Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRAZNICE ÎMPĂRĂTEȘTI
ȘI CÂTEVA ÎNVĂȚĂTURI
DUHOVNICEȘTI
BRAȘOV
2020
7528
1
Potopul
După ce dreptul Noe a băgat în corabie din toate animalele, din
toate târâtoarele și fiarele și din toate păsările, câte o pereche
parte bărbătească și parte femeiască ca să rămână în viață
împreună cu el și a intrat și Noe în corabie împreună cu femeia
lui, cu fii lui și cu femeile fiilor lui și toate câte ia poruncit
Dumnezeu. Și a închis Domnul Dumnezeu ușa corabiei pe
dinafară. Dreptul Noe atunci avea 600 de ani și fii lui se numeau:
Sem, Ham și Iafet.
După șapte zile au venit asupra pământului apele potopului, s-au
desfăcut izvoarele adâncului celui mare și de sus s-au deschis
jgheaburile cerului și a plouat 40 de zile și 40 de nopți. Și s-a
înmulțit apa atât de mult încât a acoperit toți munții cei înalți care
erau sub cer, ridicându-se apa cu 15 coți deasupra lor. Și s-a
ridicat corabia stând deasupra munților Ararat din Armenia.
diavolul!" Apoi a zis către înger: ,,Văd chipul tău că te arăţi mie
ca un om, dar graiul şi portul tău nu sunt din lumea aceasta. Mie
îmi spui lucruri mari şi minunate pe care nu le pricep cum ar
putea să fie. Tu zici că Dumnezeu Se va sălăşlui în mine, dar
cum poate să încapă în mine Dumnezeu Care a creat toată
zidirea şi pe Care nici o făptură nu-L poate încăpea? În ce chip
sunt cuvintele acestea de care eu mă mir şi mă minunez? Iar
arhanghelul, voind a-i lămuri minunea cea mai presus de fire
care va fi cu ea, i-a adus aminte de alte mari şi preaslăvite
minuni ale lui Dumnezeu din vechime şi îi zise: ,,Adu-ţi aminte,
preafericită fecioară, că la Dumnezeu nici un lucru nu este cu
neputinţă (Luca 1, 37). Adu-ţi aminte cum toiagul lui Aaron, uscat
fiind, a odrăslit (Numerii 17, 8). Adu-ţi aminte cum Sarra, femeia
lui Avraam, stearpă şi bătrână, a născut pe Isaac (Facere 21, 2-
3). Adu-ţi aminte cum Ana, mama ta, stearpă şi ea fiind, te-a
născut pe tine. Apoi, cum rugul, pe care 1-a văzut Moise
proorocul în muntele Sinai arzând cu para de foc, nu se mistuia
(Ieşire 3, 2). Aşa şi tu vei lua întru tine focul dumnezeiesc şi nu te
vei arde. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri (Luca 1, 35). De vrei să te încredinţezi şi de
altă minune mai noua, du-te la rudenia ta, Elisabeta şi vei vedea
că şi ea, fiind stearpă, este acum în a şasea lună de când a
zămislit” (Luca 1, 36).
Ascultând cu mare atenţie cuvintele dumnezeiescului arhanghel
şi înţelegând ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfânta
Fecioară Maria a primit cuvintele lui şi hotărând din toată inima
să asculte porunca lui Dumnezeu cea trimisa ei prin îngerul
Gavriil, cu mare smerenie a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău! (Luca 1, 38). În clipa aceea, când Fecioara a
acceptat porunca şi a rostit cuvântul Fie mie după cuvântul tău!,
S-a şi zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pântece. Iată deci,
cum a început prealuminatul praznic al Bunei Vestiri, pe care
astăzi îl prăznuim. Odată cu începutul acestui dumnezeiesc
praznic s-a început şi plinirea planului lui Dumnezeu pentru
mântuirea neamului omenesc şi al descoperirii tainei celei din
veac ascunse şi de îngeri neştiută.
22
Tot cel ce crede întru Mine, chiar dacă va muri, viu va fi (Ioan 3,
16-18).
Iată fraţilor că cele ce atunci în chip tainic se închipuiau, astăzi cu
totul se luminează şi se împlinesc. Bucuria cea veche a lui Adam
se înnoieşte şi bucuria lui se face bucurie de obşte la tot neamul
omenesc, fiindcă astăzi Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei a
venit în lume, prin Care şarpele cel înşelător, adică diavolul, s-a
biruit. Prin Eva cea tainică, Maria , Hristos Viaţa noastră a intrat
în lume. Adam cel nou vine să mântuiască pe cei vechi şi Fiul lui
Dumnezeu se face Fiu al Omului (Ioan 13, 31), ca să ne facă pe
noi oamenii fii ai lui Dumnezeu dup har (Ioan 1, 12). Cel ce Se
naşte cu trup, Cel nezidit Se zideşte şi Cel neîncăput Se face
încăput. Astăzi Mesia Hristos vine la noi cu fire străină de a Sa,
adică cu fire omenească. Dar când vine Hristos Dumnezeu pe
pământ să plinească Legea (Psalm 18, 8) şi altă Lege nouă să
dea neamului omenesc, că cele vechi au trecut, se apropie de
noi pe o cale cu totul nouă faţă de cea din muntele Sinai.
