INDEMN LA CERCETAREA ORGANOLOGIEI POPULARE DIN BANAT

Cercetarea inistrumellltelor muz1oale popul.arie este o pxioblemă care

îi preocupă de matl multă vreme pe fo1c1oriştii şi 1etnografd1i de 1a nod. Srtu1-
diile 111u1meroa:.se ouprinse între cele două evenimente edirtoriale: Cercetări
asupra danţurilor şi instrumentelor de muzică ale poporului români,
Instrumentele muzicale ale poporului român 2 , oonfirmă pe deplin acesrt
lucru. Şi totlllŞi, diesitru:le sînt zonele şi subzonele care niu au benefidart
de atenţia cuvenită. Intre acestea, după cum vom v·edea, se ruumără şi
BanatUJl, provin:cie care poate oferi un bogart material docurrnenrtmT refe-
Iitoir la problema în discuţie.
In cronicile româneşti •ca ~i în descrierile călătorilioc strălÎ.ni. oare au
străbătut de la un capăt la altul acest ţinut, pe marginea cărţilor de
ritual li1Jurgd!c, se găsesc nrunnerioase m€'Thţiuni cu privi1re 1a inlSltrumen.tele
muzicale.
Corio1an Buraclll ne cOimlU11JÎoă prin irute:rmediul săptămînarulUJi oaran-
sebeşan, „Foaiiea diecesană", însemnarea din ,.,Protocoliul bolte~aţilor", de
1a Mehadlia, scrisă în anul 1797: „1797110 iulie veni D(omruul) Episcop
Şacebent în vizitaţie la Băi, Orşova, Halmăj, Cornereva. 14 august de la
Băi a(u) plecat. P•eTS1oane avură 22, li.ară cai 14 şi 8 mllZ'i1oaruţi ai săd·, pînă
în 1799 D(omrnul) D(umitru) Veselin, căpirtia.n" 3 . Regretăm faptul că, prin
laconismul ei, ştirea nlll ne oferă ntid un răspllil1s 1a înitrebările care ne
framirută: la oe iootruunerute cînrtau oe!ii 8 muzicanţi, oe reperrtocilll pro-
movau ei, care ·era rniVlelul airtisti1c i'Dlte.rpretaitiv etc.
O altă informaţi·e se r·ef&ă la d.nitoniarea melodiilor populare la „flu-
ieroniu cel de vreun cot şi jumătate de lung" 4 şi o datorăm lui Dama-
schin Boji1noă, jurist şi pubLiicllsit român.
Alte două menţiuni aparţin lruli. Arrthur Schott şi Niiooliae Stoica de
Haţeg, primul, pasiornait culegăltJOT de basme populare iar ral dodlea, ounos-
cUJt cron~car. Iaită ce nota AT'thur Schortt la 1830: „Cirrnpoliul Vralahrului
şi vioaiDa cu •COalI'de p:rioasite a ţig.anruihrl f10II'lll1t-aeă lia 1a1
tari pertre•oeiri acom-
paniamentul muzical carcteristic ca.re cel mai adesea este vioi precum
o cer figurile coregrafi.ce" 5 . Din Cronica Banatului a Lui Nicolae Stoica de

1 Teodor B ura d a, Cercetări asupra danţurilor şi instrumentelor de muzică

ale românilor, în „Almanah muzical", III, Iaşi, 1877.
2 Tiberiu A 1 ex an dr u, Instrumentele muzicale ale poporului român, Bucu-
reşti, 1956.
3 Coriolan B u r a cu, De pe marginea cărţilor bisericeşti, în „Foaiea diece-

sană", XXXIX (1924), 7, p. 3.

4 Ion Ta 1 o ş, Inceputurile interesului pentru folclorul românesc în Banat,
în Studii de istorie literară şi folclor, 1964, p. 209 - şi urm.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
182 DUMITRU JOMPAN

