Sectiunea a 4-a

Cercetarea urmelor de dinti si de buze si ale altor parti ale corpului uman
1. Investigarea odontologica judiciara
 Aspecte generale
- Urmele de dinti = urme care ofera baza sigura de identificare (dpdv criminalistic si medico-
legal) datorita unor caracteristici ale formei, dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare
dinte, in special dupa varsta de 25 de ani (cand intreaga datura este formata)
 latimea dintilor, pozitia si distanta dintre ei, uzurile, eventualele lipsuri, afectiunile (cari),
tratamente, lucrarile stomatologice ofera suficiente elemente de identificare
- Odontologia judiciara – domeniu distinct interdisciplinar, conturat prin cercetarile
sistematice intreprinse pentru stabilirea de metode si mijloace stiintifice de identificare a
persoanelor
 Rol: studierea dintilor si urmelor acestor, a.i. expertizele stomatologice sa serveasca la stabilirea
adevarului in procesul judiciar
- Urmele de dinti se prezinta sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de adancime.
 Dpdv al valorii probante, urmele statice sunt considerate mai valoroase datorita redarii unui
numar mai mare de caracteristici. (cazul Ramaru p. 146 vol. I)
 Urmele dinamice servesc la identificarea persoanelor, in special a celor tinere. La tineri se au in
vedere caracteristicile de relief ale dintilor.
 Pana la 20-25 de ani, dintii prezinta un microrelief characteristic, sub forma unor neregularitati
sau striatii longitudinale, specific fiecarei persoane, care permit identificari certe.
 Posibila si identificarea persoanelor adulte, in functie de caracteristicile formei si dispunerea
dintilor.

2. Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti

- La locul faptei urmele se intalnesc pe:
 diverse alimente sau fructe, cu o consistenta si un grad de plasticitate adecvat (margarina, unt,
ciocolata, mere)
 corpul victimei sau pe corpul agresorului
 nu este exclusa nici posibilitatea gasirii pe obiecte diverse, aparent inepte pentru primirea lor
(ex: in cazul unui furt, urme pe capacul metalic cu care era capsulata o sticla)
- In practica, au fost descoperite numai urme ale dintilor din fata, nefiind semnalat vreun caz in
care urma sa fie formata de intreaga dantura.
- Fixarea urmelor – consemnarea in procesul-verbal si fotografiere (se insista pe detalii si pe
pozitia corpurilor purtatoare de urme fata de celelalte obiecte principale)
- Atentie particulara pentru ridicarea si transportarea obiectelor purtatoare de urme. Pentru unele
obiecte (alimente) este necesara o conservare adecvata, pentru prevenirea alterarii si deformarii
(exemple p. 148 vol. I)

3. Expertiza odontologica
- Releva aspecte precum natura umana sau animal a urmei, sexul, varsta si tipul anthropologic al
persoanei, mecanismul de formare si caracteristicile dintilor reflectate de urma, iar cu ajutorul
modelelor de comparative, se poate stabili identitatea sau neidentitatea persoanei.
- Cercetarea obiectului purtator de urme nu se rezuma in exclusivitatea la urmele de dinti, ci si la
alte urme.
- Modelele de comparative sunt obtinute cu materiale dentare obisnuite (ghips dentar, ceara
dentara etc.), iar pentru mulajele executate pe obiectele purtatoare de urme se poate folosi si
latexul sau diversi polimeri.
- Ridicarea prin mulaj a urmelor de pe fructe sau alimente mai putin consistente, usor
deformabile, impune intarirea suprafetei prin pulverizarea de collodium sau șerlac.
- Exista particularitati specifice examinarii urmelor lasate pe pielea umana. Dificultati generate de
plasticitatea pielii umane si procesele patologice care au loc in tegument, de natura sa conduca
la deformarea urmei si disparitia treptata  urgenta in masurarea si fixarea fotografica.
 Impresiunile de comparatie se preleva pe hartie de filtru sau sugativa, pe suporturi cu un
grad de platicitate apropiat pielii (parafina, ceara dentara)

