REFERAT FARMACOLOGIE

Lazar (Florea) Madalina

Clasa 1 J A.M.G
 1. Medicamentatia antiacida, antihistaminice si
antivomitive.

a. Medicamente antiacide:

Definitie:
Antiacidele sunt medicamente ce reduc cantitatea de acid clorhidric din
stomac prin absorbtie si crearea unui film protector si crearea unei reactii
de neutralizare prin dublu schimb. 

Clasificare

-Alcalizante : carbonat de sodiu, fosfat disodic, citrat de sodiu.

In exces pot produce efecte secundare : alcaloza, litiza renala.
 -Neutralizante : carbonat de Ca ; oxid, carbonat bazic, trisilicat de
magneziu; hidroxid , fosfat de aluminiu.
In exces pot produce efecte secundare constipatie.
-Absorbante : carbonat bazic de bismut, nitrat bazic de bismut , silicat de
magneziu si aluminiu, acid alginic,  bentonite.

Indicatiile terapeutice
-gastrita hiperacida
-ulcer gastric si duodenal
-esofagita de reflux
-durere in partea superioara a abdomenului
-asociere cu medicamente cu capacitate ulcerigena precum
antiinflamatoarele steroidiene si AINS, pentru cresterea tolerabilitatii
gastrice.
 Contrindicatii:
 hemoragii si perforatii gastrice
- abdomen acut
Alcoolul, cafeaua si tutunul scad efectul terapeutic al antiacidelor Regula
generala se administreaza la intervale de 1-2 ore, fata de alte
medicamente.

b.Medicatia antihistaminica:
Antihistaminicele reprezinta un grup de medicamente folosite in mod
normal pentru combaterea simptomelor alergiilor. Acestea trateaza
problemele cauzate de un nivel prea mare al histaminei, o substanta
chimica creata de sistemul imunitar al corpului.

Ce reprezinta, mai exact, histamina?

Histamina este o substanta chimica esentiala care contribuie in mod

eficient la mai multe procese corporale diferite. Mai precis, histamina joaca
un rol in procesul de inflamatie, dilata vasele de sange, stimuleaza secretia
de acid gastric, influenteaza contractiile musculare din intestine si plamani
si afecteaza ritmul cardiac. De asemenea, ajuta fluidele sa se deplaseze
prin vasele de sange si transmite mesajele intre celulele nervoase. Insa,
multi oameni stiu ca histamina este eliberata in momentul in care in
organism patrund alergeni. Histamina face ca vasele sa se umfle si sa se
dilate, provocand semne de alergie.

Reactiile alergice apar in momentul in care o persoana intra in contact cu o

substanta inofensiva pe care organismul o trateaza ca pe un agent patogen
invadator. Alergenii sunt substantele care declanseaza reactiile alergice si
in aceasta categorie pot fi cuprinse multe lucruri, cum ar fi polenul,
proteinele alimentare si parul animalelor de companie.
Cum se produc reactiile alergice

Histamina este produsa de celulele sistemului imunitar in momentul in care

un alergen patrunde in corp sau atinge pielea unei persoane. Histamina se
leaga de receptori specifici localizati pe celulele care se gasesc pe tot
corpul.
Dupa ce se leaga de acesti receptori, histaminele produc mai multe reactii
alergice, cum ar fi extinderea vaselor de sange si contractarea tesuturilor
musculare netede.

Rol:
Obiectivul antihistaminicelor este de a bloca receptorii histaminici H1.
Astfel, aceste medicamente amelioreaza sau trateaza simptomele de
alergie, rau de miscare si unele semne ale racelii si gripei.

Tipuri de antihistaminice:

Antihistaminice de prima generatie

In aceasta categorie intra, in primul rand, difenhidramina si clorfeniramina.
Aceste substante trec usor prin bariera hematoencefalica si influenteaza
receptorii H1 din sistemul nervos central (SNC). Receptorii H1 din SNC
sustine procesul de reglare a ciclului somn-veghe.
Antihistaminicele de prima generatie au proprietati sedative. Prin faptul ca
se leaga de receptorii din SNC, antihistaminicele de prima generatie pot
afecta functiile motorii si cognitive si pot provoca stare de somnolenta.
Alte exemple de antihistaminice de prima generatie:
- bromfeniramina
- carbinoxamina
- clemastina
- doxilamina
- hidroxizina
- prometazina
- triprolidina
Cu toate ca exista mai multe tipuri de antihistaminice de prima generatie,
unii specialisti in medicina si farmacie nu le recomanda daca sunt
disponibile variante mai noi.
Antihistaminice din a doua si a treia generatie
Spre deosebire de primele, antihistaminicele din a doua si a treia generatie
nu au proprietati sedative. Potrivit specialistilor, antihistaminicele din a
doua si a treia generatie nu au o capacitate asa mare sa traverseze bariera
hematoencefalica. Datorita acestui fapt, aceste medicamente nu au efecte
atat de semnificative asupra SNC precum cele de prima generatie.
Aceste antihistaminice pot fi administrate adultilor si copiilor cu varsta mai
mare de 12 ani.
Potrivit unui studiu realizat in 2019, antihistaminicele din a doua si a treia
generatie sunt mai puternice si mai sigure decat cele din prima generatie.
Printre variantele de antihistaminice din a doua si a treia generatie se
numara:
- desloratadina
- bilastina
- loratadina
- fexofenadina
- rupatadina
Antihistaminice eliberate fara prescriptie medicala
Exista o multime de antihistaminice care pot fi cumparate de la farmaciile
locale. Acestea sunt disponibile in mai multe forme diferite, cum ar fi
capsule, tablete, spray-uri nazale si picaturi pentru ochi.
Antihistaminicele care pot fi eliberate fara reteta medicala sunt:
- Clemastinum
- Difenhidramina
- Allegra
Oamenii trebuie sa ia legatura cu un medic pentru a afla ce tipuri de
antihistaminice li se potrivesc.
Antihistaminice prescrise
In schimb, alte variante de antihistaminice pot fi achizitionate numai pe
baza de prescriptie medicala eliberata de un medic autorizat.
Antihistaminicele prescrise de medic pot contine concentratii mai mari de
ingrediente active decat variantele fara reteta medicala.
Printre exemplele de antihistaminice care necesita o reteta medicala se
numara:
- desloratadina
- azelastina
- hidroxizina
- prometazina
- carbinoxamina
- levocetirizina

Antihistaminice: contraindicatii si efecte secundare

Unii oameni se pot confrunta cu reactii adverse usoare in urma consumului
de antihistaminice. Printre acestea se numara:
- ameteala
- oboseala
- gura uscata sau sete excesiva
- vedere neclara
- retentie urinara
- durere de cap
- pierderea functiei motorii
- constipatie
Pot aparea, insa, si reactii adverse severe, precum:
- eruptii cutanate
- urticarie
- umflaturi la nivelul fetei, gurii sau gatului
- dificultati de respiratie sau de inghitire
 b. Medicamente antivomitive:

Amtivomitivele sunt medicamente capabile sa inlature senzatia de greata si

voma. Acestea actioneaza in special la nivelul centrilor nervosi implicatii in
actul vomei (centrul vomei, zona chemoreceptoare declansatoare din bulb,
nucleii vestibulari), interferand cu actiunea unor mediatori chimici
(dopamina, serotonina, histamina, acetilcolina).

Clase de medicamente :
1. Neuroleptice
  in special fenotiazinele :
– Clorpromazina (Clordelazin, Plegomazin)
– Proclorperazina (Emetiral).
– Tietilperazina (Torecan).
Acestea actioneaza predominant la nivelul zonei chemoreceptoare
declansatoare din bulb (prin antagonizarea dopaminei).

Reactii adverse : somnolenta, hipotensiune ortostatica.

Contraindicatii : bolile hepatice, insuficienta renala, varsta inaintata,

asocierea cu anestezice generale sau morfina, impun prudenta.

2. Metoclopramida (Primeran, Reglan)
 Cum actioneaza Metaclopramid?
 deprima zona chemoreceptoare declansatoare (prin antagonizarea
dopaminei).
 De asemenea, stimuleaza peristaltismul gastric si relaxeaza sfincterul
piloric 
 este util in diskinezii digestive si pentru unele procedee diagnostice
( endoscopie, examen radiologic).

3. Odansetron (Zofran)
    Ce este Odansetronul?

 este anatgonist al serotoninei , care este eliberata sub actiunea

citostaticelor.
 este eficace in varsaturile severe provocate de citostatice.

4. Scopolamina
       Cum actioneaza Scopolamina?
  este anticolinergic si sedativ psihomotor.
 Este indicat in raul de miscare, prin inhibarea unor receptori
colinergici la nivelul nucleilor vestibulari.

5. Antihistaminice
 Sunt indicate in raul de miscare, varsaturile din sarcina, varsaturile
medicamentoase, si anume:

  Prometazina (Romergan),
 Difenhidramina,
 Clorfeniramina, deprima centrul vomei si nucleii vestibulari.
 2. Medicamente utilizate in afectiuni ale aparatului
respirator:

Aparatul respirator cuprinde plamanii si caile aeriene prin care patrunde

aerul, cu rol vital. Prin respiratie se intelege inspiratia si expiratia, procese
prin care se asigura aportul indispensabil de oxigen (O2) si debarasarea de
gaz carbonic (CO2) – deseul proceselor biologice de baza.

Dificultatile respiratorii sunt cauzate de:

Obstructia cailor aeriene de catre un corp strain;

Leziuni ale alveolelor pulmonare (emfizem),distructia tesutului pulmonar din
cauza tuberculozei sau alte afectiuni.

Cele mai frecvente tulburari sunt de natura alergica (reactie la nivelul

foselor nazale, constrictia bronsiilor – astm) sau diferite infectii ale cailor
respiratorii. Majoritatea infectiilor de origine virala sau bacteriana produc o
inflamatie a cailor aeriene, divers localizate, care antreneaza aparitia
febrei, iritatia mucoaselor, tuse si expectoratia mucusului format. Fiecare
infectie are atribuita o denumire, in functie de localizare: rinita (nas),
faringita (gat), amigdalita (amigdale), laringita (laringe), bronsita (bronsii).
Aparatul respirator poate fi lezat si prin expunere indelungata la fumul de
tigara sau alte impuritati din mediu.

Aparatul respirator este constituit din: faringe, laringe, trahee, bronsii,

bronsiole, alveole. Alveola are o cavitate interna, o tunica musculara si o
tunica a mucoasei. Aerul patrunde in plamani prin micile canale numite
bronsiole, ale caror pereti se contracta sau se dilata, raspunzand la
semnalele nervoase.

Penetratia oxigenului in sange

Alveolele contin vase sangvine care asigura schimburile gazoase. In

aceste alveole, sangele se afla in contact cu aerul inspirat, iar oxigenul
penetreaza curentul sangvin, in timp ce CO2 este rejectat prin
expiratie.

Utilizarea medicatiei
Pentru a degaja caile aeriene, a calma inflamatia si a reduce secretia
de mucus, se folosesc diferite medicamente, unele putand fi eliberate
si fara prescriptie medicala, singure sau in asociere (cel mai frecvent
si un analgezic). Decongestionantele diminueaza inflamatia
mucoaselor nazale, usurand respiratia. in cazul in care cauza
congestiei este alergica, se recomanda un antihistaminic pentru a
trata sau preveni criza. Produsele care dilata bronsiile usureaza sau
previn crizele de astm. Antihistaminicele contin substante care
relaxeaza musculatura peretilor bronsiolelor si dilata caile aeriene,
reducand astfel inflamatia mucoasei. Alte medicamente reduc tusea
prin diferite metode: unele faciliteaza expectoratia, altele calmeaza
tusea suprimand reflexele ei.

Principalele grupe de medicamente

Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele,
decongestionantele, antitusivele.
1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura
crizele astmatice. De asemenea, combat ingustarea
bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in timpul
unei bronsite cronice. Ele sunt utilizate pentru a trata o
criza cu suflu greu sau pentru a o preveni.
Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in
principal pentru actiunea pe care o au in profilaxie. Calea
de administrare cu cel mai mic risc de efecte secundare
este inhalatia. Folosirea inhalatoarelor-dozatoare
presupune o oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori
comprima aerul cand traverseaza solutia de medicament.
Dispozitivul trimite doze mari de medicament in plamani si
reduc rapid dificultatile respiratorii.
Mod de actiune
Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii
bronsiolelor. Simpaticomimeticele si anticolinergicele
intervin/actioneaza asupra semnalelor nervoase trimise la muschi de
catre sistemul nervos autonom. Bazele xantice relaxeaza musculatura
bronsiolelor, actionand direct asupra fibrelor musculare, insa actiunea
lor in mod cert nu se cunoaste inca.

Efecte
Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate
profilactic, cresc in cateva zile performanta fizica, iar la cei mai multi
pacienti, numarul crizelor se rareste. Aceste medicamente genereaza
efecte secundare minore.
Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colinergicele
provoaca senzatia de uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza
dificultati la urinare. Bazele xantice pot cauza dureri de cap si
palpitatii.

Riscuri si precautii
Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiaca. Din acest motiv,
administrarea lor se face cu prudenta la bolnavii cu tulburari cardiace
sau la cei cu hipertensiune arteriala, precum si la persoanele cu
afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se folosesc de indivizii cu
dificultati urinare sau de cei cu glaucom.
Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol,
salbutamol, terbutalina.
Anticolinergicele: tetropium.
Bazele xantice: aminofilina, teofilina.

2. Decongestionantele – vasoconstrictoare
Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoasei care tapiseaza
fosele nazale si, ca urmare, se produce in exces mucus, rezultat al
inflamatiei. Aceasta este cauzata de o infectie (rinita) sau o alergie (de
exemplu, la polen) si de aparitia unei crize spasmodice sau „boala
fanului”.
Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor (cavitate osoasa
plina cu aer) si provoaca sinuzita. Decongestionantele atenueaza
inflamatia mucoasei si suprima producerea excesiva de mucus,
blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in care mucoasa nazala
este iritata din cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine care
iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna lichide in tesuturile
vecine, rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin
grupei de medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia
simpatica a sistemului nervos autonom. O astfel de excitatie
antreneaza o constrictie a vaselor sangvine si, ca urmare, inflamatia
mucoasei nazale si a sinusului.
Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple
inhalatii din apa fiarta, la care se adauga o esenta aromatica (mentol,
eucalipt). Se administreaza decongestionante cand inhalatia nu s-a
dovedit eficienta, mai ales la persoanele predispuse la infectii ale
urechii medii sau sinusurilor. Aceste medicamente pot fi gasite sub
forma de picaturi sau preparate orale.

Efecte
Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute.
Administrate oral, actioneaza mai lent, insa durabil. Efectele
secundare ale decongestionantelor sunt manifestate prin tremuraturi,
accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie folosite de
cardiaci, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat
si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire
a congestiei. Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrina.

3. Antitusivele
Tusea este un raspuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene.
Tusea are rolul de a debarasa aparatul respirator de substantele
nocive. Cauzele care provoaca tusea sunt variate: infectii ale tractului
respirator (bronsite, pneumonii), inflamatia cailor aeriene (astm),
expunerea la substante iritante (fum, vapori de substante chimice
etc.). Dupa natura cauzei care a provocat tusea, ea poate fi productiva
(cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand
expulzarea mucozitatilor sau a substantelor iritante. Astfel este
facilitata vindecarea. Uneori, accesele repetate de tuse sunt total
neplacute, crescand iritatia cailor aeriene. In acest caz este nevoie de
medicamente care sa calmeze aceste accese.
In cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante
care modifica consistenta expectoratiei. Efectul acestor medicamente
este indoielnic.
In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicata
inlaturarea reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier care o
comanda si care se gaseste in zona parietala (langa ochi). In acest
caz se prescriu narcotice lejere, cum este codeina. Antitusivele de
acest tip au caracter sedativ si produc somnolenta.

Cum se aleg antitusivele?

Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune
contradictorie, de exemplu: un principiu activ pentru tusea productiva
si un altul pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in tusea
productiva inseamna intarzierea vindecarii. Este bine sa se prescrie
pentru fiecare tip de tuse un singur principiu activ. Cum
medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarzia
diagnosticul unei afectiuni grave, trebuie consultat medicul. De
asemenea, nu evitati consultul medical daca tusea este insotita de
alte simptome, cum ar fi: febra sau prezenta sangelui in expectoratie.
Medicamentele folosite sunt mucoliticele si acetilcisteina.
Antitusive non-opiacee: antihistaminicele, dextromethorphanul.
 3. Medicatia antidiabetica:

ANTIDIABETICE ORALE
In metabolismul glucidelor valoarea glicemiei reprezinta un
parametru important. Aceste valori sunt la oameni normali a jeun
60 – 100 mg/100ml sange.

Insulina si glucagonul sunt hormoni polipeptidici secretati de

pancreasul insular.

Glucagonul este util pentru combaterea starilor de hipoglicemie

insulinica ( ef. hiperglicemiant ).

Insulina este secretata de celule beta ale insulelor pancreatice.

Molec. consta din 2 lanturi peptidice-legate prin 2 punti
disulfidice.

Pancreasul secreta circa 50. U.I.insulina/zi (1mg=24 UI)

T1/2 plasmatic=9min, inactivarea in ficat si rinichi prin proteoliza si
desfacerea puntilor de sulf.

Insulina intervine ca reglator metabolic, usurand captarea

celulara a glucozei, aminoacizilor si lipidelor care ajung in sange
din alimente si favorizand procesele anabolice consecutive.

Antidiabeticele orale se pot clasifica astfel:

1.INSULINOTROPE (stimuleaza eliberarea insulinei -

hipoglicemiante)

- DERIVATI DE SULFONIL UREE - generatia I -TOLBUTAMIDA,

CLORPROPAMID
 - generatia II- GLIBENCLAMIDA,GLIPIZIDA,

GLICLAZIDA,GLIQUIDONA,GLIBORNURIDA.

MEGLITINIDE – REPAGLINID, NATEGLINID

2NON -INSULINOTROPE (efect euglicemiant,

antihiperglicemiant)

-BIGUANIDE – METFORMIN, BUFORMIN

-TIAZOLIDINDIONE-(GLITAZONELE) –ROSIGLITAZONA,
PIOGLITAZONA

-INHIBITORII ALFA GLUCOZIDAZEI

-INHIBITORII ALDOREDUCTAZEI

Actiune: au ca efect -insulotrop, elibereaza insulina

stocata in celule  (care prezinta aspect de degranulare si
crestere a moleculei).

Tolbutamida si clorpropamida cresc activitatea

fibrinolitica a sangelui la aterosclerotici si diabetici, actiune ce nu
poate fi corelata cu modificarile glicemiei.

Efecte secundare: eruptii cutanate, jena gastrica, diaree,

leucopenie, agranulocitoza, icter de staza, coma hipoglicemica cu
persistenta glicemiei scazute, se poate complica cu accidente
vasculare, dureri abdominale+acidoza lactica (unde exista si
hipoxie)

TOLBUTAMIDA – BUTAMID ; cp. 0,5g absorbtie foarte

buna, actiune maxima, act. max. la 6-8ore, dureaza 8-12ore.Se
inactiveaza prin metabolizarea hepatica, cu prudenta la bolnavii
cu insuficienta hepatica.

CLORPROPAMIDA –cp. 0,25g. Doza- 100-500mg/zi-

efect tolbutamida
 Durata – 35 – 60 ore, nu se metabolizeaza in ficat, se
elimina renal.

Potenteaza efectele dozelor de vasopresina-efect

antidiuretice.

Mecanism de actiune: sulfamidele antidiabetice, stimuleaza

secretia pancreatica de insulina.Scaderea glicemiei se datoreste-
mec. pancreatice, actiunii de stimulare a secretiei pancreatice de
insulina; conditia: pastrarea capacitatii secretorii betainsulare.

Riscul reactiilor hipoglicemice este crescut prin asocierea cu

anticoagulante cumarinice, fenilbutazona(deplasarea de pe
proteine) alcool etilic in conditii acute inhiba metabolizarea si
favorizeaza hipoglicemia (prin actiuni metabolice proprii)
propranololul hipoglicemiant, insulina in asociere.

GLIPIZIDA – MINIDIAB,efect scurt, 6-12ore risc scazut ↓ de

r.hipoglicemice; 2,5-30mg/zi in 2-3prize. Se absoarbe bine si
repede din intestin,absorbtia este influentata de alimente.

GLICLAZIDA-DIAPREL, efect 10-16ore.In mod particular ,

amelioreaza retinopatia diabetica. Este metabolizata in ficat,
se elimina urinar. Efecte asemanatoare glibenclamidei,dar o
potenta mai mica. Doze 80-160mg/in 2 prize, la nevoie se poate
creste doza la 240 mg.

GLIQUIDONA- are efect de scurta durata ,se mentine circa 3ore.

Doze 30-120mg/zi de 3ori/zi.Se metabolizeaza in ficat rezultind
metaboliti fara efect hipoglicemiant semnificativ.Folosirea la
bolnavii cu insuficienta hepatica impune prudenta,. sau trebuie
evitata,nu se va administra in insuficienta renala avansata.

GLIBORNURIDA- efect de durata 6-12ore, T1/2 =5-12ore. Doze

12,5-75mg/zReactii adverse;tulburari gastro-intestinale , eruptii
cutanate..
GLIBENCLAMIDA- sulfoniluree din generatia a 2 a, cu o potenta
mare. Efectul se mentine pina la 24 ore, cp. 5mg; oral 2,5-5mg/zi
sau 2 prize pana la15 mg.. Se leaga de proteinele plasmatice
97% . Se metabolizeaza hepatic se elimina prin urina si bila.Poate
produce hipoglicemie.

BIGUANIDELE (non insulinotrope)

Se comporta ca substante antihiperglicemiante. Pot reduce

excesul ponderal la diabetici (spre deosebire de insulina si
sulfamide, care cresc uneori greutatea corporala).

Indicatia principala - este diabetul la adultul obez, reduc

excesul ponderal.

Efecte adverse: tulburari digestive, gust metalic, greata, voma.

Tratamentul indelungat poate determina o absorbtie deficitara a
vit B12 si acidului folic. Se pot combina cu insulina-cresc
eficacitatea insulinei pot provoca accidente hipoglicemice (in
asociere cu insulina sau cu sulfamidele antidiabetice).

BUFORMIN –Glybigidum)- cp. a 170mg tosilat de buformin

corespunzand la 100mg buformin. Oral 1-3cp./zi

PIOGLITAZONA absorbtie orala buna,conc. de echilibru., se

atinge in 7 zile.Biotransformare hepatica cu formare de metaboliti
, 2 activi farmacodinamic.Eliminarea se face preponderent renal.

INHIBITORI AI ALFA GLUCOZIDAZEI - non insulinotrope-

ACARBOZA- este o oligozaharida de origine microbiana care

inhiba competitiv glucoamilaza si sucraza,cu efecte reduse pe alfa
amilaza pancreatica

In doze mari produce tulburari digestive,poate creste

transaminazele serice (in acest caz se reduc dozele sau se
opreste tratamentul.
Nu se administreaza in boli inflamatorii ale intestinului, afectiuni
hepatice, sarcina alaptare,nu se asociaza cu substante
adsorbante sau cu enyime digestive,deoarece ii scad eficacitatea.
Se asociaza cu alte antidiabetice orale.

IHIBITORI AI ALDOREDUCTAZEI( non insulinotrope)

Sunt substante care impiedica transformarea glucozei in

sorbitol.Sorbitolul produs in exces (in conditii patologice)
contribuie la dezvoltarea complicatiilor tisulare ale diabetului:
nefropatie, neuropatie, retinopatie

INSULINOTROPE- MEGLITINIDE-

Mecanismul de actiune asemanator sulfamidelor antidiabetice

(sulfaniluree) dar au alta structura.Moduleaza efluxul de K si
astfel secretia de insulina.Practic influenteaza hiperglicemia
postprandiala, cu risc minor de hipoglicemie.

Indicate in diabet zaharat de tip 2.

REPAGLINID – stimuleaza eliberarea insulinei din pancreas,

avand efect hipoglicemiant. Indicat in diabet non-insulino-
dependent. Se asociaza cu metformina, pentru potentarea
efectului hipoglicemiant.

NATEGLINID – asemanator.,rar poate produce hipoglicemie.

 4. Medicatia aportului cardiovascular
antihipertensive si antiaginoase:

ANTIANGIOASE

Debitul coronarian este:

-normal cca 250 ml/min.( 5% din debitul cardiac);
-in efort 1,5 l/min.
Boala arteriala coronariana (insuficienta coronariana) este
reprezentata de diminuarea diametrului vascular coronarian, cu diminuarea
debitului coronarian si perfuziei cu sange a miocardului, avand drept
consecinte reducerea oxigenarii miocardului, ischemie miocardica cu
suferinte cardiace, cunoscute sub denumirea generala de cardiopatie
ischemica .
Cardiopatia ischemica este consecinta dezechilibrului dintre necesarul
de oxigen pentru travaliul cardiac si aportul de sange oxigenat adus de
coronare.
Cardiopatia ischemica poate fi :dureroasa si nedureroasa.
Definitie
Medicamentele antiangioase combat dezechilibrul dintre necesarul de
oxigen al inimii si aportul redus.
 Clasificare
Functie de structura chimica si mecanismul molecular de actiune:
-Nitrati organici (nitroglicerina, isosorbid dinitratul, isosorbid mononitratul ,
pentaeritritil tetranitratul, nitritul de amil), precum si compusi similari
farmacologic (molsidomin), donatori de NO;
-Beta-adrenolitice (propranolol, metoprolol, atenolol, bisoprolol, celiprolol,
talinolol);
-Blocantele canalelor de calciu (nifedipina, amlodipina, felodipina, fendilina,
nicardipina, nisoldipina, verapamil, gallopamil, diltiazem, bepridil,
perhexilina, prenilamina);
-Alte structuri si mecanisme (amiodarona, carbocromena, dipiridamol,
lidoflazina).
Nitroglicerina
- sublingual: comprimate, spray, solutie alcoolica;
- P.o. (doze mari): comprimate sau capsule retard;
- Percutan: unguent, TTS Nitroderm;
- i.v.: perfuzie.
Molsidomin
- indicat in tratamentul de fond (profilaxia de durata a crizelor angioase si
postinfarct);
- de electie: - in angina stabila sau instabila, asociata cu insuficienta
cardiaca;
- in insuficienta cardiaca cronica, congestiva severa.
Diltiazem
- indicat ca antiangios in angina vasospastica si cronica stabila;
- indicat ca antiaritmic utilizat limitat in tahicardii supraventriculare pe cale
i.v.;
- indicat ca antihipertensiv (utilizat rar).