Haţeg aflăm că, la nJUnţi druta „cianp001eăriu", jocurile „Pră loc" şi „Că­
luţu" şi că, la picioo.rre, oăllll!Şerii puiitau „zdrăI11Clănele" 6 • In acelaşi do-
cUl!11ent se vorbeşte de „lăuroaş" (lăuitari), „tîmpănă", (tobă mică), „bandă"
(taraf) 7 etc.
In alt loc, Simion Mangiuca ne încunoştiinţează că, Brezaia (capra)
este dansată „după cînrtecul ·llllui bărtrin viorari(ut 8 .
Faptul că, la Marga, comună aşe~ în Valea Bistrei, a existait în
epoca cuceririlor roma.ne templrul „oolegium utrioulariiarum", drupă unii
cercetători „al construetorilor de oimpoaie" 9, sau ·că, aşa cum ne infor-
mează muziioologiul Doru Murgu: „looalitartea Tibiscum îşi are originea
in •-<tibia ... ceea ce înseamnă -.fluier... 10 , atestă marea însemnătate a istoriei
şi arheologiei în aprofundarea problemei instrumentelor muzioale popu-
lare din punot de vedere .al vechimii lor în timp.
Aruncînd o privire a:supra antroponimelor culese din comuna Marga
în anul 1963 am oons1Ja1lait că, onomastica deasemenea poart;e veni în spri-
jinul ooroetării problemei pe oare o trntăim. Supranrumele: „Broânca" şi
„Clăneciţa", primul, atribuit unei fete durdulii iar celălalt, dimpotrivă,
copilei sl.iabe şi îoo1te, ori „TâmbO!r", fost du.baş şi „Ţîrl6ni", poreclă atri-
buită unuia care nu ştie cînta „ca lumea" (bine) din fluier („o cînţ cum
trăbă, o şe mă ţîrloneşci aş!?), ca şi patronimul „Trîmbiţ6ni", toate în-
dreptăţc.sc îil!d2mnul nostru la examinarea onomasticii în scopul cunoaş­
terii complexe a problemei instrumentelor muzicale populare.
Un domeniu oa.Te nu ·cunoaştem să fi fost dtuşi de puţin exp1oriat este
acela ail modul!ui dJe og1ind.iil1e a organo1ogiei populare în folclOC'ul din
Banat. Am cercetat, ou ani în urmă, o bună parte din colecţiile de fol-
clor poeti1c bănăţean aijUJl!gînrd la 00111Clruzia că şi prin viers ni se des-
chide o poartă înspre lumea plină de miracole a instrumentelor muzi-
cale. Dacă am alege oailea „anotimpurilor omuliui", dăm ma1 îrutîi peste
imaginea copilrului de 1ia ţară oare, asemenea marelrui IllOSbru Enescu cîn1Jă
pe o vioară „de strujean de păpuşoi" im:iitînd sub 1aspoot kinesrezic şi
lingv.isitiic sunieitele inisrt:niumerutru.Jru.i caJI'ie de peste Uin veac şi jumătart:e a
păltrun.s în practi1oa lă1UJtaril-0ir noştri:

Ţîiţa. t îiţa pă tuleu

Că să-nsoară Ion a me1•
Şi ia fata lui Pirlău 1 '.

5 Arthur und Albert S c hot t, Rumănische Volkserzahlungen aus dem Banat,

Mărchen, Schwănke, Sagen, Neuausgabe besorgt von Rolf Wilh. Brednich und Ion
Ta 1 o ş, Bucureşti, 19îl, p. 321.
s Damaschin Mi o c, Elemente de etnografie şi folclor la cronicarul Nicolae
Stoica de Haţeg, în Revista de etnografie şi folclor, Tom. 18 (1973), 3, p. 303
şi urm.
1 Nicolae St oi ca d e Haţeg, Cronica Banatului, Bucureşti, 1969, p. 332.
e S. M a n g i u c a, Coiinda, originea şi însemnătatea ei astronomică şi calenda·
ristică, în „Foaiea diecesană" XVII (1902), 50, p. 1-6; 51, 2-7; 52, 1-6.
B D. Tu dor, Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia Romană, Bucureşti, 1968, p. 44.
lO Doru Murgu, Supremul deziderat al muzicii, în „Orizont", XXVII (1976),
48, p. 1.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETAREA ORGANOLOGIEI POPULARE 183

In anii cei mai :finumoşi ai vieţii, tînărul se simte atras şi de glasul blintl
şi catife1art al mîndrei căreia i -se 1adresea~ astfel:

Săruta-ţi-aş al teiu piept

Şi glcsu ca de c1ănet12

Ajunsă la vî:rsta martUTirtăţii, femeia gîndeş;te cu .regret la vremea petre-

cută alături de părinţi cî111d n:u o preocupa pnea mulit grija pentru ziua
de mîine:

Cînd fusei la mama fată

Nu săpai,
nu secerai,
Nu torsei, nu pusei pînză,
Mă-nvăţai a zice-n frunză.
Dar dacă mă măritai,
Şi săpai, şi secerai
Şi torsei, şi pusei pînză
Şi lasai dracului frunzăl 3 ,

Mult mai r·eali.zart din punot de vedere airitistic şi mai ales sub aspectul
urmărit se pacrie a :fi regretul bă:r:ba.1rullui îms1urat:

Că cînd ieram cinierel

Şi mîndra mai cinerea
Nici laută nu-m trăbuia
Laută iera gura mea
Că la laută trăbă cordz,
Gura mea cîntă la toţ.
Şi la laută trăbă harc
Gura mea-m cîntă de drag.
Şi la laută trăbă piec,
Gura-m cîntă să-m petriec.
Şi la laută trăbă tras,
Gura-m cîntă de necazu.

In aoest te:xit este interesa.nit de observait pe lîngă paralela: muzică vocală

- muzică iI11S1Jrurrnentală, denumirea unar părţi ·ale viorii: „coroz" (oorzi)
şi accesoriile acesteia: „harc" (arcuş), „piec" (sacîz), precum şi modul de

11 Vezi: „Colecţie de folclor poetic din comuna Marga", caiet II, text 142.
culegător, D. J om p an, (mss.)
12 D. Ci ol o c a, Dor şi jale, Caransebeş, 1916, p. 55.
13 Enea Hodoş, Cîntece bănăţene cu un răspuns d-lui G. Weigand, Caran-
sebeş, 1898, p. 76.
14 * * '' Monografia comunei Sîrbova, Timişoara, 1939, p. 337.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 DUMITRU JOMPAN
184

obţinere a sunetului muzical: „Şi la laiurt:ă frăbă tras". Un alrt text relevă
strînsa corelaţie dintre om şi 1111fUZÎJcă prin dorinţ;a celrui afla;t în pragul
marii treceri înspI'e lrumeai de dinrolo de morn1ÎDlt de a fi însoţit pe ul-
timul său dimcrn de „banda die lă'llltlaş" (Wiraf). Iată un exemplu din mul-
ţimea variaţiunilor pe această iteimă:

Şi-am lăsat: la moartea mea

Să mă-ngroape cu banda,
Cu banda din Ciclova
Că-i Toma cu trîmbiţa
De să mir-Oraviţa
Şi-i şi Nicu cu clănetu
lJe să miră tot Făgetu 15 •

Instrumentele muzi1cale aru pătruns adînc în decursul existenţiei lor

milenare şi în credinţele poporului. Odată scornite, aceste născociri ale
spiritului se cer a fi cercetaite penrtrriu o cunoaştere mai temeinică a unuia
dintre cele mai impcmtanrte capirt;ole ale ertnologiiei - organol:ogiia popu-
lară.
La Marg,a, în rt:imp ce se botează copilul, cineva d~nitre ai casei cîntă
din fluier pentru a-i prezice odnaslei, întotdeaiuna de siex bărbătesc, vo-
caţie şi 1 :alenrt mu.ztoal1 6 • Din considerente de ordin estetic, în aceeaşi lo-
calitate, tinerelor fete le este inrterzis a cînta la i.nJStrumeI11tul amintit
pentru a nu le creşte sinii prea mari, ceea ce se paire, nu ,corespunde
tipului ideal de frumuseţe feminină 1 i.
Altă SUJrSă de informaiţie, oare e.xicelează nu ,aJtîrt: în desoriJerea instru.-
men:tdor mu:zfoale populare ci, mM ales, în fokiisirea 'l.lll'l.ei 11lerminologiri.
specifitce şi răspîndirii aoesitora în spaţiul geografic bănăţean, este „Ches-
tionarul lingvistic" întocmirt în anul 1885 de B.P. Haşdeu. La îmreba-
rea 132 din acest chestioruaT fornnuk!Jt.ă astfel: „Oum se rnurrnesc pe aicolo
difeTite1e insitrumenite de mruzioă, cu părţile fiecăruia?", Haişdeu a pri-
mirt; răspunsurile din mai mulJtJe looaHtăţi dilll Banat: Coanloş, Bodova,
Băuţar, Buoova, F'ă·get, Măidan, Nevrincea, Orşova, Mehadiia, Timişoiara,
Teregova, Tincova şi Visag 18 • Curios ni se pare faptul că, în nici unul din
materialeLe 1trimise filologu1ui nu se găseşte vreo menţiune referitoare
la categoria pseudoinstrume111telor muzicale, deoa!'eoe este de necrezut
ca oamenii din această pairte a ţării să nru fi CUiliOSIOUJt fJ'IUJI1.Za şi coaja de
mesteacăn ca elemente naturale producătoare de sunete care fac să vi-
b:neze mai tare, ori moltcom, îrutiregul spaţiu miiortiitic. Din :familiia ideofo-
nelor, răspunsurile 1a Chesti10nar reţin un singur instriumenit muzical -
drîmba. Cartegoria membranofon:elor, în cel de-al XVIII-1ea volum de do-