Cercetarea urmelor de buze

1. Apecte generale
- Este posibila identificarea certa a unei persoane prin particularitatile anatomice si prin
unicitatea dispunerii si a formei papilelor sau santurilor coriale.
- Alte elemente de identificare sunt: unghiurile comisurale, gropita mediana, tuberculul buzei
superioare.
- Desi au fost manifestate rezerve privind posibilitatile de identificare, determinate de modificarile
firesti pe care le pot traversa buzele (prin trecerea timpului, afectiuni patologice, leziuni),
trebuie avut in vedere principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare (in
majoritatea cazurilor, cercetarea de identificare se face la un interval scurt din momentul
identificarii, cand buzele nu pot suferi modificari de ordin calitativ)
- Papilele sau santurile coriale nu trebuie confundatae cu crestele papilare, natural or fiind
diferita.
- Mecanismul de formare prezinta diferentieri – o urma de mana se formeaza prin depunerea
transpiratiei secretate de piele prin orificiile sudoripare, in cazul buzelor se depun alte substante
- Urmele se formeaza prin contactul buzelor cu diverse obiecte, prin depuneri de natura biologica
(saliva), alimentara (grasimi, sosuri, sucuri) si cosmetica (rujuri, vaselina).
- Urmele se prezinta sub forma statica sau dinamica, realmente utile fiind urmele statice.
- Se pot prezenta sub forma vizibila sau latenta si, in majoritatea cazurilor, numai ca urme de
suprafata. Urmele de adancime nu se pot forma decat in conditii exceptionale, dar nu au
utilitate deosebita din cauza deformarii la care sunt supuse buzele prin presare.

2. Cercetarea la fata locului a urmelor de buze

- Urmele se pot intalni atat pe obiectele cu care vin in contact firesc (pahare, cani), dar si pe alte
obiecte, inclusive imbracaminte (mai ales in cazul in care din modul savarsirii al infractiunii
rezulta posibilitatea unui contact fizic intre victima si agresor)
- Procedeele de relevare si fixare sunt in principiu similar cu cele ale urmelor crestelor papilare de
pe maini si picioare.
- Sunt evitate metodele cu caracter “distructiv” de relevare a urmelor latente cu substante chimice
sau fizice, in primul rand pentru a metine posibilitatea efectuarii si a unui examen serologic sau
chimic al substantei depuse in urma (saliva, alimente, cosmetice).
- Relevarea urmelor latent consta intr-o fotografiere, prin procedeul reflexiei sau prin
transparenta, daca suportul pe care au fost descoperite urmele este transparent. Astfel, nu este
inlaturata posibilitatea determinarii grupei de sange, a altoe elemente de natura chimica si
bacteriana (utile pentru identificari de gen sau de grup)
- Interpretarea la fata locului a urmelor de buze serveste la clasificarea modului de desfasurare a
unor actiuni, la succesiunea acestora, la stabilirea cu aproximatie a varstei, a sexului persoanei
creatoare de urme, la raporturile acesteia cu persoana implicate in infractiune.

3. Expertiza criminalistica a urmelor de buze

- Expertiza urmelor labiale poate sa dea raspunsuri privind natura umana sau animala a urmelor,
mecanismul de formare, vechimei urmei, varsta, sexul si tipul anthropologic aproximativ al
individului, care dintre buze (superioara sau inferioara) a lasat urma si daca aceasta prezinta
suficiente elemente de identificare, natura substantelor existente in urma, precum si existenta
altor categorii de urme (ex: urmelor de maini). Daca sunt puse la dispozitie modele de
comparatie (pt obtinerea modelelor – p. 153), se poate stabili identitatea sau neidentitatea
persoanei presupuse a fi creat urma.
 Se pot face determinari comparative privind grupa de sange si natura produsului
cosmetic.
- Expertiza genetica destinata stabilirii profilului AND se poate face in paralel cu expertiza clasica
traseologica, avand prioritate pentru prevenirea alterarii produsului biologic din urma de buze.
Cercetarea urmelor formate de alte parti ale corpului uman
Urme caracteristice de un gen aparte se pot forma si prin depunerea de pudra, produse
cosmetice sau farduri – urme de stratificare, statice sau dinamice (valoroase – statice). Aceste
urme pot reda elemente anatomice ale fetei.
1. Urmele de urechi
- Cele mai valoroase dintre urmele formate de alte parti ale corpului uman.
- Urechea este diferita de la o persoana la alta (forma generala a pavilionului, dimensiune, mod de
dispunere, caracteristici proprii fiecarui element component).Alta proprietate importanta este
fixitatea.
- Urmele pot fi statice\dinamice, latente si uneori vizibile. In discutie intra numai urmele statice, a
caror relevare se face prin metode specifice din dactiloscopie.

