iti4N4STIRI

MĂNĂSTIRI ORTODOXE
Apariţie săptămânală
EDITURA: De AGOSTINI HELLAS SRL
ADRESĂ: Vouliagmenis 44-46, 166 73 Atena

ORTODOX&
EDI:rOR: Petros Kapnistos
MANAGER ECONOMIC: Fotis Fotiou
MANAGER DE REDACŢIE ŞI PRODUCŢIE: Virginia Koutroubas
BUSINESS DEVELOPMENT MANAGER: Dimitris Pasakalidis
GROUP PRODUCT MANAGER: Meropi Papadak:i
SENIOR EDITOR: Tania Skandalak:i

DESCOPERĂ LOCURILE SFINTE TUNIOR EDITOR: Maria Papadimitriou

COORDONATOR DE PRODUCŢIE: Carolina Poulidou
MANAGER DISTRIBUŢIE: Evi Boza
CONTROLLER DISTRIBUŢIE: Yiannis Vougioukas
NR.27 -ARNOTA SENIOR COORDONATOR LOGISTICĂ: Antonis Lioumis

PROLOG © 20!0, De Agostini Hellas Ltd.

Fotografii: Pagina 3: Arhiva Mănăstirii Arnota; 4: Arhiva Le Vart Y Line; 5-6:

În mijlocul pădurii, cu dor de Dumnezeu... ....3 Arhiva Le Vart Y Line; 7: Arhiva Mănăstirii Arnota (sus), Arhiva Mănăstirii
Putna (jos); 8: Arhiva personală George Crasnean (sus); 9-!l: Arhiva Le Vart
Y Line; 12: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean;
ISTORIE 13: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean; !4: Arhiva

Începuturile basarabene .. . . . ... .
Loc de rugăciune, loc de închisoare.
Matei Basarab- domn înţelept
şi mare ctitor de biserici .. ... .. .......
. .
SFINŢI ŞI MINUNI
Sfântul Maxim- mărturisitorul Adevărului 1 2
4 Mănăstirii Arnota; 15: Arhiva Le Vart Y Line; !6: Arhiva Mănăstirii Arnota; 17:
Arhiva Le Vart Y Line (sus, jos), Arhiva personală George Crasnean (mijloc);
.6 18: Arhiva Mănăstirii Arnota; !9: Arhiva Mănăstirii Arnota (sus, toate), Arhiva
Le Vart Y Line (jos); 20: Arhiva Le Vart Y Line; 2!: Arhiva personală George
Crasnean (sus), Arhiva Le Vart Y Line (jos); 22: Arhiva Le Vart Y Line (sus),
Arhiva Mănăstirii Arnota (jos), 23: Arhiva Mănăstirii Arnota (mijloc), Arhiva
. 8
.
Le Vart Y Line (sus si jos); 24: ©PNBV (sus, mijloc), Arhiva Mănăstirii Bistriţa
(jos); 25: ©PNBV (sus), Arhiva personală George Crasnean (jos); 26: Arhiva
personală George Crasnean; 27: Arhiva Le Vart Y Line; 28: Arhiva Mănăstirii
Arnota; 29: Arhiva Mănăstirii Arnota (sus), Arhiva Mănăstirii Putna (harta),
Arhiva Le Vart Y Line (jos); 30-3!: Arhiva Le Vart Y Line.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Coperta: Arhiva Mănăstirii Putna.

teologie şi mărturisire în secolul XX 14 JSSN: 1792-1732

Sfântul Apostol Filip, a l doilea apostol pe

SERVICII EDITORIALE OFERITE DE: LE VART Y LINE SRL. CU
pământului românesc ........... ...... . 16 AJUTORUL SFINTEI MĂNĂST!Rl ARNOTA.
CONSULTANT: Mădălin Iacob
TEZAUR DTP: LE VART Y LINE SRL

Pecetea basarabilor şi a brâncovenilor.... 18

TIPĂRIRE ŞI LEGARE: G. CANALE &C
GHID DIRECTOR TIPOGRAFIE: GIUSEPPE CANALE

Darurile lui Dumnezeu . ... .. . . . .. ... ... 22 IMPORTATOR-DISTRIBUITOR: Media Service Zawada S.R.L.
Country Manager: Mariana Mihălţan

INFLUENŢE Marketing Manager: Adina Bojică

Redactor: Gabriela Muntean
Arta românească a lui Matei Basarab .. . . 26 . Distribution Manager: Dan Iordache
ADRESA: Str. Louis Pasteur, Nr. 38, Et. 1,

VIAŢA MONAHALĂAZI sect. s. Bucureşti. România

O candelă mereu aprinsă .. .. ... .. .... 28

. .
Preţul revistelor
Preţul primului număr: 2,90 lei/9,90 MDL
CUVINTE ÎNŢELEPTE Preţul începând cu cel de al doilea număr: 5,90 lei/19,90 MDL
Iubirea aproapelui, iubirea lui Dumnezeu . 30 .

Drepturile tuturor ilustraţiilor şi ale textelor se află sub copyright. Este interzisă

PENTRU COPil reproducerea, stocarea, transmiterea sau utilizarea comercială a materialelor, sub
orice formă, fără acordul scris al editorului.

Până unde poate merge curajul ..... ..... 31 Editorul îşi propune publicarea a 100 de numere în cadrul acestei colecţii. Editorul îşi
rezervă dreptul de a întrerupe sau prelungi publicarea colecţiei, dacă este necesar.

Nu rataţi bibliorafturile speciale în care puteţi

colecţiona seria MĂNĂSTIRI ORTODOXE.
Pentru orice informaţie, lămurire sau comenzi
de numere apărute anterior sunaţi-ne la tel.;
Bibliorafturile sunt
disponibile la chioşcurile România: (021) 40 10 888
de ziare la preţul de Moldova: (022) 93 07 42
9,99 Lei/45 MDL. Pe lângă preţul revistelor comadate va trebui să achitaţi
ramburs şi contravaloarea taxelor poştale.
De Agostini va anunţa Orar de serviciu :
datele de publicare a Lwti-Vmeri, 10:00-18:00

bibliorafturilor
în seria de reviste.
·
Vizitaţi site-ul nostru la adresa
www.deagostini.ro
e-mail: info@deagostini.ro
"
In mijlocul pădurii,
cu dor de Dumnezeu
În drumul de la Râmnicu Vâlcea spre Târgu Jiu, înainte de Horezu, un indicator te
invită să faci dreapta, spre Mănăstirea Arnota. Drumul merită cu prisosinţă făcut.
Pe teritoriul comunei Costeşti, unde se află şi Mănăstirea Bistriţa, găsim nu mai
puţin de 1 O biserici şi mănăstiri din secolele XV - XVIII. Printre ele, un loc aparte îl
ocupă Mănăstirea Arnota.
rnota a fost mereu loc de sihăstrie. Este ridicată sus,
A în muntele Arnotei, în mijlocul pădurilor. Până la
jumătatea secolului XX, la Arnota se ajungea greu.
Era doar o potecă ce urca prin pădure. Nici azi nu se ajunge
uşor; drumul forestier, de 6 km lungime, făcut în anii, 30
ai secolului trecut, este impropriu autocarelor, doar auto­
turismele şi microbuzele putând urca, dacă nu plouă sau
nu ninge mult. Vremea este însă blândă în munţii Olteniei,
iernile nu sunt grele. Totuşi, viaţa la Arnota nu a fost nici­
odată simplă. Ai nevoie de curaj şi dor după Dumnezeu să
alegi să trăieşti în mijlocul pădurii.
La Arnota este multă frumuseţe, şi linişte. Totul îţi vor­
beşte de Dumnezeu, atât natura, cât şi zidurile. Mănăstirea
este construită sub formă de cetate. Zidurile care o în­
conjoară nu sunt însă cele originare, ridicate de ctitorul ei,
Matei-Vodă Basarab. Timpul şi oamenii au făcut ca acestea
să se dărâme, cele existente azi fiind mai recente. De la Matei
Basarab s-a păstrat biserica din interiorul acestor ziduri, una
."
;a
o
r­
o
Ci)
Stânga:
Mănăstirea Arnota, vedere generală.
dintre cele mai frumoase bijuterii din
piatră şi cărămidă ridicate pe teritoriul
ţării noastre. În pronaosul ei, odihnesc
osemintele domnitorului care a ctito­
rit cele mai multe biserici, patruzeci şi
cinci, mai multe chiar decât Ştefan cel
Mare. Începuturile mănăstirii se leagă
tot de Matei Basarab, o legendă poves­
tind cum a scăpat domnitorul cu viaţa
în aceste locuri şi cum s-a hotărât apoi
să ridice drept mulţumire Mănăstirea
Arnota. În interiorul bisericii se poate
admira cea mai reprezentativă pictură
de secol XVI, păstrată în condiţii foar­
te bune. În mijlocul bisericii este pusă
spre închinare şi sărutare cu evlavie o
raclă cu sfinte moaşte. Unele dintre ele
sunt donaţie de la ctitor, de la Matei
Basarab, altele au fost aduse din stră­
dania maicilor, care îngrijesc acum
de Arnota. Sfântul Mihail, episcopul Sinadelor, Sfântul
Maxim Mărturisitorul, Sfânta Marina mucenica, Sfântul
Filip apostolul, Sfântul Nicolae Velimirovici, sunt doar câţi­
va dintre sfinţii care veghează şi binecuvintează mănăstirea
şi pe cei care ajung la ea. Lângă ei, Sfinţii Arhangheli te
privesc de pe fresca mare din naos, de pe glafurile feres­
trelor, din icoana de pe catapeteasmă, din tabloul ctitorilor
din pronaos sau din bolta turlei, unde stau împrejurul lui
Hristos Pantocratorul. Biserica Arnotei este plină de îngeri.
Nu întâmplător, însă. Matei Basarab a scăpat de la moarte
în ziua de prăznuire a Sfinţilor Arhangheli, Arnota fiind
închinată de domn acestora. Iar ei, îngerii, au păzit cu străş­
nicie mănăstirea domnului muntean. Arnota a trecut prin
multe: cutremure, incendii, jafuri, nepăsare. A fost chiar
şi temniţă pentru duşmanii politici ai paşoptistului domn
Ştirbei-Vodă. În biserica Arnotei, Sfânta Liturghie s-a slujit
însă mereu, îngerii păstrând tot timpul candela aprinsă pe
mormântul lui Matei-Vodă. 3
 "

Inceputurile basarabene
-

ar:: Mănăstirea Arnota este legată pentru veşnicie de numele lui Matei Basarab. Aici, în
liniştea muntelui care i-a împrumutat numele său mănăstirii, în pronaosul bisericii,
osemintele voievodului muntean aşteaptă trâmbiţa Judecăţii de Apoi, pentru a se
bucura de Învierea cea de obşte.

a multe alte mănăstiri din ţara noastră, şi viaţa Mănăsti­

C
rii Arnota începe cu povestea unui domn. Matei Basarab,
domnul cu cele mai multe biserici şi mănăstiri ridicate, a
aflat la Arnota loc de scăpare de moarte. La transformat apoi
în loc de scăpare din moartea cea veşnică a păcatului, zidind
aici o mănăstire. Când anume, nu se ştie cu precizie. Cei mai
mulţi istorici plasează ridicarea mănăstirii imediat după urca­
rea lui pe tron, care a avut loc în septembrie 1632. Se pare însă că
ctitoria lui Matei Vodă s-a ridicat pe locul unui schit din lemn.
Cronicarul sirian Petru de Alep scrie că .. .în vremea sa, răpo­
"
satul părinte al lui Matei-Voievod a clădit
o biserică de lemn ...", împreună cu fratele
său, Radu postelnicul. Cei doi urmaşi ai
boierilor Craioveşti, ctitorii Mănăstirii
COnTEXT
Bistriţa de la poalele muntelui Arnota,
au ridicat lăcaşul din lemn spre sfârşitul La un kilometru de mănăstire, pe un
Sus: Vodă Matei Basarab şi Doamna Elina oferind ctitoria.
Partenie spune că mănăstirea de la Arnota " ... fiind învechită
din vremuri neştiute şi ruinată, a ridicat-o (Matei Basarab) de
jos, chiar din temelii, cu multe cheltuieli şi osteneli". Dacă se
ia în consideraţie şi cutremurul din anul l628, care a provocat
multe daune, devine foarte probabil faptul că Matei-Voievod a
refacut din temelii o veche sihăstrie aflată probabil în ruină. Din
diferite documente din epocă, în special din danii, reiese foarte
clar faptul că mănăstirea a început să fie reconstruită imediat
vedeau flăcări de foc ieşind din pământ,
fapt pentru care, printre ciobanii din
zonă începuse să circule o legendă cum
că la baza crucii ar fi fost îngropată

secolului al XVI-lea. În sprijinul acestei
opinii vine şi o inscripţie de pe o căţuie
(care se găseşte astăzi la Muzeul Naţional
de Artă a României), de unde aflăm că
aceasta a fost donată mănăstirii Arnota
de Matei Basarab şi de Doamna sa, Elina,
în anul l621. Apoi într-un document din
4 anul l6 42, patriarhul Constantinopolului,
vârf înalt de stâncă, la marginea unei o comoară. La sfârşitul secolului al
prăpăstii, Matei Basarab a ridicat o XIX-lea ciobanii, sperând că vor găsi
frumoasă cruce de piatră, de care comoara, au spart crucea şi au aruncat-o
aminteşte şi cronicarul Paul de Alep, în prăpastia de sub ea. Comoara nu au
aflat în acei ani în Muntenia împreună găsit-o însă, iar din crucea lui Matei
Basarab nu a rămas decât o groapă în
cu patriarhul Alexandriei, Macarie. Se
spune că noaptea, în jurul acelei cruci, se pământ şi un toponim: "la cruce".
 CRO N OLOGI E

Dreapta: A bsida altarului. 1512 Prima atestare documentară

a Costeştilor apare într-un act
emis de Neagoe Basarab, la
11 octombrie.
după urcarea pe tron a domnitorului Matei Basarab.
1632 Septembrie, Matei Basarab
Astfel, în anul 1637, mănăstirea era deja ,,făcută şi în­ ajunge domn al Ţării Româneşti.
temeiată", după cum reiese dintr-un document datat 1633-1636
17 aprilie. Faptul că mănăstirea era aproape termina­ Matei Basarab construieşte
Mănăstirea Arnota.
tă la 3 ani de la începerea lucrărilor este atestat şi de
1636 Mănăstirea apare menţionată
un document din 11 iulie 1636 prin care vieţuitorii pentru prima dată într-un
mănăstirii cumpără jumătate din satul Bogdăneşti, document datat 11 iulie, privind
o cumpărare de pământ în
şi de un alt hrisov, de data aceasta al domnitorului Bogdăneşti, Vâlcea.
Matei Basarab, din 23 aprilie 1638, prin care subli­ 1638 Matei-Vodă ridică Mănăstirea
niază că el însuşi a zidit aşezământul căruia îi oferă Căldăruşani, după victoria de la
Teleajen, din 1637, împotriva lui
vinăriciul (taxa de 10% din producţia de vin) din Vasil!" Lupu.
trei sate Costeşti, Bărbăteşti şi Dobriceni, precum şi 1654 Moare, pe 9 aprilie, Matei· Vodă
o treime din veniturile vămii de la Câineni. Tot din­ Basarab.

tr-un hrisov, datat 1643, aflăm şi numele a doi dintre 1700 Constantin Vodă Brâncoveanu
donează mănăstirii două
meşterii Arnotei, zidarii Digă şi Vintilă din Hurezu, clopote.
pe care domnul îi scuteşte de dări pentru că au fost 1705-1706
"
" meşteri ai Mănăstirii Arnota . Mănăstirea Arnota este refăcută
Spre deosebire de alte lăcaşuri de cult, biserica de Constantin Brâncoveanu.
în această perioadă i se
Arnotei nu are pisanie, aşa că o datare precisă a ei adaugă pridvorul cu turlă şi i se
nu este posibilă. Istoricii au luat în consideraţie hri­ reconstruieşte catapeteasma.

