Interculturalism, diversitate politică și integrare în

Franța

În Franța, educația interculturală a fost întotdeauna legată de imigrareași

școlarizareaelevilor „străini”, în ciuda numeroaselor încercări de a se
îndepărtadin această specificitate prin extinderea termenului la alte sectoare
precum învățarea, în special a limbii franceze ca limbă străină, comunicarea
interculturală,management intercultural și formare pentru expatriați. Este în
contextul acestui lucruproblema migrației căreia îi prezentăm o analiză a
politicilor și evoluțieiinterculturalismul în Franța.
Un proces legat pentru mulțiani până la imigrarea economică din fostele colonii
franceze, imigrarea esteacceptată acum nu numai ca modalitate de structurare a
societăţii ci şi ca o permanentămişcare cu metode din ce în ce mai complexe şi
diversificate.Acesta nu este unfenomen marginal ci mai degrabă un fenomen
care afectează toate sectoarele societăţii.
În Franța, tradiția republicană a școlii combină societatea și
școala.Aceastăcomplementaritate nu poate fi pusă la îndoială în afara unei
democrații naționalecu dezbatere sau prin decădere, cu atât mai puțin prin
inițiative ciclice luate în caz de urgențăși fără referire la o perspectivă colectivă
larg discutată și împărtășită.Ce tip de cetățean ar trebui să creeze școala?
Aceasta este o întrebare clasică astăziformulată din întrebarea „ce este
cetățenia”, o schimbare care nu este doarsemantic, dar ridică și întrebări.
Tradiția franceză a secularismului a redus opțiunile posibile. Prin urmare,nu
există nicio posibilitate de a include predarea religioasă în școlile publice (adică
de stat).Ca toate celelalteevenimente (psihologice, sociologice, antropologice,
istorice și economice)dimensiunea religioasă este una dintremulte și face parte
dintr-o rețea de semnificații și interpretări. S-ar putea să nu fieizolat. Acordarea
aspectului religios a unui statut specific, în afara contextului, constituieo
abordare non-științifică și ideologică.
Agenția pentru dezvoltarea relațiilor interculturale pentru cetățeni (ADRIC).
Creat în 2003, munca ADRIC se bazează pe confluența ideilor, precum șiprivind
crearea de rețele și parteneriate multiple. Inovația sa se bazează pe
interculturalitate și paradigmă pentru practici, și nu pentru a crea un obiectiv în
sine. Această instituție are ca scop conștientizarea,dezvoltarea și promovarea
cetățeniei democratice, egalității și a libertății prin concentrarea pe o abordare
interculturală.
În concluzie, nu putem decât să comentăm diferența dintre inflația dedispozitive
și directive a căror urmărire și coerență nu sunt întotdeauna garantateși o formă
de orbire politică care duce la ezitare, fără a negajoncțiuni paradoxale, dar
nereafirmând clar și fundamentalvalorile.