Acolo nimeni, afară de Moise nu se putea apropia de Dumnezeu,
de frică să nu moară (Ieşire 19, 21); iar aici, o Fecioară
nevinovată strânge în braţele sale pe Atotţiitorul Dumnezeu, iar
fericitul Iosif, în peştera cea săracă, găseşte un loc Celui ce
pretutindeni este neîncăput, Care are cerul scaun şi pământul
aşternut picioarelor Sale (Fapte 7, 49). Dobitoacele cele
necuvântătoare stau în peşteră aproape de Domnul şi Făcătorul
a toate şi nu se ard, nici nu se mistuiesc de Dumnezeul nostru,
Care este foc mistuitor (Ieşire 3, 2). Cel ce a dat Legea lui Moise
în muntele Sinai, acum nu se mai ascunde în negură şi nori
întunecaţi, ci Se arată Prunc prea blând şi prea nevinovat. Cel
ascuns, acum Se arată; Cel nevăzut atunci, acum Se vede; Cel
neapropiat, Se apropie de noi şi prea aproape de noi se face, Cel
înfricoşat şi necuprins cu mintea nu mai vine înconjurat de foc,
de negură şi de lumină ca pe muntele Sinai, ci vine înfăşurat în
scutece copilăreşti, prea sărace pentru Dumnezeu, şi toţi care
voiesc pot să-L privească pe Hristos şi să vorbească cu El fără
nici o frică.
La fel Fericitul Augustin, arătând că numai dragostea a fost
pricina pogorârii lui Dumnezeu la neamul omenesc, zice:
33
Schimbarea la Faţă
Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit: pe Acesta
să-L ascultaţi.
Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule,
arătând ucenicilor Tăi slava Ta pe cât li se putea; Strălucească
50
Răstignirea Domnului
Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit şi pironit pe cruce
între doi tâlhari de către iudeii cei necredincioşi, fiind judecător
pe vremea aceea Pilat.
Crucea a fost înfiptă drept pe locul unde era căpăţâna lui Adam,
făcându-se din lucrarea lui Dumnezeu, pentru spălarea păcatului
lui Adam şi a tot neamul nostru strămoşesc.
Mântuitorul a fost vândut Miercuri de către Iuda pe 30 de arginţi.
Când a venit cu ostaşi noaptea, a zis: "pe Care îl voi săruta,
Acela este, puneţi mâna pe el."
Vineri a fost răstignit, bătându-i piroane în mâini şi în picioare,
cunună de spini pe cap şi cu suliţa a fost împuns, şi cu oţet
adăpat şi batjocorit şi scuipat şi bătut.
54
Înălţarea Domnului
Înălţa-Tu-Te-ai întru slavă Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie
făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sf. Duh, încredinţându-se ei prin
binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Biserica cea dreptslăvitoare a lui Hristos are un brâu de aur sfânt
şi preafrumos cu 12 mari sărbători încă din primele veacuri, ele
încep cu Buna Vestire şi se încheie cu Înălţarea Domnului.
Dumnezeiescul praznic al Înălţării Domnului a fost proorocit cu
800 de ani mai înainte de către proorocul David: "înalţă-Te peste
ceruri Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!"
Sf. Evanghelist Ioan spune: "Trebuie să mă duc Eu, că de nu mă
voi duce Eu la cer nu va veni la voi Mângâietorul, Duhul
adevărului, care din Tatăl purcede."
Deci L-a trimis Tatăl nu numai aşa ca să vină şi să plece, ci cu o
misiune mare pentru cer şi pentru pământ, ca să mântuiască
neamul omenesc. Şi această misiune s-a împlinit astăzi. Pentru
vindecarea noastră a trebuit să sufere El răni şi cu rănile Lui să
ne vindece toate rănile noastre cele sufleteşti, adică păcatele, că
zice proorocul Isaia: "şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat."
"Iar Eu când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la
Mine." S-a înălţat Mântuitorul la cer, ca să ne înalţe pe noi cei ce
credem în El de pe pământ la cer, din iad în rai, din moarte la
viaţă.
Oamenii se înalţă la cer la Dumnezeu prin Harul Sf. Duh, prin
credinţă dreaptă şi prin fapte bune, în fruntea cărora stau
dragostea creştină, rugăciunea, milostenia, smerenia şi
pocăinţa, mărturisirea păcatelor, căinţă, canon şi părăsirea
păcatelor.
Pocăinţa îl face pe om mai alb decât zăpada, îl ridică la cer, îl
face asemenea cu îngerii şi ajunge fiul al lui Dumnezeu după
55
Întâmpinarea Domnului
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în
pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o
înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea
58
Învierea Domnului
Hristos a înviat!
Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este osteneala şi nădejdea
noastră.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor
din morminte viaţă dăruindu-le.
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi
ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-
o; Paştile nestricăciunii lumii de mântuire.
Ziua Învierii este ziua cea prealuminată şi preaveselitoare, este
cel mai mare praznic al Bisericii lui Hristos şi sărbătoare a
sărbătorilor, de care atârnă mântuirea noastră.
