UNIVERSITATEA DIN

PITESTI
FACULTATEA DE MECANICA SI TEHNOLOGIE
SPECIALIZAREA INGINERIA TRANSPORTURILOR SI A TRAFICULUI

Tema de casa
Echipament electric si electronic auto

INDRUMATOR: STUDENT:
Sef lucrari dr.ing.Cioc Ion-Bogdan POPA STEFAN
ITT-3.1.2

PITESTI 2019

1/15
CUPRINS

Memoriu explicativ
1. Generalităţi pag. 3
2. Instalaţia electrică de climatizare pag. 3
3. Bricheta electrică pag. 6
4. Instalaţia electrică a electroventilatorului radiatorului
din sistemul de răcire al motorului pag. 7
5. Echipamente radio, casetofoane şi televizoare pentru automobile pag.12
6. Instalaţii de alarmă pag.14
7. Întreţinerea sistemului de condiţionare a aerului pag.14
8. Defecte, cauze şi modul de remediere pag.14
9. Bibliografie pag.15

2/15
 ARGUMENT

Echipamentul electric auto trebuie să facă faţă unor solicitări deosebite, care depind pe de o
parte de influenţa mediului (climatul regiunii) şi a modului de exploatare, iar pe de altă parte de
funcţionarea aparatelor în ansamblul instalaţiei electrice.

Echipamentul electric al autovehiculelor cuprinde totalitatea aparatelor şi maşinilor electrice

având drept scop alimentarea cu energie electrică, la o tensiune de lucru aproape constantă a
receptoarelor şi consumatorilor automobilului, atât în timpul rulării cât şi în timpul staţionării
acestuia. De asemenea, cu ajutorul echipamentului electric se asigură pornirea şi funcţionarea
motorului, mărirea siguranţei în circulaţie şi a gradului de confort în timpul conducerii, prin
recondiţionarea şi încălzirea sau răcirea aerului, urmărirea funcţionării sau semnalizarea unor
defecţiuni (avarii), la diferite instalaţii, semnalizarea optică şi acustică exterioară iluminarea optimă a
drumului pe timp de noapte sau alte cerinţe care uşurează conducerea automobilului în orice regim
de lucru şi în orice condiţii climatice.

Continutul lucrarii este structurata pe 7 capitole.

Consider ca lucrarea este utila celor ce studiaza in domeniul auto,in toate instalatiile electrice,in
constructia aparatelor si masinilor , carora trebuie sa li se dea o atentie deosebita in cursul realizarii
montajului si in cursul exploatarii.

3/15
 ECHIPAMENTUL ELECTRIC AUXILIAR

Generalităţi

Echipamentul electric auxiliar cuprinde dispozitive sau aparatură electrică de acţionare a

aparatelor şi receptoarelor auxiliare ale automobilelor, care îndeplinesc funcţii utile, având drept scop
să creeze condiţii pentru o manevrare sigură, uşoară, pentru îmbunătăţirea funcţionării acestuia şi
creşterea siguranţei, precum şi pentru mărirea confortului pentru şofer şi pasageri.
Funcţiile aparatelor auxiliare ale automobilelor sunt deci foarte variate. În lucrarea de faţă vom
trata numai tipurile de echipamente auxiliare utilizate mai frecvent în construcţia automobilelor, şi
anume:
Electromotoare pentru încălzirea cabinei, parbrizului şi lunetei;
Brichete electrice;
Electromotoare pentru acţionarea ventilatoarelor ( electroventilatoarele ) instalaţiilor de răcire a
motoarelor;
Conectoare termice ale electroventilatoarelor;
Echipamente radio, casetofoane şi televizoare;
Instalaţii de alarmă.

Instalaţia electrică de climatizare

Instalaţia de climatizare se bazează pe principiul aerotermei şi are rolul de a regla

temperatura aerului, fie în scopul încălzirii, dazaburirii geamurilor, fie al ventilării habitaclului. În
prezent, toate automobilele sunt prevăzute cu instalaţii de climatizare.

ECHIPAMENTELE INSTALAŢIEI DE CLIMATIZARE

Instalaţia electrică de climatizare este formată în principiu din:
electromotor;
comutator;
rezistenţă pentru modificarea turaţiei electromotorului ( la unele construcţii );
accesorii de racordare.

