Tema 1

Proiectarea unui component de structură spațială

Lansatorul Delta
Student: Paraschiv Iancu
Grupa: 961 SAS

Delta este, împreună cu racheta Atlas, una dintre cele două familii principale de lansatoare pentru
sateliți și sonde spațiale americane. Lansatorul a fost dezvoltat inițial de compania Douglas
Aircraft din racheta balistică cu rază intermediară Thor pe care a dezvoltat-o în anii 1950. Pentru
a satisface nevoile cursei spațiale, inginerii americani au testat mai multe lansatoare pe baza
rachetei la sfârșitul anilor 1950: agenția spațială americană, NASA care tocmai fusese înființată,
a păstrat pentru nevoile sale în 1960 combinația rachetei cu etapa Delta, dând naștere familiei de
lansatoare Thor Delta, redenumită ulterior Delta.

Figura 1: Delta II
În ciuda performanțelor sale modeste în comparație cu rachetele Titan și Atlas, lansatorul s-a
remarcat încă de la începuturi prin lansarea mai multor sateliți care sunt toți primii în domeniul
telecomunicațiilor ( Echo, Telstar 1, Intelsat 1 ) și meteorologie ( TIROS-1 ). De-a lungul
timpului sunt dezvoltate versiuni din ce în ce mai puternice și pentru a compensa forța redusă a
primei sale variante, lansatorul folosește până la 9 propulsoare de pulbere de rapel. Aceste
evoluții au permis rachetei să domine piața lansărilor comerciale de satelit în anii 1970. Totuși
lansatorul și-a pierdut poziția dominantă în anii 1980 datorită concurenței rachetei europene
Ariane, a masei în creștere a sateliților de telecomunicații , precum și a opririi programate a
lansatoarelor în beneficiul navetei spațiale americane.
Racheta Delta care, în primele sale versiuni, putea plasa doar 130 kg pe orbită mică (Thor-Delta
din 1960), poate lansa în versiunea sa contemporană cea mai puternică 26 de tone (Delta IV
Heavy), iar producătorul său propune să dezvolte pentru programul Constellation o versiune
chiar mai grea, capabilă să plaseze 70 de tone pe orbită joasă, ca alternativă la viitorul lansator
Ares V.

