Introducere

Cuvântul ucenic sau discipol vine din grecescul matheles care înseamnă
„învățațel” „persoană dată să facă ucenicie” adept. El descrie o persoană care
și-a stabilit un scop.

Ex: Socrate – Platon, Gamaliel – Pavel, Ilie – Elisei.

Dicționarul limbii române ne explică, că ucenicul este o persoană tânără care

învață o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate: elev, adept.

- adept și continuator al unui savant , al unui filozof, al unui artist.

- începător într-o activitate: discipol, elev.

Cred că cel mai potrivit înțeles al cuvântului ucenic este acela că un tânăr,
tânără intrau într-un atelier de lucru pentru a învăța o meserie, atât teoretic
dar mai ales practic, era o perioadă de ucenicie în care tânărul se pregătea
pentru meseria pe care dorea să o practice în viitor, ca apoi el însuși să devină
un meseriaș cu diferite nivele de calificare

Când vorbim de ucenicia creștină înțelegem un adept, un urmaș al unei noi

învățături, al unei noi vieți. Ucenicia nu este doar o meserie, o profesie ci
vorbim despre totalitatea unei vieți puse la dispoziția, în slujba: Marelui,
Unicului, Învățător Fiul lui Dumnezeu. Isus Cristos. Numai omul care este mort
față de propria voință îl poate urma pe Cristos „Dacă voiește cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, sa-și ia crucea, și să mă urmeze” (Matei 6:24)
să-și lepede eu-l, mândria, orgolile, să-și răstignească firea.
 Putem vedea câteva diferențe între cele două înțelesuri ale cuvântului
ucenic: ucenicul propriu zis și ucenicul creștin.

- Dacă pentru a învăța un meșteșug, o meserie, o profesie presupune

anumite sacrifici. Pentru a fi ucenicul lui Cristos se presupune maximul de
sacrifici ce se poate face. „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său,
pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar
însăși viața sa nu poate fi ucenicul Meu”(Luca14:26)
- Dacă a fi ucenic într-o profesie este o perioadă determinată de timp, după
care ucenicul devenea un profesional în sine, ucenicia poate fi de 3, 4, 5 până
la 10 ani. Pentru a fi ucenicul lui Cristos este pentru o viață întreagă, din
momentul în care se decide a fi ucenic, acceptă chemarea Domnul Isus și până
la moarte.

- În ucenicia ca profesie ucenicul poate egala sau chiar depăși pe maestru, pe

învățător, pe profesor și cred că cunoaștem diferite exemple. În Învățătura
creștină unul singur este Învățătorul de neegalat. „Voi să un vă numiți Rabi!
Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos și voi toți sunteți frați”
(Matei 23:8). Când accepți chemarea la ucenicia lui Cristos, lumea un trebuie să
vadă în noi un mare profesional, un bun meseriaș; în a mănui cuvântul, în a
cânta, în a administra, în a evangheliza ci trebuie să-l vadă pe Învățătorul adică
pe Isus Cristos. „Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi sa poruncit, să ziceți:
Suntem niște robi netrebnici am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10).
 Ucenicul nu va avea niciodată o etichetă, un brand, o marcă proprie.

- Cerințele diferă: vârsta și abilitățile celor ce voiau să învețe o profesie o

meserie este importanta, în special sau majoritar tineri și având anumite
inclinații vizibile: ureche muzicală, degete lungi, înălțime, forța. În ucenicia
creștină abilitățile, vârsta, aspectul fizic un sunt prioritare, nu sunt importante.
Importantă este disponibilitatea, acceptarea chemării, ascultarea și credința.
Ucenicii Domnului Isus au vârste diferite, abilități diferite, educații și profesii
diferite.
Caracteristici ale unui Ucenic

1.Disponibilitatea de a renunța la ceva.

Disponibil înseamnă să te pui la dispoziția cuiva, să renunți la ceva, cea ce
erai până acum și sa fii un altcineva, să renunți la trecutul tău și să accepți
prezentul său.