Electromotoare pentru încălzire şi ventilaţie

Instalaţia de climatizare a habitaclului autoturismelor Fiat, Lada este prevăzută cu
electromotoare tip ME – 240 sau tip ME – 255. Electromotorul tip ME – 255 este unificat cu
electromotorul tip ME – 241 de acţionare a ştergătoarelor. Electromotorul se montează în carcasa
radiatorului climatizorului.

Electromotorul tip ME – 240 ( figura 1 ) este prevăzut cu doi poli magnetici, două perii, cu
excitaţie în serie, el fiind destinat să funcţioneze în curent continuu. El are două trepte de viteză de
rotaţie: 3000 şi 2200 rot/min. Turaţia mai mică se realizează prin conectarea în serie a rezistenţei tip
CE – 328, în circuitul de alimentare a electromotorului.

4/15
 Figura 1. Electromotorul tip ME – 240
Electromotorul se compune din corpul 6, două scuturi paliere 5 şi 13 şi rotorul 8. În corpul
din aliaj de aluminiu este turnat miezul magnetic 7 al statorului, format din tole de oţel electrotehnic.
Plăcile au formă specială. Ansamblul obţinut după montarea lor are forma unui cilindru cu doi poli
magnetici, pe care se execută înfăşurarea 14 a statorului. Între scutul palier inferior 5 şi corp se

montează placa transversală 1 din material izolant, stratificat, pe care se fixează portperiile cu periile
2.
Rotorul este format dintr-un miez magnetic din plăci de oţel electrotehnic. În
crestăturile miezului rotorului, izolate cu carton electrotehnic, se introduce înfăşurarea ondulată, ale
cărei capete se cositoresc la lamelele 3 din cupru ale colectorului. La partea inferioară a arborelui se
presează colectorul, iar la partea superioară a arborelui, ieşită în afară, se montează ventilatorul cu
palete executate din material plastic.
Arborele rotorului se roteşte în doi cuzineţi metalotermici 11 autolubrifianţi, care se fixează
cu ajutorul unor şaibe elastice din oţel arc. Suprafaţa sferică exterioară a cuzineţilor este acoperită cu
un inel din pâslă 12 îmbibat în lubrifiant. Jocul axial al arborelui rotorului se reglează cu ajutorul
setului de garnituri 10. El trebuie să se afle în limitele de 0,1 – 0,5 mm.

Comutatorul electromotorului climatizorului

La autoturismele Fiat, Lada, pentru a conecta electromotorul ventilatorului climatizorului, şi pentru a
modifica regimul de funcţionare a acestuia, se utilizează comutatoarele tip BK – 408 sau tip BK –
408 A.
Comutatoarele se fixează cu ajutorul unor lamele elastice în orificiul practicat în panoul aparatelor de
bord.

5/15
Comutatorul este format dintr-un corp din material plastic, executat din două bucăţi între care se
fixează trei borne. Una dintre borne este alămită. La această bornă se racordează capătul
conductorului de culoare albastră cu dungi negre a electromotorului climatizorului. Comutatorul
trebuie astfel montat în locaşul său, încât borna alămită să se afle la partea superioară. Borna din
mijloc se află în contact permanent cu contactul mobil basculant de curent. Borna superioară,
respectiv cea inferioară se pun sub tensiune pe rând, după cum clapeta comutatorului este apăsată în
sus sau în jos. Transmiterea mişcării de la clapetă la contactul mobil se face prin intermediul unui arc
şi al împingătorului cilindric. În poziţia din mijloc curentul este întrerupt.

Rezistenţa tip CE – 328 a electromotorului climatizorului

Aceasta are rolul de a micşora viteza de rotaţie a electromotorului climatizorului în momentul
conectării în circuitul de alimentare al acestuia. Rezistenţa se fixează cu ajutorul a două şuruburi şi al
unui suport în carcasa electroventilatorului climatizorului. Conductorul rezistiv, din nichel – crom, se
înfăşoară pe un suport ceramic. Valoarea rezistenţei este de 1, la temperatura de 200C.

SCHEMA CONEXIUNILOR ŞI CIRCUITELOR

INSTALAŢIEI ELECTRICE DE CLIMATIZARE

Funcţionarea instalaţiei electrice de climatizare poate fi urmărită pe schema din figura 2.