Taina Învierii Domnului şi a învierii morţilor a fost descoperită
patriarhilor, proorocilor şi drepţilor din Legea Veche şi celor mai
înainte de Lege.
Patriarhul Iacob proorocind şi binecuvântând pe fii săi a arătat că
din Iuda va răsări Domnul nostru Iisus Hristos şi că lui se vor
supune, zicând: "Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de
cârmuitor din coapsele sale până ce va veni Împăciuitorul, Căruia
se vor supune popoarele" (Facere 49, 10).
Încă şi proorocul Iezechiel a văzut mai înainte taina învierii
morţilor, prin mulţimea oaselor uscate ce i s-au arătat şi învierea
mortului ce s-a atins de oasele Sfântului Prooroc Elisei, care
închipuiau învierea morţilor.
Dar şi Ilie proorocul cu rugăciunea către Dumnezeu a înviat pe
fiul văduvei din Sarepta Sidonului. Iar Elisei proorocul cu
rugăciunea a înviat pe fiul sunamitencei. La fel proorocul Iona a
închipuit Învierea Domnului şi pogorârea Lui la iad cu şederea în
pântecele chitului şi revenirea la viaţă după trei zile şi trei nopţi.
Precum a fost Iona în pântecele chitului 3 zile şi 3 nopţi, aşa va fi
şi Fiul Omului în inima pământului 3 zile şi 3 nopţi.
61
Episcopul și Preotul
Sf. Ioan Gură de Aur spune: "Episcopul este păstorul oilor
cuvântătoare ale lui Hristos – iar preotul este ajutorul păstorului."
Păstorul cel bun intră pe uşă – nu pe aiurea, şi îşi pune viaţa
pentru oile sale – iar pe cel plătit nu-l doare inima de oi şi când
vede lupul, lasă oile şi fuge şi lupul sfâşie şi împrăştie şi risipeşte
oile.
Apoi episcopul mai mare răspundere are căci va da seama în
faţa lui Dumnezeu de hotărârile care se iau în Sf. Sinod în
domeniul credinţei a Sf. Dogme, de hirotonia preoţilor, de toate
problemele din eparhie, de toate dezlegările şi pogorămintele
făcute.
Preotul este pus să împace pe oameni cu Dumnezeu şi prin
sfânta vieţuire şi sporire duhovnicească să-i aducă la mila lui
Dumnezeu.
Preotule, zi în toate zilele culcându-te şi sculându-te: "Vai mie de
nu voi vesti Evanghelia, de nu voi învăţa pe credincioşi buna şi
dreapta credinţă şi faptele cele bune! Dacă numai unul va pieri
din pricina ta – sângele lui îl vor cere din mâna ta."
Tu, episcopul turmei încredinţate ţie, eşti pus strajă oilor, să
priveşti din toate părţile cu stăruinţă şi să vesteşti păcătoşilor de
unde vine asupra lor sabia mâniei lui Dumnezeu. Să ai pentru
dânşii milă de mamă, simţind durere până ce se va închipui
Hristos întru ei. Slugă eşti şi prieten al Împăratului, trimis ca să
chemi la nunta Fiului Său – la cine cea mare – nu să stai mut.
Luaţi aminte de voi – şi de toată turma.
Căutaţi să nu vă ameţească cineva pe voi. Nu folosiţi vrednicia
pentru folosul vostru – ci al turmei. Cei ce nu au luat pedeapsa
cuvenită după păcatele lor se abat în dispreţ şi se fac mult mai
răi ca înainte şi înaintează la mai mari păcate.
Dator este păstorul ca învăţătura lui să fie mai mult din trăire
decât din cuvânt.
Sf. Apostol Pavel spune: "Chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei
ca nu cumva propovăduind altora, eu să mă fac netrebnic şi
nepriceput" – şi să nu aud glas de ce el nu face ceea ce învaţă?
Curvia preacurvia, sodomia, malahia şi altele care se înrudesc cu
77
mai multă linişte şi-a zidit un stâlp de 6 coţi înălţime şi în vârful lui
a zidit o chilie de 2 coţi petrecea acolo în post şi rugăciune.
Stând pe acest stâlp câţiva ani, i-au făcut lui oamenii altul având
înălţime de 12 coti apoi mai târziu de 22 de coţi, şi unul de 36 de
coţi şi ultimul de 40 de coţi, urcând ca pe nişte trepte spre cele
cereşti, suferind multe chinuri pentru Hristos, vânturi, ploi, călduri,
frig, îngheţ, zăpadă. Mâncarea lui era linte muiată şi apa drept
băutură, acestea le primea o dată la săptămână. S-a nevoit pe
diferiţi stâlpi 47 de ani şi a trăit 103 ani, devenind astfel întâiul
stâlpnic.
Sf.Alipie Stâlpnicul din Paflagonia Adrianopole
A vieţuit într-un mormânt idolesc, era acolo un stâlp şi în vârful lui
un idol şi el sfărâmând idolul a pus cinstita cruce şi a vieţuit acolo
53 de ani a pătimit pe acel stâlp ca şi cum ar fi pironit pe cruce
răbdând cu vitejie toate vitregiile vremii.
