Sistem de alimentare cu energie electrica

- Alternatorul si bateria -
Alternatorul este componenta principală a sistemului de generare și încărcare de curent
electric al automobilului.

Foto: Alternator auto – vedere anterioară

    Alternatorul este o mașină electrică de curent alternativ, trifazat. Acesta este antrenat de
motorul termic, prin intermediul curelei de accesorii. În funcție de sistemele electronice din
dotarea unui automobilul, consumul de energie electrică maxim poate ajunge la valori de 1.7
– 2 kW. Alternatorul trebuie să fie capabil să producă acestă energie și în plus să încarce
bateria de acumulatori.

Cerințele ce se impun alternatorului sunt:

 să producă energia electrică necesară alimentării tuturor consumatorilor electrici de la

bordul automobilului
 să producă energia electrică necesară încărcării bateriei de acumulatori, indiferent de
consumul de energie al sistemelor electrice a automobilului
 să producă energia electrică necesară indiferent de turația de funcționare a motorului
termic
 să genereze o tensiune electrică constantă indiferent de regimul de funcționare al
motorului
 să aibă un raport putere/masă cât mai mic
 să fie fiabil, să funcționeze fără zgomot și să reziste la contaminări
 să nu necesite întreținere

Fluxul de energie electrică la pornirea motorului și în timpul funcționării acestuia

 Pornire motor termic Motor termic autonom

     La pornirea motorului bateria de acumulatori alimentează atât consumatorii electrici

ai automobilului cât și electromotorul (demarorul). După ce motorul devine autonom,
alternatorul preia funcția de furnizor de energie electrică pentru consumatori,
încărcând în același timp și bateria de acumulatori.
     Majoritatea automobilelor moderne sunt echipate cu alternatoare cu rotor cu poli în
formă de gheare. Rotorul produce un câmp magnetic alternant care induce în statorul
alternatorului un curent electric sinusoidal.

Alternator auto – secțiune

1. carcasă (masă)
2. stator
3. rotor
4. regulator de tensiune
5. rulment
 6. inele colectoare
7. punte redresoare cu diode
8. ventilator posterior
9. ventilator anterior
10. rulment

Statorul este compus din tole metalice peste care sunt înfășurate conductori din cupru care
reprezintă cele 3 faze ale alternatorului (A, B și C). Înfășurările celor trei faze ale statorului sunt
conectate în stea, fiecare fază având un fir de legătură cu puntea redresoare.

Pentru a produce tensiune electrică în înfășurările statorului este nevoie de un câmp magnetic
rotitor. Acest câmp magnetic este produs de rotor. Poziționat pe un arbore, rotorul conține o
înfășurate rotorică și o pereche de poli în formă de gheare. Fiecare pereche de gheare succesive
formează doi magneți aparenți (N-S) care generează un câmp magnetic. Pentru a avea un randament
superior rotorul conține de la 12 până la 16 poli.

Înfășurarea rotorului este alimentată cu energie electrică prin intermediul unor inele colectoare.
Acestea sunt din bronz și sunt în contact cu două perii din grafit. În funcție de tensiunea de
alimentare a rotorului se variază intensitatea câmpului magnetic și implicit a tensiune electrice
produse de alternator.

Principiul de funcționare este relativ simplu. Câmpul magnetic generat de rotor va produce pe
fiecare fază a statorului un curent electric sinusoidal. În animația de mai sus, pentru a înțelege
modul de funcționare, rotorul este reprezentat cu 2 poli (N-S) iar statorul cu doar 3 înfășurări. În
realitate, pentru creșterea randamentului alternatorului, rotorul conține minim 12 poli iar statorul
are înfășurări multiple ce alternează între cele 3 faze (A, B și C).

Alternatorul, fiind o mașină electrică de curent alternativ, are randament ridicat. Problema este că
bateria are nevoie de curent continuu pentru a putea fi încărcată. De asemenea toți consumatorii
electrici ai automobilului sunt de curent continuu. Trecerea de la curent alternativ la curent continuu
se face utilizând o punte redresoare cu diode

Puntea redresoare conține 6 diode integrate într-un radiator de aluminiu. Pentru fiecare fază a
alternatorului sunt utilizate câte 2 diode pentru a transforma curentul alternativ în curent electric. De
asemenea puntea redresoare cu diode mai are rolul să blocheze curgerea curentului din baterie spre
alternator, în cazul în care tensiunea alternatorului scade sub tensiunea bateriei. Puntea redresoare
este integrată în carcasa alternatorului în partea posterioară.