Figura 2: Variantele lansatorului Delta IV

 Figura 3: Familia de lansatoare Delta

Caracteristicile tehnice ale Delta IV

1. Noul lansator Delta IV nu mai are nimic în comun cu versiunile anterioare:
Până atunci, toate lansatoarele Delta au folosit stage-ul Thor îmbunătățită în mod regulat,
păstrând în același timp diametrul său de 2,4 metri și motorul optimizat în mod regulat. Delta IV
abandonează stage-ul Thor în favoarea unui nou stage de 5 metri în diametru, CBC (Common
Booster Core), alimentat de un motor RS-68 derivat din cel al navetei spațiale care consumă
hidrogen și oxigen. În comparație cu originalul, RS-68 a fost simplificat pentru a reduce
costurile de fabricație. Puterea sa de 3.312 kN permite lansatorului să decoleze în cea mai ușoară
versiune, fără un propulsor de rapel.
2. Al doilea stage se bazează pe o versiune modificată a stage-ului Centaur din Delta III.
Motorul, optimizat în comparație cu cel al Delta III, poate fi re-aprins de până la 15 ori. Stage-ul
este disponibil în două diametre, 4 metri și 5 metri, conținând 20 și 27 de tone de hidrogen și
respectiv oxigen lichid.
3. Carenajul este disponibil în 2 diametre (4 și 5,13 metri) și 4 lungimi de la 11,7 la 19,8 metri.
4. Pentru misiunile interplanetare este propusă o a treia etapă cu propulsor solid (PAM-D).
Versiuni
Lansatorul este disponibil în două sub-familii: Delta IV medium și lansatorul greu Delta IV
Heavy.
1. Delta IV Medium subfamilia poate include în mod opțional un al doilea stage, cu un diametru
de 4 sau 5 metri și 0, 2 sau 4 boosters. În funcție de configurația sa, această versiune se poate
lansa de la 3.96 la 6.57 tone pe orbita de transfer geostaționar (GTO). O versiune mai puțin
puternică cunoscută sub numele de "Lite", care utilizează stage-urile superioare ale Delta II și
care permite plasarea a 2.2 tone pe orbita de transfer geostaționar, a fost studiată, dar până acum
nu a fost dezvoltată. Delta IV Medium are capacități similare cu Ariane 5, dar Boeing a revizuit
costul de fabricație, de la 95 la 230 milioane de dolari, un preț prea mare pentru ca lansatorul să
concureze cu racheta europeană. Prima lansare a avut loc în 2002, iar până în noiembrie 2009
lansatorul a avut 7 zboruri de succes.
2. Delta IV Heavy este destinat să preia rolul de lansatorului grele Titan IV și poate lansa 22 de
tone pe orbita joasă, 13 tone pe orbita de transfer geostaționară sau 8 tone pe Marte. Include o
primă etapă CBC similară cu cea utilizată pe versiunea Medium alături de alte două CBC care
servesc drept boostere. La lansare, cele trei motoare dezvoltă puterea maximă (102%), apoi după
50 de secunde puterea motorului central este redusă la 58%. După 235 de secunde, puterea
boosterelor este, de asemenea, redusă la 58% pentru a nu depăși 5G de accelerație. La scurt timp,
boosterele sunt eliberate și motorul din primul stage dezvoltă din nou puterea maximă. Prima
lansare a Delta IV din decembrie 2004 a venit după o perioadă foarte lungă de dezvoltare și a
fost un semi-succes datorită opririi premature a motoarelor. De atunci, au fost efectuate două
lansări de succes.
 Delta II (7000) Delta III (8930) Delta IV Medium Delta IV Heavy
Perioadă 1990- 1998-2000 2002- 2004 -
Lansări / de succes 133/131 3/1 7/7 3/2
6.4 t (LEO) 8.3 t (LEO) 8,6 până la 13.6 t (LEO) 25.8 t (LEO)
Încărcătură utilă
2.1 t (GTO) 3.8 t (GTO) 3,9 până la 6.1 t (GTO) 10.8 t (GTO)
Înălțime 39 m 35 m 63 m 70.7 m
Diametru 2.44 m 2.44 m 5 m 5 m
Masa totală 152 - 232 t 301 t 244 până la 404 t 733 t
Numărul de stage-uri 2 sau 3 2 2 sau 3 2
Propulsor de rapel
Impuls 493 kN 628 kN 827 kN 3313 kN
Combustibil Solid Solid Solid LH2 / LOX
Timp de ardere 64 s 75 s 90 s 249 s
Raport masa totală / masa goală 13/1  t  19/2  t  34/4  t  226.4 / 26.7 t
Primul stage
Motoare RS-27 RS-27 A RS-68 RS-68
Impuls 912 kN 1054 kN 3313 kN 3313 kN
Combustibil RP-1 / LOX RP-1 / LOX RP-1 / LOX RP-1 / LOX
Raport masa totală /masă goală 101.7 / 5.7 t 226.4 / 26.7 t 226.4 / 26.7 t
Timp de ardere 214 s 320 s 249 s 249 s
Înălțime 26 m 20 m 40.80 m 40.80 m
Diametru 2.44 m 2.44 m 5 m 5 m
Al doilea stage
Motor RL10B-2 RL10B-2 RL10B-2 RL10B-2
Impuls 110 kN 628 kN 628 kN
Combustibil LH2 / LOX LH2 / LOX
Timp de ardere 700 s 700 s 700 s 700 s
Înălțime 8.8 m 8.8 m 10 m 10 m
Diametru 2.44 m 2.44 m 5 m 5 m
 Figura 4: Cutaway Delta IV

Accelerații
Cerințe regim static Minimum Maximum
Lansato Înălțime Frecvență Frecvență Greutate Minimum Minimum Maximum Maximum
r încărcătură axială laterală minimă Axial (g) Lateral Axial (g) Lateral
utilă (m) minimă minimă (Kg) (g) (g)
(Hz) (Hz)
Delta IV 11.7/38.5 27 8 907 -2 -0.5 6 0.5
Medium (2,000)
Delta IV 19.8/62.7 30 8 6,577 -2 -0.5 6 0.5
Heavy (14,500)
 Figura 5: Diagrama factorilor de sarcină pentru Delta IV Medium

Proiectarea unui component de structură spațială

Componentul ales este adaptorul de fixare al încărcăturii de lansator.

Încărcatura transportată va fi satelitul de telecomuncații Intelsat 10-02.
Intelsat 10-02
Lungime (L) 7.5 m
Lățime (l) 2.9 m
Înălțime (h) 2.4 m
Masă (m) 5576 Kg

Adaptorul de fixare va fi considerat de forma unui cilindru cu înalțimea de 50 cm și diamentul de

2.4 m, format din 10 structuri de tip lonjeron. Inelele superioare si inferioare de fixare vor fi
fabricate dintr-un profil pătrat cu grosimea egală cu cea a tălpilor de lonjeron.
Momentele de inerție ale satelitului:

(1)

unde k = 0.15

Materialul ales pentru adaptorul de fixare este duraluminiu 2024, cu următoarele proprietăți:

Duraluminiu 2024
Tensiunea de rupere

46
Tensiunea de curgere

38
Modulul de elasticitate 7200

Forța tăietoare:

(2)
unde n = 6 factorul de sarcină maxim și g = 9.81

Momentul de încovoiere și torsiune:

(3)

Dimensionarea structurii se va realiza la sarcina ultimă:

(4)
 Figura 6: Geometrie lonjeron

Considerăm H=500 mm egală cu înălțimea adaptorului, iar h=0.85*H.

