Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura Pielii: Anatomie Macroscopica
Structura Pielii: Anatomie Macroscopica
Structura pielii
STRUCTURA PIELII
ANATOMIE MACROSCOPICA: invelis conjunctivo-epitelial ce acopera corpul in intregime
si se continua cu semimucoasele si mucoasele. Suprafata intre 1,5 – 2 m2 si prezinta pliuri,
unele mai mari (submamar, interfesier, inghinal), altele mai discrete (fata flexoare articulatii).
Cadrilajul normal al pielii este format de intretaierea santurilor fine. Dermatoglifele – santuri
curbe, determinate genetic, pe suprafata palmara si plantara (sunt diferite si la gemenii
monovitelini) – interes medico-legal. Porii – corespund orificiilor unitatilor pilosebacee sau gl.
Sudoripare. Greutate piele – 20% din G corpului. Grosime piele – variaza cu regiunea
topografica – palme&plante 4mm, pleoape – 0,2-0,5mm; variaza cu varsta si sexul: femei, copii,
batrani pielea e mai subtire. Culoare – dependenta de cant si tipul pigm melanic, grosimea
tegum, vascul dermului superf si conc in sange a OxiHb si Hb reduse, cant de caroten din str.
Cornos si hipoderm.
1. Stratul bazal (germinativ): un sg rand de cel. cilindrice, dispuse in palisada, cu axul lung
perpendicular pe JDE. Au un ncl voluminos, citoplasma intens bazofila, numeroase mitoze (str
bazal are un rol activ, germinativ, cel din acest strat numindu-se si keratinoblasti).
Keratinoblastele sunt legate intre ele si cu cele din stratul spinos prin intermediul desmozomilor,
iar de MB prin hemidesmozomi. Contin filamente de keratina (tonofilamente) al caror nr creste
in str superioare. Printre keratinoblaste se gasesc intercalate cel. dendritice. Mai mult Keratine 5
(50kDa) si 14 (58kDa) = keratine bazale.
2. Stratul spinos (corp mucos sau str malpighian): format din 6-20 randuri de celule poliedrice
(“spinos” dat proceselor interkeratinocitare = desmozomii – vizib clar la ME), eozinofile,
interconectate prin desmozomi. Tonofilamentele sunt mai num. la acest nivel si formeaza un
citoschelet (schelet de sustinere) al citoplasmei. In acest strat (spre varf) apar granule lamelare
-corpii Odland (keratinosomi, cementozomi) al caror nr si dimensiuni cresc in straturile
superioare. Acestia prezinta lizozomi cu cont. bogat in enzime hidrolitite si lipide (ceramide,
fosfolipide, glicerolipide, steroli) si fosfataze acide si au rol in limitarea pierderilor transcutane
de apa si in asigurarea adeziunii keratinocitare. Mai mult Keratine 1 (56,6kDa) si 10 (67kDa).
1
1. Structura pielii
3. Stratul granulos: 1-4 randuri de celule romboidale, turtite, cu ncl. mici si organite cel. pe cale
de disparitie. Aceste cel. sunt bogate in granule de keratohialina (profilagrina electronodensacare
se transf. In filagrina in zona de tranzitie granulos/cornos; loricrina) cu rol de cimentare a
tonofilamentelor in fascicule compacte. Str granulos lipseste la nivelul mucoaselor.
4. Stratul lucidum: prezent exclusiv la niv. palmelor si plantelor, se obs ca o banda refringenta
care cont cel cu ncl picnotici. 2-3 randuri de celule. Ofera o functie de rezistenta sporita!
5. Stratul cornos: format din 4-10 randuri de celule eozinofile turtite, anucleate, suprapuse (un
corneocit acopera aprox 25 cel bazale). Citoplasma a fost inlocuita de tonofilamente groase de
keratina, dispuse intr-o matrice alc. din granule de keratohialina. Partea cea mai superficiala a str
cornos=zona disjuncta (se pierd leg intre celule favorizand descuamarea), partea mai
profunda=zona conjuncta ( inca se mai pastreaza leg rudimentare intre cel).
Rolul imunologic al keratinocitului: acesta prod numeroase tipuri de citokine (IL1, IL8, IL6,
TGF alfa, beta, G-CSF, M-CSF, GM-CSF), fiind implicat in reactivitatea imuna cutanata.
1. Desmozomii:
2
1. Structura pielii
- zona satelita: asig leg intre filam. intermediare de keratina (k5,k14) si fata interna a placii de
atasare.