15 Inf. Preda Romulus, 55 ani, Marga, cules: 18. XI. 1976.

10 Inf. P o 1 iţă Mihai, 60 ani, Marga, cules: 15. I. 1970.
17
Ibidem.
ie Ion M u ş 1 ea, Ov(idiu) B î r 1 e a, Tipologia folclorului din răspunsurile la
Chestionarul lui B. P. Haşdeu, Bucureşti, 1970, p. 574.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETAREA ORGANOLOGIEI POPULARE
185

cumente din BibLio1teioa Aioademiei Românie, oare adună lao1ailită răspun­

surile trimise lui Haşdeu, din Ba.nat, este reprezentată prin tambură cu-
noscută doar în looahtatea: Făget. Cel mai bogiait în daite şi informaţii es·te
oompantilmerntul insfu'il.LIDeillbelor muzicale populare aerof1one. Frecvenţa
acestora în maiterialJul documerutar la oafle nie referim este u.nmătoarea:
„armonica" (1), „bombardonu" (i), „şur1a" (1), „tulnicu" (1), „trompe-
ta" (2), „trimbi:ţa" (6), „dianietlu"", „clăirnetu" saiU „clarinetu" (10), „cim-
po~u" (11), „floieria", „f1uieriurţJU", „fluie1ru", „fluieriţa" ori „fluieroniu"
(15). Exped~tarii „răspu11S1Urilor" nu au omis din paginile scrisorilor adre-
sate lui B. P. Haşdeu nici instrumenrbele muzicale ·cu oorzi, componente
ale tarafurilor bănăţene de la finiel1e veaicmlui treout, îrntre care: „lauta"
ori „cc:atera'· (14) 19 şi „broanca", „contrabasu", „gurduna" sau „lauta
mare" (8).
Muzicologul George Breazul în reoenzia la cunoscutul şi mult apre-
ciatul vol'lllm a lui Tib. Alexandlflu, Instrumentele muzicale ale poporului
român, despre oar:e am mai amintit, obseov1a pe bună dreptaite: „Nu avem,
îrutr-adevăr, col1ecţii de instrrumenite muzicale româneş.ti, ruu avem încă
un mue:eu de instnumente muzicale şi nki mă•Clair o secţie îrutr-un mu-
zeu etruogriafic românesc ndci de instrumente şi nici de jucării acrus1ticie" 20 .
Care este sHuaţia la ora actuală, după aproape douăzeci de ani de la
publicarea recenziei lui George Breazul, în zona de care ne ocupăm?
Secţia de etnografie a Muzeului Banatului posedă, un repertoriu „nepre-
lucrat" alcătuit din: 1 cimpoi, 153 fluiere din diferite regiuni ale ţării şi
1 c1a·ril1let. La aoes1tea, secţia de istocr-iie a aoel!Uiaşi muzeu adaugă a'telierul
de luitiiede şi inJS1tr:umel1lte muzicale ru coarde donat de Cornel Subonii 21 •
La Arad 22 şi Oaramsebeş 23 nu exi,stă nici un exempla.r expus ori de-
poz]tat, iiar la Lugoj2 4 nlllmăiruil. rie1artJiv mare de obi1eo1Je de aioest fel aş­
teaptă să fie studiate şi prezerutate publiioului. Casa - muzeu diin Me-
had1ca poS1edă: 1 corn de vită fo1osiirt în soopul ,emirterii unor semnale,
o dvîmbă şi >Wl tulni<: 25 , &ar punctul muzeisitk de la şcoola gel1leoală din
oomurua Miarga grupează un nu1mălr de aproximativ 30 juoălrii muzi,oale.
Fără îndoială că, şi în alte locuri din Banat, pot să ,existe aoomenea oo-
lecţii şi chi1ar colecţionari, dar !l1lll înţeleg·em de 1 oe instituţiile che.ma1Je să
depisteze, col1ecţioneze, 'tezaiurizere, oonserv·e şi să valorifice acest fond

19 termen de origine ardeleană.