Alegem
Ariile de tălpi necesare vor fi:

(5)

Grosimea tălpilor va fi:

(6)
Cu grosimea tălpii calculată mai sus, recalculăm știind că pentru talpa de lonjeron in
forma literei T coeficientul g are valoare egală cu 3:

(7)

Dimensionarea tălpilor:

(8)

(9)

Alegem așadar

Pasul următor constă în verificarea la încovoiere. Pentru acest lucru este necesar să calculăm
momentul de inerție al secțiunii de lonjeron:

(10)

Dacă tensiunea de curgere este mai mică decât tensiunea de compresie de verificare atunci
structura va trebui redimensionată.

(11
)

așadar structura nu trebuie redimensionată.

Pentru calcularea grosimii inimii de lonjeron determinăm fluxul de forfecare:

(12)
 (13)

unde și distanța între două lonjeroane

(14)

Grosimea inimii de lonjeron va fi:

(15)

unde
Alegem așadar .

Proiectarea structurii si analiza cu metoda cu elemente finite

Proiectarea structurii s-a realizat in soft-u Catia V5 folosind modulul „Part design’’ din
„Mechanical Design’’.
Prima data a fost proiectat in lonjeron și inima de lonjeron, respectând dimensiunile obținute din
calculele anterioare. Acesta a fost creat sub forma unui solid cu grosimea de 35 mm folosind
comanda „Pad”. După ce primul lonjeron a fot creat restul de 9 lonjeroane au fost create automat
folosind tool-ul „Circular Pattern”, multiplicând primul lonjeron de 10 ori în jurul unui cerc cu
diametrul de 1.5 metri.
 Figura 7: Geometrie lonjeron

După ce toate lonjeroanele au fost create, cele doua inele de susținere au fost create în mod
asemănător folosind comanda „Pad” pentru a crea două inele cu grosimea de 35 mm, aceiași cu
cea a tălpilor de lonjeron.
 Figura 8: Geometria finală a adaptorului de fixare a încărcăturii de lansator

După definitivarea geometriei adaptorul de fixare, modelul acestuia a fost salvat in format
„STEP” pentru a fi importat in Ansys Workbench.
Pentru analiza cu metoda cu elemente finite în Ansys Workbench a fost creat un proiect de tip
„Static Structural”, unde a fost importat modelul creat anterior in Catia V5.

Figura 9: Static structural în Ansys Workbench

După importarea geometriei, următorul pas a fost selectarea materialului folosit din modulul
„Engineering Data”, duraluminiul 2024 si atribuirea acestuia geometriei create.
După alegerea materialului a fost creat mesh-ul. Acesta a fost creat inițial automat, iar apoi
rafinat cu operații de tip „Face Meshing”.

Figura 10: Mesh

Următorul pas a constat în definirea condițiilor inițiale. Modelul adaptorului a fost fixat de inelul
inferior folosind funcția „Fixed support” aplicată pe față de jos a inelului.
Pe fața de sus a inelului superior a fost aplicată o forța distribuită care să simuleze greutatea
încărcăturii, satelitul Intelsat 10-02 cu o greutate de 5576 Kg. Forța a fost aplicată sub forma unei
presiuni de 0.145 MPa. Aceasta a fost calculată pornind de la forța de greutate exercitată de
satelit, 54.700,56 N, împărțită la 0.377 reprezentând aria inelului superior, extrasă din Catia
V5.
 Figura 11: Aria inelului superior

Figura 12: Fixed support pe fața de jos a inelului inferior

 Figura 13: Pressure 0.145 MPa pe fața de sus a inelului superior

De asemenea, pe lângă forța exercitată de încărcătura utilă, a fost luat în considerarea si factorul

de sarcină maxim de 6g, care a fost introdus sub forma unei accelerații de forma .

Figura 14: Accelerația pentru factorul de sarcină maxim

Concluzii
După ce toate condițiile inițiale au fost fixate, a fost rulată simularea numerică. După finalizarea
acesteia am obținut o deformație totală a structurii de aproximativ 2.1 mm ce se atinge în inimile
tălpilor de lonjeron.

Figura 15: Deformația totală a structurii

Pe lângă deformația maximă a structurii, au mai fost calculate tensiunea maximă în structură,
aproximativ 418 MPa, și fluxul maxim de forfecare, aproximativ 214 MPa.
 Figura 16: Tensiunea maximă din structură

Figura 17: Fluxurile de forfecare din structură

Bibliografie
1. Conf. dr. ing. Laurențiu Moraru – Notițe de curs „Structuri pentru vehicule aerospațiale”;
2. Delta IV, https://www.ulalaunch.com/rockets/delta-iv
3. Delta IV User’s Guide, https://www.ulalaunch.com/docs/default-source/rockets/delta-iv-user's-
guide.pdf
4. Delta IV Rocket, https://ro.frwiki.wiki/wiki/Delta_(fus%C3%A9e)