Asistenţa judiciară internaţională în materie penală – Cursul nr.

Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală

 Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală a fost semnată la 20 aprilie 1959 de
către 8 state membre [1] ale Consiliului Europei şi a intrat în vigoare la 12 iunie 1962, fiind prima
convenţie multilaterală în această materie.
 După mai mult de 15 ani de aplicare, s-a simţit nevoia unor îmbunătăţiri şi completări ale
reglementărilor existente, ceea ce s-a realizat mai întâi prin adoptarea la Strasbourg, la 17 martie
1978, a primului Protocol adiţional la Convenţie, iar la 8 noiembrie 2001 a celui de-al doilea
Protocol adiţional.

[1] Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Italia, Luxembourg, Republica Federală a Germaniei şi Suedia. Convenţia a fost semnată
de Turcia la 23 octombrie 1959.

 România a ratificat Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi primul Protocol
adiţional la aceasta din 1978 prin Legea nr. 236/1998.
 Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţie, adoptat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001, a fost
ratificat de România prin Legea nr. 368/2004.
 Ca structură, în Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală sunt prevăzute reguli
privitoare la comisiile rogatorii, la comunicarea actelor de procedură şi a hotărârilor judiciare, la
înfăţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite în faţa autorităţilor judiciare ale statului
solicitant, la transmiterea de înscrisuri sau informaţii privind cazierul judiciar, precum şi dispoziţii
privind procedura de urmat în efectuarea tuturor acestor acte.
 În dreptul român, asistenţa judiciară penală este reglementată prin aceeaşi Lege privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală nr. 302/2004.

Principii generale ale asistenţei judiciare penale internaţionale

 Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală prevede în preambulul său că asistenţa
judiciară este o materie conexă celei a extrădării, de unde rezultă că cele două modalităţi de asistenţă
internaţională în materie penală sunt guvernate de aceleaşi principii generale.
 Prin dispoziţiile alin. 1 al primului articol al Convenţiei se prevede că părţile se angajează să-şi
acorde reciproc, potrivit dispoziţiilor Convenţiei şi la timp, asistenţa judiciară cea mai largă cu
putinţă, în orice procedură privitoare la infracţiuni a căror represiune este, la momentul în care
asistenţa este cerută, de competenţa autorităţilor judiciare ale părţii solicitante.
 Se precizează, în alin. 2, că dispoziţiile Convenţiei nu se aplică executării hotărârilor de arestare sau
condamnare şi nici infracţiunilor militare care nu constituie infracţiuni de drept comun.
 Condiţiile în care poate fi solicitată şi acordată asistenţa judiciară internaţională în materie penală,
asemănătoare, în general, celor ale extrădării, sunt expuse în Legea nr. 302/2004. În concordanţă cu
prevederile Convenţiei europene, legea română prevede motivele obligatorii de refuz al cooperării
judiciare, motive care, fiind aceleaşi ca în cazul extrădării, au fost examinate.
 Legea prevede că asistenţa judiciară internaţională nu este admisibilă, în baza principiului non bis in
idem, cu excepţia cazului în care este cerută în scopul revizuirii hotărârii definitive pentru unul dintre
motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de
procedură penală al României.
 Un alt principiu general ce caracterizează asistenţa judiciară internaţională în materie penală este
confidenţialitatea, motiv pentru care partea solicitantă poate cere părţii solicitate să vegheze ca
cererea de asistenţă şi conţinutul acesteia să rămână confidenţiale, afară de cazul în care aceasta nu
este compatibilă cu executarea cererii de asistenţă.
 Dacă partea solicitată nu se poate conforma imperativelor confidenţialităţii, ea va informa de îndată
despre aceasta partea solicitantă.

1
 În acord cu aceste prevederi ale celui de-al doilea Protocol al Convenţiei europene, legea română
prevede în articolul 9 că statul român are obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului
solicitant, confidenţialitatea cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia.
 Atunci când condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată, statul român va înştiinţa
statul solicitant, care urmează să decidă dacă înţelege să-şi menţină sau nu cererea de asistenţă.