- dispuse printre keratinocite cu care formeaza o unitate functionala: dispunere la niv str.bazal -
un melanocit la 4-12 Kcite; unitatea melano-epidermica: 1 melanocit conectat la 36 Kcite;
- au originea in creasta neurala de unde migreaza (in sapt 8 de VIU) spre str bazal, bulbul firelor
de par, mucoase, retina/coroida/iris, pia arahnoidiana, ureche interna (izolator fonic), mezenter;
- sunt cel. dotate cu dendrite in citoplasma abundenta carora s.g. organite specifice:
premelanosomi, melanosomi, granule de melanină care contin cant variabile de pigment; prin
intermediul acestora melanina este transferata keratinocitelor.
- au distributii topograf diferite cu densitate maxima la nivelul fetei (2900/mm2); trunchi (1250).
Melanogeneza: sunt singurele cel epidermice care contin tirozinaza care mediaza transformarea
DOPA in diverse tipuri de melanina (eumelanina, feomelanina, melanina tricroma). Melaninele
protejeaza impotriva agresiunii UV prin absorbtiesi reflexie si neutralizarea rad liberi. In functie
3
1. Structura pielii
Markeri melanocitari: proteina S100, HMB 45, Melan A, tirozinaza, MITF1 (fact de transcriptie
a microoftalmiei). Nici un marker nu poate sa faca distinctia intre melanocitele benigne si cele
maligne. Proteina S 100 este f sensibila dar mult mai putin specifica fata de ceilalti markeri.
CELULELE LANGERHANS:
- 2 tipuri in epiderm - celule tip I (in mijlocul str. Spinos au citopl clara, lizozomi si < 12
prelungiri)
- celule tip II (in str. Bazal, citopl. Densa, granule lizozomale mai putine si
putine prelungiri ) = celule mezenchimale migrate din derm
- cel mari, cu citoplasma clara si ncl lobular si prezinta in citoplasma granulele Birbeck (in forma
de racheta), vizibile la ME. Nu au tonofibrile sau desmozomi. Conectate cu fb nervoase
nemielinizate – SN poate modula activitatea cel Langerhans prin elib de neuropeptide.
- au pe supraf Ag ale MHC clasa II (celula prezentatoare de Ag) si R pt fract Fc a IgG si IgE si pt
fract C3b a C’. Markeri: CD1a si S100.
- pot deveni rezervor pt HIV datorita rezistenei mari la agresiune a virala, comparativ cu
limfocitele;
- identif la ME; nu au melanosomi sau granule Birbeck; considerate de unii autori ca cel
Langerhans imature; Au Ag ale CMH cls II.
CELULELE MERKEL-RANVIER:
4
1. Structura pielii
- situate in vecinatatea MB; apartin sist APUD, fiind derivate probabil din creasta neurala dar pot
fi si keratinocite modificate (CK 20 marker).au originea chiar in epiderm, din Kcite germinative.
- sunt mai dense in z. in care exista fl. Pilosi (si palme, plante,infundib folic,pat unghial)
JONCTIUNEA DERMO-EPIDERMICA
- interfata intre epiderm si derm; este ondulata, crescand adeziunea intre epiderm si derm si
mareste suprafata de contact; s.g. de jur imprejurul struct. Anexe: folic pilosi, gl
sebacee,apocrine,ecrine. Prelungirile dinspre derm spre epiderm: papile dermice, iar cele dinspre
epiderm spre derm sunt creste interpapilare. JDE, de la supraf spre profunzime, este alc din:
a) citoscheletul = mb plasmatice ale keratinocitelor str. bazal: pe partea dinspre derm a
keratinocitelor bazale s.g. hemidesmozomii. Ei contin doua Ag ale pemfigoidului bulos: BPAG1
de 230 kDa(intracel) si BPAG2 (trans-mb) de 180 kDa. Se mai gasesc integrine (a6b4) si alte
molecule (plectina-500kDa);
c) lamina densa: amorfa, contine colagen de tip IV, nidogen(entactina), proteoglicani (perlecan),
proteina BM-40;
ROLURI JDE:
- suport mecanic;
5
1. Structura pielii
DERMUL
- in fct de regiune de 15-40 ori mai gros decat epidermul, activ metabolica mai redusa;
- bine reprezentat la nivelul spatelui si coapselor, mai slab reprez la nivelul fetei;
- dermul papilar = 1/10 din grosimea derm + dermul perianexial = dermul adventitial
- 3 componente:
Sinteza colag: Aa. -> polipept -> macromolec de tropocolagen -> protofibrile -> fibre de
colagen.
Fibrele de colagen (tip I si III) - fascicule, roz la H-E, rosii van Giesson, albastre Mallory, verzi
Masson.Grupuri de fibre subtiri aranjate dezordonat in derm papilar (colag tip III) si fb
groase aranjate ortogonal in derm reticulat (colag tip I).
6
1. Structura pielii
- format din celule adipoase (adipocite) org. Sub forma de microlobuli ->lobuli, despartiti
de septuri/trabecule conjunctive, intre care se gasec vase sanguine, nervi, bulbi pilari,
glomeruli sudoripari; fiecare adipocit inconjurat de un capilar, fiecare microlobul
inconjurat de vene;
- tesutul adipos brun – gat, axile, retrosternal, in jurul rinichilor si aortei abdominale
ANEXELE PIELII
- S.g. la jonctiune derm-hipoderm, unele mai sus in derm retic si altele in hipoderm;
a. glomerul glandular – spiralat, in dermul profund alcatuit din stratul interior cu celule
clare (bogate in glicogen) responsabile de secretia apoasa, celule intunecate (bogate in
MPZ), responsabile de secretia sialomucinei si celule mioepiteliale fuziforme dispuse in
stratul exterior direct pe MB, cu rol in expulzarea sudorii
b. canalul sudoripar dermic – drept, MB pe care se afla un epiteliu bistrat din cel epit
cuboidale bazofilice. Fara cel . mioepit; intra in epid prin baza unei creste epidermice;
- secretia este merocrina, contine 99% apa, are ph acid, este hipotona (datorita resorbtiei
tubulare a apei si electrolitilor sub controlul ADH si aldosteron)
7
1. Structura pielii
- se dezv complet si incep secretia la pubertate, pana atunci sunt mici si nefunctionale;
- struct similara cu gl ecrine dar au dimens mai mari (x10) iar canalul excretor
(acrosiringium apocrin) se deschide la nivelul foliculului pilosebaceu; un sg str de cel
columnare cu citopl eozinofila si nc rotund situat bazal, cel mioepiteliale contractile, MB.
- bacteriile de pe supraf pielii (Corynebact sau Micrococcus) degradeaza subst secretate =>
miros urat (bromhidroza)
3. GLANDELE SEBACEE
- sunt glande acinoase care se dezv. (in luna IV de VIU) cu foliculul pilos dar exista si gl
sebacee libere (gl Meibomius de pe pleoape, gl Tyson – preput silabia mica, gl. de la
nivelul areolei mamare = tuberculi Montgomery, gl. Sebacee de pe buze si mucoasa
bucala – granule Fordyce,)
- sunt mai raspandite pe pielea paroasa a cap, frunte, obraji, barbie, regiunea mediana a
spatelui si presternal
- secretie de tip holocrin (dezagragare cel si eliminare odata cu secretia); formate din acini
(lobuli) si canale excretoare care se deschid in foliculul pilosebaceu;
- sebumul se secreta in flux continuu (1-2 g/24 h) si e alc din TGL, colesterol, esteri
sterolici, squaleni. Acizii grasi liberi rezulta din degradarea TGL de catre bacterii
(P.acnes si P. Granulosum).
- reglare secr: hormonala (androgenii cresc secretia, estrogenii o scad; IGF-1 - deschide
robinetul de sebum; hiperglicemia stim secr sebum), infl de factori nervosi si exogeni
(temp, umiditate).
8
1. Structura pielii
4. FIRUL DE PAR: principalul component e keratina. Culoarea parului este det genetic
si depinde de proportia pigmentilor: eu-,feomelanina si tricrom/tricosiderina.
a. Papila foliculara – tes. Dermic bogat vascularizat, cu continut crescut de GAG, coafata
de bulbul firului de par
c. Radacina (stem) – portiunea din grosimea pielii formata dintr-o succesiune de straturi
concentrice:
- teaca epiteliala interna ( de la int spre exterior - cuticula tecii interne, strat Huxley, strat
Henle)
d. Tija – portiunea libera, vizibila, a firului de par care incepe la varsarea ductului sebaceu in
foliculul pilos – alc din medulara, corticala si cuticula
Tipuri de peri:
- lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentati, apar intrauterin si dispar cu o luna inainte de
nastere;
- vellus: peri scurti, subtiri, fara medulara care acopera intreaga supraf cutanata si
inlocuiesc firele de lanugo imediat dupa nastere;
- peri terminali: lungi, grosi (cu medulara) – scalp, axila, pubian regiuni
androgen-dependente.
9
1. Structura pielii
UNGHIILE
- structuri intens keratinizate formate din invaginari ale epidermului pe falanga distala a
fiecarui deget
2. matricea = partea proximala, zona generatoare a lamei unghiale, partial ascunsa sub
repliul unghial proximal, singura vizibila fiind lunula (culoare labicioasa, forma convexa)
3. patul unghial = portiunea de sub lama unghiala, produce cantitati mici de keratina
Unghiile cresc cu aproximativ 0,1 mm/zi, mai rapid ziua decat noaptea si dimineata decat
dupa-amiaza, la mana dr > stg, picioare (9 luni) < maini (6-7 luni), gravide > negravide
10
1. Structura pielii
11