Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Costin (Caldare)
Ioana Master Audit si convergenta
contabila
Alba Iulia 2009
Definitia auditului in general il descrie ca o examinare profesionala a unei informatii
in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu
(standard, norma) de calitate.
Notiunea de audit si meseria de auditor au fost introduse in Romania in perspectiva
aderarii tarii la Uniunea Europeana. In acest sens a fost emisa OUG nr.75/1999, care
defineste notiunea de audit financiar.
Ordonanta de urgenta nr.75/1999 defineste auditul financiar ca activitatea de
examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor
financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale
de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.
S-a constatat ulterior ca UE nu recunoaste decat denumirea de controlor legal, care
se regaseste in Franta sub denumirea de comisar de conturi, in Belgia comisar-revizor si in
Regatul Unit ca auditor statutar.
In incercarea de a armoniza legislatia nationala cu cea europeana guvernul a emis
OUG nr. 90/2008 care defineste auditul statutar, stabilind faptul ca dupa intrarea in vigoare
a acestei ordonante de urgenta toare referirile la “audit financiar”existente in legislatia emisa
anterior se vor citi ca referiri la “auditul statutar”. De asemnea organismul de gestionare a
profesiei de auditor ramane Camera Auditorilor Financiari din Romania, fara a-si modifica
denumirea, iar persoanele care au dobandit calitatea de auditor financiar si care sunt autorizate
pentru exercitarea profesiei in conditiile prevazute de OUG nr.75/1999 sunt considerate ca
fiind auditori statutari.
Ordonanta de urgenta nr.90/2008 defineste auditul statutar ca fiind auditul situatiilor
financiare anuale sau a situatiilor financiare anuale consolidate, asa cum este prevazut de
legislatia comunitara, transpusa in reglementarile nationale.
In literatura de specialitate circula atat notiunea de audit financiar, cat si cea de audit
statutar, majoritatea lucrarilor emise pe tema auditului fiind anterioare ordonantei nr. 90/2008.
In aceste lucrari s-a simtit nevoia de a departaja notiunea de audit financiar de cea de audit
statutar, si s-a ajuns la concluzia ca sunt de fapt doua tipuri distincte de audit.
2
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei
intreprinderi. In prezent a audita mai are in plus urmatoarele semnificatii ale studierii unei
intreprinderi:
• Are caracter legal, ce rezulta din faptul ca este singurul tip de audit
reglementat la nivel european prin Directiva a VIII-a, si este prevazut prin
legea companiilor si prin acte constitutive ale acestora.
3
• auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea
creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta.
Orice analiza, control sau verificare asupra unei sectiuni sau a unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare poate fi clasificata ca si audit financiar.
Scopul unei misiuni de audit financiar a situatiilor financiare anuale este acela de
a obtine un nivel de asigurare rezonabila care da posibilitatea de a-si exprima o opinie
pozitiva potrivit careia aceste documente de sinteza contabila sunt intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un referential contabil identificat.
Auditul financiar este orientat spre:
4
• asigurarea unei atmosfere de lucru moral-etice.
Auditul statutar se ocupa si de calitatea criteriilor care trebuie respectate si face un
diagnostic asupra procesului formalizat de elaborare si armonizare a deciziilor si de
comunicare a lor catre toate sectoarele sau persoanele interesate. Consilierea acordata
conducerii se refera la modificarea unor proceduri de lucru care au ajund depasite, care sunt
prea complicate, incomplete sau inutile; modificarea sau actualizarea organigramelor, a fiselor
de post, a grilelor de separare a sarcinilor incompatibile; eliminarea unor incoerente dintre
deciziile luate in diferite perioade.
Auditul statutar analizeaza riscurile si amenintarile din diferite sectoare de activitate
si face recomandari pentru eliminarea deficientelor, pentru ameliorarea controlului intern din
sectorul respectiv in vederea cresterii performantelor si a atingerii obiectivelor. In cadrul
auditului se analizeaza si modul in care conducatorii de activitati sau de sectoare si-au stabilit
obiectivele si actiunile intreprinse pentru atingerea acestor obiective. Se analizeaza daca
politicile si strategiile generale stabilite de conducerea entitatii sunt cunoscute si intelese de
conducatorii de activitati.
5
activitatea intreprinderii: interventii pentru analiza si evaluarea controlului intern,
pentru inspectia fizica (inventarierea) si pentru revizia situatiilor financiare.
• Auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj, fara a avea loc o validare
exhaustiva a tratamentului contabil al tranzactiilor si fluxurilor exercitiului.
• Auditorul statutar nu poate avea imixtiuni in gestiunea societatii, ci trebuie sa
pastreze o anumita distanta si sa nu poate da sfaturi sau efectua lucrari care
presupun substituirea conducatorilor intreprinderii-client.
Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt:
Desi OUG nr.90/2008 a stabilit ca auditul statutar este singurul tip de audit
recunoscut si reglementat in Romania, totusi in practica continua sa existe a demarcatie
intre cele doua tipuri de audit.
6
Bibliografie:
1. Marin Toma – Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei enitati –Ed. A 2-a Bucuresti,