20 G. Breazu, Tiberiu Alexandru: Instrumentele muzicale ale poporului
român, în Revista de folclor, III (1958), 2, p. 143-146.
21 Informaţiile ne-au fost oferite de prof. Eutimiu Lepăd u ş, şeful Secţiei

de etnografie a Muzeului Banatului, în 2. XI. 1976.

22 Inf. Ion Ţepe ş, profesor de limba română. Cules: 5. XI. 1976.
23 lnf. Maria P c t ro vs z k y, muzeograf-etnograf la muzeul din Caransebeş

Cules: 3. XI. 1976.

2 1 lnf. Ion Strat an, directorul muzeului din Lugoj. Cules: 3. XI. 1976.
2 ~ Tulnicul este un instrument muzical nespecific zonei Banatului.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
186 DUMITRU JOMPAN

atît de preţios nu o fac cu mai multă serioziitaite şi într-un ri1m mai sus--
ţinut. Nu peste muLtJă weune, lipsindu-ne insitrumentele muzicale popu-
lare adevăT'aite, vom expune în muzee, facssirnile după ilustraţiile ce în-
soţesc unele strudii desprie cimpoi 26 , vioara cu pîlnie 2 î, crearea de insitru-
merute muzioale noi ori perfecţionarea celor existerute28 ş.c.l.
Materialul documeilltaT sporeşte enorm atunci cînd cercetătorul îşi
îndreaptă paşii înspre fondul de pUiblioaţii at]t de bogiait la noi. Cunoaş­
terea unor artkole din „Revista de etnografie şi folclor", period.ic care,
alături de „Anuarul Arhivei de folclor" din Cluj 29 şi Bibliografia fol-
clorului românesc30 introduc pe cel interesat în repertoriul materialelor
scrise despre organologia populară în general cu destule referiri la ţinutul
Bania..tu1ui. Se irrnpunie apoi răsfoi.ir„ea tu1JUlror periodicelor şi a zLairelor
cotidiene apărute în zonă, de La cele mai vechi pînă la cele mai aotuale.
Că acestea deţin un material deosebit de bogat ne-o confirmă pe deplin
revi:sta „Vasiiova" a lrui T1aita Oainoea în oare întîlnilm menţiuni de felul:
„7 lăUJtari mai negriii <lecit mmii, scîrţîie viorile iar al optă-lea, mai bă­
trîn şi somnJOros, în cizlme, îmbrăţişea7.ă 0 broanreă numai ou triei corzi"31,
1

sau referindru-se la oumoscurtn.tl dnrt;erpret, Luţă: laviţă, T1aita Oain.ioea scrie:

„cel mai mare, şi celebru, şi genilal cînrtJă.re,ţ oe l...,a iaiV'l.llt vreodiaAă neamul
românesc" şi mai departe: „cînd ai zis Luţă, este oa şi dnd 1ai fi irostiit:
Napoleon, Deoebal, Alexandru cel M~e" 32 . „FoaLea dieoesană" din Ca-
ransebeş relatează că la 12 noembrie 1865 cu ocazia unei serbări ce a
avut loc în oraş S-<aJU manifestart; şi „ ... mUJZioanţii noştri naţtornali de
prin satele învecinate"3 3 . Desigur că şi o cercetare a dicţionarelor de
muzică, 1apărU1te la noi sub semnătura lui Tiitus Cerrne, A. L. !vela, Ti-
motei Popovid, esite absol'lllt nieoesrară.
In sfîrştt, ceDcetarea orgairuologiei populaire nru ar avea <lecit de cîşti­
1

gat dacă foldoriştii şi etnografii ar adînci şi sistematiza unele mate-

riale cu canaoter fleligioo (pi!oturile de pe zidurile vechi1or biserici şi mî-
năs tiri, icoanele, imaginile prinse în miniaturile lucrate din folie de aur
şi argint), sigiliile, desenele, grarvurile, il1lannpele, fotogriafiiile., la oare nea~

