interconditionarilor
dintre logistica si comert electronic
(Adaptare dupa  Dantuma si Hawkins, 2001)
Diagrama prezinta efectele comertului electronic asupra logisticii, astfel: multe dintre efectele
comertului electronic se plaseaza in aria inovatiei procesului, mai ales in legatura cu realizarea
tranzactiei si suportul productiei. Aceasta legatura este in concordanta cu rolul structural al logisticii,
ca functie a unei intreprinderi producatoare. Un producator care isi realizeaza singur partea de
logistica va asocia aceste inovatii din aria procesului cu intensificarea acestora, acelasi lucru fiind
posibil sa se intample si in cazul firmelor de servicii. Comertul electronic are si va avea un impact
pozitiv asupra eficientei proceselor si asupra importantei acordate clientului, acest efect insemnand o
mai buna comunicare interna si externa, o mai buna integrare a proceselor de afaceri, o mai mare
transparenta a acestora, dar si a proceselor logistice fata de client, si, in general, o mai mare
flexibilitate a proceselor logistice. Comertul electronic va extinde posibilitatile firmei prin reducerea
costurilor si prin realizarea unor servicii mai convenabile pentru client, deci nu neaparat prin
cresterea volumului vanzarilor.
 Efectele plasate in aria inovatiei productiei sunt asimilate cu sistemul si interfata specifica
(legata de plasarea comenzii, inregistrarea si urmarirea stadiului acesteia) care este disponibila
pentru clienti ca o parte integranta a pachetului logistic al afacerii.
Ambele elemente (inovatia productiei si a procesului) necesita actiuni complementare in aria
suportului productiei. Multe din aceste inovatii sunt orientate spre monitorizarea performantelor,
mentinerea profitului marginal si controlul calitatii.
Legat de inovatia relatiilor, incidenta e-comerce se refera la faptul ca multe relatii logistice, in
special cele din lantul de aprovizionare-livrare, tind sa fie relatii pe termen lung. De asemenea,
firmele de logistica incep sa exploateze capacitatile noilor instrumente orientate spre clienti ale
marketingului online pentru a creste loialitatea acestora, astfel incat sa se induca posibilitatea ca
utilizatorii sa devina strict dependenti de anumiti furnizori de servicii logistice.

Comertul electronic a revolutionat astfel nu doar modul de vanzare a marfurilor, ci si

modalitatile de livrare. Activitatile logistice, cele mai putin vizibile si spectaculoase din perspectiva
utilizatorului obisnuit al site-urilor de comert electronic, sunt totusi parte a unor functii critice ale
firmelor ce practica aceasta forma de comert modern. Consumatorii solicita produse personalizate,
livrate rapid si cu o mare flexibilitate a modalitatii de plasare a comenzii. Clientii online de astazi
doresc urmarirea comenzii instantaneu din momentul apasarii pe butonul de cumparare si pana in
momentul in care produsele comandate le sunt livrate, vor sa determine costurile si timpul de livrare
necesar si sa redirectioneze comenzile. Transmiterea “puterii” de la vanzator la cumparator creaza
astfel o noua “era a asteptarilor” [18], iar cumparatorii, fie ca sunt consumatori individuali sau firme,
nu vor mai tolera experiente negative precum transmiterea partiala a pachetelor de produse
comandate, intarzierea livrarii sau politicile de returnare necorespunzatoare [1]. Dezvoltarea
comertului electronic impune astfel o transformare radicala a logisticii traditionale, ce trebuie
adaptata noilor cerinte, comertul electronic impunand o abordare activa, flexibila si structurala a
logisticii, in functie de modelul e-commerce si de tipul produselor si serviciilor comercializate.

https://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/Sistemul-logistic-al-comertulu31329.php

