MEMORIA

Anadralele
 Factorii memoriei
Procesele memoriei se realizează mai ușor sau mai greu, mai
repede sau mai încet, au o eficientă crescută sau scăzută in
funcție de o serie de factori.
Acești factori sunt: natura materialului, organizarea materialului,
volumul materialului, gradul de familiaritate, modul de prezentare
al materialului, timpul de prezentare al materialului, situația de
prezentare, locul ocupat de material în structura activității
subiectului și ambianța în care se prezintă materialul.
 LEGILE
MEMORIEI
 Legea amplificării impresiei inițiale
Ne este mult mai uşor să memorăm ceea ce produce o
impresie puternică asupra noastră.
Legea importanței informației
Cu cât informația este mai importantă pentru noi, cu
atât o memorăm mai ușor.
Legea motivației
Atunci când suntem motivați să memorăm ceva, memorăm
mult mai ușor.
Legea activității
Noi memoram mult mai ușor,ceea ce este legat de
activitatea noastră.
Legea înțelegerii și însușirii
Cu cât înțelegerea mai profundă a celor memorate, cu
atât mai bine este stocată în memorie.
 DIFERENȚE
INDIVIDUALE
 Nu toți oamenii memorează, păstrează și reactualizează experiența anterioară la

fel. În cursul vieții și existenței lor memoria se organizează și se specializează, ceea

ce face ca la un moment dat oamenii să se diferențieze între ei , să apară deci o serie
de diferențe individuale.
Specializarea poate fi întâlnită la următoarele niveluri: la nivelul proceselor
memoriei, la nivelul organelor de simț și la nivelul conținutului activității psihice.
Asemenea diferențieri se datorează existenței unor predispoziții înnăscute ale
organelor de simț, ale diferitelor particularități de personalitate (îndeosebi ale celor
temperamentale și caracteriale), dar și experienței de viață concrete a individului,
activității, profesiunii lui.
 În procesul funcționalității sale concrete, memoria își formează și o serie de calități.
Cele mai importante dintre calitățile memoriei sunt:
volumul memoriei-cantitatea de memorie cu care putem opera (pe care îl reținem, păstrăm,
reactualizăm);
elasticitatea, mobilitatea sau suplețea memoriei-capacitatea de a acumula cunoștințe mereu
noi, de a le organiza și reorganiza pe cele vechi, de a le depăși, sau uita pe cele
necorespunzătoare;
rapiditatea întipăririi-engramarea se realizează repede, cu mare economie de efort și
repetiție;
trăinicia păstrării- lucrurile memorate sunt conservate corect, pentru o perioadă îndelungată
de timp;
exactitatea sau fidelitatea reactualizării-indică gradul de precizie, de corectitudine și
acuratețe a recunoașterii și reproducerii;
UITAREA
UITAREA
Care sunt formele uitării?
Formele uitării sunt uitarea totală (ștergerea, dispariția, suprimarea
1
integrală a datelor memorate și păstrate), recunoașterile și reproducerile
parțiale, mai puțin adecvate sau chiar eronate; lapsusul.
Ce uităm?
2 Unele informații care își pierd actualitatea, informațiile neesențiale,
amănuntele, detaliile, dar din păcate și informațiile care ne sunt necesare.
De ce uităm?
Cauzele uitării sunt numeroase: stări de oboseală, surmenaj, anxietate, cea care primează
3
este insuficiența sau proasta organizare a învățăturii. O învățare nerațională, care ia forma
subînvățării sau forma supraînvățării este la fel de periculoasă pentru memorie ca și lipsa ei.
Care este ritmul uitării?
4 Uitare este destul de mare, masivă chiar, imediat după învățare și apoi din
ce în ce mai lentă, aproape stagnantă.
Cum combatem uitarea?
5
Cel mai sigur mijloc de combatere a uitării este repetarea materialului memorat.