Cele 3 faze ale statorului produc curent electric sinusoidal. Fiecare fază a statorului este
conectată între două diode din puntea redresoare. Una din cele două diode se numește diodă
pozitivă iar cealaltă diodă negativă.

Puntea redresoare va genera doar curent electric pozitiv. Datorită alternanței fazelor
statorului curentul electric ce intră în baterie nu va fi pulsator ci va fi format doar din vârfurile
de curent ale fiecărei faze.

    Frecvența curentului produs de alternator depinde de turația rotorului și de numărul de

poli magnetici.

f = p*n / 60
f – frecvența curentului alternatorului [Hz]
p – numărul de perechi de poli [-]
n – turația rotorului [rot/min]

Turația rotorului este de două ori mai mare decât turația motorului termic. Astfel la o turație
de ralanti a motorului termic de 1000 rot/min, pentru un alternator cu 6 perechi de poli (12
poli), frecvența curentului electric produs va fi:

f = 6*2000 / 60 = 200 Hz

    Pentru a preveni supraîncărcarea bateriei de acumulatori, tensiunea generată de

alternator trebuie să se mențină tot timpul constantă, indiferent de regimul de funcționare
al motorului și de consumul de energie electrică a automobilului.

Regulatorul de tensiune are rolul de a controla tensiunea de alimentare a rotorului. Astfel se

controlează intensitatea câmpului magnetic al rotorului deci implicit tensiunea electrică
indusă în stator. Tensiunea generată de alternator trebuie menținută în jurul valorii de 14.2 V.
Regulatorul de tensiune este integrat în carcasa alternatorului și se montează pe suportul
periilor de grafit.

    Pentru răcirea alternatorului sunt utilizate ventilatoare care sunt montate în interiorul
carcasei sau în exterior în partea frontală. De asemenea puntea diodele punții redresoare sunt
imersate în radiatoare metalice pentru a disipa căldura generată în timpul funcționării.

    Alternatoarele moderne conțin atât puntea redresoare cât și regulatorul de tensiune.
Conectorii electrici ai alternatorului variază în funcție de tipul și marca alternatorului

Conexiunile electrice ale alternatorului

1. conector baterie (BAT)

2. mufă cu 1 sau 2 conexiuni

    Alternatoarele au minim doi conectori electrici:

 BAT – conectorul către borna pozitivă a bateriei de acumulatori

 L (Lamp) – conector masă (-) lampă defect sistem de încărcare

    În plus, în funcție de producător și timpul alternatorului mai pot exista următoarele
conexiuni electrice:

 IG (Ignition) – conector pentru contact, alimentează regulatorul de tensiune

 S (Sensing) – conector pentru citirea tensiunii bateriei
 GND (Ground) – conector la masa regulatorului de tensiune (-)

    Automobilele care au sistem inteligent de management al consumului energiei electrice

controlează curentul debitat de alternator în funcție de punctul de funcționare al motorului
termic. Mai mult, bateria de acumulatori, specială, alimentează consumatorii electrici și în
momentul funcționării motorului. Avantajul constă în faptul că alternatorul este controlat
astfel încât să producă curent electric în fazele de frână de motor și în punctele de funcționare
cele mai economice ale motorului termic. Rezultatul este un consum de putere mai mic al
alternatorului și un randament global mai bun al motorului ce are ca impact scăderea
consumului de combustibil.

Baterii de acumulatoare

Bateriile de acumulatoare sunt surse electrice-reversibile, care au proprietatea de a înmagazina

energia electrică prin transformarea ei în energie chimică şi reciproc.
Bateria unui automobil are rolul de a stoca energie electrică necesară pentru a porni motorul
termic și pentru a alimenta consumatorii electrici atunci când motorul termic este oprit. O baterie
auto trebuie să le îndeplinească următoarele cerințe:
 să alimenteze demarorul în faza de pornire a motorului termic
 să alimenteze consumatorii electrici când alternatorul nu funcționează
 să filtreze oscilațiile de tensiune din sistemul electric
 să alimenteze cu energie electrică sistemele electronice active permanent (memoriile
modulelor electronice de control, alarme)
Bateria trebuie să îndeplinească aceste funcții pe o plajă largă de temperaturi. În condiții
extreme de temperaturi scăzute (-30 °C) bateria trebuie să asigure pornirea motorului, precum și în
condiții de căldură excesivă (70 °C).
Poziționarea bateriei se face de obicei în compartimentul motor și trebuie să țină cont de
următoarele constrângeri: lungime cât mai scurtă a cablurilor de alimentare a demarorului, protecție
împotriva contaminării, asigurarea temperaturii normale de funcționare, protecție împotriva
vibrațiilor precum și acces ușor în vederea verificării și a înlocuirii.