Figura 2. Schema conexiunilor şi circuitelor instalaţiei electrice de climatizare

6/15
Conectarea electroventilatorului climatizorului are loc astfel:
se închid contactele „30/1” şi „INT” ale comutatorului cheii de contact 4 şi apăsând în sus clapeta
comutatorului 7, electromotorul 1 este alimentat cu curent direct prin siguranţa nr. 2, din caseta 6,
dezvoltând o turaţie de 3000 rot/min;
apăsând în jos clapeta comutatorului, electromotorul este alimentat prin rezistenţa 8 de 1,0 , iar
turaţia se reduce la 2200 rot/min;

comutând clapeta în poziţia din mijloc, curentul de alimentare a electromotorului se întrerupe.

Bricheta electrică

La autoturismele Fiat şi Lada se utilizează bricheta electrică tip PT – 10 ( figura 3 ).

Figura 3. Bricheta electrică tip PT – 10

Ea se montează pe un suport metalic aflat sub panoul aparatelor de bord. Fixarea brichetei se face cu
ajutorul piuliţei 7, suportul fiind strâns între corpul cilindric 15 şi rama transparentă 2 care
dispersează lumina. La partea posterioară a corpului brichetei, cu ajutorul şurubului şi piuliţei 9, se
fixează izolatorul ceramic 8 prevăzut la partea interioară cu cleme elastice

bimetalice 6. La partea anterioară a corpului se află cilindrul interior, prevăzut cu rezistenţa de

încălzire.
7/15
Rezistenţa de încălzire înfăşurată sub formă de spirală, este confecţionată dintr-un aliaj rezistiv
special şi se fixează pe izolatorul ceramic 12 care, la rândul lui, prin intermediul cilindrului interior
13, se fixează rigid de butonul 1 din material plastic. Un capăt al rezistenţei de încălzire se fixează pe
discul 11 iar celălalt capăt se racordează la nitul central care solidarizează discul, izolatorul şi
cilindrul interior.
Funcţionarea. La apăsarea pe butonul 1, discul 11 este prins între ghearele clemelor elastice
bimetalice 6 şi este menţinut de către cleme în această poziţie. Curentul de la sursele de curent
ajunge la clemele elastice şi se închide la masă prin discul 11, rezistenţa încălzire, nit, cilindrul
interior şi inelul de contact. Rezistenţa de încălzire devine incandescentă, clemele bimetalice se
încălzesc, iar clemele ghearelor se curbează eliberând discul. Sub acţiunea arcului 14, elementul de
încălzire împreună cu butonul 1 sunt împinse înspre exterior, indicând faptul că bricheta este gata
pentru utilizare.

Bricheta este alimentată de la circuitul de curent permanent, respectiv de la siguranţa nr. 1 de

16 A, printr-un conductor de culoare roşie.
Deasupra corpului brichetei, în fasungul 5, se montează becul 4 de 4 W care este conectat de
întrerupătorul de lumini interioare. Lumina emisă de bec este dispersată uniform în jurul brichetei
prin rama transparentă 2.
În figura 4 este prezentată bricheta electrică a autoturismelor Dacia.

Figura 4. Bricheta electrică a autoturismelor Dacia

Instalaţia electrică a electroventilatorului radiatorului

din sistemul de răcire al motorului

La autoturismele Fiat, Lada 1500, Dacia 1310, 1410, Skoda 105 S, 120 LS, R 16, ventilatorul
radiatorului instalaţiei de răcire a motorului termic este acţionat de un electromotor.

Echipamentul instalaţiei electrice a electroventilatorului

Instalaţia electrică de conectare a electroventilatorului ( figura 5 ) este formată din:

Conectorul termic 3;
Releul de comandă 5 ( acelaşi releu care se foloseşte la conectarea farurilor );
Electromotorul propriu – zis 4;
Accesoriile de racordare.

8/15
Figura 5. Schema conexiunilor şi circuitelor instalaţiei electrice a electroventilatorului sistemului de
răcire a motorului termic

Conectorul termic al electroventilatorului

Pentru conectarea şi deconectarea electroventilatorului instalaţiei de răcire a motorului, în

funcţie de temperatura apei, se foloseşte conectorul termic tip TM – 108. El se montează în partea
stângă a bazinului inferior al radiatorului.
Conectorul este format din corpul 5 ( figura 6 ) din alamă, suportul de material plastic al
bornelor şi piesa de ghidaj 2 a tijei împingătoare 3. La una dintre borne, se fixează transversal lamela
elastică 1 cu contact mobil. La partea inferioară a corpului se află şaiba bimetalică 4, care la
temperatura de 870C începe să se curbeze. În centrul şaibei bimetalice se sprijină tija din material
plastic a împingătorului 3.

