Stabilirea competenţelor în cadrul

Uniunii Europene reprezintă o problemă deosebit de

complexă, având în vedere atât caracterul eterogen al

Uniunii, cât şi modalităţile de repartizare a

competenţelor între Uniunea Europeană şi statele

membre.

Prin modificările intervenite prin Tratatul de

la Lisabona sunt introduse reglementări noi în Tratatul

de funcţionare a Uniunii Europene (TFUE), se stabilesc

foarte clar domeniile de competenţă exclusivă a

Uniunii, domeniile de competenţă partajată şi domeniile

de coordonare sau de sprijinire a acţiunii statelor

membre. Dispoziţiile tratatului depăşesc neajunsul

reglementărilor anterioare, care nu prezentau foarte

clar domeniile de competenţă comunitară, stabilind

doar caracteristicile generale ale acţiunii comunitare în

raport de acţiunea statelor membre în unele domenii.

Delimitarea competenţelor Uniunii are la bază

principiul atribuirii. Exercitarea competenţelor Uniunii

are la bază principiile subsidiarităţii şi

proporţionalităţii.