Cum sa fii un parinte mai bun?

Creşterea şi educarea copiilor este o activitate complexă ce include o serie de

comportamente specifice care acţionează individual sau în tandem pentru a produce nişte efecte
la nivelul copiilor. Părinţilor le revine rolul de baza în creşterea copiilor, asigurându-le acestora
nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial afectiv şi moral. Exista situaţii în care
parintii consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare ale copiilor,
ignorând importanţa unei comunicări afective.

Există câteva abilităţi de care părintele are nevoie pentru a putea fi un părinte bun. Un
parinte bun satisface copilului nevoia de conectare. Copiii au nevoie de afectiune si atentie. Ei au
nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt, tot timpul.

Un parinte poate fi mai bun ascultand nevoile, gandurile si sentimentele copilului.

Acordandu-i atenţie când are nevoie de aceasta si afecţiune (zâmbet, cuvinte de încurajare,
apreciere, exprimarea încrederii în el ca persoană, etc.).

Un parinte bun isi trateaza copilul ca pe o personă valoroasă. Chiar şi atunci când
comportamentul copiilor este greu de tolerat, ei trebuie să se simtă acceptaţi ca persoane. Copilul
nu trebuie respins datorită comportamentului său inadecvat. Astfel, părintele îi va transmite
copilului mesajul că nu el este în neregulă, ci comportamentul său.

Un parinte mai bun invata copilul sa fie responsabil, il lasa să facă alegeri, il sprijina in
luarea deciziilor. Impunerea lor fără a înţelege importanţa lor îl privează pe copil de posibilitatea
de a învăţa să ia singur decizii.

Un parinte mai bun este un parinte mai rabdator. Este uşor să ai aşteptări mari din partea
copilului. Dar este mai greu să ai răbdare pentru a-l ajuta să le realizeze. Copiii au nevoie uneori
de explicaţii şi de exerciţii repetate pentru a-şi însuşi unele comportamente sau atitudini.

Copiii trebuie să cunoască regulile, iar aplicarea lor să fie constantă şi corectă, după cum
au fost stabilite. Iar comportamentul parintelui trebuie să fie constant în timp şi în diferite
situaţii. Schimbarea regulilor îl face pe copil să fie confuz şi nesigur şi îi transmite mesajul că
respectarea lor nu este atât de importantă.

Asadar, parintii pot fi mai buni manifestand sensibilitate la nevoile copiilor. Atunci când
copiii nu se comportă aşa cum se aşteaptă ei, sunt mai iertători, nu orientaţi spre pedeapsă.
Parintii buni sunt parinti suportivi si ofera copilului experienţe noi, stimulandu-l cognitiv şi
afectiv. Sunt asertivi, dar nu sunt intruzivi sau restrictivi. Ei doresc ca copiii lor să fie asertivi şi
responsabili, disciplinaţi, dar şi cooperanţi.
 Cum sa comunici eficient cu copilul tau?

Copilul are nevoie de un climat familial cald, placut, echilibrat, în care să se simtă în
siguranţă, un climat in care parintele comunica deschis, si arata intelgere insa si fermitate in
acelasi timp. Comunicarea parinte copil este facilitate daca parintele este atent la nevoile
copilului, se preocupă de educaţia lui, dacă da dovadă de înţelegere, se arata afectuoşi şi calmi şi
participă la evenimentele importante din viaţa lui.
Totodată, este necesar ca părinţii să fie fermi, să stabilească limite şi să nu lase copilul să
facă tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi îndeplinite printr-o comunicare adecvată părinte-copil.
Astfel, relaţia părinte-copil este una complexă, care începe să se construiască încă din primele
zile de viaţă ale copilului şi care impune foarte multe calităţi ale părintelui: răbdare, dăruire,
înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare. Această relaţie se bazează atât pe comunicarea verbală,
cât şi pe cea nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii, postură care să întărească cele
comunicate verbal de părinte.
Unei comunicări eficiente între părinte şi copil, pe lângă satisfacerea nevoilor de bază ale
copilului, foarte importante sunt şi nevoile emoţionale ale acestuia.
Copilul are nevoie să fie înţeles. Un parinte poate fi mai bun aratand copilului intelegere,
empatie. Ascultarea fără a-l întrerupe facilitează înţelegerea situaţiilor din perspectiva lui.
Aşteptările faţă de copil nu trebuie să fie legate doar de dorinţa părintelui, ci trebuie să reflecte
ceea ce este bine pentru copil, aşa cum percepe el acest lucru.

Cu cat un parinte arata mai multa empatie, sinceritate, respect si intelegere, cu atat copilul
se va deschide si va coopera mai bine, astfel comunicarea dintre acestia devine mai eficienta, mai
constructiva.

De asemenea, exista si cateva bariere care stau in calea unei comunicari bune intre
parinte si copil. Spre exemplu, amenintarile, ordinele, insultele, crititca, etichetarea, punerea in
prim plan a propriei persoane sau refuzul de a admite ca exista o problema.

Toate acestea duc la inchidere in sine, teama, ostilitate, descurajeaza initiativa, de acceea
trebuie evitate pentru ca cel mic sa se dezvolte armonios din punct de vedere socio-emotional.