9/15
 Figura 6. Conectorul termic tip TM – 108
La temperatura de 92 – 950C, şaiba bimetalică se curbează spre tija împingătorului, iar acesta
la rândul său apasă pe lamela elastică 1, care închide contactele conectorului.
La răcirea apei, şaiba bimetalică revine la forma iniţială, iar contactele conectorului se
deschid întrerupând alimentarea cu curent.

Electromotorul ventilatorului instalaţiei de răcire a motorului

Pentru acţionarea electroventilatorului se utilizează electromotoare tip ME – 271 şi ME –

272. Acestea sunt electromotoare de curent continuu, cu patru poli magnetici şi patru perii, cu
excitaţie produsă de magneţii permanenţi.

Caracteristicile tehnice ale electroventilatoarelor pentru instalaţiile de răcire a motoarelor sunt arătate
în tabelul I.

Tabelul I. Caracteristicile tehnice ale electroventilatoarelor instalaţiilor de răcire a motoarelor

Caracteristicile tehnice Tipul electromotorului şi destinaţia
ME 271 ME 272 PAL 443, 132 – 097,
Lada 1500 Lada 1500 045
Skoda 105S, 120LS
Tensiunea nominală, în 12 12 12
V
Puterea nominală, în W 150 110 55
Viteza de rotaţie mare a 2700 2700 -
arborelui rotorului la
puterea nominală

10/15
( echipat cu paletele
ventilatorului ), în
rot/min
Valoarea curentului 15 14 7,5
absorbit la puterea
nominală, în A
Sensul de rotaţie privit dreapta dreapta dreapta
din faţa arborelui
Polaritatea cablurilor - - -cablul albastru cu
papuc polul negativ
-cablul cu tub de plastic
polul pozitiv

Electromotorul tip ME – 271 ( figura 7 ) este format din corpul metalic 7, executat prin
ambutisare, în interiorul căruia se află patru magneţi permanenţi 5; aceştia formează polii magnetici
ai statorului.

Figura 7. Electromotorul tip ME – 271

La partea anterioară a corpului se află doi rulmenţi de sprijin al arborelui rotorului. Inelele

11/15
exterioare ale celor doi rulmenţi sunt presate de arcurile 9 sub formă de disc. La montaj, spaţiul
dintre rulmenţi se umple cu lubrifiant. Partea posterioară a corpului este acoperită de capacul 15.
Pe arborele din oţel 13 al rotorului se presează butucul 16, turnat din aliaj de aluminiu. Pe
butuc este montat miezul magnetic 7 al rotorului format dintr-un pachet de tole de oţel electrotehnic.
În crestăturile ( canelele ) miezului, izolate cu carton electrotehnic, se introduce înfăşurarea 6 a
rotorului. La partea posterioară a arborelui rotorului este presat colectorul 3. De capacul 15 este
fixată placa transversală 1 din material izolant stratificat, pe care se află patru portperii cu patru perii
din electrografit.

Electromotorul tip ME – 272 are corpul turnat din aliaj de aluminiu, iar scutul palier
posterior se fixează cu ajutorul tiranţilor. De acest scut se fixează portperia cu patru perii. Lagărul
anterior al arborelui rotorului este format dintr-un rulment cu bile, iar cel posterior este executat sub
formă de bucşă metaloceramică, prevăzută la exterior cu un inel din pîslă îmbibat cu lubrifiant.
Conectarea la reţea a electroventilatorului este realizată de conectorul termic 3 ( tip TM – 108,
figura 5 ) prin intermediul releului 5, tip PC – 527, utilizat şi la conectarea farurilor. Înfăşurarea
rotorului electroventilatorului este protejată de siguranţa 6 ( figura 5 ) de 25 A. Această siguranţă
este complet separată de celelalte zece siguranţe şi se află montată într-un tub din material plastic sub
tabloul de bord, lângă caseta generală de siguranţe.

Schema conexiunilor şi circuitelor instalaţiei electrice

de conectare a electroventilatorului

Electroventilatorul sistemului de răcire a motorului este conecta prin intermediul releului de

comandă 5 şi al conectorului termic 3 ( figura 5 ).
Introducerea releului în circuit a fost necesară deoarece electroventilatoarele absorb un curent
mare, de 14 – 15 A, ceea ce ar conduce la distrugerea contactelor conectorului termic şi a
comutatorului cheii de contact.
Circuitul de comandă sau excitaţie a releului nu este protejat prin siguranţe, deoarece prin
aceasta circulă un curent de valoare mică de 0,3 A.
Conectarea instalaţiei electrice a electroventilatorului se face astfel:
În poziţie de repaus ( nefuncţionare ) contactele releului 5 sunt deschise, iar borna „30/51”, respectiv
armătura cu contact mobil,, sunt alimentate cu curent permanent, prin intermediul siguranţei 6 de 25
A;
Când comutatorul cheii de contact se pune pe prima poziţie „ aprindere” ( bornele „30/1” şi „15”
închise ), iar conectorul termic ajunge la temperatura de 92 – 950C, acesta închide contactele,
respectiv închide la masă circuitul de comandă a releului.
Observaţie: la trecerea curentului prin înfăşurarea releului 5, miezul acestuia se magnetizează şi
atrage armătura mobilă, contactele se închid, conectând prin aceasta circuitul propriu-zis de
alimentare a electroventilatorului cu un curent de 14 – 15 A.
Valoarea mare a curentului absorbit de electromotor este necesară în scopul obţinerii
unei puteri nominale relativ mari, pentru antrenarea paletelor ventilatorului, conform relaţiei:
P = U . I = 10 V . 15 A = 150 W.

Echipamente radio, casetofoane şi televizoare

12/15
pentru automobile

V.1 Montarea radioreceptoarelor

Pentru a se asigura recepţia radio în automobile, trebuie satisfăcute anumite condiţii, ca:
receptarea semnalelor în gamele undelor lungi, medii, scurte şi ultrascurte ( folosită mult în ultimul
timp, datorită calităţii transmisiei ) printr-o antenă omnidirecţională;
deparazitarea instalaţiilor electrice ale automobilului (sistemul de aprindere, electromotoarele pentru
antrenarea pompei şi ştergătorului de parbriz, pentru demarorul de pornire ) indiferent de intemperii,
pentru evitarea perturbărilor în recepţie;
asigurarea funcţionării în orice anotimp ( de la -200C la +700C );
preîntâmpinarea acţiunii vibraţiilor, şocurilor la recepţie;
evitarea influenţei variaţiei tensiunii de alimentare asupra calităţii audiţiei;
stabilirea frecvenţei portului recepţionat.
De rezolvarea optimă a condiţiilor menţionate mai sus depinde fidelitatea recepţionării
programelor dorite.

Antena cea mai potrivită este antena – baston, verticală cu o lungime de circa 1 m, montată cât
mai departe de axa de simetrie a caroseriei automobilului şi de motor ( sursa de paraziţi radio ), deci
pe capetele laterale. Antena poate fi telescopică, cu sau fără comandă la bord a electromotorului de
extindere sau reducere a lungimii ei.

Deparazitarea instalaţiilor electrice ale automobilului se face în general prin montarea în

paralel a unor condensatoare la alternator, bobina de inducţie ( borna ce vine de la bateria de
acumulatoare ), releul de tensiune şi a câte unui condensator la electromotorul ştergătorului de
parbriz, al aerotermei şi al antenei.
La distribuitor, pe fişele de înaltă tensiune se vor monta rezistoare volumetrice sau rezistoare
inductive din manganină.
Capota motorului se va conecta la cadrul automobilului printr-o tresă metalică, izolată în
P.V.C. Rezistoarele şi condensatoarele au construcţii speciale pentru deparazitare.

Desigur, un rol important îl au conexiunile perfecte, atât pentru condensatoarele electrice, în special
de alimentare, cât şi cele pentru boxe.