El a hotărât călugăriţelor din mănăstirea lui, să nu vadă bărbaţi
şi nici ele să nu fie văzute de bărbaţi.
Sf. Daniil Stâlpnicul din Mesopotamia – Vitavara
Mama lui era stearpă şi rugându-se lui Dumnezeu i-a dat acest
fiu, şi după 5 ani l-a dus la o mănăstire. Iar după un timp, obştea
l-a silit să le fie stareţ dar el ieşind în taină din mănăstirea sa a
venit lângă stâlpul Sf. Simeon care îl sfătuia să petreacă
împreună cu dânsul, dar n-a stat şi s-a dus la Ierusalim. Acolo a
petrecut într-o capişte idolească suferind mari necazuri de la
diavoli. Văzându-l oamenii aşa de nevoitor şi cuvios i-au zidit un
stâlp după dorinţa cuviosului, apoi i-au făcut unul şi mai înalt şi
petrecând acolo a făcut multe minuni trăind 80 de ani.
Cuviosul Luca cel Nou Stâlpnicul era din părţile
Răsăritului.
A fost luat în război şi făgăduind lui Dumnezeu că dacă va scăpa
cu viaţă se va face călugăr.
Şi sporind cu nevoinţe pustniceşti într-o mănăstire a fost făcut
preot. Ca să domolească trupul s-a încins cu lanţuri de fier şi
postea 6 zile pe săptămână. A petrecut viaţa călugărească pe
muntele Olimp, la Constantinopol şi Calcedon. Acolo s-a suit pe
un stâlp şi a stat 45 de ani, nevoindu-se în post, rugăciune şi
80
Semificația numerelor 7 şi 8
Săptămâna are 7 zile, Biserica Ortodoxă are 7 Sfinte Taine, 7
Sinoade. Cifra 7 este semnificativă pentru lumea aceasta. Cifra 8
este pentru cea veşnică. Cifra 8 este desăvârşită şi compactă, că
porneşte dintr-un punct şi se termină tot în acelaşi punct,
semnificând începutul lumii şi sfârşitul ei.
Lumea aceasta, de la Facere, de la Adam şi până în 2008, are
7516 ani şi se apropie sfârşitul. Dar nu va ajunge la 8000 de ani,
că se va sfârşi şi apoi va începe Veşnicia nesfârşită, care va fi ca
o singură zi - numai lumină fără înserare, fără noapte.
121
Religia romano-catolică(papismul)
Religia romano-catolică a luat fiinţă în 1054 şi este total eretică-
sectară. Cea mai mare rătăcire şi erezie a romano-catolicilor este
filioque – adică purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul. Această
erezie a lui filioque a fost combătută de Sf. Fotie cel Mare în anii
879-880. La acest Sinod au votat laolaltă şi Apusul şi Răsăritul,
condamnând adaosul eretic filioque din Apus.
Îndoita purcedere a Duhului Sfânt şi de la Tatăl şi de la Fiul
reiese că ar fi doi dumnezei şi prin aceste două căi desparte
deopotrivă pe Fiul şi pe Duhul de ipostasul Tatălui – făcând pe
Fiul mai aproape de esenţa Tatălui. Fac pe Fiul mai mare decât
Duhul şi pe Duhul mai depărtat de Tatăl. Sf. Fotie lămureşte la
cuvântul Mântuitorului că "Duhul dintru al Meu va lua şi va vesti
vouă. Toate câte are Tatăl Meu ale Mele sunt." Hristos nu spune
"când Duhul ia lucrurile care sunt ale Mele", ci "dintru al Meu va
lua". El ia de la Tatăl, căci cele ale Mele în Tatăl sunt. A primi de
la cineva pentru trebuinţă nicidecum nu este totuna cu primirea
fiinţări prin purcedere. Mântuitorul nu a spus: "De la Mine va lua",
ci "dintru al Meu" – aici aduce altă persoană decât vorbitorul.
Zicerea aceasta trimite la un alt ipostas. De la cine altcineva este
cu putinţă ca El să primească Duhul, dacă nu de la Tatăl?
Infailibilitatea Papală
Papa zice că nu poate greşi ca om în materie de credinţă şi când
predică şi când dă legi. Nimeni dintre făpturile lui Dumnezeu nu
sunt fără de păcat, că tot omul greşeşte, unul mai puţin altul mai
mult, şi dacă ar trăi omul numai o singură zi, nu este fără de
păcat. Numai Dumnezeu este Singurul fără de păcat
Supremaţia Papală
Papa se consideră cap suprem al bisericilor – locţiitor al lui
Hristos – conducător suprem al creştinilor din toată lumea,
urmaşul Sf. Ap. Petru, având cheile Împărăţiei cerurilor. Aceasta
este o mândrie drăcească – luciferică.
Cine l-a pus pe Papa conducător al creştinilor? El singur! El şi-a
însuşit fără drept, din nebunie umanistă, toate puterile pentru a
nu fi judecat de nimeni a fi dictatorul absolut.