2. Urmele nasului
- Urmele se pot regasi mai mult in continutul unor urme de adancime ale intregii fete. Urmele se
pot forma soar in sol moale, zapada sau nisip.
- Nu se pot realiza decat identificari generice, din cauza deformarilor firesti ivite in momentul
contactului cu suprafata primitoare de urma.
 3. Urmele fruntii
- Urmele prezinta utilitate mai mare in identificare, datorita platicitatii reduse a zonei frontale.
- Pe langa caracteristicile fruntii si ale ridurilor, trebuie tinut cont si de faptul ca se pot forma in
conditii bune pe suprafete de genul lemnului prelucrat, al cimentului, linoleumului, datorita
faptului ca fruntea este una dintre zonele corpului cu cea mai abudenta transpiratie (se
formeaza urme latente valoroase pentru identificare)
- Relevare si fixarea lor se face in conditii similare urmelor de maini.

4. Urmele de unghii
- Sunt intalnite sub forma de zgarieturi, in infractiunile savarsite cu violenta, fiind destul de greu
de valorificat sub raportul identificarii persoanei, cu exceptia anumitor determinari generice.
- Nu sunt avute in vedere alte tipuri de urme pe care le poate contine depozitul subunghial al
agresorului sau victimei (cellule epiteliale, fire de par, sange – obiectul expertizelor
biocriminalistice)
- Urmele suprafetei unghilor pot conduce la identificarea persoanei, in ipoteza formarii in
adancime, intr-o suprafata cu calitati plastice bune (argila, chit, vopsea) pentru ca pe suprafat
unghilor exista o serie de striatii longitudinale, caracteristice fiecarei persoane prin forma,
pozitie, dimensiune. Striatiile se defines prin fixitate, unicitate si inalterabilitate (cu exceptia
distrugerii zonei unghiulare sau a falangetei)

5. Interpretarea la fata locului a urmelor corpului uman

- Aceste urme pot furniza date referitoare la cele petrecute in momentul svaarsirii infractiunii,
raportul victima-agresor, modul in care a actionat autorul, nr de persoane.

6. Expertiza criminalistica a urmelor lasate de corpul uman

- Ofera informatii la modul de formare si la vechimea urmei, la eventualele caracteristici sa
individualizeze persoana sau grupul de persoane.
- Posibila stabilirea inaltimii persoanei si cu aproximatie, sexul, varsta, constitutia corporala.
- Cu ajutorul modelelor de comparatie (in special urme de ureche si de riduri), poate fi identificata
persoana, in rest se poate determina apartenenta de gen sau grup.
Capitolul VI - Investigarea principalelor urme biologice
Sectiunea 1 - Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de sange
- Urmele biologice – principalele secretii, excretii, tesuturi moi si tesuturi dure.
- In cazul savarsirii infractiunilor de violenta, in accidente rutiere, munca, cele mai importante
urme sunt cele de sange, saliva, sperma si firele de par.
- Urmele biologice de sange se gasesc la fata locului sub forma de picaturi, stropi, dare, Balti,
manjituri. Acestea pot fi absorbite sau ramane la suprafata.
- Culoarea urmelor – influentata de vechimea si cantitatea acestora, natura suportului,
temperatura, lumina, diversi agenti fizici sau chimici. Urma proasta are culoarea rosu-stacojie
si luciu characteristic, iar cu timpul luciul dispare, urma devine solzoasa, brun-roscat, apoi
maroniu si negru.
1. Descoperirea urmelor sangvinolente
Principalele obiecte care se examineaza:
- Imbracamintea si corpul persoanelor implicate – in mod amanuntit zonele care contin cusaturi,
mansete, interiorul buzunarelor, rama pantofului, sub unghii, in par sau pe obiecte de uz
personal.
- Obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul unde a fost descoperit cadavrul
(ex:covoare, sol, vegetatie)
- Instrumentele folosite la savarsirea infractiunii (cutite, topoare, alte arme)
- Instalatiile sanitare, vase sau alte obiecte care ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la
transportul cadarvrului.

2. Depistarea petelor suspecte

- Se face cu surse de lumina care dispun de filter de culoare (rosii sau verzi) capabile sa
evidentieze urma, iar iluminarea suprafetei cercetate se face sub unghi ascutit (frecvent se
foloseste lampa de radiatii ultraviolete)
- Pentru a stabili daca pata este de sange, este necesara efectuarea unei expertize biologice.
- Reactiile pe bazade apa oxigenata au character orientativ sau de probabilitate.
- Reactivul pe baza de luminol se imprastie pe urmele presupuse de sange, iar sub actiunea
radiatiilor violete determina o fluorescent particulara. Pot fi utilizati si reactivul Medinger sau
reactivul Adler.
- Dupa descoperirea petelor suspecte, acestea se fixeaza prin descriere in procesul-verbal si se
executa mai multe tipuri de fotografie (fotografia-schita, de detaliu, fotografia separatoare de
culori)

3. Ridicarea urmelor de sange

- In cazul obiectelor care nu se pot transporta, petele uscate se pot razui sau racla impreuna cu o
portiune din suport.
- Urmele sub forma de balti se pot absorbi cu pipeta sau cu hartia de filtru, iar urmele formate pe
suprafete ce nu se pot razui sau aschia se ridica pe o hartie de filtru si se examineaza cu
urgenta.
- Urmele formate pe zapada se ridica prin introducerea sub aceasta a unei hartii de filtru,
vedegetatia se taie, pamantul, nisipul se ridica cu totul.

4. Ambalarea si transportarea urmelor de sange

- Se efectueaza cu maxima rapiditate pentru prevenirea alterarii urmelor.
- Regula o reprezinta ambalarea obiectelor purtatoare de pede de sange in saci de hartie si nu de
plastic.
- Obiectele in stare uda nu se ambaleaza – sunt lasate sa se usuce, apoi se ambaleaza separate.
- Urmele sunt insotite de mentiuni precise - data, locul ridicarii, mijloace folosite in descoperirea
lor, persoana care le-a ridicat.
5. Interpretarea urmelor de sange
- Se poate stabili inaltimea de la care a cazut o picatura de sange (marginile urmei sunt mai
zimtate cu cat inaltimea este mai mare).
- Urma de sange formata de o persoana in mers are o forma alungita, apropiata de cea a unui
semn de exclamare, cu partea ascutita in directia deplasarii.
- Se poate stabili daca sangele provine din artere sau vene.
- Darele de sange sunt urile pentru stabilirea directiei in care a fost deplasat cadavrul. Prezenta
unor urme imprastiate pe o mare suprafata in incapere indica faptul ca victima s-a zbatut sau
s-a luptat cu agresorul si ca autorul infractiunii este purtator de urme de sange.
- Se poate stabili data aproximativa de formare, cantitatea scursa.