Să răspunzi chemării lui Hristos fără să te uiți înapoi să fii gata să lași: profesie,
lucruri materiale, învățătura pe care o aveai și să fii gata să accepți o noua
învățătură. Ex: Matei asculta chemarea, lasă vama și îl urmează. Lasă un servici
bun, un mod de viață comod cu toate beneficiile ce îi aduceau această profesie
pentru al urma pe Isus Hristos. ,,Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după
El”. (Luca 5:27). Matei lasă un mod de viață depravat, prieteni, ospețe, un
servici care îl predispunea spre furt (încasator de taxe). ,,Să un cereți nimic mai
mult peste ce va fost poruncit să luați”. (Luca 3:13). Și vine la un mod de viață
nou în lumină, în ascultare de cuvântul lui
Dumnezeu. ,,Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, și
au mers după El”. (Luca 5:11). Petru, Ioan și Iacov lasă afacerea lor, corăbiile cu
care își câștigau traiul zilnic: pescuitul, pentru a primii o nouă profesie ,,pescari
de oameni” pentru împărăția lui Dumnezeu.
Siguranța unui trai decent, a zilei de mâine, pentru a se pune, a se lăsa în
mâna lui Hristos, a trăi prin credință, a pași în necunoscut, a umbla pe valuri,
dar având o mâna care te va ridica, care te va proteja, care va înmulții pâinea.

Disponibilitatea de a renunța la ceva este puțin zis, disponibilitatea de a

renunța la tot și un vorbim doar despre material ci vorbim in primul rând
despre eu-l, sinea, orgoliu ,,Daca voiește cineva sa vina după Mine, să se
lepede de sine, să-si ia crucea, si sa Mă urmeze”(Matei 16:24), la titlurile lumii,
la aprecierile lumii, să renunțe la oricei-ar da o siguranță relativa a vieții și
aruncat într-o nesiguranță deplina care de fapt înseamnă siguranță și protecție
absolută în Cristos.

2. Disponibilitatea de-al urma sincer.

 Al urma pe Cristos dintr-o inima curată, Isus a văzut pe Natanael venind la
El, și a zis despre el ,,Iată cu adevărat un Israelit in care nu este vicleșug” (Ioan
1:47). O condiție esențiala, necesară a celui ce vrea să devină ucenic este o
inima curată, sincera, să nu fim motivați de alte scopuri, alte motive decât
acela de al urma pe El. În predica de pe munte printre fericiri este menționată
de Domnul Isus ,,Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe
Dumnezeu”(Matei 5: fim motivați de alte scopuri, alte motive decât acela de al
urma pe El. În predica de pe munte printre fericiri este menționată de Domnul
Isus ,,Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu”(Matei 5:8)
și Natanael avea să exclame primul dintre ucenici, chiar la prima întâlnire cu
Cristos ,,Rabi tu ești fiul lui Dumnezeu”. Avem câteva exemple în evanghelii în
care uni se oferă să îl urmeze pe Domnul Isus ,,Pe când erau pe drum un om i-a
zis ,,Doamne te voi urma oriunde vei merge” (Luca 9:57), pentru noi ar fi un om
de apreciat, l-am aplauda, l-am felicita pentru alegerea făcută, dar Domnul Isus
îl refuză, uni sunt chemați iar acesta este refuzat, cred ca scopul lui era altul
decât acela de al urma pe Cristos, oferta lui un venea dintr-o inimă sinceră. In
evanghelia după Matei vedem ca acesta era dintre cărturari și probabil a văzut
in faptul că al urma pe Cristos, este un mod de ieși în fata, de a deveni celebru,
de a fi apreciat de alți sau de a se realiza material. ,,Un altul a zis ,,Doamne te
voi urma dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei””(Luca
9:61) și acesta înțelege ucenicia ca pe o ofertă proprie, un program de viața
personal determinat de propria alegere, se crede îndreptățit, să pună propriile
condiții.
 Chemarea o face El si condițiile le pune El, când noi punem condițiile ne
anulam ucenicia și-l facem un program al nostru ,după bunul nostru plac, după
disponibilitatea și dispoziția noastră, rămânerea în vechiul loc, în vechea stare
exclude ucenicia, exclude urmarea lui Cristos, când cineva mergea ucenic, nu el
punea condițiile, nu el stabilea programul, nu el stabilea metoda de învățare,
editura ci maestrul, profesorul.
3. Disponibilitatea de a se lasă transformați.
Vedem că cei chemați de Domnul Isus nu li se face o testare de aptitudini sau
abilitați, nu sunt oameni cu o anumită pregătire, o anumită cultură ci vedem 12
oameni obișnuiți, necărturari. Interesant in aceasta echipa nu fac parte nici
unul din învățați vremi, din spuma societăți, am putea spune: cărturari, farisei,
saduchei daca ne aducem aminte când iudei sunt duși robi in Babilon primi
care sunt duși sunt tineri școliți, tineri învățați, și Domnul Isus un îi alege pe
aceștia, și mai ales categoriile amintite mai sus datorita faptului ca un
îndeplineau această condiție a lepădări de sine a mândriei. Diferite categorii
sociale, diferite profesii:(pescari, vameși), diferite ideologii (Simon Zilotul) am
putea spune ca vedem în componența echipei ideologii total opuse chiar
inamice, Simon Zilotul care era un ultranaționalist convins gata sa ucidă ,sa
moara pentru ideologia sa ,văzând în romani dușmani de moarte ai poporului
iudeu, și Matei vameșul care aduna taxe pentru romani, vameși erau
considerați de către zeloți ca niște trădători de neam ,și totuși in aceeași
echipă. Cea ce au in comun acești oameni atât de diferiți pe lângă cele amintite
înainte este disponibilitatea de a se lăsa transformați, prelucrați, de acceptare
a voii lui Dumnezeu in viața lor.
 Atunci când îi cheamă Domnul Isus pe fii lui Zebedei: Ioan și Iacov, ,,cărora le
pune numele Boanerghes, care, tălmăcit înseamnă ,,Fiii tunetului””. (Marcu
3:17). De ce? Domnul Isus le pune această poreclă și nu îi numește ? -pentru
că El le cunoaște nu doar numele ci și caracterul, temperamentul, avem in
evanghelii câteva episoade din care reiese caracterul lor pentru care primesc
această poreclă, atât ei dar si Petru primește un alt nume. ,,Tu ești Simon, fiul
lui Iona; tu te vei chema Chifa, (care tălmăcit înseamnă Petru)” (stânca, piatră).
Ei sunt cei care, ies cel mai mult în evidență, fiind cei mai apropiați de Domnul
Isus, și sunt cei asupra cărora transformarea o vedem cel mai accentuat,
transformare, pe care o face Cristos și Duhul Său cel Sfânt.

La Petru vedem momente când Domnul îl laudă, îl apreciază pentru acțiunile

sale sau îl mustră in fața tuturor, un caracter care are nevoie de prelucrare, de
șlefuire, de stabilitatea unei stăncii pe care o poate face doar El.

Vedem în (Matei 16:13) când Domnul întreabă ,,Cine zic oamenii că sunt Eu,
Fiul omului?.” ,,Uni zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul
din proroci.” ,,Dar voi, le-a zis El, cine ziceți că sunt? Simon Petru, drept
răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din
nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și
sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Și Eu îți
spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței
morților nu o vor birui. Și Eu îți spun: tu ești Petru , și pe această piatră voi zidi
Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. (Matei 16:15-18)
Domnul Isus face o apreciere extraordinara care îl ridica in fata celorlalți, o
remarcă care îl face sa se simtă bine, dar peste puțin timp atunci când Domnul
le vorbește, le vestește patimile și moartea Sa.
 Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească
Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” Dar Isus S-a întors şi a zis
lui Petru: „Înapoia Mea, Satano , tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci
gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale
oamenilor.”(Matei 16:22,23) Dacă înainte îl ridicase acum îl coboară, îl dă de
pământ, am putea spune că Petru se găsește in atelierul olarului, care îl
prelucrează pentru cea ce avea să devină ,,stânca pe care va construi biserica’’.
Mai târziu in ultima săptămână a Domnului când acesta își avertiza ucenici
spunându-le că ,,in noaptea aceasta toți veți găsi în mine o pricină de
poticnire’’, îl vedem pe Petru undeva sus, deasupra tuturor, spunând; ,,Chiar
dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.’’ Vedem un om plin de
încredere în propriile forțe și punând oarecum la îndoială spusele Domnului;
caci fără El nu suntem nimic. Eu sunt Viţa, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în
Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți
face nimic.’’ (Ioan 15:5) Când ne punem încrederea in propriile noastre forțe,
resurse vom fi mai mult ca sigur falimentari, dar când încrederea noastră este
pusă în El vom fi mai mult ca biruitori. Petru va primi o altă lecție dureroasă dar
folositoare, aceea că el este tare nu prin cea ce este el, el este tare in Cristos.
Domnul îl avertizează că el însuși se va lepăda de El de trei ori înainte de a
cânta cocoșul. Îl vedem lepădându-se, dându-și seama de neputințele sale de
limitările sale; ,,Și a ieșit afară, și a plâns cu amar.’’(Luca 22:62), dar plânsul
său, părerea de rău, durerea sa, întoarcerea la Domnul Isus, spre deosebire de
un alt ucenic ,,fiul pierzări” Iuda, care, nu se căiește ,care, nu se întoarce la
Cristos, ce încearcă să-și rezolve problema el însuși, prin forțe proprii, este
singurul care fracasează dintre cei doisprezece.
 Dar Petru care prin atitudinea sa , prin plânsul său își cere iertare Domnului,
care se recunoaște limitat, și îl recunoaște pe El nelimitat de timp, spațiu,
cunoștință. La arătarea de la Marea Tiberiadei după o noapte în care nu
pescuiseră nimic și la cuvântul Domnului aruncă mreaja in partea dreaptă,
prinzând atâți pești că nu puteau trage mrejele, când Domnul îl întreabă ,,A
treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i
zisese a treia oară: „Mă iubești?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi
că Te iubesc.” aici Petru își recunoaște limitările și vede măreția Fiului lui
Dumnezeu, transformarea pe care El o face într-un om plin de sine, de
mândrie, orgolii, slăbiciuni într-un ucenic ,într-un apostol, de la unul care se
lepăda în fața unei slujnice, la unul care se va ridica în fața a câtorva mii de
suflete, și va ține o cuvântare în urma căreia trei mii de suflete se vor adăuga la
numărul ucenicilor, o cuvântare in care nu face nici o referire la el, la cat de
grozav este el, la reușitele sale, ci o predica în care îl va vesti pe El, pe Isus
Cristos Fiul lui Dumnezeu. Fiii tunetului ,,Boanerghes” așa cum îi numește
Domnul Isus vom vedea că au un caracter demn de această poreclă dată de
Domnul Isus, dar care se lasă și ei prelucrați în atelierul maestrului, vor deveni
niște ucenici veritabili unul fiind numit și cunoscut de noi ca ucenicul iubirii. Îi
vedem pe acești doi frați ca merg la Isus și i-au zis: ,, Fiii lui Zebedei, Iacov și
Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorul, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere.
”El le-a zis: „Ce voiți să vă fac? ”Dă-ne”, I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta
și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” (Marcu 10:35-37).
 Într-o o altă ocazie: ,, Apoi, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel
mai mare.”(Luca 9:46). În evanghelia lui Marcu se certaseră, se pare că cei doi
i-au parte la această ceartă crezând că sunt îndreptățiți să fie șefi, pentru că,
erau apropiații Domnului, această discuție are loc după schimbarea la față de
pe munte unde ei împreună cu Petru sunt singurii care participă, crezând că
acest fapt îi îndreptățește sa-și invoce șefia, superioritatea față de ceilalți.
După mustrarea Domnului, Ioan face un pas în față mustrat fiind spune ceva de
genul; nu doar că ne-am certat. Ioan a luat cuvântul și a zis: „Învățătorule, noi
am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu
merge după noi. ,,Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva
voastră este pentru voi.”(Luca 9:49-50), cu alte cuvinte nu venea după noi, era
dintr-o altă biserică era altfel îmbrăcat, și l-am oprit; lucra în numele tău
aprobarea și l-am oprit. Luca continuă nararea celor întâmplate prezentându-
ne un alt moment când trec printr-un sat al samaritenilor, care nu îi primesc să
îi găzduiască, pentru că se îndreptau înspre Ierusalim. Când cei doi, Ioan și
Iacov, se lovesc de refuzul acestora au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se
coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”, gata să-i treacă prin foc
doar pentru că nu le-a oferit găzduire, mustrarea Domnului este una destul de
dură: ,,Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!”. Putem spune că și aceștia sunt în
atelierul olarului; de la actul atât de măreț de pe munte, unde participă la
schimbarea la față, la această trântă pe care o primesc: ,,Nu știți de ce duh
sunteți însuflețiți!”.
Vedem transformarea făcuta de Domnul Isus prin școala uceniciei în dreptul
celor doi, de la unii a căror lemă în viață era; ,,Scopul scuză mijloacele”, la unul
care avea să spună în Apocalipsa; ,,Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu
voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos”. (Apocalipsa 1:9). De la
unul care scopul lui era să fie mai mare, să fie în față indiferent de mijloace:
prin ceartă să meargă în secret la Învățător să îi ceară, îi propune mamei să
intervină pentru a fi puși în frunte, o lipsă totală de colegialitate și frățietate la
a spune în prima sa epistolă: ,,Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și
copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici
cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:10). ,,Oricine urăște pe fratele său
este un ucigaș. (1 Ioan 3:15).

Transformare de la ură la dragoste, de la unii care erau gata să pună foc peste
un sat al samaritenilor, pentru că nu i-a primit, la unii care aveau să ceară din
dragoste un altfel de foc peste Samaria; focul Duhului Sfânt; ,,Aceștia au venit
la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.” (Faptele
Apostolilor 8:15). De la ,,Fiii tunetului” plini de ambiții personale, gata să calce
în picioare, gata să pună foc la ,,apostolul iubirii”. De la unul plin de sine, la
unul smerit care în toată evanghelia sa, nu își pomenește numele când face
referire la el, o face cu expresia ,,celălalt ucenic”, iar spre finalul
evangheliei; ,,ucenicul pe care îl iubea Isus”, și nu este o expresie a mândriei ci
una a smereniei. Punctul de inflexiune a lui Ioan, cred că este momentul
spălării picioarelor, este singurul evanghelist care ne redă acest moment, când
Domnul Isus dând o lecție de iubire, de smerenie se apleacă sa spele picioarele
ucenicilor. Este momentul când ,,Fiul tunetului” este dărâmat, moare
și ,,ucenicul iubirii” îi ia locul.
 Atribute ale uceniciei
Am văzut ce înseamnă ucenicia, condițiile necesare unui ucenic; chemarea,
urmarea și transformarea in atelierul uceniciei, acum vom vedea ucenicul ca
produs finit, calitățile pe care trebuie să le îndeplinească, să le avem ca ucenici,
atribute care ar trebui să ne descrie, să ne definească pe noi ca ucenici; ,,Voi
sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta
iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie
lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.’’ ,,Voi sunteți lumina lumii. O
cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.’’ (Matei 5 :13,14)
Cred că predica de pe munte a Domnului nostru Isus Cristos este instructajul
sau cuprinde cele mai multe instrucțiuni pentru a fi un bun ucenic, și în
continuare vom vedea câteva calități care ne definesc pe noi ca ucenici. Am
putea spune că acestea sunt brandul, marca uceniciei. O etichetă care trebuie
să se vadă în viața noastră.
1. Dedicat și pasionat de Cristos.
,, Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi
ucenicul Meu.
Sarea este bună , dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va
da înapoi gustul acesta?’’ (Luca 14:34,35). Intre noi și Cristos nu trebuie să
existe nimic care să ne despartă de Dumnezeu. În predica de pe munte,
Domnul face referire la adevăratele comori; ,,Nu vă strângeți comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci
strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții
nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și
inima voastră.’’ Dedicat lui Cristos înseamnă că El este singurul de care
ascultăm, neputința de a sluji la doi stăpâni, nu putem avea o inimă împărțită.
Îngrijorările și preocupările pentru viața aceasta; hrană, îmbrăcăminte, viitor
nu trebuie să fie prioritare in viața noastră, ci împărăția lui Dumnezeu și
neprihănirea trebuie să fie pe primul loc în trăirea noastră.
 Cuvântul lui Dumnezeu în cartea Evrei (3:12) ne spune; ,,Luați seama dar,
fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă
despartă de Dumnezeul cel viu.’’ Daca este ceva care ne poate pe noi desparți
de Dumnezeu este o inimă împărțită.

,, Între Dumnezeu si tine

Nu există nici un om

Nici vreun munte, nici vreo vale

Nici vreo casă, nici vreun pom

Nu-s nici vorbe, nu-s nici fapte

Nu-s nici piedici, nici ursite

Și nici vise spulberate

Intre Dumnezeu si tine

Este doar inima ta

Care are pentru El

Un răspuns: ori nu, ori da.’’

,,Aproape de îngeri’’

Mina Ianovici