IGIENA AERULUI SI A APEI

POLUAREA AERULUI

 Definiţie (OMS). : prezenţa unor substanţe străine de compoziţia sa naturală sau variaţia
importantă a componenţilor săi (dioxidul de carbon), care pot produce direct sau indirect
alterarea sănătăţii omului.
 Definiţia poluanţilor: orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă, volatilă sau sub formă de
energie (radiaţii) care, odată ajunsă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al
organismelor vii şi deteriorează bunurile materiale
Tipuri de poluare
 Chimică - cea mai veche şi mai bine studiată , se datorează numărului mare de substanţe
chimice existente la ora actuală, la care se adaugă an de an altele noi, cu efecte necunoscute încă.
 Fizică – reprezentată de poluarea radioactivă, ca urmare a utilizării tot mai mult în activitatea
omului a izotopilor radioactivi în diverse scopuri şi domenii şi poluarea sonoră, ce devine un
factor de disconfort tot mai redutabil în societatea contemporană.
 Biologică – devine importantă pentru sănătate mai mult în spaţii închise, în cadrul poluării
interioare.

POLUAREA CHIMICĂ A AERULUI

Surse de poluare: naturale şi artificiale.
SURSELE NATURALE DE POLUARE:
o erupţii vulcanice - poluanţi în atmosferă
o eroziunea eoliană a solului - praf în zonele secetoase
o descompunerea substanţelor organice animale şi vegetale
o alergeni de natură vegetală - polen, fungi, spori
animală - păr, pene, puf – alergii
o incendiile spontane ale pădurilor
o elementele radioactive naturale (Th, U, Po,Ra, Rn, Cs, Sr, Co)
o praful cosmic ( cometele şi meteoriţii).

SURSELE ARTIFICIALE DE POLUARE:

 Sursele FIXE sunt reprezentate de:
 • combustii (arderi) în instalaţii fixe : - încălzitul locuinţelor
- obţinerea energiei în industrie ( termocentrale,
electrocentrale)
- incinerarea reziduurilor
• poluarea industrială – realizează poluarea în puncte, cu poluanţi specifici fiecărei industrii
 Sursele MOBILE sunt reprezentate de combustiile produse în instalaţii mobile:
transporturile: rutier, feroviar, naval, aerian.
 ALTE SURSE: fumatul tutunului (autopoluarea) şi căile de transport ( arterele
de circulaţie)

CATEGORII DE POLUANŢI
Poluanţi rezultaţi din combustii:
 smogul reducător, rezultat din arderea cărbunelui, format din particule solide: cenuşă
minerală, funingine, cărbune nears
şi gaze: oxizii de sulf, carbon, azot, aldehide, hidrocarburi
 smogul oxidant, format din gaze: oxizi de azot, sulf, monoxid de carbon, substanţe fotooxidante
(rezultate din arderea petrolului)
Poluanţi rezultaţi din industrii:
 industria chimică: oxizi de sulf şi azot, hidrogen sulfurat, clor, acid clorhidric, aerosoli de acid
sulfuric, mercaptani.
 industria materialelor de construcţie ( ciment, gips, var, azbest, magnezit,cărămidă, ceramică):
pulberi, cloruri, fluoruri, oxid de magneziu, oxid şi carbonat de calciu)
 metalurgia feroasă: pulbere roşie de oxid de fier, cenuşă, funingine, gudroane, monoxid de
carbon, dioxid de sulf, oxizi metalici toxici
 metalurgia neferoasă: aerosoli ai unor metale, compuşi ai fluorului, oxizi de sulf
 industria extractivă, petrochimică (rafinarea petrolului): oxizi de azot, sulf, carbon, hidrogen
sulfurat, acizi organici

Poluanţi rezultaţi din transporturi:

 Rutier, feroviar, naval, aerian: monoxid de carbon, plumb, oxizi de azot, funingine, hidrocarburi
nearse, vapori de benzină, impurităţi solide
  Plumbul din combustibilii utilizaţi se elimină în procent de 70-80% sub formă de aerosoli de Pb,
ce pot pătrunde în organism pe cale respiratorie, determinînd prin acumulare modificări ale stării
de sănătate: anemie, nefropatie, afectare neurologică.
 Monoxidul de carbon din atmosferă provine în proporţie de peste 60 % din arderea
combustibililor şi induce hipoxie - anoxie tisulară.
 Căile de transport : poluează atmosfera prin pulberi minerale şi organice, vegetale şi animale,
antrenate în aer în timpul traficului de pe drumurile construite din materiale friabile ( argilă,
pietriş, nisip) sau mai puţin friabile (granit,beton,asfalt).
Tipuri de poluanţi
 Iritanţi : oxizi de sulf, de azot, ozon, suspensii
 Asfixianţi : monoxid de carbon, cianuri, hidrogen sulfurat
 Toxici sistemici : plumb, cadmiu, fluor
 Fibrozanţi : dioxidul de siliciu, compuşii fierului, azbestul
 Alergizanţi : vegetali şi animali
 Cancerigeni
 Mutageni şi teratogeni
 Infectanţi : pulberi

EFECTELE POLUĂRII AERULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

- acţiune directă, rezultată din expunerea umană

- acţiune indirectă, prin inducerea unor modificări ale mediului, cu impact negativ asupra
sănătăţii.
Efectele poluanţilor asupra organismului = efecte biologice, ce pot fi specifice ( produc leziuni de tip
particular) sau nespecifice (cel mai frecvent), acute (imediate) sau cronice (tardive).
Populaţia vine în contact cu poluanţii prin aerul inspirat, apa de băut, alimentele consumate, contactul cu
solul şi cu praful.

1. POLUANŢII IRITANŢI
Reprezentaţi de - gaze: dioxid de sulf, oxizi de azot, substanţe oxidante, amoniac, clor, fluor,
- pulberi, cu capacitate absorbantă crescută pentru gaze iritante.
 afectează mucoasa căilor respiratorii superioare şi inferioare, inducând modificări morfo-
funcţionale respiratorii şi alveolare: leziuni de mucoasă (hiperemie şi edem, necroză),
hipersecreţie de mucus, spasm bronşic, leziuni ale pneumocitelor cu alterarea surfactantului
 pulmonar, şi a macrofagelor. Leziunea caracteristică, dar şi cea mai gravă, este edemul
pulmonar acut toxic.
 Expunerile de lungă durată la concentraţii moderate determină efecte cronice: creşterea
frecvenţei şi gravităţii infecţiilor respiratorii, a bronhopneumopatiilor cronice nespecifce, bronşita
cronică, astmul bronşic, emfizemul pulmonar.
 Efectele extrapulmonare se referă la creşterea frecvenţei conjunctivelor acute şi cronice;
creşterea morbidităţii şi mortalităţii la vârstele extreme, la bolnavii cronici cardiovasculari şi
pulmonari; la copii - retard în dezvoltarea somatică şi neuropsihică, poliglobulie cu microcitoză,
hipertrofie amigdaliană şi adenopatie cervicală.
2. POLUANŢII ASFIXIANŢI
 Cuprind substanţe care produc hipoxia sau anoxia ţesuturilor.
 Monoxidul de carbon blochează transportul de oxigen la ţesuturi, prin formare de
carboxihemoglobină cu hemoglobina
 Nitraţii formează methemoglobina prin legare de hemoglobină.
 Cianurile împiedică utilizarea tisulară a oxigenului.
 Hidrogenul sulfurat poate bloca centrul respirator prin paralizia sistemului nervos central.
Poluanţii toxici
Sunt substanţe chimice existente în concentraţii mici în factorii de mediu (aer, dar şi sol, vegetale,
apă), unde ajung accidental şi care ajung în organismul uman; se pot concentra în lanţurile trofice,
producând dezorganizarea structurilor şi deteriorarea funcţiilor organismului (intoxicaţii,
modificări cromozomiale).
Obişnuit determină îmbolnăviri profesionale, la locul de muncă.
Reprezentaţi :
 compuşi anorganici: metale grele şi metaloizi - plumb, mercur, cadmiu, mangan, vanadiu,
seleniu, fosfor, fluor, beriliu, nichel
 compuşi organici: pesticide organoclorurate şi organofosforice.
3. POLUANŢII FIBROZANŢI
Determină un răspuns nespecific la nivelul plămânului, ce interesează ţesutul conjunctiv, cu
apariţia leziunilor de fibroză sau de emfizem. Exemple:
 pulberile pneumoconiogene(dioxidul de siliciu).
 compuşii de fier ( mai sensibili fiind copiii rezidenţi în zone cu industrie siderurgică).
 azbestul poate determina fibrozări şi chiar calcificări pleurale, efectul cel mai grav fiind cel
cancerigen.
 poluanţii iritanţi pot produce modificări fibroase care accelerează îmbătrânirea ţesutului
pulmonar(dioxid de sulf, oxizi de azot, substanţe oxidante, amoniac, clor, fluor, pulberi).

4. POLUANŢII ALERGOGENI
Determină efecte de tip alergic, manifestate prin fenomene de hipersensibilitate
Alergenii pot fi ( după complexitatea moleculară):
 alergeni compleţi - reprezentaţi de proteine, polizaharide (fungii, descuamările epidermice ale
animalelor, pulberile de cereale)
 alergeni incompleţi - neproteici, capabili să se combine cu grupări proteice, devenind antigene
(formaldehidă, fenoli, medicamente, compuşi ai metalelor grele).
Alergenii pot fi (după provenienţă):
 naturali: organici - vegetali (polen , mucegaiuri, ricin, fibre textile, in, cânepă, bumbac, iută, praf
de lemn),
-animali (peri, blănuri, descuamări epidermice de animale, fulgii),
- vegetali şi animali (praful de casă, cel mai răspândit şi mai complet
alergen)
 artificiali, rezultaţi din industrii, din gazele de eşapament: dioxidul de sulf, monoxidul de
carbon, formaldehidă, hidrocarburi saturate, aldehida formică, izocianaţii.
Efecte:
 reacţii respiratorii, cum ar fi astmul bronşic ( praf de casă, fungi, polen), rinita şi astmul de fân,
bronşita cronică (fibre textile)
 reacţii cutanate: - iritaţii ale pielii - pulberi de lemn, gudroane, smoală
- dermatite - hidrocarburi clorurate, uleiuri minerale, detergenţi, pulbere
de lemn,
- acnee - uleiuri minerale
5. POLUANŢII CANCERIGENI
Se estimează că aproximativ 90% dintre cancere sunt asociate factorilor de mediu.
Organele afectate de substanţele cancerigene sunt cavitatea bucală, laringele, traheea, plămânul
şi pleura, stomacul, ficatul, rinichiul, prostata, vezica urinară
Cea mai mare frecvenţă o are cancerul pulmonar. Factorii de risc în apariţia cancerului pulmonar
sunt fumatul şi poluarea aerului ambiental
Cancerul apare cu frecvenţă mai mare în zonele industrializate, fiind afectate organe cu
expunere mare la factorii de mediu: aparat respirator, aparat reno-urinar
Cancere ce se pot asocia cu poluanţii din aer:
 cancer pulmonar, laringian, de cavitate bucală ( fum de ţigară)
 cancer de căi nazale (pulberi de lemn),
 mezoteliom pleural, cancer pulmonar (azbest),
 epitelioame ale mâinilor, braţelor, capului, scrotului (gudron, smoală),
 angiosarcom hepatic (clorura de vinil),
 cancer vezical (alfanaftilamină).
Substanţe cancerigene:
 organice: hidrocarburi aromatice policiclice - cel mai bine cunoscut benzpirenul (fum de ţigară,
gaze de eşapament, gudroane, aer ambiental urban), nitrozaminele (fum de ţigară, industria
chimică), amine aromatice (industria coloranţilor de anilină şi benzidină, fum de ţigară), pesticide
organoclorurate - HCH, DDT, dieldrin, heptaclor, anestezici volatili, aflatoxine, etc.
 anorganice: arsen, beriliu, cadmiu, crom, nichel, fier, seleniu, azbest .

5. POLUANŢII MUTAGENI
 Afectează sănătatea prin mutageneză - modificări ale materialului genetic la diferite nivele :
mutaţii la nivelul genelor, la nivel cromozomial, la nivel de genom, cu poliploidie - gene în plus,
sau aneuploidie - cu gene în minus.
 Mutaţiile se transmit la urmaşi fie sub formă dominantă, fie sub formă recesivă şi pot determina
moartea embrionului sau fătului, creşterea frecvenţei avorturilor spontane, malformaţii
congenitale, deficienţe somatice şi intelectuale
 Se consideră că orice concentraţie a unei astfel de substanţe poate induce efectul mutagen , cu
participarea acizilor nucleici, ADN şi ARN(nu există relaţie prag-efect).
 Poluanţi mutageni: nitrozaminele, pesticide organoclorurate, anestezici volatili, monomeri,
dioxid de sulf, fluorul, oxizii de azot, cloroprenul, arsenul

7. POLUANŢII TERATOGENI
Dereglează dezvoltarea produsului de concepţie (după fecundare), cu producere de malformaţii
congenitale. Agenţii teratogeni pot acţiona direct asupra embrionului sau fătului, asupra
complexului feto-placentar sau indirect prin intermediul mamei
Efectul teratogen este maxim dacă acţiunea agentului se produce în perioada de organogeneză,
respectiv în primele 12 săptămâni de sarcină, organele afectate predilect fiind sistemul
hematopoetic, sistemul nervos, ficatul, rinichiul.
 Poluanţi teratogeni: manganul, pesticidele, cloroprenul
 8. POLUANŢII INFECTANŢI
Sunt reprezentaţi de pulberi infectante, ce devin semnificative pentru sănătate în contextul
poluării interioare, riscul transmiterii unor boli infecţioase fiind crescut în spaţiile închise.
Microorganismele care colonizează aerul interior sunt reprezentate de bacterii, virusuri, fungi şi
protozoare
Poluanţii biologici au mai multe efecte pe sănătate:
 simptome iritative şi nespecifice
 infecţii respiratorii
 alergii
 boli pulmonare prin răspuns imun
 bronşita cronică: persistenţa tusei cu expectoraţie, minim 3 luni/an, doi sau mai mulţi ani
consecutiv.
 Simptomele iritative cele mai frecvente sunt iritaţiile oculare şi iritaţiile tractului respirator (rinită
cu rinoree, tuse persistentă cu expectoraţie, răguşeală, dureri de gât), care au fost asociate cu
rezidenţa în clădiri igrasioase.
 Infecţiile cu patogeni respiratori sunt reprezentate de răceli comune, gripă, sinuzită, bronşită
acută, otite, mai frecvente la copiii ce locuiesc în spaţii umede, dar pot apare şi la adulţi.
 Un aspect particular: Legionella pneumophilla - se dezvoltă în rezervoarele de apă stagnantă,
nedezinfectată, de la nivelul instalaţiilor de aer condiţionat şi instalaţii sanitare, aparatura
medicală din spitale
 Infecţiile fungice: actinomicoza şi aspergiloza, interesând în principal aparatul respirator, dar
putându-se grefa pe plăgile postoperatorii, cu suprainfecţia acestora; afectează în special pacienţii
imunodeprimaţi.
 Alergiile se datorează alergenilor din praful de casă:
 Acarienii (Dermatophagoides): astmul alergic atopic
 Alergenii de origine animală: fire de păr , pene, fulgi, lână, dejecte, gândaci de bucătărie
 Fungii atmosferici: rinită alergică, astm alergic, conjunctivită alergică, mai ales sezoniere
(primăvara şi toamna)

BOLILE PULMONARE PRIN RĂSPUNS IMUN :

-alveolita alergică şi febra de umidificare
 Alveolita alergică (pneumonia de hipersensibilizare) este asociată cu expunerea profesională la
particule de praf organic, afectând fermierii ( plămânul de fermier), lucrătorii din sere, fabrici de
cherestea, cultivatori de ciuperci, crescători de porumbei sau alte păsări sălbatice
 Febra de umidificare se datorează contaminării aerului din instalaţiile de aer condiţionat cu
bacterii (Pseudomonas), protozoare, fungi, Actinomyces termofile(microorganism care asigură
descompunerea substratului organic din sol, vegetaţie, fân, compost )

EFECTELE ACUTE ALE POLUĂRII AERULUI

 Fenomene toxice acute:
Se datorează unor avarii, soldate cu deversări importante de poluanţi în mediul înconjurător. Din
fericire aceste accidente nu se produc frecvent, însă atunci când se produc, gravitatea
manifestărilor şi numărul persoanelor afectate pot fi considerabile
 Efecte acute nespecifice:
Sunt posibile în condiţiile unei poluări masive şi a unor factori meteorologici favorizanţi
(ceaţă, calm atmosferic, inversie termică) şi constau în creşterea morbidităţii generale şi prin
afecţiuni respiratorii, precum şi creşterea mortalităţii, în special la vârstele extreme

EFECTELE CRONICE ALE POLUĂRII

 Creşterea mortalităţii după episoade de poluare masivă
 Creşterea incidenţei unor boli respiratorii acute şi a susceptibilităţii la infecţii
 Declanşarea şi agravarea unor boli pulmonare cronice
 Creşterea frecvenţei şi gravităţii crizelor de astm bronşic
 Exacerbarea bolilor cardio-pulmonare şi cardio-vasculare
 Efecte neuropsihice – dizabilitate şi tulburări de adaptare şcolară la copiii intoxicaţi cronic cu
plumb
 Iritaţia mucoaselor nazale şi oculare
 Creşterea incidenţei cancerului pulmonar şi cu alte localizări

ACŢIUNEA INDIRECTĂ (ECOLOGICĂ) A POLUĂRII ATMOSFERICE

Constă în modificări ale mediului înconjurător şi ale habitatului uman

  Modificarea spectrului solar: reţinerea radiaţiilor ultraviolete solare de către poluanţi, diminuarea
radiaţiei luminoase solare vizibile, scăderea radiaţiei calorice la nivelul solului, creşterea
nebulozităţii, favorizarea formării ceţii, creşterea frecvenţei precipitaţiilor
 Efecte nocive directe asupra regnului vegetal şi animal, diminuarea fotosintezei
 Afectarea negativă a calităţii vieţii: disconfort, emisii, urât mirositoare, poluarea locuinţei
PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII AERULUI
 Măsuri legislative:
 Stabilesc cadrul legal de realizare a protecţiei mediului şi implicit, a populaţiei
 Precizează responsabilităţile ce revin tuturor factorilor decizionali şi de execuţie, organizaţiilor şi
asociaţiilor în scopul îndeplinirii obiectivului propus
Legea 137/1995 privind protecţia mediului
Legea 95/2006 privind asistenţa de sănătate a populaţiei
 Măsuri medicale
Vizează următoarele aspecte:
 Supravegherea stării de sănătate a populaţiei
 Stabilirea criteriilor de calitate a aerului, prin precizarea concentraţiilor maxime admise
Concentraţiile maxime admise (CMA) reprezintă acele nivele ale poluanţilor existenţi în aer
care nu determină în mod direct sau/şi indirect efecte nocive asupra organismului uman
 Monitorizarea calităţii aerului ambiental, prin determinarea unor indicatori de poluare
 Măsuri tehnice: urmăresc reducerea emisiilor de poluanţi încă de la sursa de producere
 Utilizarea unor tipuri noi de energie, numite neconvenţionale, care să nu polueze mediul: eoliană,
solară, geotermală, microhidrocentrale
 Utilizarea unor tehnologii nepoluante şi cu grad crescut de siguranţă
 Eficientizarea transportului public
 Aplicarea unor tehnologii de conservare a energiei
 Luarea tuturor măsurilor pentru prevenirea unor accidente majore de poluare
 Măsuri urbanistice
 Respectarea legislaţiei privind sistematizarea teritoriului în general şi a zonelor locuite, în special
Limitarea şi reducerea pe cât posibil a poluării datorate proceselor de combustie, transporturilor şi
industriei prin soluţii concrete şi specifice.

IGIENA APEI
Apa are rol biologic, fiind elementul esential In fiziologia umana, si rol
 socio-economic, prin contributia activa la dezvoltarea sociala.
Cantitatea totala de apa din organism reprezinta la adult 60-70% din greutatea
corporala. Din totalul volumului de apa, 50% este apa intracelulara, 15% interstitiala si 5%
circulanta. Repartitia in tesuturi este diferita: tesutul adipos 20%, osos 33%, conjunctiv
60%, muscular 77%, nervos 85%, In lichidele biologice de la 90% (plasma) pana la 99,5%
(saliva).
Apa transporta in tot organismul diferitele substante utile proceselor vitale si elimina
produsele rezultate din metabolism. Are rol important in hidrolizele digestive, transformand
macromoleculele primite prin alimente in molecule asimilabile. Acestea si numeroase alte
functii confera apei importanta de lichid biologic in fiintele vii.
In organism apa se gaseste in echilibru stabil, in sensul ca aportul de apa echivaleaza
pierderile.
Cantitatea de lichide pe care o pierde organismul, in interval de 24 de ore, este de
aproximativ 2500 ml, prin mai multe cai: urinara, in medie 1500 ml zilnic, fecale 150 ml,
tegumente 600-800 ml (perspiratie insensibila, transpiratie) si prin umidificarea aerului
expirat, aproximativ 300-400 ml.
Aportul de apa zilnic trebuie sa fie in cantitatea egala cu pierderile, de 2500 ml. El se
realizeaza prin bauturi - 1500 ml, restul fiind acoperit de apa care intra in constitutia
alimentelor, variabila de la un aliment la altul, si prin apa endogena, rezultata din combustiile
care au loc la nivelul tesuturilor.
Apa este un bogat izvor de energie si constituie un bun economic cu rol activ In dezvoltarea
societatii.
POLUAREA SI AUTOPURIFICAREA
Prin notiunea de poluare sau impurificare a apei se intelege, in sens larg, perturbarea
echilibrului biologic al ecosistemului acvatic, in urma modificarilor proprietatilor sale naturale.
Poluarea apei poate fi: naturala (modificarile se produc fara interventia omului) si artificiala
(modificarile se datoresc activitatilor umane).
A. Poluarea naturala
Calitatea apelor poate fi modificata de unele procese naturale chimice, fizice si
biologice. La baza acestor modificari stau reziduurile organice de origine vegetala si animala,
care sunt descompuse prin actiunea bacteriilor prezente in mod normal in apa. lmpurificarea
 naturala cea mai frecventa este cunoscuta sub denumirea de ,Inflorirea apei" si se
caracterizeaza prin dezvoltarea excesiva a algelor albastre sau verzi. lmpurificarea naturala,
produsa prin diferite modalitati, nu are caracter de durata, ea constituind o alterare pasagera a
echilibrului biodinamic al diferitelor ecosisteme acvatice.
B. Poluarea artificiala
Principala cauza a poluarii apelor se datoreaza activitatilor domestice si industriale
efectuate de om. Sursele de poluare artificiala pot fi impartite in doua categorii: surse
organizate si surse neorganizate.
B1 Surse organizate:
• apele reziduale comunale - rezulta din utilizarea apei in locuinte, instalatii publice, unitati
comerciale etc. Aceste surse au un potential epidemiologic crescut.
• apele reziduale industriale - provin de la diferite Intreprinderi industriale de pe teritoriul
colectivitatilor.
• apele reziduale zootehnice sunt eliminate de unitatile de crestere a animalelor.
Sursele de poluare organizate sunt bine cunoscute, permanente si au avantajul de a
putea fi sub supraveghere continua, ceea ce nu este posibil pentru sursele neorganizate.
B2 Surse neorganizate
Sunt surse de mai mica importanta, au un caracter temporar si difuz, adeseori
accidental. Printre cele mai importante sunt:
• reziduurile solide depozitate de malurile raurilor;
• apele de irigatii Incarcate cu substante chimice :;i suspensii
• diversele utilizari sezoniere ale apei
• deversari de reziduuri solide.

Aceste surse de poluare, precum si altele posibile, sunt foarte variate, sub aspectul
debitului si compozitiei lor, si pot produce diferite grade de poluare a apei bazinului natural
receptor.
C. Autopurificarea apei
Sursele de apa poluata au capacitatea de a se debarasa de impuritati primite, partial sau
pana la puritatea lor anterioara poluarii. Aceasta proprietate este cunoscuta sub denumirea
de proces de autopurificare.
 EFECTELE PRODUSE DE APA CU EXCES DE SUBSTANTE CHIMICE
In mod normal, apa are o compozitie chimica variata, cu un mare numar de elemente
chimice dizolvate. Ca urmare a poluarii, la compozitia normala se pot adauga si alte substante
chimice, care produc o multitudine de situatii in care apa poate avea efecte directe sau
indirecte asupra organismului uman.
Apa poate constitui o cale de transmitere a numeroase substante chimice cu actiune
toxica. Acestea pot patrunde in organism prin apa de baut zilnica, in cantitati mici, timp
indelungat, ceea ce favorizeaza imbolnavirile cronice. In alte situatii, de obicei accidentale,
substantele toxice pot fi prezente in concentratii mari, producand intoxicatia in forma acuta.
a) Nitratii
In mod normal, apa contine cantitati mici de nitrati, rezultati din mineralizarea materiei
organice proprie apei (mg/l). In situatii particulare, nitratii sunt prezenti in concentratii mari
(zeci sau sute de mg/l), a caror provenienta poate fi:
- antrenati de apa din soluri intens mineralizate
- patrunderea In apa a materiilor organice din solurile intens poluate cu reziduuri
organice
- antrenati de apa din solurile intens tratate cu Ingra:;aminte pe baza de azot.
Consumul de apa cu nitrati in concentratii mari produce afcetiunea numita ,intoxicatie
cu nitrati", ,methemoglobinemie" sau ,cianoza infantila". Incidenta este variabila, Intre 5-
62/100000 loc. (populatie infantila 0-1 an). Se intalneste aproape exclusiv in localitatile rurale si
este determinata de consumul de apa de fantana cu concentratii mari de nitrati.
Tratamentul consta, in principal, in intreruperea alimentarii cu apa poluata cu nitrati -
nitriti.
b) Substantele pesticide
Sub denumirea de substante pesticide sunt grupate o serie de substante chimice cu
efect de distrugere in masa a daunatorilor (insecte, fungi, rozatoare, plante neproductive etc.).
Prin tratarea chimica a terenurilor agricole, o parte din substantele pesticide sunt fixate de sol,
de unde sunt incorporate in plante sau raman in cantitati reziduale pe suprafata lor, iar o alta
parte este antrenata de apa de precipitatii in straturile de apa subterana sau in bazinele naturale
de suprafata.
Pesticidele sunt substante care exercita numeroase actiuni si asupra organismelor
 umane sau animale. Efectele pot fi acute sau cronice.
Efectele acute se produc in conditii accidentale, in episoade temporare de poluare
intensa, si sunt determinate, cu precadere, de grupul organo-fosforatelor. Actiunea
toxica are ca substrat biochimic inhibarea colinesterazei, care nu mai poate hidroliza
acetilcolina. I n organism are loc acumularea de acetilcolina, cu efecte asupra sinapselor
ganglionare. Aceasta va determina hiperexcitabilitatea sistemului nervos parasimpatic si
central. Manifestarile intoxicatiei acute constau din cefalee, varsaturi, crampe abdominale,
transpiratii, salivatie, lacrimare, iar in formele severe si contractii musculare, abolirea
reflexelor, dificultati in respiratie, lipotimie si deces.
Efectele cronice sunt mai frecvente dupa expuneri la substante pesticide organo-
clorurate.
Acestea sunt liposolubile si, in concentratii oricat de mici, se acumuleaza in depozitele de
grasime ale organismelor. Efectele cronice produse de pesticide (cu referire speciala la
organo-clorurate) pot fi:
• hepatotoxice, cu alterarea functiei ficatului pana la producerea hepatitei cronice;
• neurotoxice, de la simple modificari functionale ale EEG pana la encefalopatii;
• gonadotoxice, manifestate la femei prin reducerea numarului de sarcini, avort spontan,
perturbarea ciclului menstrual, iar la barbati prin sterilitate;
• cancerigene.
c) Plumbul
Consumul de apa cu concentratii de Pb crescute (in limitele permise), tim indelungat,
poate determina intoxicatia cronica manifesta. Simptomele sunt, in cea mai mare parte,
nespecifice: oboseala, paloare, anorexie, diaree sau constipatie, dureri articulare sau musculare,
iar in forme mai grave: anemie, insomnie, iritabilitate, tremuraturi, greata, gust metalic.
Diagnosticul de intoxicatie cronica saturniana se pune pe baza examenelor paraclinice, care
arata cantitati de Pb sau metaboliti, In organism, la valori crescute si, concomitent, concentratii
mari de Pb in apa potabila consumata.
d) Detergentii
Sunt substante cu proprietati de curatire, care au, in prezent, o foarte larga utilizare
(gospodarie, industrie), ceea ce determina prezenta ubicvitara in mediul ambiant, cu deosebire
in sursele de apa. Se numesc si agenti de suprafata, datorita capacitatii de a scadea tensiunea
superficiala a lichidelor cu care vin in contact, mecanism prin care se realizeaza procesul de
curatire a obiectelor.
Poluarea surselor de apa cu detergenti se face prin deversarea in sursele de apa a apelor
reziduale menajere si industriale, precum si prin tratarea agricola cu insecticide care contin si
detergenti si care ajung, prin filtrare, in apele subterane.
Una din principalele consecinte ale poluarii apei cu detergenti este modificarea
proprietatilor fizico-chimice si organoleptice.
Efectele asupra organismului uman sunt de mai multe categorii. Avand toxicitatea
redusa (1g/kg greutate corporala) intoxicatia este greu realizabila. Aceasta nu se produce si
datorita faptului ca modificarea proprietatilor organoleptice face apa improprie de a fi
consumata in scop potabil. Prin proprietatile de modificare a tensiunii superficiale, detergentii
pot modifica permeabilitatea mucoaselor tubului digestiv, ceea ce favorizeaza patrunderea
altor substante poluante cu efecte cancerigene, toxice sau de alta natura. Patrunsi in organism
exercita efect methemoglobinizant (interfereaza transportul oxigenului). Au importante efecte
alergizante.

BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.scribd.com/doc/252748046/Igiena-Apei
2. https://ro.scribd.com/doc/82611224/IGIENA-AERULUI
3. https://www.eea.europa.eu/ro/articles/un-aer-mai-curat-aduce
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluarea_aerului