Bateriile utilizate pe automobile servesc ca sursă de energie electrică, fiind conectate în

paralel cu dinamurile sau alternatoarele (generatoarele de curent continuu).
Dintre acumulatoarele pentru autovehicule, cea mai largă răspândire o au acumulatoarele
acide cu plăci de plumb care se mai numesc pentru START.
Acumulatoarele cu plumb prezintă avantajul unei rezistenţe interioare de valoare mică, ceea
ce face să fie utilizate la pornirea electrică a motoarelor; în schimb, ele au şi o serie de dezavantaje,
întrucât rezistenţa lor mecanică este scăzută şi durata de viaţă este relativ mică. Acumulatoarele cu
plumb prezintă o autodescărcare importantă, şi ca urmare nu este permis să stea mult timp fără a fi
reîncărcate.
Acumulatoarele alcaline se utilizează, de obicei, numai la autovehiculele care nu necesită
sistem de pornire electric (de exemplu, la motociclete). Elementele unei baterii alcaline au plăcile
pozitive din oxizi ale metalelor respective (Ni, Cd, Ag), iar cele negative sub formă de pastă de metal
spongios (Fe, Cd, Zn), şi sunt montate alternativ într-un vas de oţel nichelat-perforat; electrolitul este
un hidroxid de potasiu diluat cu apă, având densitatea medie de 1,20 g/cm 3. Elementul se încarcă în
anumite condiţii la o sursă de curent continuu. Reacţiile electrochimice reversibile furnizează
energie electrică la o tensiune de circa 1,5 V/element. Pentru o baterie de 6 V se înseriază patru sau
cinci elemente.
Avantajele de menţinere practic constantă a capacităţii, de descărcare la intensităţi mari şi
a concentraţiei electrolitului ar impune folosirea acestor baterii. Având în vedere însă variaţia
capacităţii cu temperatura (scăderea ei la temperaturi joase, la care, de exemplu, acumulatoarele cu
Ni—Fe devin inutilizabile), oxidarea în apă a zincului la bateriile Ag—Zn, cu degajare de hidrogen, şi
deci cu pericol de explozie, precum şi preţul foarte ridicat, folosirea lor pe scară largă în condiţiile
actuale este limitată .

Bateriile de acumulatoare pentru „START” pot fi împărțite în trei categorii:

1. Cu întreţinere sau reparabile - înainte acest tip de baterie era cel mai răspândit. În prezent, le
produc doar câteva fabrici din Ucraina și în mai multe țări ale fostei Uniuni Sovietice, astfel încât
acestea sunt rareori găsite în vînzare. Ele se disting printr-o carcasa de ebonită şi mastic negru,
umplut de sus. În cazul unui scurtcircuit între plăci este posibilitatea de a înlocui un bloc de plăci
sau mai multe. Corpul din ebonită este mult mai costisitor în producere decât cel plastic, de
asemenea, mai puțin durabile, și, ca rezultat, la lovituri se macină.
2. Cu întreținere redusă - reprezintă o majoritate absolută pe piețele de baterii auto din întreaga
lume. Acestea sunt prezentate într-o gamă largă și sunt fabricate cu cea mai modernă tehnologie.
Acest tip de baterie, la fel ca şi toate cele cu întreținere, se furnizează de producători în stare
uscată sau umplute cu electrolit la fabrică.
3. Fără întreţinere - sunt bateriile destinate pentru condiții ideale în zonele cu o clima blândă şi un
nivel ridicat al deservirii la staţiile de service auto. Deosebirea acestor baterii este costul ridicat și
nu poate fi folosit pe toate tipurile de automobile, în plus la capacele lor, nu există găuri sau
buşoane de alimentare, astfel încât, în cazul defectării unei astfel de baterie poate fi pur și simplu
rebutate.