1. Impactul comerţului electronic asupra fenomenelor economice din sfera schimburilor

Aplicaţiile destinate consumatorilor de genul magazinelor sau complexelor comerciale
electronice au cunoscut o puternică evoluţie ascendentă. Potenţialii cumpărători
abordează magazinele electronice cu ajutorul calculatoarelor pentru a obţine informaţii
 despre produsele ofertate. În multe cazuri întâlnim o serie de greutăţi în acest proces.
Cu frecvenţă sporită este reclamată lipsa unor cataloage care să permită clientului să
acţioneze cu promtitudine în luarea deciziei de cumpărare. Sunt cazuri când informaţiile
obţinute cu ajutorul Internet-ului sunt satisfăcătoare dar nu poate fi lansată comanda în
format electronic urmată de efectuarea plăţii online în contul magazinului. Altă
problemă spinoasă este legată de insecuritatea plăţilor online. Din cauza acestor
neajunsuri, anumite etape din derularea unor afaceri comerciale cum ar fi lansarea de
comenzi, negocierea, plata sunt efectuate conform procedurilor clasice. Firmele care
acţionează în acest sistem pentru a desfăşura o activitate comercială eficientă trebuie să
cunoască cerinţele consumatorilor şi să acţioneze în direcţia satisfacerii acestora. În
condiţiile în care numărul celor ce apelează la această tehnică este în creştere, înseamnă
că perspectivele în domeniu sunt mai mult decât promiţătoare. Motivele celor care
apelează la comerţul electronic sunt diferite, în funcţie de ipostaza în care se găsesc.
Comercianţii dispun de un mijloc rapid de acces pe piaţă în condiţiile unor cheltuieli de
promovare şi distribuţie diminuate sensibil. Cheltuielile de inventariere şi de operare
sunt de asemenea reduse. Consumatorii accesează cu uşurinţă şi cu costuri reduse o
mare cantitate de informaţii. Preţurile la care achiziţionează mărfurile sunt de regulă
mai reduse decât cele întâlnite în comerţul clasic. Instituţiile financiare beneficiază de o
posibilitate ieftină de acces la comercianţi şi consumatori. Având în vedere că un
procent relativ mic de clienţi generează majoritatea vânzărilor în magazinele
electronice, atenţia acordată acestui segment de consumatori trebuie să fie cu totul
deosebită. În acest context trebuie acţionat în următoarele direcţii: împărţirea clienţilor
în mai multe grupuri, determinarea comportamentului care generează profit,
identificarea interesului clientului pentru fiecare produs oferit pentru a le determina pe
acelea care atrag într-o mare măsură clienţii cu potenţial, personalizarea ofertelor. Pe
de altă parte datorită costurilor de atragere şi fidelizare online a clienţilor, mult mai
reduse în acest caz, firmele îşi dirijează acţiunile de marketing către toate persoanele
care au acceptat să fie incluse în bazele lor de date. În general, un client care a făcut o
primă achiziţie pe un web-site beneficiază imediat de o serie de facilităţi. Internetul
este, de asemenea, instrumentul perfect pentru a efectua o cercetare amplă a pieţei pe
care se poziţionează o companie şi furnizează detalii despre ofertele concurenţilor săi.
Din perspectiva abilităţilor de care trebuie să dea dovadă specialiştii în marketing ai
firmelor pentru a face faţă „provocărilor” mileniului III, aceştia trebuie să privească
Internetul ca pe o modalitate de transformare a modului de a gândi afacerile, dar şi ca
pe un canal de comunicare care le oferă posibilitatea să creeze şi să dezvolte noi brand-
uri.
 Internetul reprezintă totodată o resursă strategică care permite construirea unor relaţii
personalizate cu clienţii fideli („one-to-one” relationships). În era informaţională, marketerii
trebuie să demonstreze competenţe de planificare strategică, să ştie să utilizeze noile tehnologii
ale informaţiei ca suport al acţiunilor de marketing, să negocieze contracte online, să atragă, să
fidelizeze şi să dezvolte relaţii profitabile cu clienţii, să furnizeze soluţii creative la o serie de
 inovaţii în marketing şi să lucreze în echipă cu specialiştii IT pentru a crea platforme on-line de
comunicare cu clienţii şi partenerii de afaceri. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor oferă oportunităţi considerabile pentru întreprinderile mici şi mijlocii în sensul
extinderii afacerii. Tendinţele înregistrate în ţările membre OECD confirmă progresul continuu al
întreprinderilor mici şi mijlocii, regăsit în achiziţionarea de PC-uri, acces Internet, aplicaţii noi ce
permit conectarea cu alte afaceri. Utilizarea crescândă de către IMM-uri a tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor în scopuri comerciale şi de producţie trebuie văzută în ansamblu,
deoarece, făcând media se descoperă o lipsă de cunoaştere a gamei mari de avantaje asociate
folosirii ITC şi în special a comerţului electronic. Lucrări ale OECD semnalează potenţialul
puternic pe care îl are utilizarea comerţului electronic în educaţie şi perfecţionare: cererea de
programe de studiu aprofundate, la distanţă, prin utlizarea noilor tehnologii, dă o provocare
modelului tradiţional de acreditare academic. Larga deschidere apărută prin utilizarea
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor invită profesorii, antreprenorii, studenţii la eliminarea
graniţelor naţionale, prin crearea unei noi dimensiuni, mult mai complexă.
 Oportunităţile de afaceri care apar în comerţul electronic variază semnificativ de la sector la
sector, la fel ca şi de la ţară la ţară, depinzând de structura comerţului, de populaţia care
constituie utilizatorii Internet în cadrul pieţei locale şi de mulţi alţi factori. În luarea deciziilor în
cadrul firmelor naţionale şi internaţionale, odată cu extinderea activităţii comerciale în domeniul
comerţului electronic, managerii trebuie să ţină cont de un număr de factori cum ar fi: • piaţa -
ţintă de marketing şi concentrarea geografică a afacerii; • produsele şi serviciile oferite în mod
curent şi gama oferită prin intermediul canalelor electronice: • disponibilitatea oportunităţilor şi
lanţurilor de furnizori văzută ca o unealtă de dezvoltare; • disponibilitatea costului accesului la
Internet/serviciilor de găzduire; • disponibilitatea finanţării, managementului riscului şi
metodelor de plată alternative. Pentru că întregul proces presupus de operaţiunile de tip e-
commerce să funcţioneze corect este necesară standardizarea tuturor procedurilor de vânzare-
cumpărare pe pieţele electronice, urmată de implementarea pe scară largă a unor aplicaţii uşor
accesibile şi flexibile. Totodată trebuie acordată atenţie sistemului de transport, impunându-se
necesitatea deplasării în condiţii de siguranţă sporită a mărfurilor către cumpărător. Aplicaţiile
întâlnite pe piaţa de consum pot fi împărţite în: cumpărături la dominciliu, informaţii şi servicii
financiare şi servicii de educaţie şi divertisment. Cumpărăturile la domiciliu oferă posibilitatea
clienţilor să pătrundă în magazine virtuale, să încerce prin intermediul calculatorului anumite
monstre şi să achiziţioneze mărfuri cu livrare imediată, plata efectuându-se cu ajutorul cărţii de
credit. Având în vedere oportunitatea de a transmite către clienţi o mare cantitate de informaţie
în condiţiile în care acestora li se asigură controlul asupra operaţiunii, promotorii acestui gen de
operare urmăresc înlăturarea disfuncţionalităţilor ce pot surveni. Informaţiile şi serviciile
financiare sunt asigurate prin intermediul automatelor bancare. Amplificarea operaţiunilor
bancare la domiciliu va presupune utilizarea unui mecanism complex de comunicaţie format din
telefon, calculator etc. Pentru unele activităţi curente, în funcţie de specific, calculatoarele pot fi
programate să efectueze plăţi la anumite intervale de timp. Firmele furnizoare de servicii
financiare tind să ofere clienţilor online o gamă variată de asigurări de viaţă, maşină, casă
precum şi oportunităţi legate de fondurile mutuale, fondurile de pensii, finanţări la domiciliu.
 Serviciile de educaţie şi divertisment la domiciliu au în vedere controlul consumatorului asupra
programării. Utilizatorul trebuie să aibă posibilitatea de a hotărî ceea ce doreşte să vizioneze
utilizând în acest sens un meniu electronic al opţiunilor de divertisment şi instruire. Evoluţia
globalizării în ultimile decenii, a fost accentuată de succesele înregistrate în domeniul
informaticii şi telecomunicaţiilor. Utilizarea Internetului a permis realizarea unei comunicaţii mai
rapide, mai ieftine, deci mai eficiente. A avut loc democratizarea accesului la informaţie în
economie, cultură, educaţie. Derularea comerţului electronic a facilitat accesul firmelor pe piaţa
internaţională, căutarea de parteneri din diverse ţări, difuzarea rapidă a informaţiilor,
conceperea a numeroase strategii şi tactici pentru îmbunătăţirea marketingului, vânzării,
distribuţiei şi plăţii. Evenimentele petrecute într-o ţară sunt cunoscute aproape instantaneu în
alte ţări, influenţând desfăşurarea unor procese economice pe plan internaţional. Se poate
aprecia că în prezent evenimetele derulate într-o ţară nu mai pot fi menţinute în interiorul
graniţelor naţionale, acestea transformându-se în probleme globale.