130
Masoneria
Începuturile masoneriei nu sunt cunoscute cu exactitate şi
constituie un subiect interminabil. Denumirea vine din limba
engleză – care înseamnă zidar. Ei înşişi hazardându-se şi
atribuindu-şi diferite origini legendare, mitologice şi fanteziste, ca
136
Mişcarea ecumenistă
Mişcarea ecumenistă a luat fiinţă în 1910, în lumea protestantă,
vrând să unească toate ramurile lor despărţite. Ideea şi
finanţarea mişcării ecumeniste a fost a dinastiei marilor bancheri
masoni din S.U.A.
Mişcarea ecumenistă nu este religie – ci este un produs al
evreilor masoni – este un mod de a impune sub presiunea puterii
pentru a se aduna toate religiile lumii să discute idei în dialog şi
să semneze toţi reprezentanţii ceea ce s-a dezbătut.
Totul este pentru globalizare – de unificare a tuturor credinţelor
lumii într-o singură religie mondială sub un singur lider mondial.
Toate sforţările lor sunt pentru a distruge creştinismul ortodox.
Mişcarea ecumenistă este o renaştere a dorinţei, a redobândirii
faimei sioniştilor evrei, pe care au avut-o de demult, ca: popor
ales, toate bogăţiile lumii veneau la picioarele lor, locul sfânt de
închinare şi cel mai însemnat – Templul din Ierusalim – dar au
pierdut totul. Că a zis Dumnezeu: "De mă veţi asculta, şi veţi face
voia Mea şi de veţi împlini poruncile Mele, bunătăţile pământului
veţi mânca, iar de nu veţi păzi toate ce v-am spus Eu prin
Prooroci, atunci ţara se va destrăma, va fi ocupată de păgâni şi
voi veţi pribegi în ţări străine, veţi plânge şi vă veţi tângui."
Dar nu L-au primit nici pe Iisus Hristos – şi chiar arhiereii evrei L-
au judecat, condamnându-L la moarte prin răstignire.
Ecumeniştii n-au nici o doctrină clară stabilită – ci o ideologie
schimbătoare, un amestec de idei, o babilonie, bazându-se pe o
teorie umanistă, materialistă asupra lumii.
Pentru creştinii ortodocşi se doreşte o dogmă reformată adusă la
zi, după noul sistem, să corespundă legilor noahide evreieşti.
Esenţa noului creştinism să fie un minim dogmatic, să se
reformeze şi să se reducă, rămânând doar particularităţile, să fie
140
Antihristul
Ultimii trei ani şi şase luni Dumnezeu a hotărât să-i dea să
stăpânească Lucifer, care va fi dezlegat, cu toţi diavolii lui, cu o
putere mai mare asupra oamenilor ca până acum. Lucifer nu
poate el să stăpânească lumea ca împărat, că este duh – dar va
intra duhul lui într-un om, anume Antihrist. După ce Hristos va fi
alungat afară, dat la o parte din Biserica Ortodoxă de către
arhiereii masoni ecumenişti, atunci se va arăta fiara – Antihristul.
Antihrist va fi un om cu duhul lui Lucifer în el şi va lupta împotriva
lui Hristos – anti-Hristos – şi pentru că cu Hristos nu se poate
lupta, se răzbună pe făptura Lui, pe oameni.
Pe pământ va fi Sodoma şi Gomora şi tot iadul. Această fiară nu
numai că va da legi de legalizare a tot păcatul, dar îi va şi sili şi
160
Vremea de Apoi
Iată, vremea de apoi s-a apropiat.
Mântuitorul a zis: “Toate le veţi cunoaşte după semne, căci
precum vedeţi că mlădiţa înmugureşte, este semn că vine vara
...”. Aşa şi atunci credinţa se va răci, păcatele se vor înmulţi,
mulţi vor fi înşelaţi chiar şi dintre cei aleşi, arhierei şi preoţi,
oamenii vor fi buimăciţi şi nu vor mai şti ce să creadă. Nu se va
arata fiul pierzarii, adică Antihristul, până nu va fi dat la o parte
Cel care îl impiedică, adică Hristos. Arhiereii vor alunga pe
Hristos din Biserica prin ecumenism.
Oamenii înainte de Legea Veche scrisă erau judecaţi după legea
firii, adică a conştiinţei., iar după ce s-a dat Legea toţi oamenii
până la sfârşitul lumii vor fi judecaţi după lege. Unde-i lege nu-i
tocmeală.
Diavolul aleargă răcnind ca un leu cautând pe cine să înghită.
Luptati pâna la sânge, nu vă temeţi, căci “Eu voi fi cu voi până la
sfârşitul veacurilor”. Omul are o singură viaţă de trăit şi aici are
de învăţat, de lucrat, de luptat şi de dat examene prin cercarea
credinţei, iar dacă a ajuns la sfârşit şi nu a luat examenul,
reexaminare nu există.
Mărturiseşte Adevărul fără frică!
Mântuitorul a zis: “Mulţi vor veni în numele Meu şi pe multi vor
amăgi”. “Şi de veţi auzi că, Hristos este aici sau dincolo, să nu
credeţi”, căci Fiul Omului va veni ca un “fur fără de veste”, “căci
precum se arată fulgerul de la Răsărit la Apus aşa va fi şi
venirea” Mântuitorului, dar va veni ca Judecător. “Deci, când veţi
vedea urâciunea pustiirii, stând în locul cel sfânt”, atunci va fi
aproape sfârşitul lumii. În zilele acelea, vor fi multe necazuri,
prigoniri şi strâmtorări, iar de nu se vor scurta zilele acelea, nici
un suflet nu se va putea mântui (Matei 24,21-22).
Adevăratul deţinător al puterii va fi în viitor, cel care va putea
impune noi reguli în limbaj, căpătând caracterul unui proces de
dominare. Pierderea conştiinţei binelui şi răului, sunt lucrate într-
un mod cutremurător din realitate ..., cu sloganuri, ca: “Mai bine
să previi sau să te păzesti de un rău mai mic, ca să nu ajungi la
167
unul mare”. Dar, făcând răul cel mic, nu esti departe de a face
răul cel mare, căci treci de la un drac mic la unul mare.
Acestea sunt manipulări ale limbii, făcute cu scopuri precise,
pentru înfăptuirea crimei, avorturilor, prin implanturi,
anticonceptionale şi tot felul de blestemăţii dorite de mofturile şi
plăcerile omului decăzut, în toate domeniile, din cauza pierzării
conştiinţei.
Cu această relativizare a ideilor morale, se urmăreşte, în stil
mare o etică modernă, eliberată şi golită de valori cu
permisivitatea si libertinajul – omul poate să-şi permită orice, iar
juridicul este obligat să i le execute.
Sinoadele Ecumenice
Sf. Sinoade Ecumenice a toată lumea au constituit momente
importante de revărsare a Duhului lui Dumnezeu asupra Bisericii.
„Au fost socotite nu doar simple adunări omeneşti, ci organe
alese prin care a lucrat Dumnezeu”. Sf. Părinţi întruniţi în cadrul
Sinoadelor Ecumenice au lucrat sub umbrirea şi asistenţa
Duhului Sfânt, de aceea definiţiile lor începeau cu expresia
„Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă...”
Sinoadele Ecumenice au avut un îndoit scop: precizarea
adevărului de credinţă şi combaterea ereziilor (trinitare şi
hristologice) Sinoadele ecumenice au fost convocate de către
împăraţii bizantini şi de patriarhii ecumenici şi la cele 7 Sinoade
Ecumenice papii Romei au trimis doar delegaţi. Împăraţii
bizantini, deşi convocau Sinodul şi finanţau organizarea sa, nu
aveau decât preşedinţia de onoare în vreme ce patriarhul
ecumenic sau mai mulţi episcopi în vârstă deţineau preşedinţia
reală, adevărată. Ereziile combătute în cadrul Sinoadelor
Ecumenice au fost deosebit de grave şi de periculoase pentru
„Trupul lui Hristos” – Biserica creştină. Dacă în primele secole
creştine, pacea Bisericii a fost ameninţată din exterior, din partea
persecutărilor de diferite feluri, începând cu sec. al IV-lea liniştea
Bisericii a fost ameninţată din lăuntrul ei prin erezii. Erezia
170
Cap.1
1. Descoperirea lui Iisus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca
să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar
El prin trimiterea îngerului Său a destăinuit-o robului Săi Ioan.
2.Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Iisus
Hristos câte a văzut.
4.Har vouă și pace de la Cel ce este și Cel ce era, și Cel ce vine
și de la cele șapte duhuri care stau înaintea scaunului Lui.
5.Și de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut
din morți și Domnul Împăraților pământului. Lui care ne iubește și
ne-a dezlegat pe noi de păcatele noastre prin sângele Său.
6. Și ne-a făcut pe noi împărăție,neam sfânt, preoție
împărătească, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său. Lui fie slava și
puterea în vecii vecilor. Amin!
7. Iată El vine pe nori strălucitori și orice ochi îl va vedea și-L vor
vedea și cei ce l-au împuns, și se vor jeli, din pricina Lui toate
semințiile pământului. Așa. Amin!
8. Eu sunt Alfa și Omega zice Domnul Dumnezeu. Cel ce este,
Cel ce era și Cel ce vine. Atotțiitorul.
9. Eu Ioan fratele vostru și împreună cu voi părtași la suferința și
la împărăția și la râbdarea în Iisus – fost-a în insula Patmos
pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărtuira Lui.
10. Am fost în duh în zi de duminică și am auzit, în urma mea
glas mare ca de trâmbită.
Cap.6
9.Și fiecărui suflet dintre cei înjunghiați pentru cuvântul lui
Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o li s-a dat cîte un
178
Cap.7
3. Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până ce nu vom
pecetlui pe frunțile lor pe robii Dumnezeului nostru.
4. Și au fost pecetluiți 144000 din toate semințiile lui Israil.
5. Și li s-au poruncit lăcustelor să nu vatăme iarba pământului și
nici o verdeață și nici un copac fără numai pe oamenii care nu au
pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor.
16. Și nu vor flămânzii, nici nu vor mai înseta, nici nu-i va mai
dogorî nici o arșiță.
17. Căci Mielul Cel ce stă în mijlocul tronului îi va paște pe ei și-i
va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice
lacrimă din ochii lor.
Cap.11
3. Și voi da putere celor doi martori ai mei sfinții Ilie și Enoh și vor
prooroci îmbrăcați în sac 1260 de zile.
4. Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau
înaintea Domnului.
5. Și dacă voiește cineva să-i vatăme foc iese din gura lor și
mistuiește pe vrâjmașii lor.
6. Aceștia au putere să închidă cerul ca ploaia să nu cadă pe
pământ în zilele proorociei lor și putere au peste ape să le
schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel de urgie ori de
câte ori vor voi ei.
179
7. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din
adânc va face război cu ei și-i va birui și-i va omorî, tăindu-le
capetele lor cu sabia.
8. Și trupurile lor vor zăcea pe ulițele cetății celei mari unde a fost
râstignit și Domnul lor.
11. Și după cele trei zile și jumătate duh de viață de la
Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat pe picioarele lor. Și s-au
suit la cer în nori și au privit la ei dușmanii lor și frică mare a
căzut peste cei ce se uitau la ei.
Mulțumim Ție Doamne Dumnezeul Atotțiitorule, Cel ce ești, Cel
ce erai și Cel ce vii că ai luat puterea Ta cea mare și împărățești.
Cap.12
1. Și s-a arătat din cer un semn mare, o femeie înveșmântată cu
soarele și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din
12 stele.
2. Și era însărcinată și striga muncindu-se și chinuindu-se ca să
nască.
3. Și alt semn s-a arătat în cer – iată un balaur mare roșu având
7 capete și 10 coarne și pe capetele lui 7 cununi împărătești.
4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat
pe pământ. Și balaurul stătea înaintea femeii care era să nască
pentru ca să înghită copilul când se va naște.
5. Și a născut un copil de parte bărbătească care avea să
păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Și copilul ei fu răpit
la Dumnezeu și la tronul Lui.
6. Iar femeia a fugit în pustie unde are loc gătit de Dumnezeu ca
să o hrănească pe ea acolo 1260 de zile.
14.15. Și balaurul a aruncat din gura lui după femeie apă ca un
râu mare ca s-o ia apa și să o înece, și s-a crăpat pământul și a
înghițit râul de apă.
17. Și balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii și a pornit să
facă război cu cei din seminția ei care păzesc poruncile lui
Dumnezeu și țin mărturia lui Iisus Hristos.
18. Și a stat pe nisipul mării.
Vai vouă pământule și mare fiindcă diavolul a coborât la voi
având mânie mare căci știe că timpul lui este scurt. Cei
180
Cap.13
1. Și am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea 10 coarne
și 7 capete și pe coarnele ei 10 cununi împărătești și pe capetele
ei nume de hulă.
2. Și fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului,
picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca gură de leu. Și
balaurul ia dat ei puterea lui și scaunul lui și stăpânire mare.
3. Și unul din capetele fiarei era ca junghiat de moarte, dar rana
ei cea de moarte fu vindecată și tot pământul s-a minunat
mergând după fiară.
4. Și s-au închinat balaurului fiindcă ia dat fiarei stăpânirea și s-
au închinat fiarei zicând: Cine este asemenea fiarei și cine poate
să lupte cu ea?
5. Și ia dat ei gură să grăiască semeții și hule și i s-a dat putere
să lucreze timp de 42 de luni.
6.Și a deschis gura sa spre a huli pe Dumnezeu, ca să hulească
numele Lui și pe cei ce locuiesc în cer.
7.Și i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască și i s-a dat
ei stăpânire peste toată seminția și poporul și limba și neamul.
8.Și i se vor închina ei toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror
nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea vieții
Mielului celui înjunghiat.
9.Dacă are cineva urechi să audă!
10.Cine duce în robie – de robie are parte, cine cu sabia va ucide
– trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea și credința
sfinților.
11.Și am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ și avea 2
coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur.
12.Și toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare în
fața ei.
Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei
dintâi a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13.Și va face semne mari încât și foc face să se pogoare din cer
pe pământ înaintea oamenilor.
181
Cap.14
1. Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El
144000 care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui scris pe
frunțile lor.
3.Și cântau o cântare nouă înaintea tronului și nimeni nu putea
să învețe cântarea decât numai cei care fuseseră răscumpărați
de pe pământ.
4.Aceștia sunt cei ce nu s-au spurcat cu femei, căci sunt
feciorelnici. Aceștia sunt care merg după Miel ori unde se va
duce.
7.Temeți-vă de Dumnezeu și dați slavă Lui că a venit ceasul
înfricoșatei judecății Lui și vă închinați Celui ce a făcut cerul și
pământul și marea și izvoarele apelor.
8.A căzut, a căzut Babilonul cetatea cea mare care stă pe ape
multe care stăpânește peste împărații pământului și care a
adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării ei. Mama
desfrânatelor și a urâciunilor pământului care ține în mâna ei o
cupă de aur plină de necurățiile ei și este îmbrăcată în stofe
scumpe strălucitoare. A căzut Babilonul cel mare ca într-o clipă și
a ajuns locaș al demonilor, închisoare tuturor păsărilor spurcate
și urâte. Și nu se va mai afla locul ei că va fi arsă de foc. Și
negustorii lumii plâng și se tânguiesc asupra ei văzând focul și
182
fumul în care arde, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor căci ei
s-au îmbogățit de pe urma ei.
9.Cine se închină fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe
fruntea lui sau pe mâna lui dreaptă va bea și el din vinul
aprinderii lui Dumnezeu turnat neamestecat în potirul mâniei Sale
și se va chinui în foc și în pucioasă în vecii vecilor.
Cap.15
1. Am văzut apoi în cer alt semn mare și minunat: șapte îngeri
având șapte cupe cu pedepsele cele de pe urmă, căci cu ele s-a
sfârșit mânia lui Dumnezeu.
2.Și am vâzut ca o mare de cristal amestecată cu foc și biruitorii
fiarei și ai chipului ei și ai numărului numelui ei stând în picioare
pe marea de cristal și având alăutele lui Dumnezeu.
3.Și ei cântau cântarea Mielului zicând: Mari și minunate sunt
lucrurile Tale Doamne, Dumnezeule Atotțiitorule, și nici un cuvânt
nu este de ajuns spre lucrarea minunilor Tale! Drepte și
adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!
4.Cine nu se va teme de Tine Doamne și nu va slăvi numele
Tău? Că Tu singur ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor
închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale s-au făcut
cunoscute!
Cap.17
3. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară roșie plină de nume de
hulă având șapte capete și zece coarne.
15. Apele pe care le-ai văzut și deasupra cărora șade desfrânata
sunt popoare și neamuri și limbi.
Cap.18
4. Și am auzit un glas: Ieșiți din mijlocul ei și fugiți departe
poporul Meu ca să nu vă faceți părtași la păcatele ei și să nu fiți
loviți de pedepsele și chinurile sortite ei.
10. Vai, vai cetatea cea mare Babilonul, cetatea cea tare că într-
un ceas a venit judecata ta!
183
Cap.19
20. Și fiara a fost răpusă și cu ea și proorocul mincinos cel ce
făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat
semnele fiarei și pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au
fost aruncați de vii în iezerul de foc unde arde pucioasă.
Cap.20
7. Și către sfârșitul miilor de ani în care a fost legat balaurul care
este diavolul cel mare și satana lucifer va fi dezlegat din
închisoarea lui. Și va ieși să amăgească neamurile care sunt în
cele patru unghiuri ale pământului. Vai vouă pământule și mare
că balaurul, domnul întunericului iadului a coborât la voi având
mânie mare căci știe că timpul lui este scurt.
10.Și după 42 de luni de domnie în care a amăgit pe oameni
balaurul, diavolul, satana a fost aruncat în iezerul cel de foc și
pucioasă, unde au fost aruncați și fiara și proorocul mincinos și
vor fi chinuiți acolo în vecii vecilor.
14.Și moartea și iadul au fost aruncate în marea de foc.
15. Și au văzut pe morți, pe cei mari și pe cei mici stând înaintea
tronului și cărțile au fost deschise și o altă carte a fost deschisă
care este Cartea vieții și morții au fost judecați din cele scrise în
cărți potrivit cu faptele lor.
16.Și înainte de a se vărsa cele șapte pedepse mari și
îngrozitoare pe care nu le-a văzut omul de când este pe pământ.
Dumnezeu îi va răpi în nori pe cei drepți la glasul trâmbiței
arhanghelului și într-o clipeală de ochi vor fi trecuți în cealaltă
lume. Pentru ca ei să nu guste și nici să nu vadă pedepsele cele
mari de la sfârșitul lumii. Aceștia sunt cei scriși în Cartea vieții
Mielului și nu s-au închinat fiarei și proorocului mincinos, nu au
primit semnul numărul numelui fiarei. Atunci de vor măcina două
la moară, una se va lua și cealaltă se va lăsa, de vor fi doi la
câmp, unul se va lua și celălat se va lăsa. De vei fi pe casă să nu
te întorci să-ți iei lucrurile și nici să îndraznești să te uiți înapoi ca
femeia lui Lot.
184
Cap.21
1.Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și
pământul cel dintâi au trecut și marea nu mai este.
2.Și am văzut cetatea cea sfântă, noul Ierusalim pogorându-se
din cer de la Dumnezeu gătită ca o mireasă și împodobită pentru
mirele ei.
3.Și am auzit din tron un glas puternic care zicea: Iată cortul lui
Dumnezeu este cu oamenii și El va sălășlui cu ei și ei vor fi
poporul Lui și însuși Dumnezeu va fi cu ei.
4.Se va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi,
nici plângere, nici strigăt, nici durere, nici suspin nu va mai fi, căci
cele dintâi au trecut și toate s-au făcut noi.
6.Făcutu-sa! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Celui
ce însetează îi voi dea să bea în dar din izvorul vieții. Da vin
curând, păstrați credința curată. Amin! Vino Doamne Iisuse!
Harul Domnului Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și
împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!
CUPRINSUL