Indicaţii de montare. În principiu aparatul de radio se plasează pe suport special între

scaunele anterioare, avansat, pentru accesibilitate la comenzi.
Alimentarea cu energie electrică se face prin cablu de la o bornă specială ( + ) a cutiei de
distribuţie, deci la tensiunea de 12 V. Este indicat ca şasiul aparatului de radio să fie bine fixat prin
bridă la partea metalică a automobilului, pentru contactul la masă ( borna - ).
Antena, fixă sau telescopică, se montează într-un suport izolant special pe capotajul
automobilului. Cablul coaxial de legătură cu aparatul de radio trebuie să fie cât mai scurt, să nu aibă
curburi mari şi numeroase; capătul cablului se fixează bine la fişa ce se va racorda la priza specială a
aparatului.
Boxele se vor poziţiona cât mai atent, în scopul redării fidele a emisiunilor radio. De obicei,
acestea sunt amplasate în uşile din faţă ale automobilului sau, când numărul lor este mai mare ( de
obicei pentru 4 la aparate stereo ), se montează două în spate, lângă lunetă. Legătura dintre aparat şi
boxe se face prin conductoare speciale. Cablurile pentru boxele din uşi sunt plasate între stâlpii
caroseriei şi uşilor, trebuie:
să fie flexibile;
de lungimi corespunzătoare posibilităţii de deschidere a uşilor;

13/15
protejate în tuburi speciale de cauciuc.
Boxele sunt legate în paralel faţă de aparatul de radio. Trebuie respectate impedanţele
recomandate, pentru evitarea unor defecţiuni nedorite.
Radioreceptorul poate fi cu comenzi digitale sau automate pentru selectarea unor posturi
prestabilite. Unele aparate de radio sunt montate în suporţi speciali, prevăzuţi cu prize de conexiune
grupate, pentru alimentarea cu energie electrică, pentru racordarea la boxe şi antenă, fiind astfel uşor
detaşabile, astfel prin simpla lor apăsare şi introducere în suport ele devin funcţionale.

V.2.Montarea casetofonului

Casetofonul poate fi montat independent, dar cel mai adesea este comun cu aparatul de radio.
Montarea independentă se face asemănător cu cea a radioreceptorului, respectând
instrucţiunile din cartea aparatului, iar boxele se amplasează în acelaşi fel.

Suportul aparatului are un compartiment special pentru păstrarea casetelor. Acestea trebuie protejate
în cutiile lor şi ferite praf, umezeală sau alte medii ce le-ar deteriora şi le-ar diminua calitatea de
redare.
Sunt prezentate în cele ce urmează caracteristicile unuia dintre cele mai folosite auto-
radiocasetofoane-Blaupunkt-tip „Bremen SOM 45”:
pentru partea de radiorecepţie:
benzi de frecvenţă recepţionate UM, US, UUS, UL;
putere muzicală ( audiofrecvenţă ) 4x8 W;
bandă de AF ( radio ): 35  15000 Hz;
căutarea automată a postului, în ambele sensuri ale scalei;
afişarea numerică a frecvenţei recepţionate;
posibilitatea de „memorare” a 20 staţii ( câte 5 în fiecare gamă de frecvenţă )
pentru casetofon:
redare stereo cu bandă AF: 30  18000 Hz;
poate fi utilizată banda de casetofon normală ( cu oxid de fier, bioxid de crom, metalică );
are prevăzut dolby pentru atenuarea zgomotului;
are sistem „autorevers” adică trece automat pe redare/înregistrare în sens invers, la terminarea
bandei;
capul magnetic este de mare fiabilitate, construit dintr-un permaloy special.
Montarea aparatului se face în suport, iar boxele, legate în paralel sunt montate în uşile din faţă şi pe
platforma de lângă lunetă.
Antena este montată fie pe aripile automobilului, fie în partea frontală de la plafonul caroseriei.
În unele cazuri, casetofonul poate fi dotat şi cu pick-up, pentru discuri compacte sau normale.

V.3.Televizoare pentru automobil

Televizorul, de asemenea, poate fi adaptat la automobil, fiind portabil, alimentat de la bateria

de acumulatoare ( 12 V ) sau de la reţea ( 220 V – 50 Hz ), prin stabilizator de tensiune. Antena
proprie este telescopică, recepţionând posturi TV de frecvenţă reglată. Comutarea canalelor este
electronică prin tastatură, iar acordul continuu se realizează cu diode varicap. Stabilitatea imaginii
este asigurată automat. Audiţia se poate face şi în cască, printr-o bornă suplimentară.

Funcţionează corect până la temperatura de 400C. Pentru îmbunătăţirea recepţiei se folosesc

amplificatoare.

14/15
 Instalaţii de alarmă

Aceasta se montează în special la autoturisme, pentru avertizarea în caz de efracţie.

Sistemul este conectat de obicei la claxonul automobilului. Este format dintr-o serie de
întrerupătoare, montate la uşile şi capotajele automobilului. Instalaţia este alimentată de la bateria de
acumulatoare ( 12 V ) şi face legătura cu întrerupătoarele de la punctele de comandă, printr-un
comutator general ( care poate şi monta într-un loc secret ).
Când este pus în funcţiune, la deschiderea unei din uşi sau capote în lipsa proprietarului,
întreruptorul respectiv face legătura cu claxonul şi avertizează comiterea infracţiunii.
Întreg sistemul de alarmă este în funcţiune numai la alimentarea prin comutatorul general.
Se recomandă ca după declanşarea semnalului de alarmă să se întrerupă sistemul la un cât
mai scurt timp, pentru a se evita descărcarea bateriei de acumulatoare, consumul de curent electric
fiind destul de important.

Întreţinerea sistemului de condiţionare a aerului

Pentru a avea aer curat în interiorul automobilului este necesar să se păstreze curăţenia şi
integritatea elementelor componente. Instalaţia de climatizare nu necesită lucrări de întreţinere
specială.
Periodic se verifică garniturile, conductele, racordurile circuitului de apă şi ale celui de aer.
Garniturile defecte se înlocuiesc şi se strâng legăturile şi colierele slăbite.
Pentru evitarea depunerilor calcaroase în radiatoare, este optim ca instalaţia să funcţioneze cu
antigel în apa de răcire. La prepararea lichidului antigel trebuie să se folosească apă distilată lipsită
de săruri minerale. Trebuie să se verifice periodic nivelul lichidului, iar în cazul completărilor sau
umplerilor trebuie să se păstreze curăţenia şi să se facă o bună aerisire. Dacă robinetul de comandă a
intrării apei în instalaţia de climatizare, la temperaturi excesiv de scăzute, nu se roteşte, acesta nu se
va forţa, ci se va aştepta câteva minute, cu motorul în funcţiune timp în care lichidul cald revine la
robinet şi-l deblochează.

Periodic trebuie controlat gradul de uzură a periilor, colectorului, bornele şi conexiunile circuitelor
instalaţiei electrice. Electroventilatoarele în general nu se ung decât cu ocazia demontării lor, acestea
fiind echipate cu lagăre metaloceramice autolubrifiante.

Defecte, cauze şi modul de remediere

Cauze Modul de remediere

Instalaţia nu încălzeşte suficient
Circuitul de apă conţine aer
Apa de răcire, nu se încălzeşte suficient
Circuitul apei în radiatorul climatizorului este
strangulat sau înfundat
Motorul electric este defect
Robinetul de reglare a debitului apei este defect
Se aeriseşte
Se verifică şi se înlocuieşte termostatul defect; se
acoperă radiatorul cu o husă
Se spală instalaţia de apă, se înlătură depunerile şi
strangulările
Se repară motorul
Se verifică şi se repară robinetul

15/15
Apa din instalaţia climatizorului se încălzeşte prea mult
Cantitatea de apă din instalaţia de răcire a
motorului este insuficientă
Sunt pierderi de apă în instalaţie
Debitul pompei de apă este prea mic
Cureaua de ventilator patinează
Conectorul termic nu conectează
electroventilatorul
Se completează apa până la nivelul normal
Se verifică, se înlătură pierderile şi se
completează cu cantitatea necesară de apă
Turbina uzată se înlocuieşte şi se înlătură
eventualele strangulări
Se întinde normal cureaua
Conectorul termic defect se înlocuieşte, se
verifică şi se înlătură eventualele defecţiuni ale
electroventilatorului

BIBLIOGRAFIE

G. Tocaiuc – Instalaţii şi echipamente auto – tehnologia meseriei electrician auto

E.D.P. Bucureşti, 1994

Mateevici, V. - Automobile ROMAN cu motoare Diesel

Ed. Tehnică, Bucureşti, 1975

C. Mondiru – Automobile Dacia

Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990

4. V. Raicu – Întreţinerea şi repararea echipamentului electric al automobilului

Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971

16/15