2s Gottfried Ha b e ni c h t, Un cimpoier bănăţean, în Revista de etnografie

şifolclor, tom. 17 (1963), 4, p. 261-297.
21 Nicolae R ă du le s cu, Vioara cu pîlnie în raionul Mold01.1a Nouă, în Revista
de etnografie şi folclor, tom. 12 (1967), 5, p. 375-383.
2e Florin G e o r g e s c u, Despre unele aspecte inovatoare în practica muzicii
populare, în Revista de etnografie şi folclor, tom. 15 (1970), p. 197-217.
29 * * * Anuarul Arhivei de folclor publicat de Ion Muşlea, I-VII, (1932-1945).
ao * * * Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc, vol. I
(1800-1891), Bucureşti, 1968.
31 P 1 i ni u s, La nuntă, în „Vasiova", VIII (1936), p. 4-6.
32 <· * * Luţă Ioviţă, în „Vasiova", XIV (1942), p. 17-21.
33 ,,. * *Cînd s-a întemeiat oraşul Caransebeş şi ce ştim din trecutul lui? în
„Foaiea diecesană", XIX (1904), 18, p. 2.
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCIT AREA ORGANOLOGIEI POPULARE
187

părat trebuiie să adăugăm, imaginile sonore al'e di&ourilor de gramofon,

cilin:dni.J.or de fonognad: şi, mai nou, pelicu1a şi banda magI11eti1oă. I"1/tă ci-
teva exemple din 1aiooastă 1oaitegorie de izvoaire. In koarna ou rtJema „!năl­
ţarea la 'cer" expusă în biserica din '00mllil1Ja Efitilmi1e Murgu, apar imagi-
nile a doi îngeri dntînd în trîmbiţe 34 • Irutr-un tab1ou semnat „T. Viale-
ri10", de acum o sută de 0llli, un ţă1rain din părţile Aradului cinJtă 1a „gar-
dună" (vtolonoel) 35 . Dr. R'llffiy reaJ.i2Jează îrutre 1819-1826 mai mulite
stampe între oare şi ooa cu I1Jl11!l1ăruJ. 186 cu ti1tLul „Pojejena în Banat"
1

înoadrînd Î!l1:tr-un pei!Siaj !'U'Sltic un păzi1bor de v~te cînrtînd d~n flui1e:r. O

fobografie înfăţişînd hora maJJ'1e a nedeii din Margia ,anJului 1897 oferă po-
sibilitatea cu111oa.şterili tarafului aLoătui't din două viorii, iun clarinet şi un
contrabas sau violoncel. Interpreţii sînt ţigani lăutari. Un desen a lui Iu-
liu PodlLpny d'in 1930 se referă 1a 1a1oeaşi temă, fapt ce reiese chiar din
titlul „Muzicanţi orbi" 36 • Studidnd mai mulite fotografiii. de fiarnilie, care
oglindesc practici şi obiiceiiuri folclorice strămoşeşti, i.Jma:gini din diverse
etape, putem ajrunge 1a 'oonduzii inte11esianite priv1toa.re 1a 1componen:\Ja
tarafului din Ba.nart;, cî:nd iau fost 1aibantd0Il.18Jte ~ootrum1eTIJ1Jele <tradiţionale
(fluier, cimpoi ş.a.) şi in oare ,ertJapă au părt:riuns ce1e de origine neofolclo-
r~că (aicordeon, saxo:lion etc.).

„
„ „
In icorucluzie, deşi oei:ioo1Jarea insitrumente1or muzicale popu1aire bă­
năţene itrebuie să pomeasică de la obsierv<ewea ia:tentă a real:iităţii, a pie-
selor •existente astăzi în praoUoa soliştilor inswumerutişiti şi a tarafuriloc,
triebuie să recurgem neapărat şi 1a studierea inrtJerdiscipl.tinairă a fenome-
ruul'Ui. fără de 1oare IIl/U putem s:ă rne forunăm o tmagirue iaisupra iai ceea ce
nrumim „organologiie populara bănăţeană".

DUMITRU JOMPAN

34 Dănilă pui a, Bisericile vechi din Almăj, în „Mitropolia Banatului• VII

(1957), 7-9, p. 59-78. .
35 Tiberiu A 1 ex an dr u, op. cit., p. 136.
36 Iuliu pod lip n y, Muzicanţi orbi, în AnB, III (1930), VII, p. 135.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro