Metoda apologetică a lui Clement Alexandrinul

Alb Laurențiu
Anul I, Teologie Pastorală

Clement Alexandrinul, este un apologet alexandrin care a viețuit în

secolul II și început de secol III, care s-a evidențiat prin propriul stil apologetic
cu care a apărat credința creștină. Acesta a fost și un mare filosof al acelor
timpuri și face o diferență între filosofia greacă și pe cea creștină. El afirmă
faptul că filosofia ne ajută să ajungem la gnoză sub formă logică. Diferențele
dintre cele două tipuri de filosofie sunt cu referire la măreția cunoștințelor și
prin dovezile arătate de fiecare în parte. Clement denumește filosofia grecească
ca fiind o cauză secundară în timp ce filosofia creștină este cauză principală
care definește „Învățătura cea mântuitoare, însă, este desăvâtșită în ea însăși și
n-are nevoie să fie completată, pentru că este putere și înțelepciune a lui
Dumnezeu”1.
Metoda apologetică a acestuia se bazează pe dezbaterea problemelor
lumești ale acelei perioade făcând demonstrații logice pe baza slăbiciunilor
păgânismului. Tot Clement Alexandrinul dezbate si diferite erezii gnostice,
considerând adevărata gnoză, viața după învățătura lui Iisus Hristos.
Unul dintre cei care și-au dat cu părerea în mod public despre gnistici a
fost Valentin. Acesta își dorea enorm de mult să ajungă episcop însă dorința lui
nu s-a îndeplinit, fapt care a dus la ruperea sa față de Biserică, urmând să cadă
în erezie. Valentin a întemeiar chiar o școală de gnostici și a reușit din doctrină
eretică să formeze propriul sistem doctrinar care a ținut până în secolul V 2.
Sursele lui Valentin erau următoarele: filosofia platonică din care lua sub o altă
formă conceptul emanaționist, filosofia panteistă indiană și ideile luate din
iudaismul alexandrin despre crearea lumii3. Primul punct pe care îl dezbate cu
referire la erezia lui Valentin este aceea că Hristos nu a venit pe pământ ca un
înger ci ca un om, argumentând aceasta prin omniprezență. Valentinienii
considerau și că, prin Întrupare, Hristos este un Fiu adoptiv dar Clement arată
„că, deşi învăţătura creştină afirmă că Mântuitorul Hristos este „Primul-Născut
din firea creată”(Col 1,15), El este întocmai ca o Rădăcină şi ca un Cap al
nostru, iar Biserica constituie roadele Lui” 4. Un ultim punct al valentinienilor pe
care îl dezbate Clement este cel cu referire la teologia apofatică, adică a
1
, PSB 5 – Clement Alexandrinul Scrieri II București, 1982. p. 71
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
3
„Apologetica Bisericii Primare” Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Editura Mitropolia Olteniei, 2021, p. 53
4
„Gnoza și gnosticii”, Clement Alexandrinul, Editura Paideia, 1999, cap 33, 2
cunoașterii prin negare, la care gnosticii susțineau că divinitatea se arată doar
pnevaticilor, ceilalți rămânând în întuneric din acest punct de vedere, la care
Clement argumentează aceasta prin faptul că Dumnezeu se împarte în mod egal
oamenilor, în timp ce, cei care nu au ajuns să se mântuiască, nu au făcut-o doar
din pricina puterilor proprii.
Alt aspect criticat de către Clement Alexandrinul este cultul politeist, pe
care, acesta îl atribuie demonilor, fapt descris în cartea „Protrepticul”, mai
precis în capitolele 3-5. Clement începe capitolul printr-o comparație cu referire
la fuga oamenilor de animalele sălbatice, în loc să fugă de demoni, comparând
emoția care îi cuprinde pe oameni când văd un șarpe, însă, cuvintele zeilor
precum Febos le ascultă dar nu-și dau seama de falsitatea lor. Un alt ritual pe
care îl fac politeiștii este acela de a se închina la statui, lucru pe care Clement în
consideră ca fiind „curată prostie”5, acestea fiind lucruri făcute din mâinile
oamenilor. Clement le spune că nu este bine a se închina acestor lucruri chiar
dacă unele din ele, precum Paladion, sau statuia căzută din cer ori statuia lui
Zeus din Olimp cred ei că sunt lucrări supranaturale, mărturisește că știe din
lucrarea lui Apelas, intitulată „Delfica”, că, ambele statui au fost făcute de către
oameni. Oferind aceste argumente, ajunge la concluzia că politeiștii ar trebui să
învețe din experiențele proprii că, atunci când sunt în necaz și se roagă materiei,
nu sunt ajutați așa cum se așteapă ei, astfel fiind dușu ”la pieire chiar de religia
lor”6.
Prin întreaga sa activitate apologetică, Clement Alexandrinul a reușit
nenumărate victorii împotriva diferitor culte, a diferiți filosofi prin demonstrații
logice pe care le aplica cu ajutorul filosofiei, fapt dovedit de citatul „Filosofia
devine la Clement Alexandrinul un factor esenţial în întărirea credinței
creștine”7 fiind numit de Sfântul Maxim Mărturisitorul „cel cu adevărat filosof
între filosofi”

Bibliografie:
- PSB 5 – Clement Alexandrinul Scrieri II
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
- „Apologetica Bisericii Primare”, Pr. Dr. Ioniță Apostolache
- „Gnoza și gnosticii”, Clement Alexandrinul
- PSB 4 Clement Alexandrinul – Scrieri I
- Apologetica ortodoxă, Volumul I
5
PSB 4 Clement Alexandrinul – Scrieri I, București 1982, p. 107
6
PSB 4, P. 112
7
Apologetica ortodoxă, Volumul I, Editura BASILICA, București, 2013, p. 161