ANTIHIPERTENSIVE

Tensiunea arteriala (TA)

Este rezultatul a trei grupe de factori :
-Factori cardiaci: forta de contractie cardiaca (debitul bataie) si frecventa
cardiaca (debitul/minut);
-Factori vasculari: diametrul vascular, rezistenta arteriolara (postsarcina),
elasticitatea arteriolara, capacitatea venoasa (valoarea intoarcerii venoase
si presarcinei);
-Factori sanguini: volemia (volumul de sange circulant), vascozitatea.
Valori normale ale (TA)
-Adulti, pana la 60 ani :
TA max. (sistolica)=100 mmHg + varsta (ani );Limite (mmHg):100-160;
TA min.(diastolica)=1/2 TA max.+20;Limite (mmHg):60-90.
- Peste 60 ani:
TA max.=max.160mmHg;
TA min =max .90mmHg.
Definitie
 Medicamentele antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale, crescute
in HTA , catte cele fiziologice . Mecanismele vizeaza scaderea : fie a
debitului cardiac, fie a rezistentei periferice.
Clasificare
Clasificarea, functie de mecanismele fiziopatogenice implicate in HTA , la
nivelul carora actioneaza:
-Inhibitoare ale sistemului nervos vegetativ simpatic (Simpatolitice);
-Vasodilatatoare ;
-Substante care interfera cu sistemul renina-angiotensina-aldosteron;
-Diuretice ;
-Alte mecanisme: antagonisti ai seroroninei .
A. Inhibitore ale sistemului simpatic (SIMPATOLITICE)
Centrale:
-agonisti ai receptorilor adrenergici alfa- 2 presinaptici si imidazolici I-1
presinaptici (clonidina, guanfacina, guanabenz, moxonidina, rilmenidina);
-neurisimpatolitice si cu actiune centrala: reserpina, alfa-metildopa;
Beta-adrenolitice: neselective (propranolol, metoprolol, labetalol,
nadolol,etc.)
si selective beta-1 (atenolol, etc.)
Alfa-adrenolitice:prazosin, doxazosin, terazosin, trimazosin, urapadil;
Neurosimpatolitice:reserpina,alfa-metildopa; tip guanetinina, betanidina,
guanadrel)
Ganglioplegice: trimetafan.
B. Vasodilatatoare
-Blocante ale canalelor de calciu: tip nifedipina (nifedipina, nimodipina,
nisoldipina, nitrendipina, nicardipina, lacidipina, felodipina, isradipina,
amlodipina, fendilina);tip diltiazem (diltiazem ), tip verapamil (verapamil,
galopamil);
- Musculotrope: hidralazine (hidralazina, dihidralazina) , papaverina,
minoxidil, diazoxid, nitroprusiat de sodiu.
C.Substante ce interfera cu sistemul renina-angiotensina
-Inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei : captopril, lisinopril si
prodroguri (enalapril, alacepril, benazapril, cilazapril, fasinopril, pentopril,
quinapril, perindopril, ramipril, trandolapril);
-Antagonisti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II: losartan, valsartan,
irbesartan, telmisartan, salazina.
D.Diuretice: tiazide si similare farmacologic (hidroclortiazida, clortalidon,
indapamid, xipamid); de ansa (furosemid); antialdosteronice
(spironolactona).
 5. Vitamine recomandate: A,B,C,D,E.

Vitaminele reprezinta compusi organici de care organismul are

nevoie in cantitati variate si pe care nu ii poate sintetiza in cantitati
suficiente sau pe unii deloc. Prin urmare, necesarul de vitamine
poate fi completat din alimentatie sau prin administrare de
suplimente alimentare.