Sectiunea a 2-a - Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange

- In legatura cu o urma presupusa a fi de sange, principalele intrebari care se pot formula sunt
in legatura cu faptul daca urma este sau nu de sange, de natura umana sau animal, caror
grupe, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, incepand cu cele din sistemul
A.B.O, zona sau organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica,
daca apartine unui barbat sau unei femei (in functie de cromatina sexuala), vechimea
aproximativa a urmei, conditiile de formare, carei persoane ii apartine, daca se poate stabili
profilul ADN si ce alte date pot fi stabilite din investigare.
- Pentru intrebarile privind daca urma este sau nu de sange si natura acestuia, reactiile de
certitudine sunt cele microcristalografice (cele mai utilizate – reactiile Teichman si Takayama)
ori cele microspectroscopice, bazate pe benziile spectrale de absorbtie, tipice
hemocromogenului.
- Posibila stabilirea regiunii din care provine sangele: sangele din cavitatea bucala contine
cellule epiteliale fara nucleu, leucocite, resturi alimentare, flora microbiana specifica, sangele
nazal – contine elemente celulare cu nuclei, sangele menstrual – elemente specific iod positive
si basofite, sangele obstetrical – meconiu, resturi placentare, par fetal; in cazul violului,
sangele vaginal poate contine si sperma.
- Se poate stabili prezenta alcoolului sau a oxidului de carbon (cantitate suficienta de sange care
nu a suferit schimbati)
Sectiunea a 3-a - Cercetarea urmelor de saliva si de sperma
1. Cercetarea urmelor de saliva
- Aceste urme sunt importante pt obtinerea unor date privind persoana, pe baza grupei de
sange, dar NUMAI in ipoteza in care individual este secretor, dar si date privind
imprejurarile in care a fost comisa infractiunea.
- Calitatea de secretor o au persoanele care elimina in secretiile organismului antigene ce se
gasesc pe hematiile sangelui, ceea ce permite determinarea grupei de sange. ( este posibila
identificarea persoanei dupa saliva prelevata de pe tigareta, batista etc.)
- Formarea urmelor de saliva are loc in momentul contactului buzelor, dintilor sau limbii cu
diverse obiecte prin salivatie sau eliminare (scuipare)
- Cautarea si descoperirea urmelor se face cu mijloace optice si de iluminare din dotarea
truselor criminalistice (lupe, lantern, lampi cu radiatii vizibile si ultraviolete).
- Trebuie acordata atentie cu ocazia cercetarii atentie tacamurilor, batistelor, resturilor de
fumat, obiecte de igiena personala, dar si suporturilor care aparent nu sunt apte sa retina
acest tip de urme (timbre, plicuri) – sunt mentionate cazuri de stabilire a grupei sanguine
prin examinarea numai a 1/16 din suprafata unui timbru si a profilului AND.
- Ridicarea si transportarea urmelor presupuse a fi de saliva se face in aceleasi conditii ca la
urmele de sange, de ambalare in stare uscata a obiectului si de expediere urgenta la
laboratorul de specialitate.
- Interpretarea urmelor de saliva poate servi la modalitatea de formare a urmei, mediul
professional din care provine persoana, starea de sanatate, deprinderi sau vici, numarul de
persoane care au creat urmele.
- Expertiza urmelor de saliva este utila pentru clarificarea modalitatii de savarsire a faptei. Se
poate stabili calitatea de secretor sau nesecretor si, prin urmare, grupa sanguina a pers.
Cercetarea urmelor seminale
- Sunt intalnite in cazul infractiunilor precum omorul si cele privitoare la viata sexuala.
- De regula, urmele seminale sunt dovada unei infractiuni, dar pot furniza date in legatura cu
mobilul si natura faptei.
- Ajuta la clarificarea imprejurarilor in care a fost savarsita fapta penala, inclusive posibilitatea
obtinerii unor date utile individualizarii persoanei ori delimitarii cercului de suspecti.
- Formarea urmelor are loc prin depunerea pe diverse suporturi a lichidului spermatic
ejaculate in momentul unui contact sexual sau ca o consecinta a unor tulburari neuro-psihice.
- In stare uscata, urmele prezinta contur neregulat, culoare gri-albicioasa si sunt aspre la
pipait, daca se formeaza pe suporturi absorbante (fibre naturale), iar pe suporturi mai putin
absorbante (tesuturi sintetice), urmele au un aspect de crusta solzoasa si lucioasa.
- Cautarea –prin examinarea corpului victimei, atentie speciala acordata orificiilor naturale,
dar si lenjeriei de corp, de pat si alte obiecte.
- Sunt usor de descoperit datorita fluorescentei specifice de nuanta albastruie, determinate de
radiatiile ultraviolet (indicatie cu character orientativ).
- Ridicarea urmelor – necesara atentie deosebita pentru pastrarea intacta a petei si
spermatozoizilor. Se ridica intreg obiectul purtator sau se taie portiunea cuprizand pata, fara
a se indoi.
- Urmele seminale depuse pe o suprafata tare se decupeaza.
- In cazul picaturilor aflate pe firele de par, acestea se recolteaza prin taierea firelor.
- Urmele de pe piele se recolteaza prin umezirea cu apa distilata a petei si transferarea pe o
hartie de filtru de cate un cadru medical de specialitate, in cond de laborator.
- Ambalarea obiectelor purtatoare de urme seminale si transportul lor se face in stare uscata
(protejate de caldura si lumina soarelui).
- Stabilirea calitatii de secretor sideterminarea antigenelor din sistemul A.B.O. este mai sigura
in cazul urmelor de sperma, in comparative cu urmele vechi de sange, noile metode
permitand stabilira grupei sanguine in pete de lichid spermatic cu o vechime de peste un an.
- Interpretarea la fata locului a urmelor seminale prezinta releva informatii cu privire la
natura, mobilul si modul de savarsire a faptei, anumite deprinderi, aberatii sexale sau
anumite stari psihopatalogice ale autorului.
- Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale poate stabili daca urma este de sperma sau nu
si natura acesteia (animal\umana)
- Reactia de certitudine este cea cu privire la scoaterea in evidenta a spermatozoidului printr-o
reactive de culoare, care serveste si la determinarea caracterului de secretor sau nesecretor, a
grupei sanguine, vechimeapetei, a substantelor straine si a evetualelor boli venerice.
- Capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor este relative mare: la femeia in viata,
spermatozoizii supravietuiesc intravaginal aprox 48 h, iar la cadavru ei se pot conserva pana
la 19 zile, in ipoteza cadavrelor inghetate. Imbracamintea sau lenjeria de corp cu calitati
absorbante bunem serveste la conservarea spermazoidului luni de zile.
- Alaturi de spermatozoizii normali, la fiecare individ exista si spematoziozi cu forme deosebite
sau anormale, alcatuind o varietate de combinatii, a.i. se considera ca este aproape imposibil
ca doi barbate sa prezinte acelasi procentaj de celule atipice. Aceste forme anormale variaza
in cursul vietii individului–concluziile trebuie privite cu prudenta.
- Este posibila identificarea persoanei dupa urmele de sperma prin perfectionarea tehnicilor de
stabilire a tipologiei genetice a spermei.
Investigarea biocriminalistica a altor categorii de urme biologice
- Pe langa urmele biologice anterioare, mai pot fi intalnite si urme de urina, de materii fecale,
vomismente, secretii nazale, lichid amniotic, vernix caseosa. Prin examinarea acestora, se
pot obtine date cu privire la nat si modul de savarsire a faptei si autorul faptei penale.
- Organele judiciare sunt obligate sa apeleze la un specialist biocriminalist pentru
descoperirea, ridicarea examinare tuturor urmelor de acest gen.
- Descoperirea, fixarea, ridicarea si interpretarea – procedee siminale salivei si spermei si sunt
finalizate prin expertiza biologica.
Elementele de identificare biocriminalistica pe baza profilului AND
- Acidul dezoxiribonucleic conduce la identificarea certa a persoanei. (ADN-ul este continut de
toate celulele vii ale organismelor).
- Structura moleculara este compusa din patru tipuri de nucleotide: adenine, timina, citozina si
guanine, care se pot aranja pe o banda dubla, rasucita (“dubla elice”)
- Singurele cellule din corpul uman fara nucleu sunt globulele rosii, prezente in sangele uman.
- Avand in vedere faptul ca sangele este compus din elemente celulare, care nu pot fi separate
decat prin procedee de laborator, nu exista posibilitatea ca la locul ingfractiunii sa nu se
gaseasca cellule purtatoare de ADN.
- Conform literaturii de specialitate, urmele biologice sunt de trei feluri:
a. Probele cu un inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN – sange, lichid
seminal, saliva
b. Probele cu potential in definirea profilului ADN – fluidul vaginal, secretiile nazale, parul,
bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase (maduva osoasa poate fi
analizata chiar si in cazuri de descompunere avansata).
 c. Probele cu potential in analizele ADN mitocondrial – orice probe pot fi analizate prin
analizele ADN mitocondriale.