 Potrivit dispoziţiilor art. 14 al Convenţiei, cererile de asistenţă vor trebui să conţină următoarele
indicaţii:
a) autoritatea de la care emană cererea;
b) obiectul şi motivul cererii;
c) în măsura posibilului, identitatea şi naţionalitatea persoanei în cauză; şi
d) numele şi adresa destinatarului, dacă este cazul.

 Convenţia mai prevede că cererile de comisii rogatorii prevăzute la articolele 3-5 vor menţiona în
plus acuzaţia şi vor cuprinde o prezentare sumară a faptelor.
 Legea română prevede aceste condiţii în art. 172, în care se mai precizează că, la cererea de asistenţă
judiciară se anexează acte în sprijinul acesteia, în funcţie de natura şi obiectul cererii.
 Se mai precizează că actele anexate cererii de asistenţă judiciară trebuie certificate de autoritatea
judiciară emitentă, fiind scutite de orice alte formalităţi de supralegalizare.
 În legătură cu autorităţile judiciare implicate în procedura asistenţei judiciare internaţionale,
dispoziţiile art. 24 al Convenţiei europene, modificate prin art. 6 al celui de-al doilea Protocol
adiţional, prevăd că orice stat parte la Convenţie poate să indice autorităţile pe care le va considera ca
autorităţi judiciare în sensurile Convenţiei.
 Corespunzător acestor prevederi ale Convenţiei europene, legea română prevede în articolul 10,
intitulat „Autorităţile centrale române”, că cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie
penală vor fi transmise prin Ministerul Justiţiei, dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza
executării hotărârilor penale, Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., dacă se referă la activităţile din faza de
cercetare şi urmărire penală, şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, dacă se referă la cazierul
judiciar.
 Aceste dispoziţii ale legii române sunt concordante cu declaraţia formulată la art. 2 pct. 3 din Legea
nr. 236/1998 pentru ratificarea Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală şi a
primului Protocol adiţional la aceasta din 1978.

 În această declaraţie, formulată în baza art. 15 paragraful 6 în redactarea iniţială, se arată

următoarele:
a) cererile de asistenţă judiciară din faza de cercetare şi urmărire penală vor fi adresate Parchetului de
pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a României (azi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie);
b) cererile de asistenţă judiciară din faza de judecată vor fi adresate Ministerului Justiţiei;
c) cererile de asistenţă judiciară care se referă la cazierul judiciar vor fi adresate Ministerului de
Interne (azi Ministerul Administraţiei şi Internelor);
d) în caz de urgenţă, cererile de comisii rogatorii pot fi adresate direct instanţelor judecătoreşti sau
parchetelor de pe lângă acestea, o copie de pe cereri fiind transmisă Ministerului Justiţiei sau
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.

 Trebuie arătat că prin art. 4 al celui de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană au fost
modificate dispoziţiile articolului 15 al Convenţiei, astfel încât cererile de asistenţă judiciară, precum
şi orice informaţie spontană, vor fi adresate în formă scrisă de ministerul justiţiei al părţii solicitante
ministerului justiţiei al părţii solicitate şi vor fi retrimise pe aceeaşi cale.
 Totuşi, cererile pot fi adresate direct de autoritatea judiciară a părţii solicitante autorităţii judiciare a
părţii solicitate şi retrimise pe aceeaşi cale.
 În continuare, dispoziţiile alineatelor 2-7 ale art. 15 din Convenţie, în noua redactare, stabilesc că
cererile prevăzute la art. 11 al Convenţiei (referitoare la înfăţişarea în statul solicitant în calitate de