Tipuri de vitamine
Vitaminele sunt compusi organici care contin carbon, fiind clasificate in
doua grupe principale: liposolubile si hidrosolubile. Acestea se
diferentiaza astfel:
 Vitamine liposolubile - acestea se pot depozita in tesuturile grase si in ficat,
fiind mult mai usor de stocat in organism comparativ cu cele hidrosolubile 1.
Vitaminele liposolubile sunt absorbite la nivelul tractului intestinal cu
ajutorul grasimilor (lipidelor). Organismul poate stoca rezerve de vitamine
liposolubile timp de cateva zile si, uneori, cateva luni. Vitaminele A, D, E si K
fac parte din categoria celor liposolubile.
 Vitamine hidrosolubile - acestea nu raman in organism un timp indelungat,
fiind eliminate destul de repede2. Vitamina C si toate tipurile de vitamina B
sunt hidrosolubile.
Asa cum am mentionat anterior, sunt recunoscute 13 vitamine:
  Vitamina A - este liposolubila, fiind o denumire generica pentru mai multe
substante, printre care retinol, retinal, acid retinoic, retinoizi si carotenoizi;
 Vitamina B (B1) - este hidrosolubila, fiind regasita/cunoscuta si sub
denumirea de tiamina;
 Vitamina B2 - este hidrosolubila, fiind cunoscuta si sub denumirea de
riboflavina;
 Vitamina B3 - este hidrosolubila, cu denumirile de niacina, niacinamida;
 Vitamina B5 - este hidrosolubila, cu denumirea de acid pantotenic;
 Vitamina B6 - este hidrosolubila, fiind cunoscuta sub denumirea de
piridoxina;
 Vitamina B7 - este hidrosolubila, cu denumirea de biotina;
 Vitamina B9 - este hidrosolubila, cu denumirile de acid folic;
 Vitamina B12 - este hidrosolubila si se regaseste sub mai multe forme:
cianocobalamina, hidroxocobalamina sau metilcobalamina;
 Vitamina C - este hidrosolubila, fiind cunoscuta si sub denumirea de acid
ascorbic;
 Vitamina D - este liposolubila si se regaseste sub doua forme: ergocalciferol
si colecalciferol;
 Vitamina E - este liposolubila, fiind cunoscuta si sub denumirea de
tocoferol;
Fiecare vitamina in parte contribuie in mod diferit la mentinerea
sanatatii organismului
Cauzele si semnele deficitului de vitamine
O dieta echilibrata are numeroase beneficii pentru sanatate. In schimb,
lipsa nutrientilor poate duce la aparitia unui deficit de vitamine
(avitaminoza). Printre principalele cauze se numara 21:
 Diete dezechilibrate, cu mai putin de 1200 kcal/zi;
  Obiceiuri alimentare nesanatoase, cu un consum redus de fructe
si legume, lactate sau carne;
 Malabsorbtia unor vitamine;
 Interventii chirurgicale, in special la nivelul stomacului si
intestinelor, precum bypass-ul gastric;
 Anumite tratamente medicamentoase sau afectiuni;
 Consumul excesiv de alcool.
De asemenea, in cazul femeilor insarcinate, este recomandata
administrarea de multivitamine. Suplimentele cu acid folic sunt
esentiale in aceasta perioada, insa doar la recomandarea medicului.
Deficitul de vitamine poate cauza urmatoarele tipuri de manifestari:
 Deficit de vitamina A - poate duce la deteriorarea vederii
nocturne si la aparitia xeroftalmiei, o tulburare a ochilor care
poate avea ca rezultat uscarea corneei;
 Deficit de vitamina B1 - poate duce la aparitia unor manifestari
neurologice, printre care si sindromul Wernicke-Korsakoff,
tulburari de memorie, insuficienta cardiaca si scadere in greutate;
 Deficit de vitamina B2 - poate duce la aparitia senzatiei de arsura
la nivelul limbii, gurii si ochilor, cheilite angulare si eruptii la
nivelul pielii;
 Deficit de vitamina B3 - poate duce la aparitia pelagrei, care se
manifesta prin simptome precum diaree, dermatite si stari de
anxietate sau depresie;
 Deficit de vitamina B5 - poate duce la aparitia paresteziei, a
starilor de irascibilitate, la insomnii si cefalee;
 Deficit de vitamina B6 - poate duce la aparitia anemiei si a
neuropatiei periferice, o tulburare a sistemului nervos, dar si la
aparitia cheilitelor si a starilor de irascibilitate;
 Deficit de vitamina B7 - poate duce la aparitia dermatitelor sau
enteritelor, o inflamatie la nivelul intestinelor;
 Deficit de vitamina B9 - daca apare in timpul sarcinii, poate cauza
malformatii ale fatului;
 Deficit de vitamina B12 - poate duce la aparitia anemiei
megaloblastice, o tulburare care face ca maduva osoasa sa
produca celule rosii anormale;
 Deficit de vitamina C - poate duce la aparitia starilor de oboseala,
a durerilor articulare, gingivitelor sau eruptiilor cutanate;
 Deficit de vitamina D - poate duce la aparitia osteomalaciei si
osteoporozei (scaderea densitatii osoase), rahitism in cazul
copiilor;
 Deficit de vitamina E - nu este foarte comun, insa poate duce la
aparitia anemiei hemolitice in cazul nou-nascutilor (celulele din
sange sunt distruse si eliminate prematur);