1. Cercetarea la fata locului

 Etapele parcurse sunt aceleasi: descoperire, fixare fotografica si ridicare a urmelor, cu precautii
suplimentare.
 Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si
transport sigur.
 Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se contaneirizeaza si se refrigereaza in vederea
transportarii in conditii optime. (Petele de sange aflate pe obiecte vor fi uscate inainte de a fi
impachetate si trimise laboratorului, iar parul va fi colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei
sau atingerea radacinii, care contin informatii genetice)
 Pentru prevenirea contaminarii – se folosesc manusi si pensete, instrumentarul este curatat cu
alcool dupa ridicarea fiecarui obiect.

2. Efectuarea expertizelor ADN

Valoarea de identificare pe baza profilului ADN s-a impus in investigatiile criminalistice drept o
noua metoda de identificare, cu sanse reale in realizarea actului de justitie, in mod cert si
obiectiv. Exista doua metode: analiza prin metoda enzimei de restrictive si analiza prin metoda
reactiei in lant a polimerazei.
(( (p. 175 –informatii suplimentare, aditionale celor de mai jos, dar si acestea par mult prea
stiintifice pentru examen. )
Analiza profilului ADN, in laboratoare specializate se desfasoara prin doua metode:
1. Analiza prin metoda enzimei de restrictie
- Prima etapa presupune o cantitate suficienta de ADN, supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor
detergent si enizme cu mare specificitate (de ex, proteinaza K)
- A doua etapa – decuparea ADN-ului cu ajutorul unor enzime de restrictive, in fragmente de marimi
diferite. Urmeaza electroforeza – trierea fragmentelor dupa lungime, cu ajutorul unui gel de
agaroza.
- A treia etapa – transfer “Southern” – transferarea fragmentelor de pe gel pe o membrane de nailon,
urmata de denaturarea ADN-ului (ruperea puntilor de hidrogen dintre dintre bazele
complementare) si apoi reunirea ADN (hibridarea)
- Ultima etapa – autoradiografia membrane
- Rezultatul analizei: vizualizarea fragmentelor ADN sub forma unor benzi intunecate, folosite
pentru comparative cu cele rezultate din prelucrarea probelor de la fata locului. Lipsa
corespondenteibenzilor comparate duce la eliminarea din cercul de suspecti a persoanei examinate.
2. Analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR – polymerase chain reaction)
- Avantaj: se poate folosi o singura molecula de ADN pentru a fi amplificata. Metoda este rapida,
simpla, necesitand fragmente mici si permitand reanalizari multiple.
- Metoda presupune amplificarea in vitro a secventelor de ADN, prin cicluri de denaturare ADN
fixarea primerilor si extinderea cu polimeraza ADN.))
 Cercetarea firului de par uman
- Firele de par reprezinta o categorie distincta de urme biologice, numite urme de natura
piloasa, prin examinarea lor obtinandu-se date importante cu privire la persoane si fapte.
- Prin efectuarea expertizei biocriminalistice a firului de par se pot obtine date despre natura,
originea, caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia,
precum si diversele particularitati moroflogice ale firului de par.
- Prezenta firelor de par poate fi atribuita unor actiuni neviolente, caderi determinate de
cauze fiziopatologice sau accidentale (firele se pot desprinde fara a fi smulse sau taiate).
- Principalele componente ale structurii firului de par sunt tija (tulpina) si radacina.
- Firul de par este format din trei straturi dpdv morphologic:
1. Cuticula – aflata la exteriorul firului si se prezinta dub forma unor solzisri diferite de
la o specie la alta.
2. Cortexul – contine pigmentii parului
3. Medulara (canalul medular)
- Firul de par poate fi caracterizat prin lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie, degradari
raportate la varsta si sex, in functie de regiunea corpului din care provine, stari
fiziopatologice si influenta factorilor de mediu.