 2. Implicaţiile comerţului electronic asupra dezvoltării comerţului global În condiţiile înregistrării
în ultima jumătatea a secolului trecut, a unui ritm mediu anual de creştere a schimburilor
comerciale internaţionale fără precedent de mare, comerţul electronic a avut un impact
puternic asupra dezvoltării comerţului global, fapt reliefat de următoarele aspecte: • Comerţul
electronic transformă piaţa. Au loc modificări de substanţă în managementul firmei.
Accentuarea comunicării interactive din fiecare birou, presupune o redefinire a sarcinilor
personalului anagajat. • Comerţul electronic oferă posibilitatea practicării marketingului
individual (one to one marketing). Apropierea producătorului de consumator permite adaptarea
în mai bune condiţii a produsului la necesităţile acestuia din urmă. Potenţialul consumator
trebuie sfătuit să navigheze pe internet şi să indice în format electronic ce caracteristici ar trebui
să îndeplinească un anumit produs. Acţiunile întreprinse de consumator pe site-ul unui
producător vor fi atent monitorizate. Sunt vizate paginile web vizitate pe site-ul respectiv, timpul
petrecut pe fiecare pagină, reclamele care au atras atenţia. • Comerţul electronic sporeşte
interactivitatea economică. Internetul fiind prin excelenţă un „sistem deschis”, asigură
dezvoltarea comerţului electronic. Firmele, inclusiv cele mai puţin puternice pot să-şi diversifice
sursele de aprovizionare şi/sau pieţele de desfacere, pot să atenueze o parte din riscurile
asumate şi, nu în ultimul rând, beneficiază de mai multe posibilităţi de acţiune în condiţiile de
volatilitate accentuată ce caracterizează piaţa internaţională a zilelor noastre. • Comerţul
electronic diminuează importanţa factorului timp în afaceri. Prin eliminarea barierelor
geografice, prin reducerea distanţelor, comunicarea electronică asigură diminuarea timpului
necesar proiectării produselor, desfacerii acestora etc., scurtând astfel durata ciclurilor de
producţie. Firmele au astfel posibilitatea să opereze în condiţii de eficienţă, iar consumatorii pot
să achiziţioneze în orice moment mărfurile care să le satisfacă într-o măsură cât mai mare
necesităţile. • Comerţul electronic contribuie la accentuarea globalizării. Cristalizarea unei pieţe
globale bazată pe reţele, prezintă avantajul înlăturării restricţiilor impuse de comerţul clasic.
 Dacă au în vedere şi costurile scăzute pe care le presupune o tranzacţie comercială electronică,
managerii firmelor trebuie să prefere o astfel de piaţă care le asigură profituri substanţiale. Pe
de altă parte în condiţiile expansiunii susţinute a sistemului producţiei internaţionale controlat
de societăţile multinaţionale, comerţul electronic devine un mijloc esenţial de integrare a ţărilor
gazdă în economia globală. • Comerţul electronic a cunoscut în ultimii ani o creştere
exponenţială. Conform datelor statistice comerţul

https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_304.pdf

Bibliografie 1. Bari, I. Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 1992 2. Bucur,
C.M. Comerţ electronic, Ed. ASE, Bucureşti, 2002 3. Costea C. Afaceri comerciale: abordări moderne, Ed.
All Beck, Bucureşti, 2005 4. Forester Reasearch Inc, Global On-line Trade Will Climb to 18% of Sales, 2001
5. Hamzescu, I.R., Noua economie şi societatea informaţională, Ed. Universitaria, Craiova, 2002 6.
Murdock G., Excludere de la comunicare? Faţă în faţă cu tehnologia digitală, Revista Română de
sociologie, nr. 516, Ed. Academiei, Bucureşti 2004 8. Nistor R., Căpăţână A. Sisteme informaţionale de
marketing, Ed. Academică, Galaţi, 2004 9. Sleight S. Cum să trecem la e-business, Ed. Rao, Bucureşti,
2002 10. www ecomerce – guide.com