Sindromul picioarelor neliniştite.

În 1861, Wittmoack descria un tablou clinic curios: nevoia imperioasă, mai ales la adormire, de a mişca
picioarele. În 1945, neurologul suedez Axel Ekbom distingea, două simptome predominante, două forme:
-Forma parestezică, caracterizată prin senzaţia de furnicături şi strânsături, care irită şi enervează,
impunând mişcarea picioarelor când acestea sunt în repaus sau în poziţia aşezat sau culcat.
-Forma algică, în care predomină durerea, împiedicând somnul. Etiologia bolii e puţin elucidată, însă
originea depresivă pare foarte probabilă. Incidenţa sporită a psihasteniei şi a depresiei nervoase la
persoanele cu sindromul respectiv. Aşa încât atenţie la supărări şi tensiuni prelungite.
Persoanele care au acest sindrom au atacuri de mai multe ori pe săptămână şi aceste simptome se
înrăutăţesc pe timpul nopţii. Multe persoane care au acest sindrom dezvoltă şi alte boli şi sindromuri,
inclusiv diabet, artrită, hipertensiune. Multe din ele sunt obeze sau fumătoare înrăite. Din cauza
problemelor de somn, pentru aceste persoane durează mai mult până adorm, adesea se trezesc în timpul
nopţii, suferă de oboseală în timpul zilei şi atunci când conduc sunt somnoroşi.
Din punct de vedere mintal, victimele acestui sindrom devin adesea depresive. Boala poate cauza
anxietate şi diferite tulburări ale stării de spirit. Se folosesc multe medicamente pentru tratarea acestor
tulburări, dar din nefericire aceste medicamente agravează sindromul picioarelor neliniştite.
Din perspectiva socială, mare parte din victimele sindromului sunt adesea ne angajate, în cazul în care
sunt angajate, adesea întârzie sau lipsesc de la serviciu şi fa tot felul de greşeli. Se întâmplă chiar să
lipsească de la evenimentele sociale din cauza lipsei de somn. Le este foarte greu să suporte zboruri lungi
de avion deoarece nu pot sta liniştite perioade lungi de timp.
Cauze- cauzele sindromului sunt încă ne clare. Sindromul poate fi chiar ereditar. Boli ca diabetul,
sindromul Parkinson sau artrita pot duce, uneori la apariţia sindromului picioarelor neliniştite, la fel ca şi
urmarea unei medicamentaţii.
Altă cauză posibilă este nivelul scăzut de fier din sânge. Din nefericire, uneori cauza nu este evidentă. În
privinţa tratamentului, nu există un tratament anume, cea mai bună metodă fiind aceea de a preveni sau a
controla pe cât posibil evoluţia sindromului.
Tratament:
Câteva sfaturi pentru a controla sindromul:
-Evitaţi medicamentele care nu sunt necesare.
-Consultaţi-vă medicul pentru a vedea dacă unele dintre medicamentele pe care le luaţi agravează starea
sindromului.
-Reduceţi sau încetaţi consumul de cafea sau de produsele care conţin cafeină.
-Reduceţi sau încetaţi consumul de alcool.
-Lăsaţi-vă de fumat.
-Slăbiţi dacă sunteţi obez.
-Faceţi exerciţii moderate.
Uneori sindromul nu este detectat.
Sindromul picioarelor neliniştite este o boală neurologică, caracterizată de nevoia incontrolabilă de a-ţi
mişca picioarele. Agitaţia se înrăutăţeşte în timpul serii şi al nopţii, cauzând probleme de adormire şi
menţinere a somnului. Adesea, persoanele nici nu realizează că suferă de acest sindrom, uneori boala
fiind chiar greşit diagnosticată din pricina unei cauze aparente.
Suferă mai ales cei peste 50 de ani.
Sindromul afectează, în general persoanele peste 50 de ani, dar este posibil să apară chiar din copilărie.
Noapte după noapte, cei care sufere de acest sindrom caută uşurarea, îşi mişcă picioarele, fac băi fierbinţi,
băi reci, masaj şi tocesc podeaua.
S-a dovedit că medicamentele pe bază de dopamină sunt eficiente împotriva sindromului. Sindromul se
înrăutăţeşte, de obicei în timpul serii şi al nopţii, deranjând somnul. Deşi mişcarea uşurează temporar
simptomele, acestea se întorc cauzând noi probleme.
Cazul unei persoane cu sindromul picioarelor neliniştite.
C.S, suferă de mulţi ani de acest sindrom. A durat destul de mult până a primit un diagnostic corect. Mult
timp nu a ştiut cauza senzaţiilor dureroase de mâncărimi şi arsuri din picioare din timpul nopţii. Doctorii
i-au dat o varietate de răspunsuri şi tratamente şi totuşi boala a continuat să-şi facă simţită prezenţa.
Deşi este întâlnită mai des la femeile adulte, sindromul poate apărea atât la femei cât şi la bărbaţi de toate
vârstele (în general persoanele afectate sunt de vârstă mijlocie sau mai bătrâne). Au existat şi cazuri în
care persoana afectată avea doar 4 ani.
Tratamentul medicamentos.
Dopaminele, medicamente folosite în cazul sindromului Parkinson pot fi folosite şi pentru acest sindrom,
dar există posibilitatea ca după ce medicamentul şi-a făcut efectul şi se poate dormi noaptea, ziua
simptomele să se intensifice. Medicamentele ce relaxează sistemul nervos au fost folosite în cazul unor
persoane cu sindromul picioarelor neliniştite, dar au efecte secundare ca somnolenţă în timpul zilei şi
confuzie. Anticonvulsivantele ajută la reducerea nevoii de mişcare a picioarelor dar, din păcate, nu sunt
eficiente în cazul tuturor persoanelor. Din păcate, anticonvulsivantele au efecte secundare ca ameţeala şi
oboseala.
Un studiu recent a arătat că un tip al acestui sindrom poate fi cauzat de durere şi pierderi mici ale fibrelor
senzoriale, în timp ce alt tip nu implică durere sau pierderea de fibră. În primul caz, acest tip apare mai
târziu în viaţă, pe când tipul doi al sindromului este ereditar şi poate apărea devreme în viaţă. Se pare că
sindromul afectează şi mâinile nu numai picioarele.
Talpa gâştei (Leonorus cardiaca) 2 linguriţe de plantă mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierbe pentru
3 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. După 15 zile de tratament încep să se vadă
rezultatele. Se face totuşi tratamentul acesta timp de 3 luni. Altfel apar recidive care sunt ulterior mai greu
de tratat. Deci aveţi răbdare şi faceţi tratamentul timp de 3 luni. Este foarte eficient.