Pentru ca viața să fie prețioasă pentru fiecare individ, este necesară aplicarea unor

restricții asupra acțiunilor celorlalți, astfel încât să se asigure un mediu sigur și echitabil pentru
toți. Principala problema a oameniilor este că nu știu ce fel de restricții sa impună, aceasta este
una dintre problemele cele mai dificile de rezolvat, care a înregistrat progrese minime, nu există
două perioade istorice care să fi ajuns la o decizie similară referitoare la această problemă. Mulți
oameni cred că, în probleme care țin de sentimente și valori personale, ceea ce simt ei este cel
mai important și nu mai contează alte argumente, această idee a fost promovată de anumite
persoane care își doresc să fie recunoscute ca filozofi. Este adevărat că oamenii nu recunosc în
mod conștient că judecățile lor sunt doar preferințe personale. Dar o opinie despre comportament
care nu se bazează pe argumente solide nu poate fi considerată altceva decât o alegere personală.
În esență, opiniile oamenilor despre ceea ce este bine sau rău sunt influențate de multe
lucruri cum ar fi: raţiunea lor, înclinaţiile lor sociale, superstiţiile, invidia sau gelozia, aroganţa
sau trufia şi, cel mai adesea, dorinţele sau temerile lor privind propria persoană. Jhon Stuart Mill
afirmă că atunci când există o clasă dominantă într-o societate, regulile morale ale acelei societăți
sunt influențate de interesele și sentimentele de superioritate ale acestei clase. În contrast, în
societăţile unde o clasă dominantă a pierdut poziţia de superioritate sau aceasta a devenit
nepopulară, sentimentele morale cele mai răspândite sunt împotriva oricărei idei de superioritate.
Un alt principiu important care a influențat regulile de comportament, atât cele care se referă la
fapte, cât și cele care se referă la abțineri, este ideea că oamenii trebuie să se supună preferințelor
conducătorilor sau ale zeilor lor, impuse prin forța legii sau prin autoritatea opiniei publice.
Principala sursă a regulilor care trebuie respectate de toată lumea este reprezentată de
înclinațiile și aversiunile cele mai puternice ale societății. Aceste reguli sunt sancționate fie prin
lege, fie prin opinia publică. Când oamenii aveau idei sau sentimente diferite de ale societății, ei
nu încercau să schimbe regulile importante ale societății. În schimb, ei încercau să facă mici
schimbări la nivel de detaliu. Ei erau mai interesați să discute ce ar trebui să fie sentimentele și
preferințele societății, decât să impună aceste preferințe ca lege pentru fiecare persoană.
Oamenii care aveau opinii diferite față de societate se concentrau mai mult pe a schimba
gândurile și sentimentele oamenilor în chestiuni specifice cu privire la care și ei aveau o opinie
diferită decât să lupte pentru libertate în mod general. Cu toate acestea, există o excepție în cazul
credințelor religioase, aici putem observa că simțul moral al unui om poate fi greșit și poate
conduce la un sentiment “odium theologicum”, un termen latin care se referă la ostilitatea sau ura
profundă între persoane sau grupuri religioase, motivată de diferențe doctrinare sau de credință,
multe conflicte religioase au fost purtate cu o intensitate mare, dar nu au dus la victoria deplină a
nici uneia dintre părţi. În cele din urmă, fiecare grup religios a trebuit să se mulțumească cu
teritoriul pe care-l ocupa deja și să accepte faptul că alte grupuri religioase există. Minoritățile
religioase care nu au reușit să convertească majoritățile religioase la credințele lor au fost nevoite
să accepte faptul că există diferențe de opinie și să lupte pentru permisiunea de a-și păstra
propriile credințe. Autorii importanți care au contribuit la libertatea religioasă au susținut în
general libertatea de conștiință ca un drept inalienabil. Ei au respins ideea că cineva ar trebui să
fie obligat să își justifice credințele religioase în fața altora. Jhon Stuart Mill afirmă că oamenii
sunt, în general, foarte intoleranți atunci când vine vorba de chestiunile care îi preocupă cu
adevărat, ceea ce face foarte dificilă realizarea libertății de conștiință în practice. De exemplu,
unii ar putea să tolereze disidența în chestiuni administrative ale unei biserici, dar nu și în
privința dogmelor, în timp ce alții ar putea să tolereze orice credință, cu excepția celor asociate
cu anumiți termeni sau dogme specifice. Atunci când majoritatea oamenilor au o anumită opinie
sau simțământ puternic, aceștia nu mai acceptă să fie contraziși sau să li se aducă argumente în
favoarea unei alte păreri. În Anglia, istoria politică a dus la o separare mai mare între puterea
legii și puterea executivă, ceea ce face mai dificilă influențarea legilor de către opinia publică.
Oamenii nu realizează încă că ei înșiși ar trebui să aibă puterea de a guverna și să își
exprime propriile opinii în politica guvernului. Când vor înțelege asta, libertatea individuală va fi
la fel de vulnerabilă în fața intervenției guvernamentale precum este acum în fața opiniei publice.