I. Descoperirea si ridicarea firelor de par

- Descoperirea presupune folosirea metodelor sau mijloacelor tehno-stiintifice clasice (lupe,
surse de lumina). Se cerceteaza imbracamintea, lenjeria, corpul persoanei, obiecte de igiena
personala. La cadaver nu trebuie omisa cercetarea unghiilor si in general a mainilor, unde
poate fi gasit par smuls de la agresor.
- Dupa fixarea prin process-verbal si prin fotografiere, se recurge la ridicarea tuturor firelor de
par suspecte.
- Ridicarea – trebuie mentinut intact firul de par si sa se evite amestecarea lui cu alte fire de
par. Trebuie sa se pastreze intacte depunerile de pe tija firului sis a se previna aderarea altor
elemente, astfel acestea sunt introduce in epubrete sau plicuri. (se vor face in PV mentiuni
despre locul si modalitatea de descoperire)
- Recoltarea firelor de par de la persoane suspecte pentru obtinerea modelelor de comparative
de realizeaza prin smulgere, pieptanare sau taiere. Este recomandata numai recoltarea prin
smulgere, conform literaturii de specialitate.
- Firele se ambaleaza separat in functie de regiunea din care au fost recoltate, fiind important
sa se precizeze pt fiecare fir de par regiunea din care provine, modalitatea de recoltare si
persoana de la care provine.

II. Expertiza criminalistica a urmelor de natura piloasa

- In cadrul acestei expertize, se examineaza si se analizeaza structura si suprafata parului,
diverse particule aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit, precum si microurme
de natura cea mai diversa.
- Intrebarile la care raspunde aceasta expertiza:
 natura si originea umana sau animal a firului de par
 zona corpului din care provine
  modul de detasare a firelor de par
 sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei
 eventualele alterari produse de diverse boli
 natura depunerilor de pe suprafata firului de par
 identificarea persoanei pe baza profilului ADN
- Prin determinarea culorii si a elementelor caracteristice exterioare, precum si a
impuritatilor existente pe firul de par se poate realiza cercul de suspecti si se poate
determina mediul din care provine persoana cautata sau in care isi desfasoara activitatea.
- Investigarea biocriminalistica a firului de par, a carui obiect este stabilirea caracteristicilor
generale si particulare, parcurge 3 etape:
1. Examinarea modului de detasare, a culorii sau vopselei, a particularitatilor de forma,
precum si a aderentelor.
2. Examinarea structurii exterioare a firului in vederea determinarii speiciei, a varstei,
sexului, ca si a regiunii corporale din care provine
3. Examinarea structurii cortexului in care se gasesc pigmentii, pe baza carora se face o
identificare de grup, precum si a medularei.
- Natura si originea unui fir de par uman se diferentiaza de firele de alta natura (vegetale,
artificiale etc.) prin structura sa intima si solzisorii de pe suprafata cuticulei.
- Parul uman se distinge de parul altor mamifere datorita cuticulei, ale substantei corticale
(cortexul) si pigmentilor acesteia, precum si a medularei, prin indicele medular care se
aporpie la om de 0.30, pe cand la animale e situate la peste 0,50.
- Urmatoarele informatii pot fi obtinute prin expertiza:
- Regiunea corpului ( dupa lungimea, grosimea, forma, starea de maceratie a cuticulei,
specifica parului de la axile)
- Varsta (cu aproximatie, dupa grosimea si pigmentatia parului)
- Sexul persoanei ( pe baza cromatinei sexuale, in cantitate mai mare la femei; parul
barbatorlor prezinta medulara, al femeilor nu)
- Rasa umana (pe baza formei sectiunii transversal a firului – ovala la albi, reniforma la negri
si rotunda la rasa galbena)
- Identificarea persoanei pe baza compozitiei chimice a firului de par este relative, deoarece
concentratiile elementelor chimice din firul de par variaza in functie de conditii de igiena,
stari fiziopatologice, mediu, alimentatir.
- Principalele metode tehno-stiintifice sunt de examinare sunt: microscopia clasica si
electronica, indeosebi cea cu baleiaj, calorimetria si spectrofotometria de absorbtie atomica.
- Activarea prin neutron – metoda moderna de analiza ce permite identificarea certa a
persoanei si pastrarea intacta a firului de par.
- Posibila determinarea grupei sanguine, dar sunt necesare fire de par de o lungime de 3 sau 9
cm. (metoda distructiva, aplicata la finalizarea celorlalte investigatii)
- Identificarea persoanei e posibila doar daca se prezinta fire de par de comparatie, raspunsul
fiind formulat cu certitudine doar prin examinarea amprentei genetice a firului de par care
are radacina.