soavele şi documentele existente pentru a aproxima 1838 Un cutremur provoacă mari

daune la Arnota.
data înălţării bisericii, dar şi detalii care privesc stilul
1849 Barbu Ştirbei dârâmă vechiile
arhitectural al bisericii. S-a observat astfel că biserica chilii şi ridică altele. Reparaţiile
seamănă foarte mult cu cea a Mănăstirii Crasna, din pe identic. În urma acestor asemănări arhitecturale, durează aproape şapte ani şi se
fac după planurile arhitecţilor
judeţul Gorj, ctitorie a boierului Dumitru Filişanu, unii autori cred că este foarte posibil ca cele două bi­ S. Benis, 1. Schlatter şi 1. Freiwald.
din anul 1636. Ambele biserici au aceeaşi lăţime serici să fi avut acelaşi meşter constructor, anumite 1851 Arnota este reconstruită şi
5,50 m şi o lungime aproape egală: 1 2,70 m are Ar­ soluţii alese de constructor ducând la ideea că Arnota transformată în închisoare
politică de Ştirbei-Vodă.
nota, iar Crasna cu un metru mai puţin; ambele au ar fi ulterioară bisericii de la Crasna. În urma tuturor
1863 Revine la destinaţia sa firească,
aceeaşi aşezare a naosului, cu o turlă cu secţiune oc­ acestor studii, cei mai mulţi istorici consideră 1637 de mănăstire.
togonală, iar registrul superior al faţetelor este aproa- anul de ridicare a bisericii de la Arnota. 1922 Un incendiu provocat de unul
dintre muncitorii sezonieri
distruge toată structura de lemn
a mănăstirii. Pictura bisericii este

COnTEXT Bistriţa. În muntele Arnota, urmărit fiind de turci, a

De la bătrânii din satele din jurul mănăstirii a rămas
schimbat hainele cu un arnăut şi s-a ascuns într-un lac
salvată de săteni, care dărâmă
acoperişul înainte ca focul
să afecteze zidurile bisericii,
cu răchită; arnăutul a fost confundat de turci cu dom­ precum şi clopotele donate de
nitorul şi ucis, iar Matei-Vodă a reuşit astfel să scape Vodă Brâncoveanu.

o legendă despre începuturile Arnotei. Se spune că
Matei Basarab ar fi fost pârât la turci că jecmăneşte
ţara; sultanul a trimis o armată de haidamaci (un fel
de jandarmi) pentru a-l prinde. Matei-Vodă a fugit de
de urmăritorii săi. Era chiar ziua de Sfinţii Arhangheli, 1935 -1937
Mănăstirea Arnota este renovată
aşa că domnitorul a hotărât să ridice o mănăstire pe
de episcopul Vartolomei
locul unde a scăpat cu viaţă. A umplut lacul cu cărbuni al Râmnicului şi de stareţul
şi a zidit altarul chiar în locul în care a stat ascuns în Gherasim lscu.

la Târgovişte, locul în care se afla curtea domnească, lac, mănăstirea primînd hramul Sfinţilor Arhangheli 1948 Arnota începe să funcţioneze ca

mai întâi la Curtea de Argeş, iar de acolo la Mănăstirea şi casă de odihnă.

Mihail şi Gavriil.
Cozia; de aici a plecat spre schitul Iezerul, de unde 1954·1958
Mănăstirea este consolidată de
a trecut în muntele Arnota, mai sus de Mănăstirea Jos: Dealurile Vâlcei, din faţa m ănăstirii.
Sfânta Episcopie a Râmnicului şi
Argeşului.

1979 Se termină consolidarea

lăcaşului. Se înlocuieşte
acoperişul bisericii cu unul de
plumb.

1996 Moare părintele Paulin Lecca,

fost stareţ şi vieţuitor al
mănăstirii.

2000 IPS Gherasim transformă Arnota

în mănăstire de maici.

2003-2007
Încep noi lucrări de restaurare
a mănăstirii, se constriesc noi
chilii, trapeză, paraclis.

2010 La Arnota sunt aduse din Serbia

părticele din moaştele Sfântului
Nicolae Velimirovici.
Loc de rugăciune,
loc de închisoare
După perioada de înflorire din epoca lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, pentru Arnota
a urmat timpul încercărilor, al ispitelor: cutremure, jafuri, incendii. Arnota a fost mereu la un pas de
dispariţie, dar de fiecare dată s-a găsit câte un călugăr care să ţină candelele din biserică aprinse.
Chiar dacă a ajuns de mai multe ori în pragul ruinării, Arnota nu a fost niciodată desfiinţată.
udă a lui Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu a
R !ost foarte preocupat de necropola strămoşului său.
Incă din timpul când era vei spătar, Brâncoveanu
începe să facă primele reparaţii la mănăstirea care " dintru
întâmplarea vremurilor, din deasele şi cumplitele răzmeriţe
şi din slăbiciunea celor care fuseseră mai înainte chiverni­
sitori au rămas la mare pustiire", după cum istoriseşte o în­
semnare din epoca respectivă. Cele mai importante lucrări
brâncoveneşti au avut loc între anii 1705 - 1706, când, pe
lângă lucrările de restaurare la mănăstire, la biserica ridi­
cată de Matei Basarab se adaugă un pridvor cu turlă. De
asemenea pictura din biserică este " dreasă" de meşterii lui
Brâncoveanu, fără a se interveni asupra ei. Biserica este în­
zestrată cu o nouă catapeteasmă (cea care se află astăzi la
Muzeul Naţional de Artă), cu noi uşi, aduse de la Mănăsti­
rea Bistriţa, şi cu două clopote. Arnota nu a rămas datoa­
re, ci a răsplătit dărnicia domnitorului martir; astfel, unul
dintre primii egumei ai Arnotei, ieromonahul Paisie este
promovat stareţ la Bistriţa, unde, după ce înzestrează mă­
năstirea cu valoroase obiecte de patrimoniu păstrate până
Stânga: Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi:
Constantin, Ştefan, Radu şi Mateiaş.
astăzi, este numit de Vodă Brâncoveanu primul egumen al
noii sale ctitorii de la Hurezu. Arnota funcţiona" se pare
"
ca o şcoală de egumeni pentru mănăstirile mari din zona
Vâlcei. La începutul secolului al XVIII-lea îl aflăm pe ie­
romonahul Ştefan, care, de la Arnota trece la conducerea
Mănăstirii Govora şi participă în anul 1719 la o consfătu­
ire între episcopul Damaschin şi stareţii de la principalele
mănăstiri olteneşti (Arnota, Bistriţa, Hurezi, Govora) care
a avut ca scop înfiinţarea a două şcoli, una în limba româ­
nă şi alta în latină, la Râmnicu Vâlcea şi Craiova. Tot de la
Arnota a plecat şi renumitul caligraf şi miniaturist Dionisie
Eclesiarhul, cel care avea să se ocupe de cărţile care vor apă­
rea în tipografia de la Râmnic între anii 1776- 1792.
Dacă la mijlocul secolului al XVIII-lea mitropolitul Un­
gro-Vlahiei, Neofit, aflat în vizită la Arnota, se arăta încân­
tat de odoarele cu care era înzestrată mănăstirea, sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi secolul al XIX-lea nu aveau să aducă
lucruri bune mănăstirii vâlcene. Astfel, din însemnarea
egumenului Gheorghe de la Fereş aflăm că datorită începe­
rii " răzmeriţei neamţului cu turcul la anul 1787" mănăsti­
rile Bistriţa, Hurezi şi Arnota au fost " arse şi prădate de ani­
male ". Apoi, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu de
la 1821, Arnota ajunge loc de refugiu pentru arnăuţi. La Bis­
triţa are loc o luptă între eteriştii grecii şi pandurii lui Tudor,
conduşi de fratele acestuia, Papa, pe de o parte şi turci pe
altă parte. După două zile, mănăstirea este incendiată, iar
o parte dintre arnăuţi se refugiază la Mănăstirea Arnota.
Cutremurul din 1838 provoacă pagube foarte mari, în anul
1851 mănăstirea fiind într-o stare avansată de ruină. Dom­
nitorul Barbu Ştirbei (18 49 - 1856), în urma unui raport al
Departamentelor Cultelor, hotărăşte ca vechile clădiri să fie
demolate, iar în locul lor să fie construite altele noi. Din
fericire, Arnota nu a avut aceeaşi soartă ca sora sa mai mare,
de la poalele muntelui, mănăstirea Bistriţa, cea care, tot din
cauza degradării, a fost demolată complet de Ştirbei-Vodă,
inclusiv vechea biserică a Craioveştilor. La Arnota, biseri­
ca lui Matei Basarab s-a păstrat neatinsă. Ştirbei-Vodă 1-a
însărcinat pe acelaşi arhitect vienez care reconstruise şi
mănăstirea Bistriţa, Ioan Schlatter, să se ocupe şi de recon­
struţia Arnotei. Acesta a ridicat în jurul bijuteriei lui Matei
Basarab un complex din piatră şi cărămidă în stil neogotic.
 ISTORIE

Soluţia nu pare să fi fost cea mai ferici­

tă, între cele două stiluri arhitecturale
neexistând prea multe similitudini.
Scopul reconstruirii zidurilor Arnotei
nu a fost însă unul legat de viaţa du­
hovnicească, ci de cea politică. Ştirbei­
Vodă a comandat arhitectului vienez
ca noua incintă să slujească pe post de
închisoare politică. De biserică a rămas
să aibă grijă un singur monah. În anul
1863, mănăstirea a revenit la destinaţia
sa firească, Ministerul Cultelor tre­
când Arnota sub jurisdicţia Bistriţei.
Secolul al XX-lea a fost cea mai
grea piatră de încercare pentru mă­
năstirea din vârful muntelui Arnota.
În 26 decembrie 1920 egumenul Bis­
triţei, Ilarion Cristea scria că " localul
e aproape lăsat în părăsire". De altfel
în timpul Primului Război Mondial
toate mănăstirile s-au confruntat cu
o criză de personal. Pentru muncile
agricole şi gospodăreşti, egumenul
Arnotei, Nicon Smaranda, a fost ne­
voit să angajeze atunci oameni din
u.s: Iisus
satele din jur. De la unul dintre aceşti
Pantocrator­
angajaţi sezonieri avea să pornească
realizare a
cea mai mare nenorocire care s-a abă­
"zugravului Stroe",
tut asupra Arnotei. În seara zilei de 22
anu/1642, cupola
mai 1922, unul dintre aceşti oameni,
bisericii Arnota.
a încercat să-1 jefuiască pe egume­
nul mănăstirii, iar apoi a incendiat
întreaga mănăstire. Focul a distrus
Stânga:
toată structura de lemn a tuturor clă­
Mănăstirea Arnota
dirilor din jurul bisericii. Din cauza
refăcută de Ştirbei
flăcărilor foarte mari, s-a aprins şi
Vodă, vedere de la
acoperişul bisericii. Sătenii, pentru a
sfârşitul secolului
salva biserica, au demolat acoperişul;
a/XIX-lea.
biserica, cu pictura şi mobilierul din
ea au fost salvate. Problemele Arnotei au continuat şi după Mănăstirii Arnota". În doar doi ani de zile, 1935- 1937, mă­
incendiu. În anii următori nu s-a găsit niciun egumen care năstirea este în cea mai mare parte renovată. După refacerea
să refacă mănăstirea. Din cauza greutăţilor extrem de mari, ei materială, episcopul artolomei doreşte să reclădească şi
Arnota fiind aşezată departe de vreo aşezare, singura cale duhovniceşte mănăstirea, şi îl aduce ca stareţ pe ieromona­
de acces fiind o potecă, pe care numai la picior o puteai stră­ hul Gherasim Iscu, unul dintre viitorii sfinţi-mărturisitori
bate, stareţii care veneau stăteau un an-doi şi apoi renunţau. ai închisorilor comuniste. Retragerea din scaunul episcopal
Refacerea mănăstirii i se datorează în cea mai mare parte al vlădicii Vartolomei şi începerea celui de-al Doilea Război
preotului Dumitru Cristescu, consilier cultural la Episcopia Mondial, face să se năruiască tot planul de renaştere al Ar­
Râmnicului. Acesta înfiinţează un "Comitet de restaurare a notei, care va mai avea de aşteptat încă 50 de ani.

COnTEXT
Părintele Gherasim Iscu a fost stareţ al Ar­
notei timp de doi ani (1937- 1939). Adus să
reorganizeze viaţa monahală de aici, primind
aprobare chiar şi pentru o şcoală monahală, el
a renunţat la stăreţie după ce susţinătorul său,
episcopul Vartolomei a fost nevoit să se pen­
sioneze. Ajunge apoi la Tismana (mănăstirea
de la care plecase) unde realizează lucrări
de refacere a ei. Cunoscut pentru poziţia sa
anticomunistă, este arestat în anul 1 948 şi
condamnat la 10 ani de temniţă. După un
timp petrecut la Aiud, ajunge la Canal. Aici se
îmbolnăveşte de tuberculoză şi este transferat
la spitalul penitenciar Târgu Ocna, unde, în
noaptea de Crăciun a anului 1951, părintele
Gherasim Iscu pleacă la Domnul. Îşi cunos­
cuse ziua morţii dinainte şi îi rugase pe colegi
să îl ajute să se pregătească. În ziua în care a
murit, l-a spovedit şi i-a dăruit iertarea unuia
din cei duri călăi ai săi, unui torţionar de la
Poarta Albă, care se afla în spital cu el.
Matei Basarab - domn înţelept
si mare ctitor de biserici
1
Domnul muntean a ridicat patruzeci şi cinci de mănăstiri şi biserici. Niciunul dintre
domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei- nici chiar Ştefan cel Mare- nu a ridicat atâtea
lăcaşuri de cult ca Matei Basarab.
ara iubea pre domn şi domnul pre ţară", în aceste cu­
T
" )
vinte a caracterizat cronicarul cei �2 de ani de domnie
ai lui Matei Basarab (1632 - 165 4). Intr-un timp în care
schimbările de domn erau extrem de frecvente - în Ţara
Românească în intervalul 1601 - 1 7 1 4 s-au produs 25 de schim­
bări, deci o medie de domnie de 4 ani şi 6 luni - domnia lui
Matei Basarab a fost fără îndoială un fapt excepţional. Acesta
a ajuns pe tronul Ţării Româneşti după
trei decenii extrem de tulburi. Ucide­
rea lui Mihai Viteazul (august 1601) şi
năruirea planurile politice ale acestu­
ia, a redeschis lupta între boieri pentru
tronul Munteniei. După domnia ceva
mai îndelungată a lui Radu Şerban
(1602 - 1611), dominată însă de conflicte,
fie cu diferiţi pretendenţi la tron, fie cu
principele Transilvaniei, au urmat do­
uăzeci de ani de lupte interne, în special
între cele două partide boiereşti, cea a
boierilor greci şi cea a boierilor pămân­
teni, români, fiecare dorind să-şi impu­
nă favoritul pe tronul Ţării Româneşti.
Din această a doua partidă boierească,
cea a boierilor pământeni, a fost impus
şi Matei Basarab la conducerea ţării.
După mai multe încercări nereuşite, bo-
Stânga:
Îngerul Domnului
povăţuind şi
veghind pe
domnitorul Matei
Basarab. Detaliu
din tabloul votiv
aflat în pronaos.
ierii olteni răsculaţi au reuşit cu ajutorul principelui Transil­
vaniei, Gheorghe Rakoczy I, să-1 alunge de pe tron pe Radu
Iliaş, susţinut de boierii greci, în urma unei bătălii ce s-a dat
la marginea Bucureştiului, în 25 octombrie 1632. În amintirea
acestei lupte, în urma căreia a ajuns pe tronul Munteniei, Matei
Basarab va ridica chiar în vecinătatea locului în care a avut loc
bătălia, Mănăstirea Plumbuita.
Matei, fiul vornicului Danciu din
Brâncoveni, se trăgea, după mamă, din
marea familie a boierilor Craioveşti,
ctitorii Mănăstirii Bistriţa. Era deci din
acelaşi neam cu domnitorul Neagoe Ba­
sarab, voievodul cu "chip de sfânt", după
cum îl caracteriza Nicolae Iorga, care
domnise şi el în scaunul muntenesc cu un
veac înainte. De la acesta îşi ia atât nume­
le, Basarab, cât şi modelul de conducere a
ţării. Reuşeşte să-i facă pe boierii români
şi pe cei străini, împământeniţi, să aibă
un numitor comun. Priceperea şi chib­
zuinţa sa fac cei peste 20 de ani de dom­
nie să fie unii de pace, singurele dispute
Stânga: " ... botezându-se Iisus, îndată
ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au
deschis[.. ]."
.
 ISTORIE

Sus: Absida din dreapta altarului.

Stânga: Soborul Sfinţilor Arhangheli.

Sub aspect economic, domnia lui

Matei Basarab a stat sub semnul unei
f!Scalităţi riguroase impuse de taxele pe
care le solicitau turcii. Lipsa mişcărilor
sociale în cei 22 de ani de domnie a lui
Matei-Voievod, demonstrează totuşi că
situaţia nu era una extrem de apăsătoa­
re pentru ţărănime. Doar în ultimul an
de viaţă, Matei s-a confruntat cu revolta
seimenilor (mercenarilor) nemulţumiţi
de abuzurile boierilor. Puterea acestora
crescuse foarte mult în această perioadă,
militare fiind cauzate de ambiţiile domnitorului moldovean în special ca urmare a dobândirii de moşii. Se spune că existau
Vasile Lupu, care dorea să-l pună pe tronul Munteniei pe fiul moşii pe care puteai ă mergi ceasuri întregi şi în unele, chiar
său, şi de a conduce astfel şi Ţara Românească. Fost căpitan în zile întregi. De exemplu, fraţii Buzeşti aveau nu mai puţin de
oastea lui Mihail Viteazul, Matei Basarab era un militar extrem 133 de moşii.
de înzestrat şi de curajos, lucru pe care Vasile Lupu avea să-l Principalele resurse ale ţării continuau să fie cele din agri­
cunoască în trei rânduri, în cele trei înfrângeri pe care domni­ cultură. De la începutul secolului, în ţările române apăruse
torul muntean i le-a administrat. Prima, în anul l63 7, atunci porumbul, făina de porumb înlocuind-o rapid pe cea de mei,
când oastea munteană s-a aliat cu cea
transilvăneană a lui Gheorghe Rakoczy I;
a doua, în 1639, când în urma înfrânge­
rilor foarte grele suferite de moldoveni
COnTEXT ze. Mai mult, medicul polonez care îl
trata fusese plătit de Vasile Lupu să-i
la Ojogeni şi Nenişori, Vasile Lupu abia Cuvântul lui Matei Basarab otrăvească bandajul. Complotul a fost
scapă cu fuga la Brăila, de unde a trebuit descoperit de un alt medic, Ioan din
să plece pe furiş pentru a nu fi prins de În mai 1653, vechiul duşman al lui Făgăraş, trimis de principele Ardealului,
Matei Basarab, domnitorul moldovean Rakoczy. Matei-Vodă a stat la pat peste 6
turci, deranjaţi de problemele pe care le
Vasile Lupu, a năvălit din nou în Munte­ luni din cauza bolii. În acest timp au loc
făcea domnitorul moldovean; iar a treia,
nia. Matei-Vodă, bun strateg, a pregătit două răscoale ale oştenilor şi seimenilor
în anul l653, la Finta, când doar cu 7 000
un plan de luptă în urma căruia cu cei (ostaşi străini plătiţi). Boala se agravează,
de oameni, muntenii i-au învins pe cei
7 000 de oşteni ai lui i-a zdrobit pe cei iar Matei-Vodă moare pe 9 aprilie 1654,
20 000 de moldoveni şi cazaci. Despre 20 000 de soldaţi ai domnului moldo­ la vârsta de 66 de ani. În urma unei noi
Matei Basarab se spune că în această bă­ vean. Despre Matei Basarab se spune răscoale a seimenilor, mormântul lui
tălie, deşi avea 6 4de ani, a omorât trei cai că în acea luptă, deşi avea 65 de ani, a Vodă este profanat, osemintele fiind
sub el, tot alergând dintr-o parte în alta a omorât trei cai sub el, alergând dintr-o scoase. În final, nepotul lui Matei, Preda
luptei. Lupta i-a fost fatală lui Vasile Lupu, parte a alta a frontului. A fost însă rănit Brâncoveanu a luat osemintele şi le-a
care a pierdut definitiv domnia în faţa lui la picior şi rana a început să cangrene- dus la Mănăstirea Arnota.
Gheorghe Ştefan, un protejat al lui Matei
Basarab.
ISTORIE

Sus: Cina cea de Taină.

atelier de sticlă. Reia apoi activitatea la minele de aramă din

Sus: Sfinţii mucenici Serghie şi Procopie.
din care se facea mămăliga până la acea dată; culturile de po­
rumb ajung astfel să le întreacă pe cele de grâu. Alături de cul­
tivarea pământului, alte preocupări au rămas cele tradiţionale:
creşterea vitelor şi viticultura. Încep să se dezvolte din ce în
ce mai mult meşteşugurile, pe cuprinsul secolului al XVII-lea
numărul meşteşugurilor cunoscute crescând la sate de la 17 la
55, iar la oraşe de la 44 la 83. Pe Valea Oltului, Matei Basarab
înfiinţează o moară de hârtie", iar la nord de Târgovişte un
"
Mehedinţi şi la cele de fier din Baia de Fier. Comerţul extern
se desfăşura în principal cu turcii, care cumpărau însă la un
preţ ceva mai mic decât cel obişnuit. Exportam, în special, vite,
brânzeturi, miere, ceară, piei, seu, lemn de construcţie. Impor­
tam, tot din Orient în cea mai mare parte, bumbac, mătăsuri,
postavuri, şofran, piper, smochine, lămâi etc. Ţara Româneas­
că era de asemenea un loc de tranzit către Polonia şi celelalte
ţări apusene.
Cu Apusul, Matei Basarab a avut mereu relaţii extrem de
strânse. Pe lângă alianţa cu principatul Transilvaniei, dublată şi
de prietenia existentă între domnitor şi principele Gheorghe Ra­
koczy I, solii munteni aveau dese legături cu curtea de la Viena,
cu Veneţia, cu Polonia sau cu ambasadorul Franţei la Istanbul,
toate acestea legături având ca scop o alianţă împotriva Impe­
riului Otoman.
Considerându-se urmaş al lui Neagoe Basarab, Matei a ţinut
să-i urmeze strămoşului său nu numai în modul de face politică,
ci şi în grija pentru cultură. Astfel, la îndemnul călugărului atho­
nit Meletie Macedoneanul, este adusă o tiparniţă de la Kiev, prin
intermediul mitropolitului Petru Movilă. Tipografia este adusă
mai întâi la Câmpulung, apoi strămutată la Govora, iar de acolo la
Dealu. La această tipografie se scot o serie de cărţi de cult, dintre
care poate cea mai importantă este Pravila, numită de la Govora",
"
tradusă din slavonă în româneşte de călugărul bistriţean Mihail
Moxa. După ce în primii ani cărţile tipări­
te erau în limba slavonă, limba în care se

COnTEXT la lumină această carte, fiind cea mai de

Sfârşitul lui Matei-Vodă
"Eu, cel mai umil dintre creştini,. . . am văzut
cum în întreaga mea ţară e foamete şi sete,
nu însă de pâine şi apă, ci, după prooroc,
de vădită hrană şi adăpare sufletească. . .
Am căutat. . . cum să facem, ca chiar unei
astfel de foame prea amare, să-i potolim
truda . . . Am poruncit mai întâi să scoată
trebuinţă cercetării bisericeşti, cu ea se
săvârşesc cele şase taine, din cele şapte ale
sfintei noastre pravoslavnice soborniceşti
Biserici răsăritene. Voi, însă . . .luaţi aminte
la această tipografie(adusă în acel an
de la Kiev, n.n.) . . . şi o păstraţi pe ea în
întreţinerea voastră nepieritoare în veci . . .
după acestea, fiţi sănătoşi, fiţi în pace şi
mântuiţi-vă." (Din prefaţa semnată de
Matei Basarab la Mo litvenicu l de la 1636)
slujea în biserică, la jumătatea secolului al
XVII-lea limba română începe să fie din
ce în ce mai prezentă în tipărituri. În tim­
pul lui Matei Basarab apar astfel, un Triod
(1649), o Psaltire (1650), Misteriu (1651), În­
dreptarea Legii (1652).
Poate cea mai importantă lucrare a
domnitorului muntean rămâne constru­
irea şi restaurarea de biserici. Această
mare lucrare a sa vine dintr-un legământ
pe care domnul l-a făcut, probabil înain-
te de urcarea sa pe tron, după cum reiese
 ISTORIE

Sus: . . . iată am dăruit acest hrisov. . . dumnezăieştii mănăstiri,

"

"
de noi zidită, ce iaste în muntele Arnotei. . .

din pisania fostei biserici Sărindar din Bucureşti: făcând

"
Domnia mea 40 de biserici, precum mă făgăduisem lui Dum­
nezeu, am îndeplinit cu aceasta pe care am zidit-o din teme­
lie . . . şi am numit-o Sărindarul, . . . ca să fie pomenire părinţilor,
nouă şi fiilor noştri. Amin". Matei Basarab nu s-a oprit însă la
această biserică, cunoscându-se până astăzi 45 de biserici cti­
torite de el. Cele mai cunoscute sunt mănăstirile Căldăruşani
de lângă Bucureşti, zidită din temelie în anul 1638, în urma
victoriei de la Telejean, contra lui Vasile Lupu; Plumbuita, ac­
tualmente aflată în Bucureşti, ridicată chiar pe locul în care a
câştigat lupta în urma căreia a dobândit domnia; Brâncoveni
din judeţul Vâlcea, locul unde s-a născut domnitorul şi unde a
făcut şi o biserică a satului; Mănăstirea Sadova din judeţul Dolj,
construită în 1633, după ce cîştigase o luptă contra turcilor la
Schela Ciobanului, actualul oraş Bechet; biserica Sărindar din
Bucureşti, demolată, pe locul ei aflându-se actualul Cerc Mi­
litar din zona Universităţii; episcopia Buzăului, jefuită şi dă­
râmată apoi de Vasile Lupu, după înfrângerea suferită de el la
Ojogeni, în anul 1639; de asemenea a restaurat multe mănăstiri
şi biserici, cele mai cunoscute fiind Govora şi Dintr-un Lemn Sus: Sfântul mucenic Nestor la intrarea în naosul bisericii Arnotei.
din judeţul Vâlcea.
Cei douăzeci şi doi de ani de domnie ai lui Matei Basarab au
fost extrem de importanţi pentru istoria Ţărilor Române. Mihai
Eminescu afirma despre secolul al XVII-lea că a fost cea mai
" COnTEXT
naţională epocă din istoria noastră, iar unitatea actuală cu limba
vorbită a fost, în parte, meritul cărturarilor şi învăţaţilor din vre­ " ... coborâtor român al Domnilor români, viteaz din
sângele vitejilor, el avea scopurile sale scrise pe steagul
mea lui Matei Basarab ". Nu numai că limba română a pătruns în
pe care îl desfaşurase, chemând ţara în jurul lui; el voia să
cult şi au apărut primele scrieri în limba pe care o vorbeau toţi
aducă înapoi trecutul de bogăţie, de cinste, de mândrie,
locuitorii ţării, dar şi meşterii care au înălţat bisericile şi cei care
de învăţătură. " (Nicolae Iorga)
le-au pictat apoi, au fost în cea mai mare parte autohtoni. Matei
Basarab a înţeles, după cum se vede şi din diferitele scrieri răma­
se de la el (ca prefaţa la Molitfelnicul din 1636), faptul că, mereu,
cultura joacă un rol extrem de important în politica ţării; aceasta a fost unul din mijloacele de rezistenţă împotriva pericolului tur­
cesc, precum şi a prozelitismului Reformei, care puteau dezbina
unitatea spirituală a Ţărilor Române. Construcţiile ridicate de

COnTEXT Matei Basarab nu au fost monumentale. Domnitorului îi lipseau

"Iată dar am dăruit domnia mea acest întru tot cinstit hrisov
şi bine închipuit ce iaste mai cinstit preste toate cinstitele
daruri, hrisovul domniei mele, sfintii şi dumnezăieştii
mănăstiri, care e de noi zidită, ce iaste în muntele Arnotei,
" meşterii lui Matei-Vodă să fie nevoiţi să se adapteze la ridicarea
unde iaste hramul Sfmţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.
(Din hrisovul de la 1638 al lui Matei-Voievod)
în primul rând resursele financiare pentru a realiza aşa ceva; exi­
genţele fiscale ale otomanilor erau extrem de mari, întreţinerea
armatei de mercenari costa foarte mult şi era extrem de necesară
având un vecin ca Vasile Lupu, care încerca mereu să-şi instale­
ze propriul fiu pe scaunul muntenesc. Toate acestea au făcut ca
unor construcţii cu resurse limitate. Rezultatul a fost însă unul
extrem de valoros, N. Ghika-Budeşti considerând stilul epocii lui
Matei Basarab ca fiind cel mai românesc dintre toate".
"
-
Sfântul Maxim,
z
::» mărturisitorul Adevărului
z În toamna anului 20 1 O, la laşi, alături de moaşte le Sfintei Parascheva a fost pusă la
- închinare mâna dreaptă a unui sfânt de care lumea auzise mai puţin: Sfântul Maxim
z
Mărturisitorul. Acesta este însă unul dintre cei mai mari sfinţi teologi ai bisericii, unul
dintre mărturisitorii Adevărului, chiar cu preţul propriului sânge.
-
I--
z că limba latină cu limba greacă, ca limbă
-
LL
"'
ul 662, Constantinopol, capitala Imperiului Roman de
ăsărit. Un bătrân de 82 de ani împreună cu doi ucenici
ai tineri sunt aduşi în piaţă în faţa mulţimii şi li se taie
limba din rădăcină şi mâna dreaptă. Apoi sunt trimişi în exil pe
coasta răsăriteană a Mării Negre, în ţara Lazilor, unde, bătrânul de
82 de ani moare în urma suferinţelor cau­
zate de martirajul său. Aşa a trecut la Dom­
nul unul dintre marii teologi şi părinţi ai
bisericii: Sfântul Maxim Mărturisitorul.
În jurul anului 580, în Constantinopol,
capitala Imperiului Roman de Răsărit,
Sfântul Maxim se năştea într-o familie
ce făcea parte din aristocraţia romană.
Ca în orice mare oraş din Evul Mediu, la
Constantinopol trăiau cei mai buni pro­
fesori şi existau cele mai importante şcoli
ale vremii. Născut într-o familie bogată,
Sfântul Maxim a beneficiat de toată aceas­
tă educaţie care nu era posibil de dobândit
decît în oraşele bogate ale Imperiului. Este
12 remarcat de împăratul Heraclie (610 - 641),
Stânga: Pruncul Emanuel, frescă din
pronaosul bisericii Arnota.
de curând urcat pe tronul imperial de la
Constantinopol, cel care avea să înlocuias­
oficială a Imperiului. Maxim este chemat
la curte şi pus prim secretar. După 3 - 4ani,
părăseşte însă curtea imperială şi alege
să se retragă la Mănăstirea Chrysopolis -
Scutari, de pe cealaltă parte a Bosforului.
Marea ispită a Imperiului Bizantin,
aceea a implicării politicii în viaţa biseri­
cii avea să se manifeste şi în timpul vieţii
Sfântului Maxim. Luptele politice interne
pentru supremaţia Imperiului de dinainte
de urcarea lui Heraclie pe tronul de la Con­
stantinopol, slăbiseră mult graniţele Impe­
riului, mai ales cele răsăritene, acolo unde
perşii cuceriseră Damascul şi Ierusalimul
şi ajunseseră pînă la Chalcedon. Fiu de ge­
neral, militar extrem de capabil, Heraclie
porneşte să lupte contra perşilor, pe care îi
învinge în anul 627. Recâştigă Damascul
şi Ierusalimul, şi, poate cel mai important fapt pentru biserică, re­
cuperează Lemnul Sfintei Cruci, luat ca pradă de război de perşi
cu câţiva ani înainte. Chiar şi după victoria zdrobitoare împotriva
perşilor, Heraclie avea nevoie de graniţe răsăritene sigure. Ori po­
pulaţia din teritoriile recucerite de la perşi era monofizită, adică
nu recunoştea în persoana lui Iisus Hristos,
Dumnezeu- Omul, decât o singură fire,
cea dumnezeiească. Credinţa monofizită
nu era acceptată de biserică, fiind conside­
rată erezie încă de pe timpul împăratului
Constantin cel Mare, din anul 325, anul
Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. În
acele timpuri, credinţa juca un rol extrem
de important în viaţa fiecărui om, a socie­
tăţii şi a întregului Imperiu. Astfel, pentru
a se putea sprijini pe monofiziţi în apă­
rarea graniţelor în faţa pericolului persic,
Stânga: Sfântul Maxim Mărturisitorul,
detaliu de frescă de Manuil Panselinos.
 S F I N TI .
SI M IN U N I
.

la sfatul patriarhului Serghie al Constantinopolului, Heraclie se Sus: Detaliu din Judecata de Apoi, pridvorul bisericii Arnota.
hotăreşte să încheie, în anul 633, un pact formal între ortodocşi
şi monofiziţi, prin care obliga cele două partide să recunoască o
singură lucrare în Hristos, lăsând problema celor două firi, pe un al II-lea (641 - 668) dăduse un decret prin care oprea sub amenin­
plan secundar. Pactul avea să fie începutul unei noi încercări pen­ ţarea unei grele pedepse să se mai discute dacă în Hristos sunt
tru biserică. Primul care observă problema ivită este un prieten al una sau două voinţe. În urma acestui decret, Sfântul Maxim este
Sfântului Maxim, monahul Sofronie, care în anul următor ajunge arestat în anul 653 şi adus la Constantinopol. Este condamnat şi
patriarh al Ierusalimului. În anul 638, împăratul Heraclie publică exilat în Tracia. În anul 662 este adus din nou la Constantinopol
aşa-numita Ecthesis, prin care porunceşte să se treacă sub tăcere pentru o audiere, împreună cu doi ucenici de-ai săi şi, întrucât
chestiunea dacă în Hristos este o lucrare au ales să mărturisească adevărul despre
sau două (dumnezeiască şi omenească), şi cele două voinţe ale lui Hristos, li s-au tăiat
dispune ca toţi să mărturisească o singu­ limba şi mîna dreaptă.
ră voinţă în Hristos. Deoarece patriarhul Opera Sfântului Maxim este una ex­
Sofronie al Ierusalimului tocmai murise, trem de vastă acoperind toate sferele teo­
Sfântul Maxim devine principalul apă­ logice. Pe lângă lucrările sale hristologice,
rător al dreptei credinţe în faţa noii erezii referitoare la Persoana lui Iisus Hristos,
monotelite (te/os = voinţă, monos unu, lb.
= Sfântul Maxim a scris foarte mult des­
greacă). Piatra de poticnire pentru cei care pre relaţia omului cu Dumnezeu, despre
aveau să se abată de la credinţa ortodoxă paşii pe care omul trebuie să îi facă pen­
era aceea că nu puteau înţelege că în Per­ tru a creşte în Dumnezeu şi pentru a se
Sus: Primul Si nod ecumenic, de la
soana lui Dumnezeu Hristos firea dumne- uni cu Acesta.
Niceea, din 325, convocat de Sfântul
zeiască şi firea omenească sunt unite. Im- Printre cele mai de preţ odoare, Mă-
Constantin cel Mare.
plicaţiile acestei înţelegeri greşite a lui Iisus năstirea Arnota are şi o părticică din
Hristos nu erau unele teoretice, ci ele se reflectau în relaţia omului moaştele Sfântului Maxim. În vremurile comuniste a stat as­
cu Dumnezeu, în capacitatea omului, a firii omeneşti, de a se uni cunsă în depozitele muzeelor din Bucureşti, fiind readusă spre
la modul real cu Dumnezeu. Altfel spus, dacă firea omenească închinare, la Arnota, în anul 2000, după ce a apărut legea prin
a lui Hristos, cu toate ale ei, inclusiv cu voinţa ei omenească, nu care mănăstirile şi -au reprimit o parte din bunurile luate de
s-ar fi unit cu firea dumnezeiască a lui Hristos, unirea omului cu către stat.
Dumnezeu, îndumnezeirea omului nu ar
fi fost posibilă. Iubitor al adevărului dum­
nezeiesc, înţelegând implicaţiile profunde
ale acestei înţelegeri greşite a Persoanei lui
LEXlCOD Hristos, denaturând anumite aspecte.
De exemplu, arianismul nega faptul
Iisus Hristos, Sfântul Maxim se angajează că Hristos a avut şi fire omenească
în luptă cu toată puterea şi cunoştinţele Erezia (de la grecescul hairesis monotelismul nega faptul că Hristos a
sale. El călătoreşte în Africa unde ia parte = opţiune, alegere) este o opinie avut o voinţă omenească etc. Urmarea
teologică care nu corespunde cu acestor păreri era aceea că, negând po­
la mai multe sinoade care condamnă noua
adevărul d e credinţă al bisericii. sibilitatea unirii între firea omenească
erezie. Pleacă apoi la Roma, unde îl convin­
Pentru Biserica Ortodoxă, erezia şi firea dumnezeiască în Iisus Hristos,
ge pe papa Martin să condamne şi el erezia
este o înşelare, o cădere demonică, negau, de fapt, posibilitatea unirii
monotelită în cadrul sinodului de la Late­
deoarece neagă adevărul despre Iisus omului cu Dumnezeu.
ran, din anul 649. Cu un an înainte, noul
împărat de la Constantinopol, Constantin
Sfântul Nicolae Velimirovici, teologie
si mărturisire în secolul XX
�

"Îţi mulţumim, Doamne- într-însul avem un nou Apostol! Îţi mulţumim, Doamne
- într -însul avem un nou Evanghelist! Îţi mulţumim, Doamne- într-însul avem
un nou Mărturisitor! Îti multumim, Doamne- într-însul avem un nou Mucenic! Îti
' ' '

mulţumim, Doamne- într-în sul avem un nou Sfânt! " ( Sfântul lustin Popovici, la cinci
ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Nicolae Velimirovici)

Stânga: Apus de soare pe streaşina

bisericii Arnota.

pentru a se împărtăşi. Drumul de 5 km

până la mănăstire şi lecţiile despre Dum­
nezeu pe care i le da mama sa vor rămâne
mereu în memoria episcopului Nicolae,
considerându-le cele mai marcante expe­
rienţe din viaţa sa. Tot în Mănăstirea Celie,
micuţul Nikola va lua şi primele lecţii de
citire, scriere şi aritmetică. Urmează apoi
seminarul teologic la Belgrad, iar în anul
1905, în urma obţinerii unei burse, plea­
că să studieze la Facultatea de Teologie a
Vechilor Catolici din Berna, Elveţia. Îşi ia
doctoratul în teologie la această facultate,
apoi îşi pregăteşte la Oxford, în Anglia,
A un al doilea doctorat, în filosofie de data
n toamna anului 2010, la ceas de vecernie, în singurătatea

I
aceasta. În anul 1909 se întoarce acasă şi se îmbolnăveşte grav de
Arnotei, maicile psalmodiau un acatist. Nu era unul dintre dizenterie. Boala aceasta îi va schimba întreaga viaţă. Timp de
"
acatistele "clasice pe care călugării le citesc la chilie sau în două luni cât stă internat în spital, se roagă foarte mult şi îi pro­
biserică. Era un acatist nou închinat unui sfânt nou": Sfântul Ni­ mite lui Dumnezeu că, dacă scapă cu viaţă, îşi va dedica întreaga
"
colae Velimirovici. Nu întâmplător se rugau maicile din Arnota viaţă credincioşilor. Astfel, pe 20 decembrie 1909, la Mănăstirea
Sfântului Nicolae; a doua zi, în Arnota urma să sosească un frag­ Rakoviţa, doctorul în teologie Nikolai devine monahul Nicolae.
ment din moaştele sfântului, aduse din Serbia, de la mănăstirea Este propus profesor la seminarul de teologie din Belgrad; dar
Celie. Astăzi, acatistul sfântului Nicolae Velimirovici a intrat in doctorul în teologie şi filosofie nu făcuse clasele a şaptea şi a opta
tipicul Mănăstirii Arnota, iar moaştele sale sunt puse spre închi­ gimnaziale, aşa că a trebuit să mai dea un examen "de echivala­
nare în biserica mănăstirii. re" înainte de a deveni profesor. Primul Război Mondial avea să
Sfântul Nicolae Velimirovici este astăzi unul dintre cei mai schimbe viaţa tânărului profesor de seminar teologic. Este trimis
iubiţi sfinţi contemporani din spaţiul orto-
dox. A fost primul copil născut şi singurul
care supravieţuit celui de-al Doilea Război
Mondial, din cei 9 copii pe care i-au avut
COnTEXT singură conversaţie ca să-1 iubeşti pe acest
om. Vorbea despre nemăsurata dragoste
soţii Dragomir şi Katerina Velimirovici, Sfântul Nicolae Velimirovici a lui Dumnezeu şi îi facea pe păcătoşi să
doi ţărani sârbi din satul Lelici, din nordul despre Sfântul Siluan Athonitul se judece foarte sever pe ei înşişi. Părintele
Serbiei. S-a născut în ajun de Crăciun, pe Siluan mi-a fost de un mare ajutor duhov­

23 decembrie 1880, şi a fost botezat la scur­ "Despre acest minunat monah nu se poate nicesc. Simţeam cum rugăciunea lui mă
spune decât un singur lucru: era un suflet întărea. La fiecare dintre vizitele mele la
tă vreme de la naştere, din cauza slăbiciunii
plin de blândeţe. Nu sunt singurul care Sfântul Munte mă grăbeam să-! vizitez. . .
de care dădea dovadă pruncul. L-au numit
să fi simţit această blândeţe, orice pe­ Cartea vieţii sale e smălţuită toată de
Nikolai, punându-1 sub protecţia Sfântu­
lerin la Sfântul Munte care l-a întâlnit a mărgăritarele înţelepciunii şi de aurul dra­
lui Nicolae. Pruncul, protejat de Sfântul simţit această blândeţe. ... era de ajuns o gostei. E o carte uriaşă şi nestricăcioasă.
"
Nicolae, a supravieţuit; copil fiind, era dus
mereu de mama sa la Celie, la mănăstire,
 SF I N Ţ I ŞI M IN U N I

în Anglia pentru a susţine cauza sârbă. Pe

lângă succesul politic obţinut, primeşte şi
titlul de Doctor Honoris Causa la Univer­
sitatea Cambridge. Din Anglia este trimis
în anul 1915, în misiune diplomatică în
America pentru a încerca să-i unească
pe sârbii, croaţii şi slovenii refugiaţi acolo
împotriva Imperiului Austro-Ungar. Peste
20 000 de voluntari, numiţi a treia arma­
"
tă a Episcopului Nicolae", se reîntorc şi
luptă pe frontul din Thessaloniki, iar sute
de mii de dolari sunt trimişi acasă. După
terminarea războiului, în martie 1919, la
vârsta de 39 de ani, părintele Nicolae Veli­
mirovici este ales episcop al Jicei, iar 2 ani
mai târziu este numit episcop de Ohrida
Sus: Pogorârea
şi Bitola. Erau anii în care începea să se
la Iad, detaliu de
construiască viitorul stat Iugoslavia, epi­
frescă din absida
scopul Nicolae contribuind la unirea bise­ dreaptă.
ricii sârbe cu cea macedoneană. Episcopul
Nicolae era însă foarte cerut" de diferite
"
universităţi americane pentru a ţine con­
ferinţe. Şi chiar dacă, la început, guvernul
iugoslav s-a opus acestor cereri, în final
i-au permis părintelui Nicolae să plece
din nou în America. În anul 1921, în de­
curs de trei luni, episcopul Nicolae a ţinut
peste 150 de conferinţe, predicând chiar
Stânga:
şi în Harlem, la invitaţia unei congregaţii Racla în care
afro-americane. Acasă, părintele Nicolae se păstrează
fusese numit conducător al Consiliului sfintele moaşte la
Sârb de Protecţie a Copilului; cu banii Arnota, printre
strânşi în America, erau îngrijiţi peste 600 care şi părticica
de copii, în cinci orfelinate, care se aflau din moaştele
sub supravehegerea sa personală. Până la Sfinţilor Nicolae
începerea celui de-al Doilea Război Mon­ Velimirovici,
Maxim şi Filip
dial viaţa sa continuă înte Serbia natală şi
America, acolo unde era iubit atât de sârbii
emigranţi, cât şi de localnici. Când simţea că îşi pierde pacea su­ ani, trece la Domnul în timp ce se roagă în chilia sa modestă de
fletească fugea în Ţara Sfântă sau la Muntele Athos. L-a cunoscut la seminarul ortodox Sf. Tihon. Este înmormântat la mănăstirea
personal pe Sfântul Siluan Athonitul, pe care îl îndrăgea foarte sârbă a sfântului Sava din Libertyville, Illinois. În anul 1991, tru­
mult. L-a hirotonit ierodiacon pe părintele Sofronie Saharov, la pul este repatriat în Serbia natală, la Mănăstirea Celie, acolo unde
Muntele Athos, şi tot el l-a îndemnat pe părintele Sofronie să pu­ se află şi mormântul Sfântului Iustin Popovici. Sinodul Bisericii
blice scrierile Sfântului Siluan zicându-i: Siluan e mai mare decât Ortodoxe Sârbe a hotărât în anul 2003 trecerea în rândul sfinţilor
"
toţi ceilalţi sfinţi în dragostea sa! Când citeşti pe toţi ceilalţi, o a episcopului Nicolae Velimirovici.
disperare te cuprinde, dar niciodată nu se
întâmplă aşa ceva cu ceea ce a scris Siluan".
În anul 1941, după ocuparea Iugosla­
viei de Germania, episcopul Nicolae este
TRO.PAR de monahii ce întru tine se bucură,
Slava şi fala preoţilor, învăţător al
arestat şi, după trei ani, ajunge în lagărul pocăinţei, vlădică al tuturor neamurilor,
din Dachau. Despre această perioadă măr­ Troparul Dreptar celor din oastea lui Hristos în

turiseşte că a rezistat chinurilor la care era rugăciunile către Dumnezeu,

supus numai datorită rugăciunilor către Sfântului Nicolae Velimirovici Sfinte Nicolae, dascăl al Americii şi slavă
Propovăduitor cu limbă de aur al lui a norodului sârb,
Maica Domnului. Este eliberat în anul
Hristos cel înviat, Împreună cu toţi sfinţii, roagă pe Unul
1945 şi, odată cu venirea comuniştilor la
Pururea călăuzitor al norodului sârb cel iubitorul de oameni
putere, pleacă definitiv în America. Con­
de Cruce purtător, Să ne învrednicească de veşnică pace şi
tinuă să predea la universităţile teologice Alăută sunătoare a Sfântului Duh, iubit bucurie în Împărăţia Sa cea cerească!
din Statele Unite şi să scrie. În noaptea de
17 spre 18 martie 1956, la vîrsta de 76 de
Sfântul Apostol Filip, al doilea
apostol pe pământului românesc
Dacă prezenţa Sfântului Andrei în Dobrogea de astăzi s-a transformat în certitu dine,
Sfântul Andrei fiind sărbător i t ca ocrotitor al Români ei, prezenţa apostol u l u i Fili p
în Dobrogea a fost practic necunocu tă până în ultimele decenii. Însă documente
recent descoperite dovedesc că Andrei n u a fost sing u r u l apostol care a
propovăduit în Scythia Minor.
ostolul Filip s-a născut în Betsaida Galileei, locul de
rigine şi al Apostolilor Petru şi Andrei. Spre deosebire
e consătenii " săi, care erau pescari, Filip a urmat şcolile
"
rabinice, despre el spunându-se că era un foarte bun cunoscător
al proorocilor Vechiului Testament. El este cel care, după cum
citim în Scriptură, i-a zis lui Nataniel "am aflat pe Cel despre Care
a scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din
Nazaret" (Ioan 1.45). Apostolul Filip este cel care 1-a întrebat pe
Hristos despre taina îndumnezeirii, rugându-L pe Domnul să le
arate apostolilor pe Tatăl. " De atâta vreme sunt cu voi, nu M-ai
cunoscut pe Mine, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe
Tatăl şi cum zici tu arătă-ne nouă pe Tatăl? Oare nu crezi că Eu
sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine? " Cuvântul lui Hristos provocat"
" COnTEXT
de întrebarea lui Filip avea să fie piatră de încercare pentru ere­
ticii arieni care negau divinitatea lui Iisus Hristos. Despre Apos­
tolul Filip se ştie că a propovăduit Evanghelia în Asia împreună
apostolul Bartolomeu; în urma acestei propovăduiri şi-a găsit şi
moartea, în cetatea Hieropolis, actualmente pe teritoriul Turciei.
Interesant este faptul că, asemenea apostolului Andrei, şi Filip a
fost răstignit pe lemn, cu capul în jos. La moartea sa un cutremur
puternic a făcut ca mulţi dintre cei care I-au ucis să fie îngropaţi de
vii în pământ. Cei care au supravieţuit i-au eliberat pe Apostolul
Bartolomeu şi pe sora Apostolului Filip, Miriami, care îi însoţea
pe apostoli, şi s-au botezat.
Stânga: Iisus Hristos Mare A rhiereu,
detaliu defrescă.
Documente recent descoperite aduc
însă noi mărturii despre propovăduirea
Apostolului Filip, mărturii care au o legă­
tură strânsă cu pământul românesc. Des­
pre ce este vorba?
În anul 1949, istoricul bisericesc Ştefan
Lupşa, de la Catedra de Istorie a Institutu­
lui Teologic, din Sibiu, scria: Se vorbeşte
"
şi de predica Apostolului Filip în Scythia,
deci în Rusia de sud şi-n Dobrogea". Surse­
le care au dus la această afirmaţie a profe­
sorului Lupşa au rămas însă necunoscute.
Istoricul care s-a ocupat cu mai mare aten­
ţie de acest subiect şi care a adunat toate
aceste mărturii despre prezenţa Aposto­
lului Filip în Scythia, este academicianul
Emilian Popescu. Sciţii erau în secolul
I d.Hr. unul dintre popoarele cele mai importante. Despre prezen­
ţa lor vorbeşte chiar Scriptura, Apostolul Pavel, în Epistola către
Coloseni (3.11) amintind existenţa sciţilor alături de cea a grecilor
sau iudeilor ( Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi
"
netăiere împrejur, scit, rob sau liber, ci toate şi întru toţi Hristos" ).
Astfel încât la Sinodul apostolic ce a avut loc la Ierusalim în anul
50 este extern de probabil ca atunci când apostolii au ales locurile
unde vor propovădui Evanghelia, Scythia, ca şi Tracia să fie prin­
tre destinaţiile fireşti ale apostolilor. De altfel, diferitele populaţii
" ... Filip, după ce a convertit la credinţa în Hristos aproape
(întreaga) Sciţie (cum paene Scythiam ad fidem Christi
convertisset) şi a aşezat acolo diaconi, preoţi şi episcopi,
s-a întors în Asia, unde neslăbind să predice continuu
câţiva ani şi supunându-se mereu unor nevoinţe pioase
a caştigat o multime de neamuri punând-o în slujba lui
Hristos şi care a adormit în cetatea Hierapolis, cu sfârşit
"
bun, fiind înmormântat cu părinţii săi . (Martirologiul lui
Adon, secolul al IX-lea)

din această zonă: sciţii, dacii, sarmaţii, sunt pomeniţi de Origen,
Tertulian şi de alţi autori din secolele II - III.
Cel mai vechi izvor care vorbeşte despre prezenţa Sfântului
Apostol Filip în Scythia este calendarul gotic. Vechimea aces­ a înviat pe cei morţi şi a vindecat bolnavii care îi fusesră aduşi.
tui calendar sau martirologiu este plasată, de unii istorici, spre
sfârşitul secolului al IV-lea, iar de alţii, spre începutul secolului al Sfântul Filip hirotonind preoţi şi numind episcopi.
V-lea. Între zilele de sărbătoare ale goţilor care trăiau la nord de
Dunăre, şi care şi-au trimis reprezentanţi
episcopi chiar la Sinodul I ecumenic de
la Niceea (anul 321 d.H), apare nu numai
sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (la
29 noiembrie, nu pe 30), ci şi cea a Sfântu­
lui Apostol Filip. De amintit este faptul că,
în primele calendare creştine, majoritatea
sfinţilor prezenţi în ele erau sfinţi cu care
cei care alcătuiseră calendarul avusese­
ră anumite legături, marea majoritate a
sfinţilor fiind martiri sau mucenici care
Sus: La Sinodul I ecumenic s-a respins şi
muriseră în persecuţiile anticreştine. Din
s-a condamnat arianismul.
acest motiv, trecerea lui Andrei si Filip în
calendar ca sărbătoare este mai mult decât
o simplă cinstire acordată unor apostoli,
demonstrând o legătură între goţii care au
alcătuit calendarul şi cei doi apostoli.
Următorul document în ordine crono­
logică care se referă la apostolatul Sfântului
Filip în Scythia este o lucrare apocrifă, nu­
mită a lui Abdias. Conform acesteia, Sfân­
tul Filip a predicat Evanghelia neamurilor
din Scythia vreme de 20 de ani. El a fost
prins de căte autorităţile romane, care gu­
vernau Scythia, şi pus să jertfească zeului
Marte. În momentul în care apostolul lui
Hristos a ajuns în faţa statuii, un demon
sub chip de şarpe a ieşit de sub aceasta şi 1-a
ucis pe fiul preotului şi pe cei doi tribuni
romani care îl arestaseră pe Filip. Sfântul
1-a gonit pe demon în pustie, a distrus sta-
S FI N T I S I M I N U N I
. .
Sus: Sărutul lui Iuda şi Spălarea pe mâini a lui Pilat din Pont.
tuia zeului Marte, punând în locul ei crucea Mântuitorului, şi apoi
După săvârşirea minunii, mii de oameni au cerut să fie botezaţi,
O altă lucrare care îl pomeneşte pe Sfântul Filip este martiro­
logiu lui Adon, alcătuit între anii 855 - 860,
probabil în timpul sau puţin înainte ca
Adon să fie arhiepiscop de Vienne. După
cum aminteşte istoricul Emilian Popes­
cu, Adon s-a bazat în martirologiul său
pe alte martirologii alcătuite la începutul
secolului al VIII-lea, dar şi pe lucrări din
secolele III - IV ca Istoria Bisericească a lui
Eusebiu sau De viris Illustribus (n.r. Despre
bărbaţi celebri) a lui Ieronim. La data de
1 mai, martirologiul îl aminteşte pe Sfântul
Filip care a convertit la Hristos aproape
"
întreaga Sciythie".
Tot din secolul al IX-lea este şi un alt
martirologiul în care îl găsim pe Filip ca
apostol al sciţilor. Este vorba de martiro­
logiul lui Usuard, un călugăr din Mănăs­
tirea Saint-Germain-des-Pres, de lângă
Paris. Alcătuit între anii 845 - 865, acesta
spune despre Filip că "după ce a conver­
tit la credinţă aproape întreaga Scythie, a
avut un frumos sfârşit în cetatea Hiera­
polis din Asia". Pe lângă aceste surse mai
există şi alte lucrări apocrife care amintesc
de apostolatul sfântului Filip pe pământul
ţării noastre, dar aceste lucrări aşteaptă
încă o cercetare mai amănunţită.
Stânga: Sfântul Apostol Filip, unul
din trei cei Doisprezece Apostoli ai lui
Iisus Hristos.
 Pecetea basarabilor
si a brâncovenilor
1

Ca multe alte mănăstiri, şi Arnota a avut multe de suferit de-a lungul anilor. Iubită de
basarabi şi de brâncoveni, Arnota a ajuns în veacurile următoare în agonie. Astfel, cu
trecerea anilor tezaurul ei în loc să se îmbogăţească, mai mult se împuţina. Ultimul
veac a fost cel mai greu pentru sihăstria din munţii Vâlcei; mănăstirea a căzut în
paragină, iar tezaurul ei a fost înstrăinat. Au fost însă şi lucruri salvate; altele, pe căile
neştiute ale Domnului, s-au reîntors acasă. Cu paşi mărunţi, călugăreşti, Arnota începe
să renască.

a mănăstire de suflet a lui Matei Basarab, Arnota a fost care erau puse moaştele sfinţilor Filip, Tatiana şi Mihail al

C înzestrată de domnitor nu numai cu moşii şi păduri,

care o ajutau să-şi ducă traiul de zi cu zi, ci şi cu multe
obiecte liturgice de preţ. Din nefericire, din toate odoarele
Sinadelor, ferecături pe care se poate citi numele domnitoru­
lui donator, Matei Basarab. Unul dintre cele mai importante
obiecte ale colecţiei româneşti din cadrul Muzeului de Artă
cu care Matei Basarab a înzestrat mănăstirea, doar fresca s-a provine tot de la Arnota; este vorba de tâmpla, catapeteasma
păstrat până în zilele noastre. Mai în glumă, mai cu amără- bisericii, realizată în timpul domnitorului Constantin Brân­
ciune, maica stareţă Am­ coveanu, expusă la Muzeul de
brozia spunea că din feri­ Artă încă din anul 1913. Este
"
cire pe aceasta nu a putut una din cele mai frumoase
să o fure nimeni ". Multe sculpturi în lemn, care 1-a
din darurile pe care Matei făcut pe istoricul Gheorghe
Basarab le-a făcut Arnotei Cantacuzino să spună c ă
au luat drumul Rusiei în "vrând, nevrând, vorbeşti de
timpul celui de-al Doilea Brâncoveanu ca de un artist".
Război mondial, împreu­ Redusă ca dimensiuni, are to­
nă cu tezaurul României, tuşi o înfăţişare strălicitoare,
pentru a putea fi puse " la datorită bogăţiei ornamen­
adăpost " de invazia ger­ telor şi împletirurilor florale.
manilor nazişti. Şi, la fel Întreaga suprafaţă sculptată
ca şi tezaurul României, este poleită cu aur. Sub icoa­
la " adăpostul'' rusesc au nele împărăteşti se păstrază
rămas până în zilele noas­ inscripţii slavone, care con­
tre. Este şi cazul unei căţui stau în scurte rugăciuni şi
de argint donate de Mate­ imne închinate lui Iisus Hris­
"
iu Voievod şi Doamna Sa tos, Maicii Domnului şi Sfin­
Elena" în anul 1631 şi de ţilor Arhangheli, ocrotitorii
două icoane superbe, una Mănăstirii Arnota. Actuala
cu Mântuitorul, iar cea­ catapeteasmă din biserica
laltă cu Maica Domnului, mănăstirii este o copie după
datate din anul 1644. Din catapeteasma brâncovenească.
fericire, sora de catapeteas­ Tot de la Vodă Brâncoveanu
mă a celor două icoane, o se păstrează şi pot admirate
icoană cu Sfântul Nicolae şi astăzi în mănăstirea Arnota
din acelaşi an, 1644, se uşile bisericii şi două clopote.
poate admira şi astăzi la Sus: Matei Basarab şi Doamna Elena, miniatură din Bogat ornamentate pe întrea­
Muzeul Naţional de Artă Evangheliarul de la 1 690. ga lor suprafaţă, uşile au fost
al României, în galeria de iniţial făcute pentru biserica
artă veche românească, împreună cu o icoană care îi înfăţi­ de la Bistriţa. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea canatul din
şează pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Pictorul acestor stânga a ajuns la Arnota, fiind tăiat pentru a se potrivi tocu­
icoane, pe nume Stroe Zugravul din Târgovişte este conside­ lui uşii de la această biserică, iar canatul din dreapta a juns la
rat şi cel care a realizat şi freasca bisericii de la Arnota. Tot la schitul Peri, actuala biserică de parohie a satului Peri. Uşile
18 acelaşi muzeu se pot admira cele trei ferecături de argint în sunt sculpatate în lemn de castan, de meşterul Basili Iaroch

Sus: Uşă realizată de Basili IarochSighir, 1700.
Sighir, iar deasupra lor se poate citi în slavoneşte aceste uşi
"
le-a făcut Constantin Brâncoveanu, vei-logofăt". În ceea ce
priveşte cele două clopote, acestea au scăpat, ca prin minune,
de incendiul din anul l922, doar toartele lor fiind puţin stri­
cate de foc. Pe ele se pot vedea vulturul bizantin şi inscrip­
ţia ,,Io Constandin Basarab 7208 1700 ", scrisă cu caractere
= Climent şi un Triod din anul l771. Din secolul al XIX-lea s-au
chirilice.
În muzeul care este amenajat astăzi la Mănăstirea Arno­
ta, cea mai veche piesă din tezaurul Arnotei este o cădelniţă
din argint din anul l669, care a fost donată de ieromonahul
T EZAU R
Sus: Inscripţie
pe uşa bisericii:
"Aceste uşi le-a
făcut Constantin
Brâncoveanu,
vei-logofăt ".
Stânga:
Triod cu însemnarea
în original.
Grigorie. Tot din secolul al XVII-lea se păstrează şi o candelă
de argint, cu îngeri. Cele mai numeroase obiecte din actu­
alul muzeu datează din secolul al XVIII-lea: două potire şi
o farfurie (vase liturgice) din cositor, un epitaf ce înfăţişea­
ză punerea în mormânt a Mântuitorului, pictat în ulei pe o
pânză de in, şi două cărţi vechi bisericeşti, scrise în chirilică,
un Penticostar tipărit la Râmnic în anul l743, al episcopului
păstrat o candelă de argint cu lanţuri de alamă, o icoană pic­
tată în anul l849, de către Gheorghe Zugravul, ce înfăţişează
Învierea Domnului, o bederniţă ţesută cu fir auriu şi un steag
bisericesc pictat în ulei pe pânză.
COnTEXT
Inscripţia de pe mormântul lui Matei Basarab
"Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară
stăpân şi Domn al Ţerii Romăneşti, bărbat înţelept, îndurător
şi milostiv, întemeietor şi înnoitor a multe biserici şi mănăstiri;
nici-oadată biruit, ci biruitor, şi a multe învingeri învingător
prea-slăvit, duşmanilor înfricoşat, prietenilor de folos,
îmbogăţitor al ţerii sale, cel ce, cu multă bogăţie şi întru toate
îndestulat, în lină pace a domnit două-zeci şi trei de ani; a ador­
mit întru Domnul la cinstite bătrâneţe, în anul Domnului 1654".
Stânga: Piatra de mormânt a lui Matei Basarab, din
pronaos.
Interiorul bisericii
Fără îndoială, cel mai preţios teza u r al Arnotei este pictura bisericii, singura moştenire,
împreună cu zidurile bisericii, rămasă de la ctitorul mănăstirii, domnitorul Matei
Basarab. Biserica Arnotei este ea însăşi un îndemn la rugăciune.
dată intrat în biserică, primul lucru care îţi atrage
O atenţia sunt cele două morminte aflate în pronaos.
Cel al lui Matei Basarab este impresionant la înfă­
ţişare, fiind lucrat în stilul baroc polonez, stilul favorit al
domnitorului muntean. Are o lungime de 2 , 35m şi o lăţime
de 0,88m. Pe piatra albă de marmură, sculptată de meşterul
transilvănean Elias Nicolai, în anul l659, sunt reprezentate
în relief stema ţării: un vultur cu capul întors spre stânga,
cu cruce în plisc şi cu un coif în gheare, având de o parte
şi alta, soarele şi luna, iar împrejurul stemei, arme şi tro­
fee: arcuri, tolbe cu săgeţi, afete de tun, steaguri cu cruce
şi un bucium. Inscripţia săpată în marmură de jur împre­
jurul pietrei este scrisă în slavoneşte, amintind de calităţile
domnitorului şi de evlavia sa faţă de Dumnezeu. Alături de
TRO.PZlR
Troparul Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil
Mai-marilor Voievozi ai oştilor
cereşti, rugămu-va pe voi, noi,
nevrednicii, ca prin rugăciunile
voastre să ne acoperiţi pe noi,
cu acoperământul aripilor
măririi voastre celei netrupeşti,
păzin-du-ne pe noi cei ce
cădem cu deadinsul şi strigăm:
izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte
mai-mari peste puterile celor de sus.
Stânga: Naosul cu copia catapetesmei
brâncoveneşti, care se află la MNAR.
mormântul lui Matei Basarab se găseş­
te cel al tatălui său, vel-vornicul Dan­
ciu. Aflat în slujba lui Mihai Viteazul,
acesta a fost ucis şi înmormântat în
catedrala din Alba Iulia, în jurul anu­
lui 1600, cu cheltuiala doamnei Stanca,
soţia lui Mihai Viteazul. Osemintele
sale au fost aduse apoi de către fiul său
la Arnota, şi îngropate în pronaosul
bisericii în anul l648.
Faptul că biserica de la Arnota a
fost gândită de domnitor să fie şi ne­
cropolă a familiei voievodului a influ­
enţat şi programul ei iconografie. Pic­
tura bisericii se pare că îi aparţine lui
Stroe zugravul, din Târgovişte, cel care a pictat şi icoanele
mari ale catepetesmei, două dintre ele dispărute în Rusia,
împreună cu tezaurul, celelalte două aflate la Muzeul de
Artă Naţională. Conform canoanelor de pictură bizantină
semnătura sa nu apare nicăieri, dar comparaţia făcută între
icoanele rămase de la el şi fresca Arnotei i-a dus pe cercetă­
tori la concluzia că el este şi autorul picturii bisericii. Modul
în care este pictată biserica denotă sensul funerar. Astfel
ordinea sărbătorilor pictate pe pereţii naosului bisericii,
nu începe cronologic cu Naşterea" pe peretele sudic, ca
"
în majoritatea bisericilor, ci cu Coborârea la iad ". Fresca
"
îl reprezintă pe Hristos Înviat coborând la iad, pentru a-i
scoate pe drepţi de acolo şi a-i conduce spre rai. Progra­
mul iconografie se continuă cu scenele " Patimilor", prima
 T E ZA U R

dintre ele fiind Cina cea de Taină", Stânga: Iisus Hristos Împăratul, detaliu
"
momentul în care Hristos îi anunţă defrescă.
pe ucenici de moartea Sa. În continu­
are se desfăşoară scenele Patimilor", în ce mai puternică. Un alt fapt speci­
"
iar dedesubt, în dreapta altarului se fic bisericii de la Arnota este pictarea
află scena Deisis", Mântuitorul Iisus în altar a unora dintre sfinţii ale căror
"
Hristos, înfăţişat ca Împărat, aşezat moaşte au fost aduse de către Matei
pe tron, cu Maica Domnului şi sfântul Basarab la Arnota, şi anume a sfinţilor
Ioan Botezătorul de-o parte şi de alta Mihail al Sinadelor, Ioan Gură-de-aur,
a Lui. Celelalte scene pictate amintesc Filip şi Marina.
şi ele de triumful asupra morţii: So­ În tabloul ctitoricesc din prona­
"
borul îngerilor" (cel care precedă Jude­ osul bisericii, Matei Basarab cu soţia
cata de Apoi), Cei trei tineri din Efes ", sa, Elina şi tatăl său, Danciu vornicul
"
,Cei şapte macabei ", Iona ieşind din apar cu chipurile stilizate, asemenea
"
burta chitului ". Interesant este faptul sfinţilor, fapt care se observă cel mai
că lipseşte scena Răstignirii ", Iisus bine la tatăl lui Matei-Vodă. Stroe zu­
"
fiind reprezentat în veşminte impe­ gravul a vrut prin aceasta să arate că
riale pe Drumul Crucii ". Această acesta (mort deja de aproape 40 de ani
"
aparentă scăpare, coroborată cu reprezentarea lui Iisus în în momentul pictării bisericii) aparţine unei alte lumi, pri­
veşmintele imperiale avusese ca scop în secolul al XIV-lea virea lui nefiind fixată pe nimic care să ţină de această lume.
să prezinte, prin analogie, misiunea bazileilor bizantini, iar Mai sunt reprezentaţi bunicii domnitorului şi unchiul său,
două secole mai târziu, cum este şi cazul Arnotei, triumful Preda Brâncoveanu, împreună cu fiul său, Papa (tatăl lui
rezistenţei spirituale a ortodoxiei împotriva jugului otoman, Constantin Brâncoveanu).
care venea din Răsărit, şi împotriva Reformei, care venea Pridvorul bisericii cu turlă este adăugat vechii biserici a
din Apusul Europei. O altă scenă care iese în evidenţă şi lui Matei Basarab de către domnitorul Constantin Brânco­
care s-a păstrat foarte bine este Soborul îngerilor". Sfinţii veanu, între anii 1 705 - 1 706. Vodă Brâncoveanu a curăţat
"
Arhangheli Mihail şi Gavriil, înconjuraţi de ceilalţi arhan­ ( a dres" ) pictura lui Stroe din Târgovişte, a înfrumuseţat
"
gheli, ţin în mîini portretul lui Iisus Hristos, înscris într-un biserica cu o nouă catapeteasmă (cea care se află la Muzeul
medalion. Prezenţa lor aminteşte pe de o parte de perioada de Artă) şi cu uşi noi.
iconoclasmului (perioadă de persecuţie a celor care cinsteau
icoanele) şi de rolul pe care sfinţii îngeri 1-au jucat în impu­
nerea icoanei în lumea creştină răsăriteană, iar pe de altă
parte aveau şi un înţeles funerar, datorită prezenţei lor în
jurul lui Iisus la Judecata finală. Se remarcă de asemenea
şi fresca care îl înfăţişează pe sfântul mucenic Eustaţie Pla­
chida, cu cei doi copii ai săi, Agapie şi Teopist, şi care ridică
în mână discul pe care apare semnul lui Iisus Hristos. Re­
prezentarea acestui martir are şi ea o dublă semnificaţie:
prima se referă la importanţa împărtăşaniei, sugerată de
discul pe care în altar are loc prefacerea pâinii în Trupul lui
Iisus Hristos, iar cea de-a doua semnificaţie are legătură cu
jertfa, cu ideea martirajului pentru credinţă, într-un timp
în care propaganda reformistă, dar şi cea catolică era din ce

Dreapta: Arcadă în pronaosul bisericii.

COnTEXT
Matei Basarab a ridicat "toată clădirea din piatră, cu ziduri
înconjurătoare, cu chilii fnunoase şi cu o biserică înzestrată
cu multe avuţii şi comori . . . Drumul către ea este foarte greu
şi nu poate fi străbătut decât cu piciorul, fiind aşezată pe
munte. . . (apa este adusă) din vârful muntelui, de la depărtare
de o sută şi patruzeci şi patru de stânjeni (aproximativ 300m)" .
(Cronicarul Paul de Alep despre Mănăstirea Arnota)
 Darurile lui Dumnezeu
Ţinutul Vâlcei pare a ocupa un loc aparte în iconomia lui Dumenzeu. Rare sunt
locurile în care găsim o aşa de mare densitate de biserici şi mă năstiri, cele mai vechi
dintre ele datând din secolul al XV-lea. De exemplu, numai pe teritoriul comun ei
Costeşti, unde se află şi Mănăstirea Arn ota, putem vizita zece biserici a căror vechime
este cuprinsă în tre secolele XV-XVI I I.

Sus: Intrarea în mănăstire, faţadă ridicată de Ştirbei-Vodă în

D elicatetea unei mănăstiri
AE
�
anu/ 1 843.

ota este altfel. Chiar dacă are în spate o istorie de !ater, jur-împrejurul acesteia. În anul 2010, maicile au terminat
ste patru sute de ani, ea nu are nimic din spiritul de construit şi un frumos paraclis, încadrat arhitectural în in­
punător pe care îl dă, de obicei, vechimea unei mă­ cinta dreptunghiulară a mănăstirii, paraclis care este înfrumu­
năstiri. Izolată pe muntele Arnota, mănăstirea este modestă seţat cu o pictură bizantină în frescă foarte reuşită. În partea
sau, mai creştineşte spus, smerită. Până la începutul secolului
al XX-lea, la Arnota se ajungea foarte greu; era o simplă po­
tecă prin pădure pe care o urcai la pas, cu greutate. Acum, de
la poarta Mănăstirii Bistriţa porneşte un drum forestier spre
Arnota. Cale de 6 km se urcă mai întâi prin sat, apoi prin pă­
dure, trecând şi printr-o carieră de piatră, care sfarmă muntele
Arnota de ani buni, până la poarta mănăstirii. Odată ajuns sus,
Arnota te întâmpină cu zidurile ei înalte, albe, cum îi stă bine
unei mănăstiri. Matei Basarab înconjurase biserica cu corpuri
de chilii în acelaşi stil arhitectural, acoperite cu şiţă din lemn.
Dintre acestea însă, nu s-a mai păstrat nimic, actualele clădiri
fiind ridicate de Ştirbei-Vodă, într-un stil neogotic, numit şi
paşoptist, stil care nu este în cea mai frumoasă armonie cu bi­
serica veche pe care o înconjoară. Incinta mănăstirii este mică,
cochetă chiar. O grădină frumos îngrijită, cu iarbă şi flori, este
înconjurată de chiliile mănăstirii, dispuse în formă de patru-

22 Dreapta: Curtea interioară şi chiliile înflorite ale Arnotei.

 GHID

Stânga: Biserica şi clopotniţa clopotele

dăruite de Brâncoveanu, în 1 700.

de patima lăcustelor". Moştenirea basa­

dreaptă se află mica bijuterie a Arnotei,
biserica ctitorită de Matei Basarab, căre­
ia un alt urmaş al acestuia, Constantin
Brâncoveanu, i-a adăugat un pridvor,
rezultând forma actuală a bisericii. Este
clădită în formă de cruce, fără pridvorul
brâncovenesc, adăugat ulterior, fiind cea
mai mică dintre bisericile timpului său.
După intervenţia brâncovenească, bise­
rica are o lungime de 14, 10 m şi o lăţime
maximă de 5, 63 m. Iniţial ea avea o sin­
gură turlă, exteriorul fiind din cărămidă
aparentă; în forma actuală, biserica are
două turle şi un pridvor tencuit, datorită
restaurării făcute în anii 1704 - 1705.
Împrejurimile Arnotei sunt şi ele pe
rabeană a avut şi ea de trecut prin multe
greutăţi. Faptul că Arnota ajunsese la
începutul secolului al XIX-lea într-o
stare avansată de degradare 1-a făcut pe
ultimul urmaş al lui Brîncoveanu, banul
Grigore Brâncoveanu, să ducă racla cu
moaşte la biserica Domniţa Bălaşa din
Bucureşti. Ele au fost păstrate cu grijă de
soţia lui Grigore Brâncoveanu, viitoarea
monahie Safta Brâncoveanu de la Văra­
tec, iar în final au fost returnate Arnotei.
Moaştele au apucat apoi din nou calea
pribegiei, luate de către stat împreună cu
icoanele şi anumite obiecte de patrimo­
niu şi au zăcut prin subsolurile muzee­
lor, până în anii 1990, când au reînceput
să se reîntoarcă în mănăstire, ultimele
dintre ele revenind de abia în anul 2000.
Stânga: Planul bisericii Arnota.
COnTEXT luat apoi binecuvântarea dela mâna
Sf. Filip Apostolul, care, cu mâna
susnumitului sfânt Mihail, sunt su­
" Puţin înainte de moarte (Matei Ba­ flate cu aur; de asemenea dela palma

măsura frumoasei biserici a lui Matei sarab) îi dăruie (Arnotei) o cutie plină Sf. Marina. Aceste moaşte tămăduesc
cu moaştele sfinţilor, la care fiecare de friguri. Egumenul mănăstiri are un
Basarab.
din noi ne-am închinat, unul câte registru de toate acestea şi altele, care
Fiind mai degrabă o sihăstrie, decât o
unul. Acestea sunt mai întâiu: mâna sunt pecetluite şi prevăzute fiecare cu
mănăstire în toată puterea cuvântului, la
dreaptă a sfântului Mihail, Episcop câte o descriere" .
Arnota nu întâlnim lucruri spectaculoa­ (Cronicarul Paul de Alep despre
de Sinaida, al cărui cap este păstrat la
se. Presimţind parcă drumul în istorie al o Mănăstire din Sfântul Munte. Am moaştele de la Arnota)
Arnotei, ctitorul ei, Matei Basarab a în­
zestrat mănăstirea cu cele mai preţioase
daruri ale ortodoxiei: sfinte moaşte, mici
părticele din osemintele celor care prin
viaţa lor curată şi plină de jertfă au făcut
ca Duhul Sfânt să coboare asupra trupu­
lui lor, sfinţindu-1; din acestă sfinţenie,
din acest har, sunt chemaţi să guste toţi
cei care urcă muntele Arnotei. Matei Ba­
sarab cumpără, cel mai probabil de la că­
lugării athoniţi, mai multe sfinte moaşte
pe care le dăruieşte mănăstirii. Despre
aceste sfinte moaşte aflăm din diferite
surse că erau făcătoare de minuni; cro­
nicarul Paul de Alep aminteşte faptul că
mâna episcopului Mihail al Sinadelor şi
palma mucenicei Marina tămăduiau de
friguri, iar într-un hrisov de la 1797 dat
de Alexandru Ipsilanti-Voievod, se vor­
beşte despre Sfântul Mihail al Sinadelor
ca fiind făcător de minuni şi izbăvitor
"
GHID

Biserica de lemn
din Grămesti 1

iserica a fost ridicată în anul 1664,

B fiind ctitorie a mitropolitului

Ştefan al Ungro-Vlahiei. Se află
în satul Pietreni, din comuna Costeşti.
Biserica cu hramul " Adormirea Maicii
"
Domnului este una din puţinele biserici
de lemn din secolul al XVII-lea păstra­
te într-o stare bună. Este ridicată pe un
soclu de calcar, care îi dă aspectul unei
case boiereşti, remarcându-se calitatea
şi rafinamentul dulgheritului. Pisania
bisericii, scrisă cu caractere chirilice, ne
spune: " Cu voia Tatălui şi cu ajutorul
Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh,
Sus: În Masivului
acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ri­
Buila-Vânturariţa
dicat în slava şi cinstea Adormirii Prea
s-au păstrat
Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu
habitate naturale,
trudă de arhiepiscopul şi mitropolitul
situri mineralogice
Chir Ştefan. S-a zidit din temelie până
şi paleontologice,
la săvârşire în zilele lui Io Grigorie vo­
peşteri
ievod, în anul 7173 (de la facerea lumii
"
n.n.). Am scris eu, popa Stan .
Stânga: Biserica
de lemn din
Pestera liliecilor
1
Grămeşti, ridicată
la 1664.
(peştera Sfântului
podeaua acestora, stratul de guano atinge o grosime de 1,70
Grigorie Decapolitul) m, având o bogată faună alcătuită din diptere, coleoptere şi
acarieni. Peştera este populată de mai multe specii de lilieci,
eştera este rezervaţie naturală, aflată pe teritoriul Par­ una dintre ele găsindu-se aici în permanenţă, celelalte venind

P cului Naţional Buila-Vânturăriţa. E situată pe versantul

drept al Cheilor Bistriţei, la aproximativ 700 m altitu­
dine. A fost menţionată pentru prima oară în documentele
doar iarna, în perioada de hibernare, sau primăvară, în peri­
oada de reproducere.
La peşteră se ajunge plecând din Mănăstirea Bistriţa, după
speologice de către Emil Racoviţă, în anul 1929. Istoric, ea un urcuş de 15-20 de minute. Peştera este electrificată, dar
este cunoscută de multe secole, fiind loc de retragere pentru pentru a o vizita este nevoie de un însoţitor de la mănăsti­
pustnicii din jurul mănăstirii Bistriţa. În ea se găsesc de altfel re. Ea este închisă în timpul săptămânii, doar duminica şi de
două biserici. Una dintre ele (Ovidenia) datează din secolul al sărbători, când la mănăstire sunt mulţi pelerini, o maică stă
XVI-lea, ea fiind locul de taină unde se ascundeau odoarele în permanenţă acolo. Conform regulamentului de vizitare,
mănăstirii, inclusiv moaştele Sfântul Grigorie Decapolitul, accesul în zona coloniei şi deranjarea liliecilor cu lanterne şi
în vremuri de restrişte. A fost ridicată în jurul anului 1500, zgomote sunt interzise.
fiind săpată în stâncă în una din cele mai întunecoase galerii
ale peşterii. Cealaltă biserică datează din secolul al XVII-lea
şi este construită chiar în dreptul deschiderii celei mai mari
a peşterii, deschidere care, datorită poziţiei sale, rămâne in­
vizibilă dinspre cheile Bistriţei. Această biserică are ca hram
"
" Sfinţii Arhangheli , fiind ctitorită în anul 1635, pe temeliile
unui schit mai vechi, de Episcopul Teofil al Râmnicului. Aici a
fost viaţă monahală până spre sfîrşitul secolului trecut, ultimul
călugăr care o locuit în acest schit, trăind până în anii 1970.
Peştera Liliecilor are o mare importanţă biospeologică.
Într-unele dintre galeriile peşterii sunt în colonii de lilieci. Pe

Dreapta: Biserica "Sfinţii Arhangheli", construită în 1635.

 GHID

Stânga: Schitul
Parcul National Buila-�
de sub Piatră, cu
hramul Sfântul
Vânturărita
el
1
Ierarh Nicolae.

mai mic Parc Naţional din România, cu o suprafa­

C ţă de 4186 ha, este situat în partea central-nordică a

judeţului Vâlcea, pe teritoriul localităţilor Costeşti,
Bărbăteşti şi Băile Olăneşti. Parcul cuprinde creasta ma­
Jos: Schitul
Păpuşa, vizibil
de pe drumul ce
sivului Buila-Vânturăriţa, cu o lungime de aproximativ duce la Peştera
14 km, care ţine de la Cheile Bistriţei, până la Cheile Olăneşti. Sfântului Grigorie
Masivul prezintă un relief carstic caracterizat de chei, doli­ Decapolitul.
ne, grohotişuri calcaroase, hornuri, peşteri, avene. Cele două
vârfuri care dau numele masivului sunt Vârful Buila, cu o
înălţime de 1849 m şi Vârful Vânturăriţa Mare, de 1885 m.
Tot aici întâlnim printre cele mai adânci şi sălbatice chei din
ţară: Cheile Cheii şi Cheile Folea, cu pereţi apropiaţi până la
2 m, dar înalţi de peste 300 m. Călătorul iubitor de drume­
ţii, odată ajuns la Arnota poate admira în apropiere Cheile
Bistriţei şi cele ale Costeştiului. Cheile Bistriţei, de la care se
pleacă de lângă Mănăstirea Bistriţa, au o lungime de 1,5 km,
fiind printre cele mai înguste chei de calcare din ţară. Cheile
Costeşti sau Pietreni urmăresc pârâul Costeşti 4 km; cei care
le străbat pot admira Biserica de sub Piatră sau 44 de izvoare,
dar şi Sacii cu Lână (o formaţiune geomorfologică spectacu­
loasă care privită dinspre Costeşti are aspectul unor saci de
lână), şi o grotă în care au stat partizanii în anul 1949.
Zece dintre peşterile din acest masiv sunt declarate arii
protejate. Dintre ele, cele mai importante sunt peşterile Li­
liecilor, Arnăuţilor, Lacul Verde, Pagodelor, Caprelor. Pe
teritoriul Parcului sunt schiturile Pătrunsa şi Pahomie, la
marginea sa, Mănăstirile Arnota şi Bistriţa, iar lângă el,
Mănăstirile Hurezi, Frăsinei, Sărăcineşti, schiturile Jghea­
buri, Ierzer şi Bradu.

Schitul Păpuşa Schitul de Sub Piatră

P
e o stâncă la poalele muntelui Arnota, numită în ve­
chime de localnici "muntele Eleon" se poate admira
şi astăzi, chiar de jos, din incinta Mănăstirii Bistriţa,
biserica care pe timpuri era a schitului numit Păpuşa. Despre
acest schit se spune că a fost ctitorie a boierilor Craioveşti, în­
temeietorii Bistriţei, dar prima atestare documentară datează
din 10 noiembrie 1710, când egumenul Ştefan de la Bistriţa
cumpără o vie de la o familie ca să o " stăpânească călugăraşii
Schitului zidit în muntele Eleon" . Pisania bisericii datează din
anul 1712, indicând drept ctitor pe acelaşi egumen Ştefan.
Pictura este realizată de meşteri iconari ai Şcolii brâncove­
neşti de la Hurezi, Iosif ieromonahul şi Teodosie. Schitul a
fost în cea mai pare parte a istoriei lui, metoc al Mănăstirii
Bistriţa. De altfel, în multe acte apar monahi bistriţeni ca lo­
cuitori ai schitului. La jumătatea secolului al XIX-lea el este
transformat pentru prima oară în biserică de parohie pentru
sătenii din "mahalaua Păpuşa" , dar după devastarea bisericii
de către militarii care fusesră detaşaţi la Şcoala de subofiţeri
de la Bistriţa, el revine în custodia mănăstirii. În anul 1927,
biserica vechiului schit Păpuşa a redevenit biserică a satului
Pietreni, statut pe care şi-1 păstrează şi astăzi.
unoscut şi sub numele de Biserica 44 de izvoare,
C schitul a fost construit în anul 1701 de egumenul
Ştefan de la Mănăstirea Bistriţa. Se află pe teritoriul
satului Pietreni, la poalele munţilor Buila-Vânturariţa, pe
malul stâng al râului Costeşti, la ieşirea din Cheile Costeşti.
Din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica de zid,
cu hramul Sfântul Nicolae. Ea a fost pictată în anul 1779
de Efrem zugravul, cu cheltuiala " robului lui Dumnezeu
Sfinţia Sa părintele Grigorie, proegumen sfintei Mănăstiri
Bistriţa, ajutând şi Sfinţia Sa păr Gherman, eclesiarhul Bis­
triţei şi Lavrentie monah, iar popa Pătru Schiteanu, fiind
purtător de grijă, a împlinit toată cheltuiala zugravilor de
la casa lui, ce a trebuit, şi varul şi lumânările şi cheltuiala
mâncării toată, iar ctitorii cei mai sus numiţi dând numai
bani zugravilor ce au tocmit". Numele de " 44 de izvoare"
vine de la mulţimea izvoarelor din zonă. Se spune că Regele
Carol 1 a numărat 44 de izvoare, când a vizitat locul, în
anul 1 867. Se ştie că şi Regina Maria făcea deseori excursii
aici. În anul 1935, schitul era părăsit; 3 ani mai târziu, bi­
serica a fost redată cultului, ea fiind de atunci biserica de
parohie a satului Pietreni.
 Arta românească
a lui Matei Basarab
Istoricii de artă consideră secolul al XVII-lea, în comparaţie cu perioadele de strălucire ale
picturii în stil bizantin, ca unul al decadenţei picturii bizantine. Principala cauză a acestui
fapt este climatul politic nefast. Chiar dacă opinia este extinsă şi asupra Ţării Româneşti, o
privire asupra artei din timpul lui Matei Basarab, arată că a existat o excepţie de la regulă.

A
n secolul al XVI-lea, dominaţia turcească asupra Penin- despre sfinţenie, ca împărtăşire a omenescului cu harul lui

I sulei Balcanice era deplină, iar insulele greceşti începeau

să cadă şi ele sub stăpânirea Imperiului Otoman. Pentru
toate popoarele creştine asuprite din această regiune, credinţa
Dumnezeu, şi despre biserică, acea comunitate a sfinţilor şi a
credincioşilor. Originalitatea fiecărui popor ortodox, a fiecărui
zidar sau iconar român, sârb sau grec constă, astfel, în interpre­
era cel mai important factor de rezistenţă şi, în acelaşi timp, de tarea specifică fiecărui canon. Nicolae Iorga afirmă că pictorii
coeziune spirituală. Acest fapt transpare cel mai bine în arta bi­ români au preluat sinteza bizantină şi, fără a face abstracţie de
sericească a popoarelor ortodoxe, fie că vorbim de arhitectura arta din Occident sau din Orient, au elaborat ei înşişi o sinteză
mănăstirilor, fie de pictura originală, fundamentată pe
bisericească. Arta bizanti­ arta populară. În special în
nă a continuat, astfel, să se Ţara Românească, Nicolae
îmbogăţească şi după anul Iorga observa o predilecţie
1453, anul căderii Constanti­ pentru influenţa populară
nopolului. Spre deosebire de realistă.
celelalte ţări din Balcani, Ţara În pictura epocii lui Matei
Românească şi Moldova au Basarab influenţa marilor
beneficiat de libertate, e ade­ şcoli iconografice athonite
vărat plătită extrem de scump sau cretane rămâne vizibilă,
prin birurile grele către Poar­ dar apar şi noi interpretări
tă; acest fapt a dus, între seco­ .care se vor regăsi în viitorul
lele XIV - XVI, la o dezvoltare stil muntenesc. Astfel, în por­
artistică mult mai puternică tretele ctitoriceşti de la Ar­
decât în celelalte ţări balcani­ nota nu mai vedem intrepre­
ce. Secolul al XVII-lea, carac­ tarea hieratică, spiritualizată
terizat prin dese schimbări de din vechea pictură bizantină,
domni (excepţie fiind domni­ ci una realistă, în conformi­
ile lui Matei Basarab în Ţara tate cu realitatea. Portretul lui
Românească şi cea a lui Vasile Matei Basarab este considerat
Lupu în Moldova) este con­ ca fiind cel mai fidel portret
siderat unul de regres pentru al său păstrat până astăzi.
arta bizantină românească. Chipul Doamnei Elina are o
Cu toate acestea, epoca lui expresie plină de seriozitate,
Matei Basarab este considera­ Sus: Domniţa Stanca şi Jupan Preda, pictura din pronaosul îndulcită de rotunjimea obra­
tă de cei mai mulţi istorici ai bisericii. jilor şi de acolada părului. În
artei un moment de cotitură portretele unchiului domnito­
în arta românească, care avea să-şi găsească apogeul într-unul rului, Preda Brâncoveanu şi al fiului său, Papa (viitorul tată al lui
din urmaşii lui Matei, Constantin Brâncoveanu. Nu întâmplă­ Constantin Brâncoveanu) se observă nasul acvilin, trăsătura de
tor, Mihai Eminescu considera secolul al XVII -lea ca fiind "cea familie specifică brâncovenilor. Modul în care este reprezentat
"
mai naţională epocă din istoria noastră , rolul cel mai impor­ vornicul Danciu, tatăl domnitorului, mort deja în timpul când
tant avându-1 tocmai domnia de 22 de ani a lui Matei Basarab. biserica se picta, sugerează faptul că acesta aparţine unei alte
Şi N. Ghika-Budeşti vede în anii de domnie ai lui Matei Basarab lumi. Celelalte personaje din familia domnitorului, jupan Datco
o "redeşteptare naţionalâ', numind stilul epocii sale "cel mai şi jupâniţa Calea, jupan Radu şi jupan Barbu, jupan Vasan, sau
"
românesc dintre toate . jupâniţa Stanca se remarcă prin îmbrăcămintea somptuoasă,
Arta bizantină s-a construit pe anumite canoane, pe anu­ cu mantii de purpură îmblănite, cu gulere albe. Vodă Matei şi
mite reguli de interpretare prin care aceasta exprimă adevărul Doamna Elina poartă coroane de aur, haine de brocart şi blă­
26 de credinţă ortodox despre Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul, nuri scumpe; ei ţin în mâini biserica mănăstirii, înfăţişând-o

Domnului. În partea stângă a domnitorului se remarcă un înger,
subliniind credinţa în Înviere. Biserica de la Arnota a fost con-
struită ca necropolă de familie, îngerii fiind foarte prezenţi în
programul iconografie; pe lângă prezenţa lor în tabloul votiv, se
găsesc pictaţi şi în glafurile ferestrelor, pe bolta altarului înso­
ţind-o pe Maica Domnului Platytera, în
jurul Pantocratorului, sub forma cetelor
îngereşti, precum şi în naosul bisericii,
unde este înfăţişat Soborul Sfinţilor Ar­
hangheli. De altfel, biserica Arnotei are ca
hram chiar pe Sfinţii Arhangheli; în ziua
în care ei sunt prăznuiţi, Matei Basarab
scăpând cu viaţă, ascuns în răchita micu­
lui lac de pe muntele Arnota.
Tot în privinţa trăsăturilor viitorului
stil muntenesc românesc întrevăzut în
pictura din timpul lui Matei Basarab, is­
toricii artei trec şi " atmosfera generală
echilibrată şi paleta coloristică restrânsă
şi luminoasâ'. Figurile pictate de Stroe din
Târgovişte au, de exemplu, o figură de cu­
minţenie, modelate subţire cu tonuri pa­
lide de ocru. Aureolele sfinţilor sunt rea­ Sus: Jupân Danciu, vornicul, tată/ lui Matei
lizate şi ele tot pe fond de ocru: ocru-auriu Basarab, ale căror morminte se găsesc la Arnota. tiri în Bulgaria, la Svistov şi Vidin, şi ajută
în naos, ocru-verzui în pronaos, iar roşul
apare doar în scenele tragice ale Patimii lui Iisus Hristos sau sub
forma de roşu-purpuriu pentru Praznice.
Admirator al politicii lui Neagoe Basarab, domnitorul Matei
Basarab a încercat să transpună în practică moştenirea prede­ Basarab este cel care deschide drumul artei şi culturii româneşti
cesorului său. Atenţia pe care a acordat-o culturii (în timpul
I N FLU E NTE .
Sus: Predica de pe Munte şi Vânzarea Domnului, detalii din
fresca bisericii.
său s-au tipărit primele cărţi în limba română) şi spiritualităţii
ortodoxe (este domnitorul român care a ctitorit cele mai multe
biserici şi mănăstiri, mai multe chiar
decât Ştefan cel Mare) se înscrie în ideea
moştenită de la Neagoe, de protector al
creştinăţii ortodoxe. Căpitan credincios
în tinereţe al lui Mihai Viteazul, Matei
Basarab a înţeles că din cauza complexi­
tăţii politice a situaţiei din sud-estul Eu­
ropei, unitatea celor trei ţări române nu
mai era posibilă. Mai mult, eşecul Ligii
antiotomane, al cărei conducător militar
era, l-a făcut pe domnitorul muntean
să-şi îndrepte toată atenţia spre tipărirea
cărţilor şi ridicarea de biserici. Unitatea
spirituală era văzută nu numai ca un fac­
tor de coeziune între ţările române, dar
şi între toate popoarele ortodoxe, care
se confruntau cu acelaşi pericol otoman.
Astfel, Matei-Vodă ridică două mănăs­
Muntele Athos, nu numai cu cărţi, ci şi cu
bani, plătind, de exemplu, otomanilor, în anul l645, toate taxele
şi birurile pe care aceştia le cereau Muntelui Athos. Cât priveşte
politica internă, prin ctitoriile sale spirituale şi culturale, Matei
care va ajunge la împlinire în secolul următor.
 O candelă mereu aprinsă
-

N
ce Spre deosebire de alte mănăstiri, la Arnota viaţa călugărească nu a încetat nici
măcar o zi. După cum spunea act u ala maică stareţă, Ambrozia Rucăreanu, mereu
a fost cineva care să aprindă candela pe masa altarului. Chiar şi în anii dificili pentru
monah ism ai secolului al XX-lea, în sihăstria Arnotei litania rugăciunii nu s-a oprit.

D
upă încercarea nereuşită a episcopului de Râmnic,
Vartolomei Stănescu, de renastere a unei vieti duhov­
:c niceşti la Arnota, prin aducerea ca stareţ a pănntelm
Gherasim Iscu şi prin înfiinţarea unui seminar monahal,

ce mănăstirea a trecut cu greu peste anii războiului. Decretul

din 1959, prin care monahii de până la 65 de ani erau obligaţi

z
să părăsească mănăstirile, nu a afectat Arnota. Stareţ la acea
vreme era părinte pensionar, Sebastian Tănase. Pe perioada
regimului comunist, mănăstirea a funcţionat drept "casă de
o "
odihnă , o titulatură prin care a fost salvată de la desfiinţare.
Aici a vieţuit pentru mulţi ani şi părintele Paulin Lecca, scri­

:E itor erudit şi om cu viaţă duhovnicească aleasă. Ca urmare a

lipsei de vieţuitori din ultima sută de ani, mănăstirea a ajuns
din nou într-un stadiu de degradere avansat. Pictura bisericii
era înnegrită, clădirile erau deteriorate. În anul l999, arhiepi­
scopul Gherasim al Vâlcei hotărăşte să refacă întreg sălaşul:
să restaureze biserica, să reconstruiască chilii pentru monahi
şi pentru ospeţi, să ridice un nou paraclis. Pentru această lu­
crare, Mănăstirea Arnota este transformată, din anul 2000,
din mănăstire de călugări în mănăstire de maici. Pentru în­
ceput, ea devine metoc al Mănăstirii Bistriţa, iar din anul
2006 este mănăstire de sine stătătoare. Biserica ridicată de
Matei Basarab este astfel restaurată, se renovează vechile clă­
diri, se ridică altele noi. Arnota îşi recapătă forma ei iniţială
de cetate, cu ziduri care înconjoară biserica. Este ridicat şi
un nou paraclis, cu hramul Sfântul Ilie, cuprins într-una
din laturile mănăstirii, paraclis care primeşte o minunată
pictură în acelaşi stil bizantin în care este pictată şi biserica
veche. Vechea tradiţie a Arnotei, moştenită de la domnito­
rul Matei Basarab, de a înzestra mănăstirea cu sfinte moaşte, Sus: Prea Sfinţitul Gherasim Cristea, episcopul Râmnicului,
este dusă mai departe şi de maicile care vieţuiesc astăzi în oferind sfânta împărtăşanie.

COnTEXT Doilea Război Mondial. A făcut parte

din " Rugul Aprins" , mişcare ce a avut
părintelui Paulin, după ce a plecat din
Arnota, cărţile şi icoanele le-a lăsat

Părintele Paulin Lecca
(1914 - 1996)
A fost stareţ al mănăstirii Arnota
până cu puţini ani înainte de moartea
sa. Basarabean de origine (născut în
oraşul Ismail), a terminat facultatea
de teologie la Chişinău (discipol al lui
Nichifor Crainic, profesor la Chişinău
în acei ani), apoi a intrat ca frate în
Mănăstirea Frăsinei, unde a şi primit
călugăria, după terminarea celui de-al
ca preocupare principală rugăciunea lui ·
Iisus, şi care a adunat în jurul duhov­
nicului rus Ioan Kulîghin, monahi ca
Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Andrei
Scrima şi intelectuali ca Sandu Tudor,
Vasile Voiculescu sau Alexandru
Mironescu.
La Arnota, părintele Paulin era foarte
îndrăgit de oamenii din împrejurimi,
mai ales de vecinii de la cariera de piatră.
După cum povestea episcopul Ambro­
zie al Giurgiului, care i-a fost ucenic
mănăstirii, iar celelalte lucruri perso­
nale le-a dăruit oamenilor de la carieră.
Părintele Paulin a tradus mai multe
cărţi din limbile rusă şi franceză, fiind şi
autorul mai multor volume, dintre care
amintim Ce este moartea?, Frumosul
divin în opera lui Dostoievski, De la
moarte la viaţă. Părintele Paulin Lecca
a trecut la Domnul în ajunul sărbătorii
Întâmpinarea Domnului a anului 1 996
şi este înmormântat la Mănăstirea
Rogozu din Vrancea.

28
 V I AŢA M O N A H ALĂ AZ I

Ee
Pătrunsa

Sv.s: Prea Fericitul Părinte Daniel, în vizită la Mănăstirea Arnota

mănăstire. Astfel, din 10 octombrie 2010, Mănăstirea Arnota

este pusă şi sub ocrotirea unui sfânt contemporan, ierarhul
sârb Nicolae Velimirovici; în urma unor demersuri făcute HARTA ZONEI
către episcopul Milutin de Valjevo, Serbia, un fragment din
osemintele sfântului ierarh Nicolae Velimirovici, " care după Pahomie - Schitul de călugări, Ostrov - Are hramul Naşterea
"
adormirea lui trupească lucrează ca şi vii , după cum scrie Sfântul Ilie Tesviteanul. S-a întemeiat Maicii Domnului. Originile sale nu
"
în "diploma arhierească primită cu acest prilej, a fost adus la 1520 de către Sava Haiducul şi se cunosc exact dar apare la 1500
Pahomie monahul, careeste,probabil, într-un document al lui Radu cel
la mănăstirea Arnota.
acelaşi cu Barbu Craiovescu, cel care Mare. Pisania care se citeşte şi azi
Cele cinsprezece maici, conduse de maica stareţă Ambro­
a ctitorii şi Bistriţa Vâkeană. A ridicat fl aminteşte ca reziditor pe Neagoe
zia Rucăreanu, continuă să ţină candela aprinsă pe mormân­ acest schit pentri că, aid, la Izvorul Basarab şi Despina Doamna, care se
tul lui Matei Basarab şi astăzi. Viaţa lor în liniştea munte­ Frumos, a reuşit să se ascundă de pot vedea zugrăviţi în tabloul votiv.
lui Arnota este specifică unei mănăstiri de maici; timpul se oamenii lui Mihnea cel Rău, odată, Biserica este construită în acelaşi
stil ca şi Cozia şi Vodiţa, în piatră şi
împarte între rugăciunea din biserică şi cea de la chilie, şi pe când trăia în pribegie. La izvorul
Frumos se găseşte acum o cruce cu cărămidă roşie. lcoana făcătoare
ascultările din mănăstire: în atelierul de broderie manuală
Iisus Rastignit, în mărime naturală, şi de minuni a Maicii Domnului a fost
şi computerizată, unde se fac veştminte preoţeşti, în cel de două icoane jos, a Maidi Domnului şi a refăcută de Ion Zugravul, la 1791, în
pictură de icoane şi sculptură, în grădiniţa de lângă zidurile lui Sfântului Ioan. timpul maidi Platonida.
albe ale mănăstirii, unde maicile îşi cultivă câteva legume. Jgheaburi - Schit de maici, cu hramul Pătrunsa - Schit de călugări, cu
Naşterea Maidi Domnului. Confonn hramul Tăierea Capului Sfântului
Viaţa la Arnota nu este uşoară, îţi trebuie curaj să trăieşti
pisaniei, a fost ridicat de Negru-Vodă, Ioan Botezătorul, e declarat
sus în munte, departe de o aşezare omenească. Clima este
la 1310, din lemn. la ctitori se adaugă monument istoric. Construcţia
de obicei blândă în munţii Vâlcei, iernile nu sunt foarte grele, Mitropolitul Teofil, în timpul lui Matei iniţială, ridicată de Clement de
dar au fost şi zile de iarnă când maicile au rămas blocate în Basarab şi ieromonahiiTimotei şi Râmnic, la 1740, a fost distrusă de
mănăstire fără posibilitatea de a coborî. Rostul pentru care Daniil, la 1827, când s-a făcut şi pictura. căderea unei stânci. S-a reconstruit

ele au ales să ia drumul mănăstirii rămâne însă rugăciunea şi E cunoscut între credincioşi pentru în secolul XVIII, dar actuala biserică
minunile petrecute aid. datează din secolul XIX.
dorinţa de a se uni cu Dumnezeu, iar pentru acest scop orice
greutate merită înfruntată .

.PELER1DAJ Vecernia şi acatistul Sfinţilor Arhangheli

Mănăstirea este deschisă tot timpul
anului. Iarna, porţile sunt închise pe timp
de noapte, dar există o sonerie cu care
maicile pot fi chemate.
Muzeul poate fi vizitat la cerere.
Programul slujbelor:
Sfânta Liturghie are loc între orele 9:00-
12:00 în zilele de duminică şi sărbători,
precum şi între orele 7:00 - 1 1 :30 în restul
zilelor.
se oficiază între orele 1 7:00 - 19:00, iar
rniezonoptica şi utrenia începe la ora 23:00.
Spaţiu de cazare oferit pelerinilor: 40 de
locuri, din care 25 în clădirea veche, iar 15
în clădirea nouă(unde se percepe şi o taxă),
La Arnota, datorită drumului, nu se poate
urca cu autocarul, ci doar cu autoturismul
sau rnicrobuzul
Contact: Mănăstirea Arnota, loc. Costeşti,
jud Vâlcea
Adresa email: mon_arnota@yahoo.com
 Iubirea aproapelui,
iubirea lui Dumnezeu
Nobleţea unui suflet se arată, probabil, cel mai bine în modul în care un om slujeşte
aproapelui său. Prin " a sluji aproapelui " nu se înţelege slujba care este apoi remunerată,
ci slujirea care vine din iubirea faţă de aproapele.
w
t­
z călcători pe urmele lui Hristos, Cel care a
-
> de astăzi în care avem parte de foarte multe
::::)
u
D
espre acest fel de slujire vorbeşte şi sfântul ierarh Ni­
colae Velimirovici într-una din cărţile sale care se
poate citi şi în limba română, şi anume în volumul
Învăţături despre bine şi rău. Scrie episcopul sârb: "A sluji
lui Dumnezeu înseamnă a sluji în acelaşi timp şi oameni­
lor; a sluji oamenilor înseamnă a sluji în acelaşi timp şi lui
Dumnezeu. Noi nu putem să slujim cu adevărat lui Dum­
nezeu fără ca, prin aceasta, să slujim şi oamenilor; nici nu
putem să slujim cu adevărat oamenilor, fără ca, prin aceasta,
să slujim şi lui Dumnezeu. Când ardem în faţa lui Dumne­
zeu ca o lumină de jertfă, atunci noi luminăm şi oamenilor;
iar cînd ardem în temniţă şi luminăm celor închişi ca o lu­
mânare de ceară, atunci suntem lumina de jertfă în faţa lui
Dumnezeu" .
Pentru Sfântul Nicolae Velimirovici, şi împreună cu el
pentru întreagă biserică ortodoxă, slujirea faţă de aproape­
30 le este în acelaşi timp şi slujire faţă de Dumnezeu. Slujirea
Stânga: Episcopul Nicolae Velimirovici, autorul
binecunoscutelor Proloage de la Ohrida.
nu este, astfel, decât o materializare, o în­
trupare a iubirii, a dragostei. Iubirea este
fundamentul întregului univers, pentru că
Dumnezeu este Iubire. Şi cum Dumnezeu
este iubire, slujirea devine o continuă întru­
pare a lui Dumnezeu. Cei care slujesc aproa­
pelui sunt cu adevărat fii ai lui Dumnezeu,
venit nu să I se slujească, ci ca El să slujească.
Poate este greu de înţeles acest fapt în lumea
valori inversate, în care egocentrismul este
furnizat pe toate canalele, de la reclamele la
televiziuni, la standurile de cărţi vândute
foarte bine. Dar dincolo de toate aceste re­
alităţi de secol XX sau XXI, Iisus Hristos a
venit în mijlocul oamenilor, nu numai spă­
lându-le picioarele şi vindecându-i de boli,
ci şi curăţându-le păcatele şi reintegrându-i
în ordinea firească a lui Dumnezeu. A fost
asemeni unei lumini de jertfă care a ars în
faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu Tatăl, şi
care continuă să lumineze şi astăzi calea tu­
turor oamenilor.
Asemeni lui Hristos şi noi suntem che­
maţi să ardem ca o lumină de jertfă în faţa
oamenilor şi a lui Dumnezeu. Creştinul, prin excelenţă, este
chemat să dea mărturie lumii întregi despre lumina care
este în lume şi pe care întunericul nu poate să o cuprindă.
Sfântul Nicolae Velimirovici, pomeneşte despre întuneri­
cul cel mai cumplit al secolului XX, întunericul temniţelor
politice, naziste şi comuniste, întuneric pe care el însuşi l-a
cunoscut. În lagărul nazist de la Dachau, sfântul ierarh a
fost el însuşi " lumina de jertfă în faţa lui Dumnezeu". În
multe momente, după cum mărturisea, credea că se va stin­
ge, că a ajuns la capătul puterilor, dar lumina continuă să
stea aprinsă, să lumineze în întunericul lagărului. Cuvân­
tul Sfântului Nicolae Velimirovici nu este o simplă scriitu­
ră adresată intelectului celor care îl citesc, ci este mult mai
mult decât atât; este un îndemn pentru toţi oamenii de a-i
călca pe urme şi de a fi astfel şi ei următori ai lui Hristos, de
a fi jertfe de lumină care să ardă mereu în faţa lui Dumne­
zeu şi a lumii întregi.
P ână unde poate merge curajul
Drum ul prin cheile Bistriţei fusese m inunat. C opiii aveau i m presia că stâncile se
înalţă până sus, la cer. Tncercaseră să ghicească unde ar fi intrarea în peştera cu
lilieci, pe care o vizitaseră cu o zi înainte, dar nu reuşiseră să vadă nim ic. Ti durea
gâtui de cât stătuseră cu capul pe sus. Acu m se pregăteau să urce sus, la Arnota.
P
ărinţii se hotărâseră ca cei 6 km de mers până la Arnota să-i
facă pe jos. Îi pregătiseră pe copii încă de acasă că vor lăsa
maşina la poarta Mănăstirii Bistriţa, iar de acolo vor merge
pe jos în drumeţie. La început, Matei şi Maria, nu au foarte încân­
taţi de idee, dar frumuseţea locurilor şi poveştilor părinţilor despre
întâmplările care avuseseră loc acolo, îi cuceriseră. Acum ştiau că
drumul spre Arnota va dura mai mult, că vor urca un munte, dar
tatăl lor le promisese o poveste frumoasă.
Au plecat spre Arnota imediat după slujba Liturghiei de la
mănăstirea Bistriţa. Micul dejun urmau să-I ia la "iarbă verde",
după ce treceau de sat. Copiii erau nerăbdători să asculte povestea
promisă, dar tatăl lor a mai mărit suspansul, amânând momentul
până după ce vor servi masa. Poate şi de aceea, Matei şi Maria au
înfulecat extrem de repede micul dejun pregătit de mama lor şi
erau deja gata de drum ...
-.Gata tati , acum povestea! Cu ce este?
- De data asta m-am gândit să vă spun o poveste despre cât de
departe poate merge curajul unor cavaleri.
- Cum îi chema pe cavaleri?
- Pe unul dintre ei îl chema ca pe tine, Matei, şi în tinereţe fusese
căpitan de oaste în armata lui Mihai Viteazul.
Stânga: Mănăstirea Bistriţa, văzută de pe
drumul către Arnota.
- Cel care a făcut prima Unire, adăugă
repede Maria, foarte mulţumită de cunoşti­
inţele sale de istorie.
- Exact. Ei bine, acest fost căpitan, ajunse­
se să fie ales ca domn al Ţării Româneşti. Pe
vremea aceea, domnii trebuiau sa fie "apro­
"
baţi de sultanul turc. Muntenia şi Moldova
pentru a fi libere şi a avea proprii domni şi
boieri, acceptaseră să plătească un tribut
turcilor, în schimbul libertăţii. Însă duşma­
nii fostului căpitan îl acuzaseră de diferite
lucruri la sultan, iar acesta a trimis o mică ar­
mată să-I prindă şi să-I omoare. Matei, care
nu avusese încă timp să organizeze o armată,
a trebuit să fugă şi, cunoscând bine locurile, a
ajuns tocmai aici în muntele Arnota.
- Cam fricos cavalerul acesta, tati, remarcă
Matei, uşor dezamăgit.
- Mai degrabă, înţelept. Ca oştean, el în­
ţelesese că nu are sorţi de izbândă şi că este
mai bine să se ascundă acum, iar apoi să-şi
dovedească nevinovăţia. Era însoţit de numai
câţiva cavaleri. Turcii se apropiaseră mult de
ei, iar caii le erau deja osteniţi. Au ajuns la mănăstire, la Bistriţa şi
s-au hotărât ca de acolo să urce muntele. Mica ceată de fugari a
intrat repede în biserică; au sărutat moaştele Sfântului Grigorie,
cerându-i ajutor. Au ieşit parcă mai întăriţi de acolo şi s-au adu­
nat să se sfătuiască cum să facă mai departe; unul dintre ei lipsea.
Acesta a ieşit mai târziu din biserică şi era puţin schimbat. Au luat
repede calea muntelui. Văzând la un moment dat că turcii se apro­
pie, cavalerul care întârziase mai mult în biserică i-a propus lui
Matei să-şi schimbe hainele şi să se despartă de el. Matei, îmbrăcat
în hainele arnăutului, cum se numeau soldaţii în acea vreme, s-a
ascuns în răchitele unui lac, iar arnăutul nostru i-a atras pe turci
după el. Aceştia, crezând că este Matei, I-au prins din urmă şi I-au
omorât. Aşa a reuşit Matei să scape şi aşa s-a ridicat Mănăstirea
Arnota, căci pe locul unde scăpase cu viaţă, a ridicat apoi biserica.
- Cam tristă povestea asta cu cavaleri, tati, spuse după un timp
Maria.
- Oricum, zise gânditor Matei, cavalerul, după ce a murit, a
mers la Iisus, nu? Că doar a murit pentru a salva alt om.
- Chiar aşa e, dragilor. Cavalerul nostru a fost aşa de curajos
încât a ales să-I salveze pe domn, chiar cu preţul vieţii. Curajul lui
de a se jertfi pentru alt om, a mers astfel până în . . . rai. 31
 ISSN 1792 -173- 2

2 7

9 7 7 1 7 92 1 7 3 0 0 5