2
 martor sau pentru confruntare a unei persoane deţinute pe teritoriul statului solicitat) sau la art. 13 al
celui de-al doilea Protocol adiţional la Convenţie (referitoare la transferarea temporară a persoanelor
deţinute pe teritoriul părţii solicitate) vor fi adresate de ministerul justiţiei al părţii solicitante
ministerului justiţiei al părţii solicitate şi vor fi retrimise pe aceeaşi cale.
 Cererile de asistenţă judiciară, formulate în virtutea art. 18 şi 19 ale celui de-al doilea protocol
adiţional la Convenţie, primul referitor la livrări supravegheate, iar al doilea la anchete sub acoperire,
pot fi şi ele adresate, aşa cum se prevede în alin. 4 al art. 15 în noua redactare, direct de autoritatea
competentă a părţii solicitante autorităţii competente a părţii solicitate.
 Cererile de asistenţă prevăzute la art. 13 alin. 1 al Convenţiei, referitor la comunicarea de extrase de
pe cazierul judiciar sau alte date privitoare la cazier, cerute de autorităţile părţii solicitante pentru o
cauză penală, vor putea fi adresate, aşa cum se prevede în alin. 5 al art. 15, în mod direct de
autorităţile judiciare interesate serviciului competent al părţii solicitate, iar răspunsurile vor putea fi
transmise direct de către acest serviciu.
 De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţii ale Convenţiei, cererile prevăzute la alin. 2 al art. 13
(referitoare la comunicarea altor date privind cazierul judiciar decât cele menţionate) vor fi adresate
de ministerul justiţiei al părţii solicitante ministerului justiţiei al părţii solicitate.
 Potrivit dispoziţiilor alin. 6 al art. 15, cererile de copie a sentinţelor şi măsurilor vizate la art. 4 al
primului Protocol adiţional la Convenţie pot fi adresate direct autorităţilor competente.
 În fine, potrivit alin. 7 al aceluiaşi articol 15, în caz de urgenţă şi atunci când transmiterea directă
este admisă de Convenţie, aceasta va putea fi efectuată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale
de Poliţie Criminală (Interpol).
 În alin. 9 al art. 15 din Convenţie se precizează că cererile de asistenţă judiciară, ca şi orice altă
comunicare, pot fi făcute prin mijloace electronice de comunicaţie sau prin orice alt mijloc de
telecomunicaţie, cu condiţia ca partea solicitantă să fie în măsură să producă oricând, la cerere, o
urmă scrisă a expedierii precum şi originalul.
 Aceste dispoziţii ale Convenţiei nu aduc atingere acordurilor sau aranjamentelor bilaterale în vigoare
între părţi, care prevăd transmiterea directă între părţi a cererilor de asistenţă judiciară.
 În legătură cu aceste prevederi ale Convenţiei europene, legea română prevede în art. 11 că cererile
de asistenţă judiciară internaţională pot fi transmise direct de autorităţile solicitante autorităţilor
judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul internaţional aplicabil în relaţia dintre statul
solicitant şi statul solicitat prevede acest mod de transmitere.
 Aceste cereri pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare
solicitate în caz de urgenţă, cu condiţia ca o copie a acestora să fie transmisă simultan Ministerului
Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
 Aceeaşi procedură va fi urmată şi pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistenţă
judiciară în materie penală.
 Legea precizează că transmiterea directă a cererilor se va putea efectua prin intermediul Organizaţiei
Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
 Legea prevede însă, în art. 12, că, în baza acordului dintre statul solicitant şi statul solicitat, pot fi
folosite şi mijloacele electronice adecvate, în special faxul, dacă sunt disponibile şi dacă
autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, ca şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
 Aceasta nu împiedică folosirea căilor urgente de transmitere examinate anterior.
 În ceea ce priveşte competenţa autorităţilor române de a formula şi respectiv de a executa o cerere de
asistenţă judiciară adresată României, aceasta este stabilită prin dispoziţiile referitoare la diferitele
modalităţi de asistenţă cuprinse în legea respectivă ori în alte acte normative.
 În legătură cu aceasta este de remarcat că, potrivit art. 18 al Convenţiei europene, dacă autoritatea
sesizată cu o cerere de asistenţă judiciară este necompetentă pentru a-i da curs, ea o va transfera din
oficiu autorităţii competente din ţara sa şi, în cazul în care cererea a fost adresată pe cale directă, ea
va informa despre aceasta, pe aceeaşi cale, partea solicitantă.
 Cu privire la dreptul aplicabil, legea română prevede în art. 7 că, în executarea cererilor de asistenţă
judiciară internaţională ce le sunt adresate, autorităţile române aplică dreptul procesual penal român,
dacă legea nu prevede altfel.
3
  În legătură cu limbile folosite în procedura asistenţei judiciare în materie penală, Convenţia
europeană prevede că fiecare parte contractantă poate să-şi rezerve dreptul de a pretinde ca cererile şi
documentele anexe care îi sunt adresate să fie însoţite fie de o traducere în propria sa limbă, fie de o
traducere în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau în limba pe care o va indica.
 Celelalte părţi vor putea aplica regula reciprocităţii. Potrivit dispoziţiei din alin. 1 al aceluiaşi articol
16, dacă nu s-a făcut o declaraţie, traducerea cererii de asistenţă şi a documentelor anexate nu va fi
solicitată.
 În baza art. 16 par. 2 din Convenţie, legiuitorul român a formulat, la art. 2 punctul 4 din Legea de
ratificare nr. 236/1998, o declaraţie în sensul că cererile de asistenţă judiciară şi documentele anexe,
adresate autorităţilor judiciare române în baza Convenţiei, vor fi însoţite de o traducere în una dintre
limbile oficiale ale Consiliului Europei.
 În acord cu prevederile Convenţiei, legea specială română prevede în această privinţă, în art. 14
intitulat „Limbile utilizate”, că cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate
României şi actele anexate trebuie să fie însoţite de o traducere în limba română sau în una dintre
limbile engleză ori franceză.
 În ceea ce priveşte cererile de asistenţă judiciară internaţională formulate de autorităţile române şi
actele anexe, acestea vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în instrumentul juridic
aplicabil în relaţiile cu statul solicitat.
 Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea judiciară solicitantă.
 Răspunsul la cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate României va fi
redactat în limba română, iar traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una din
limbile engleză ori franceză este facultativă, în afara cazului în care, prin instrumentul internaţional
aplicabil, se dispune altfel.
 Cu privire la cheltuielile ocazionate de asistenţa judiciară internaţională în materie penală, atrag
atenţia dispoziţiile art. 20 al Convenţiei europene, astfel cum a fost modificat.

 În primul paragraf se prevede că părţile nu-şi reclamă reciproc rambursarea cheltuielilor decurgând
din aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale adiţionale, cu excepţia:
a) cheltuielilor ocazionate de intervenţia de experţi pe teritoriul părţii solicitate;
b) cheltuielilor ocazionate de transferul de persoane deţinute, efectuat în aplicarea art. 13 şi 14 din
cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţie, primul referitor la transferul temporar în statul
solicitant de persoane deţinute pe teritoriul părţii solicitate, al doilea referitor la înfăţişarea personală
de persoane condamnate şi transferate, sau cheltuielilor ocazionate de aplicarea articolului 11 al
Convenţiei, referitor la transferarea temporară a unor persoane în calitate de martori sau pentru
confruntare;
c) cheltuielilor importante sau extraordinare.

 Cu toate acestea, se prevede în paragraful 2, costul stabilirii legăturii video sau telefonice, costurile
legate de punerea la dispoziţie a legăturii video sau telefonice în statul solicitat, remunerarea
interpreţilor pe care acesta îi pune la dispoziţie şi indemnizaţiile avansate martorilor, ca şi cheltuielile
lor de deplasare în statul solicitat sunt rambursate de statul solicitant statului solicitat, afară de cazul
în care părţile convin altfel.