După compoziţia plăcilor se deosebesc:

1. Baterii cu plăci de plumb-stibiu. În prezent, mulți producători, adaugă la plăcile din aliaj
de plumb diferite componente de aliere (cadmiu, seleniu, argint), obținând să
îmbunătățească caracteristicile bateriilor de plumb-stibiu.
2. Baterii hibrid, adică având plăci pozitive din aliaje de plumb-stibiu, iar negative – din
aliaj de plumb-calciu realizate prin tehnologia expandării.
3. Baterii cu plăci de plumb-calciu. Utilizarea aliajelor de plumb-calciu în fabricarea
plăcilor de acumulator oferă următoarele avantaje: reduce auto-descărcarea, mărește
puterea de pornire a bateriei, crește stabilitatea caracteristicilor electrice. Dezavantaje:
majoritatea baterii de calciu se teme de descărcare profundă. Mai multe descărcări
poate duce la pierderea caracteristicilor bateriei (curentul de pornire, capacitatea
nominală).

După variantele tehnologice de realizare pot fi:

 uscate (pentru formare);
 încărcate uscat;
 încărcate cu întreținere ;
 încărcate fără întreținere

Simbolizare convenţională pe scheme electrice:

+ -
Figura 2.2. – Simbolizarea electrică a bateriei de acumulatoare
 2.2.2. Soluţii constructive a bateriei de acumulatoare

O baterie auto de 12V este compusă din 6 celule conectate în serie, fiecare celulă producând
peste 2 V. Celulele sunt separate între ele, electrolitul din fiecare celulă nu este în contact cu cel din
celula învecinată.
Electrozii ce formează fiecare celulă sunt formați din plăci separate de un plastic poros.
Bateriile de generație veche, cu întreținere, conțineau plăci din plumb (Pb). Întreținerea unei baterii
presupune verificarea periodică a nivelului de electrolit, măsurarea densității acestuia și completarea
la nevoie cu apă distilată sau demineralizată.
Bateriile actuale utilizează un aliaj pe bază de calciu (PbCa). Avantajul acestui tip de baterii,
fără întreținere, etanșe, este nivelul mai scăzut de gaze produse când bateria este complet încărcată.
Majoritatea bateriilor fără întreținere sunt prevăzute cu un indicator de stare („ ochi magic”). În
funcție de culoarea acestui indicator se poate determina starea de încărcare a bateriei:

Tabelul 2.1. –Semnificaţiile „ochiului magic”

  Stare încărcare Nivel electrolit
(verde)
baterie încărcată nivel bun
(negru)
baterie descărcată nivel bun
(alb)
baterie descărcată necesită completare/înlocuire

Funcționarea indicatorul de stare este de natură mecanică. Acesta conține una sau mai multe
bile din plastic, care, în funcție de densitatea electrolitului, arată starea de încărcare a bateriei.
„Ochiul magic” indică starea de încărcare doar pentru o celulă a bateriei, dar este reprezentativ
pentru toată bateria.

Figura 2.3. – Elementele componente ale bateriei de acumulatoare

 Figura 2.4. – Elementele componente ale bateriei de acumulatoare

2.2.2. Principii de funcţionare şi parametrii funcţionali (descrierea proceselor,

caracteristicile de încărcare şi descărcare)

O baterie este construită din celule galvanice, numite și pile electrice. Bateria are la bază principiul
lui Volta, care spune că între două metale diferite imersate în electrolit (lichid care permite trecerea
curentului electric) apare o tensiune electrică.

Figura 2.4. – Pilă electrică

Cele două piese metalice se numesc electrozi, electrodul pozitiv numindu-se catod iar cel
negativ anod. Datorită reacțiilor chimice dintre electroni și electrolit apare energia electrică. Astfel,
bateria din energia chimică produce curent continuu.
 Automobilele cu motor termic sunt echipate aproape în exclusivitate cu baterii pe bază de
plumb. Datorită prețului scăzut și a curentului mare generat, bateriile cu plumb sunt cele mai
utilizate pentru alimentarea circuitului electric al automobilului.
Bateria auto este formată din 6 celule (pile electrice) legate în serie. Fiecare celulă generează
o tensiune de aproximativ 2,12 V, tensiunea totală a bateriei în gol fiind de 6 x 2,12 = 12,72 V (baterie
complet încărcată).
Fiecare celulă a bateriei conține:
 un electrod pozitiv din bioxid de plumb (PbO2)
 un electrod negativ din plumb poros (Pb)
 electrolit din acid sulfuric (H2SO4) și apă (H2O)
Dacă cei doi electrozi se leagă prin intermediul unui circuit electric, în baterie se produc
reacții chimice care generează curent electric.

Descărcarea bateriei Încărcarea bateriei

C – consumatori electrici (ex. demaror) G – generator electric (alternator)