Obiectul asistenţei judiciare internaţionale în materie penală

 Potrivit dispoziţiilor articolului 3 din primul Protocol adiţional la Convenţia europeană, Convenţia se
va aplica, de asemenea:
a) notificării actelor privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi sau plata cheltuielilor de
procedură;
b) măsurilor referitoare la suspendarea pronunţării unei pedepse sau a executării sale, la liberarea
condiţionată, la amânarea începerii executării pedepsei sau la întreruperea executării acesteia.

4
Comisiile rogatorii internaţionale

 Comisia rogatorie este un procedeu de probare auxiliar prin care un organ judiciar, care nu poate
efectua nemijlocit un act procedural deoarece locul unde acesta poate fi realizat se află în altă
localitate decât aceea în care îşi are sediul organul respectiv, se adresează organului judiciar
corespunzător din localitatea unde poate fi efectuat acel act procedural, pentru a-l efectua şi a-i
transmite materialul rezultat, servind astfel la desfăşurarea normală a procesului penal.
 Comisia rogatorie poate avea ca obiect audierea unor martori, efectuarea unor cercetări la faţa
locului, ridicarea de obiecte sau de înscrisuri şi alte acte procedurale.
 Comisia rogatorie îndeplineşte funcţia de a înlesni organelor judiciare efectuarea unor acte
procedurale în altă localitate decât acolo unde este sediul lor şi de a asigura desfăşurarea în termen
rezonabil a procesului penal.
 Dar comisiile rogatorii constituie, totodată, un mijloc de realizare a asistenţei judiciare internaţionale
în materie penală.
 Este aşa-numita comisie rogatorie externă sau internaţională, care poate fi, după caz, o comisie
rogatorie activă sau în străinătate (atunci când este adresată autorităţilor judiciare ale altui stat) ori o
comisie rogatorie pasivă sau din străinătate (atunci când este adresată de autorităţile judiciare ale
altui stat şi urmează să fie îndeplinită în statul solicitat).

Comisiile rogatorii internaţionale în Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală

 Convenţia instituie, prin dispoziţiile art. 3, obligaţia părţii solicitate de a îndeplini, în formele
prevăzute de legislaţia sa, comisiile rogatorii referitoare la o cauză penală, adresate de autorităţile
judiciare ale părţii solicitante şi având ca obiect îndeplinirea actelor de urmărire sau comunicarea
mijloacelor materiale de probă, a dosarelor sau documentelor.
 În cazul când comisia rogatorie are ca obiect ascultarea unor martori sau experţi, Convenţia prevede
că, dacă partea solicitantă doreşte ca aceştia să depună sub jurământ, aceasta trebuie să o ceară în
mod explicit în comisia rogatorie, iar partea solicitată îi va da curs, dacă legea sa nu se opune.
 În fine, în legătură cu dosarele sau documentele cerute prin comisia rogatorie se prevede că partea
solicitată va putea să transmită numai cópii sau fotocopii certificate pentru conformitate de pe
acestea. Dacă partea solicitantă cere în mod explicit comunicarea originalelor, se va da curs acestei
cereri, în măsura posibilului.
 Partea solicitată va putea informa partea solicitantă despre data şi locul îndeplinirii comisiei
rogatorii, cu precizarea că autorităţile şi persoanele interesate în cauză vor putea să asiste la
îndeplinirea cererii, dacă partea solicitată consimte la aceasta.
 De asemenea, potrivit dispoziţiei paragrafului 2 al art. 4 din Convenţie, introdus prin art. 2 al celui
de-al doilea Protocol adiţional la Convenţie, cererile vizând prezenţa acestor autorităţi sau persoane
în cauză nu ar trebui refuzate atunci când o astfel de prezenţă face ca cererea de asistenţă să răspundă
mai bine nevoilor părţii solicitante, evitându-se formularea de cereri suplimentare de asistenţă.
 Orice parte contractantă va putea să-şi rezerve dreptul de a supune îndeplinirea comisiilor rogatorii
privitoare la percheziţii sau la sechestrarea de obiecte uneia sau mai multora dintre următoarele
condiţii:
a) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie sancţionabilă potrivit legii părţii
solicitante şi celei a părţii solicitate;
b) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare în
statul solicitat;
c) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea părţii solicitate.

5
  În baza acestor prevederi ale Convenţiei, România, prin Legea nr. 236/1998 pentru ratificarea
Convenţiei europene şi a primului Protocol adiţional la aceasta, a formulat, la art. 2 punctul 1, o
declaraţie potrivit căreia comisiile rogatorii referitoare la percheziţii sau la sechestrul de obiecte vor
fi supuse următoarelor condiţii:
a) infracţiunea care motivează comisia rogatorie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare, potrivit
legii române;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii să fie compatibilă cu legea română.
 Trebuie menţionat totodată că, potrivit dispoziţiei din articolul 5 paragraful 2 din Convenţie, dacă o
parte contractantă a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 al aceluiaşi articol, orice altă parte va
putea aplica regula reciprocităţii.
 Protocolul adiţional din 2001 prevede audierea prin videoconferinţă a unei persoane aflate pe
teritoriul părţii solicitate (art. 9), audierea prin conferinţă telefonică (art. 10), transmiterea spontană
de informaţii (art. 11), observaţia transfrontalieră (art. 17), livrarea supravegheată (art. 18), anchete
sub acoperire (art. 19), echipe comune de anchetă (art. 20) şi alte asemenea acte procedurale.

Comisiile rogatorii internaţionale în legea română

 În viziunea legiuitorului român, comisia rogatorie internaţională în materie penală este acea formă de
asistenţă judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă
unei autorităţi din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi
judiciare privitoare la un anumit proces penal.

 Cu privire la obiectul comisiei rogatorii, legea prevede în art. 174 că acesta îl constituie cu precădere:
a) - localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor;
- audierea inculpatului, ascultarea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, precum
şi confruntarea;
- percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială, cercetarea la faţa
locului şi reconstituirea;
- expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală;
- transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces, interceptările şi înregistrările audio şi
video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea acte de
procedură;
b) transmiterea mijloacelor materiale de probă;
c) comunicarea de documente sau dosare.

 În acord cu prevederile art. 3 paragrafele 2 şi 3 din Convenţie, legea română prevede, în art. 174 alin.
(2), că, dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună sub jurământ, va cere aceasta
în mod expres, iar statul român va da curs acestei cereri în situaţiile în care legea română nu se
opune.
 Cu privire la documentele de transmis, în aplicarea dispoziţiilor art. 3 par. 3 din Convenţia europeană
de asistenţă judiciară în materie penală, legea prevede că statul român va transmite numai cópii sau
fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute.
 Dacă statul solicitant o cere în mod explicit, se vor transmite documentele originale, în măsura
posibilului.
 În ceea ce priveşte data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii, prevede legea, acestea vor fi aduse la
cunoştinţa statului solicitant, la cererea acestuia, iar autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate de
statul solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele
permise de legea română.

Efectuarea percheziţiilor, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul. Legea română prevede în articolul
176 că îndeplinirea comisiilor rogatorii având ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri este
supusă unei duble condiţii şi anume, pe de o parte, ca infracţiunea care motivează comisia rogatorie să poată

6
da loc la extrădare, dacă România ar fi stat solicitant, iar pe de altă parte, ca îndeplinirea comisiei rogatorii
să fie compatibilă cu legea statului român.
 Aceste condiţii pot să atragă regula reciprocităţii.
Remiterea obiectelor şi dosarelor. Potrivit dispoziţiilor articolului 177 al legii române, partea română va
putea amâna remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror comunicare este cerută, dacă
acestea îi sunt necesare pentru o procedură penală în curs.
 Totodată, legea prevede că obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate de
statul român în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil de către
partea solicitantă, în afară de cazul în care statul român renunţă la ele.

Audierea prin videoconferinţă. Dacă o persoană care se găseşte pe teritoriul unei părţi trebuie să fie ascultată
ca martor sau expert de către autorităţile judiciare ale unei alte părţi, aceasta din urmă poate cere, dacă este
inoportun sau imposibil pentru persoana ce trebuie ascultată de a se înfăţişa în persoană pe teritoriul său, ca
audierea să aibă loc prin videoconferinţă.
 Partea solicitată consimte la audierea prin videoconferinţă dacă recurgerea la această metodă nu este
contrară principiilor fundamentale ale dreptului său şi cu condiţia ca ea să dispună de mijloacele
tehnice care permit efectuarea audierii.
 Dacă partea solicitată nu dispune de mijloace tehnice pentru o videoconferinţă, partea solicitantă i le
poate pune la dispoziţie, dacă partea solicitată este de acord.
 Cererile de audiere prin videoconferinţă conţin motivul pentru care nu este de dorit sau nu este
posibil ca martorul sau expertul să fie prezent în persoană la audiere, numele autorităţii judiciare şi al
persoanelor care vor proceda la audiere.
 Autoritatea judiciară a părţii solicitate citează în vederea înfăţişării persoana în cauză, după formele
prevăzute de legislaţia sa.

 Următoarele reguli se aplică audierii prin videoconferinţă:

a) audierea are loc în prezenţa unei autorităţi judiciare a părţii solicitate, asistată la nevoie de un
interpret.
 Această autoritate este, de asemenea, responsabilă pentru identificarea persoanei audiate şi pentru
respectarea principiilor fundamentale ale dreptului părţii solicitate;
b) autorităţile competente ale părţilor solicitantă şi solicitată convin, atunci când este cazul, asupra
măsurilor de protecţie a persoanei audiate;
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea judiciară a părţii solicitante sau sub conducerea
sa, conform dreptului său intern;
d) persoana ce urmează să fie audiată va fi asistată de un interpret, potrivit legii statului solicitat;
e) persoana care urmează să fie audiată poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, care îi este
recunoscut fie de legea părţii solicitate, fie de legea părţii solicitante.

 Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, autoritatea judiciară a părţii
solicitate întocmeşte un proces-verbal în care se consemnează data şi locul audierii, identitatea
persoanei audiate, informaţii privind depunerea jurământului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a
desfăşurat.
 Procesul-verbal se transmite autorităţii judiciare competente a statului solicitant.
 Fiecare parte contractantă ia măsurile necesare pentru ca, atunci când martorii sau experţii care sunt
audiaţi pe teritoriul său refuză să depună mărturie când sunt chemaţi să o facă ori fac declaraţii false,
dreptul său naţional să se aplice ca şi cum audierea ar avea loc în cadrul unei proceduri naţionale.
 Părţile pot, dacă doresc, să aplice aceste reguli şi audierilor prin videoconferinţă la care participă
persoana învinuită sau inculpată, cu acordul autorităţilor judiciare competente şi cu consimţământul
persoanelor audiate.
 În acest caz, hotărârea de a ţine videoconferinţa şi modul în care aceasta se desfăşoară trebuie să facă
obiectul unui acord între părţile interesate şi să fie conforme cu dreptul lor naţional şi cu
instrumentele internaţionale în materie.

7
 Orice stat contractant poate să declare că nu înţelege să se prevaleze de facultatea prevăzută în
Convenţie, aceea de a aplica dispoziţiile referitoare la audieri prin videoconferinţă persoanei
învinuite sau inculpate.
 Legea română prevede reguli privitoare la audierea prin videoconferinţă în dispoziţiile articolului
178.
 Opinăm că audierea prin videoconferinţă a învinuitului sau inculpatului, prevăzută în alineatul 9 al
articolului 178, reprezentând un act procesual şi nu unul procedural, poate avea loc numai cu
respectarea deplină a dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului.