COMUNITATEA REGIONALĂ PENTICOSTALĂ ORADEA

SEMINARUL BIBLIC TRANDAFIR ȘANDRU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Absolvent:
Bogdan Ioan Petru

- Oradea 2022 -

1
COMUNITATEA REGIONALĂ PENTICOSTALĂ ORADEA
SEMINARUL BIBLIC TRANDAFIR ȘANDRU

UCENICIZAREA ÎN BISERICA CREȘTINĂ

Absolvent:
Bogdan Ioan Petru

- Oradea 2022 -
2
 Cuprins

Introducere........................................................................................................4

Înțelesul termenului de ucenic..........................................................................5

CARACTERISTICI ALE UNUI UCENIC :

1. Disponibilitatea de a renunța la ceva.............................................................8

2. Disponibilitatea de-al urma sincer................................................................10

3. Disponibilitatea de a se lăsa transformat.....................................................12

ATRIBUTE ALE UCENICIEI..................................................................................18

1. Dedicat și pasionat de Cristos.......................................................................19

2. Dragoste neprefăcută pentru ceilalți............................................................21

3. Smerenie și jertfire........................................................................................22

4. Receptiv și supus Duhului Sfânt....................................................................23

5. Condus de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.........................................24

6. Trăiește moral și neprihănit..........................................................................25

7. Un evanghelist asiduu și neobosit................................................................26

8. Activ în comunitatea locală...........................................................................27

9.Ucenicizarea ca roadă....................................................................................28
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................29
3
 Introducere
Ucenicizarea este procesul prin care o persoană creștină, care la acceptat pe
Isus Cristos în viața sa; crește, se dezvoltă din punct de vedere spiritual, de la
copii spirituali, care se hrănesc cu ,,lapte” ,,adevărurile începătoare ale
cuvântului lui Dumnezeu”, trecând prin stadiul de persoană matură în credință,
care se hrănesc cu hrană tare, ajungând la statutul de ucenici, cărora Cristos le
poruncește, ,,duceți-vă și faceți ucenici”. Ucenicizarea –procesul prin care noi
devenim ucenici; creștem, ne maturizăm spiritual până ajungem: ,,la înălțimea
staturii plinătății lui Hristos’’ Ucenicizarea-roada prin care ajutam pe alți să se
dezvolte, să crească spiritual pentru împărătița lui Dumnezeu.
Ucenicia creștină este atașarea de Cristos și pentru că El există trebuie să
existe și ucenici. O idee despre Cristos, un sistem dogmatic, o cunoaștere
religioasă nu necesită ucenicie, de fapt o exclud, sunt ostile. ,,Un creștinism
fără un Cristos viu este inevitabil un creștinism fără ucenicie, iar un creștinism
fără ucenicie este întotdeauna un creștinism fără Isus Cristos; o idee, un mit.”
(,,Costul uceniciei” Dietrich Bonhoeffer) Ucenicia pentru creștini este o
poruncă, nu o opțiune, chemarea Domnului Isus este o poruncă, nu o opțiune,
și o poruncă o poate da doar cine este în măsură să poruncească și Fiul lui
Dumnezeu, Dumnezeu în persoană are aceasta are această aptitudine de aceea
el spune ,,vino după mine!”.

4
 Înțelesul termenului de ucenic

Cuvântul ucenic sau discipol vine din grecescul matheles care înseamnă
„învățațel” „persoană dată să facă ucenicie” adept. El descrie o persoană care
și-a stabilit un scop. Ex: Socrate – Platon, Gamaliel – Pavel, Ilie – Elisei.

Dicționarul limbii române ne explică, că ucenicul este o persoană tânără care

învață o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate: elev, adept.

- adept și continuator al unui savant , al unui filozof, al unui artist.

- începător într-o activitate: discipol, elev.

Cred că cel mai potrivit înțeles al cuvântului ucenic este acela că un tânăr,
tânără intrau într-un atelier de lucru pentru a învăța o meserie, atât teoretic
dar mai ales practic, era o perioadă de ucenicie în care tânărul se pregătea
pentru meseria pe care dorea să o practice în viitor, ca apoi el însuși să devină
un meseriaș cu diferite nivele de calificare

Când vorbim de ucenicia creștină înțelegem un adept, un urmaș al unei noi

învățături, al unei noi vieți. Ucenicia nu este doar o meserie, o profesie ci
vorbim despre totalitatea unei vieți puse la dispoziția, în slujba: Marelui,
Unicului, Învățător Fiul lui Dumnezeu. Isus Cristos. Numai omul care este mort
față de propria voință îl poate urma pe Cristos „Dacă voiește cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, sa-și ia crucea, și să mă urmeze” (Matei 6:24)
să-și lepede eu-l, mândria, orgoliile, să-și răstignească firea.

5
 Putem vedea câteva diferențe între cele două înțelesuri ale cuvântului
ucenic: ucenicul propriu zis și ucenicul creștin.

- Dacă pentru a învăța un meșteșug, o meserie, o profesie presupune

anumite sacrifici. Pentru a fi ucenicul lui Cristos se presupune maximul de
sacrifici ce se poate face. „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său,
pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar
însăși viața sa nu poate fi ucenicul
Meu”(Luca14:26)
- Dacă a fi ucenic într-o profesie este o perioadă determinată de timp, după
care ucenicul devenea un profesional în sine, ucenicia poate fi de 3, 4, 5 până
la 10 ani. Pentru a fi ucenicul lui Cristos este pentru o viață întreagă, din
momentul în care se decide a fi ucenic, acceptă chemarea Domnul Isus și până
la moarte.

- În ucenicia ca profesie ucenicul poate egala sau chiar depăși pe maestru, pe

învățător, pe profesor și cred că cunoaștem diferite exemple. În Învățătura
creștină unul singur este Învățătorul de neegalat. „Voi să un vă numiți Rabi!
Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos și voi toți sunteți frați”
(Matei 23:8). Când accepți chemarea la ucenicia lui Cristos, lumea un trebuie să
vadă în noi un mare profesional, un bun meseriaș; în a mănui cuvântul, în a
cânta, în a administra, în a evangheliza ci trebuie să-l vadă pe Învățătorul adică
pe Isus Cristos. „Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi sa poruncit, să ziceți:
Suntem niște robi netrebnici am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10).

6
 Ucenicul nu va avea niciodată o etichetă, un brand, o marcă proprie.

- Cerințele diferă: vârsta și abilitățile celor ce voiau să învețe o profesie o

meserie este importanta, în special sau majoritar tineri și având anumite
inclinații vizibile: ureche muzicală, degete lungi, înălțime, forța. În ucenicia
creștină abilitățile, vârsta, aspectul fizic un sunt prioritare, nu sunt importante.
Importantă este disponibilitatea, acceptarea chemării, ascultarea și credința.
Ucenicii Domnului Isus au vârste diferite, abilități diferite, educații și profesii
diferite.

7
Caracteristici ale unui Ucenic

1.Disponibilitatea de a renunța la ceva.

Disponibil înseamnă să te pui la dispoziția cuiva, să renunți la ceva, cea ce
erai până acum și sa fii un altcineva, să renunți la trecutul tău și să accepți
prezentul său.

Să răspunzi chemării lui Hristos fără să te uiți înapoi să fii gata să lași: profesie,
lucruri materiale, învățătura pe care o aveai și să fii gata să accepți o noua
învățătură. Ex: Matei asculta chemarea, lasă vama și îl urmează. Lasă un servici
bun, un mod de viață comod cu toate beneficiile ce îi aduceau această profesie
pentru al urma pe Isus Hristos. ,,Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după
El”. (Luca 5:27). Matei lasă un mod de viață depravat, prieteni, ospețe, un
servici care îl predispunea spre furt (încasator de taxe). ,,Să un cereți nimic mai
mult peste ce va fost poruncit să luați”. (Luca 3:13). Și vine la un mod de viață
nou în lumină, în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu.
,,Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, și au mers după El”. (Luca 5:11).
Petru, Ioan și Iacov lasă afacerea lor, corăbiile cu care își câștigau traiul zilnic:
pescuitul, pentru a primii o nouă profesie ,,pescari de oameni” pentru
împărăția lui Dumnezeu.

8
Siguranța unui trai decent, a zilei de mâine, pentru a se pune, a se lăsa în mâna
lui Hristos, a trăi prin credință, a pași în necunoscut, a umbla pe valuri, dar
având o mâna care te va ridica, care te va proteja, care va înmulții pâinea.

Disponibilitatea de a renunța la ceva este puțin zis, disponibilitatea de a

renunța la tot și un vorbim doar despre material ci vorbim in primul rând
despre eu-l, sinea, orgoliu ,,Daca voiește cineva sa vina după Mine, să se
lepede de sine, să-si ia crucea, si sa Mă urmeze”(Matei 16:24), la titlurile lumii,
la aprecierile lumii, să renunțe la orice-ar da o siguranță relativa a vieții și
aruncat într-o nesiguranță deplina care de fapt înseamnă siguranță și protecție
absolută în Cristos.

9
2. Disponibilitatea de-al urma sincer.

Al urma pe Cristos dintr-o inima curată, Isus a văzut pe Natanael venind la El, și
a zis despre el ,,Iată cu adevărat un Israelit in care nu este vicleșug” (Ioan 1:47).
O condiție esențiala, necesară a celui ce vrea să devină ucenic este o inima
curată, sincera, să nu fim motivați de alte scopuri, alte motive decât acela de al
urma pe El. În predica de pe munte printre fericiri este menționată de Domnul
Isus ,,Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu”(Matei 5:8)
și Natanael avea să exclame primul dintre ucenici, chiar la prima întâlnire cu
Cristos ,,Rabi tu ești fiul lui Dumnezeu”.

Avem câteva exemple în evanghelii în care uni se oferă să îl urmeze pe Domnul

Isus ,,Pe când erau pe drum un om i-a zis ,,Doamne te voi urma oriunde vei
merge” (Luca 9:57), pentru noi ar fi un om de apreciat, l-am aplauda, l-am
felicita pentru alegerea făcută, dar Domnul Isus îl refuză, uni sunt chemați iar
acesta este refuzat, cred ca scopul lui era altul decât acela de al urma pe
Cristos, oferta lui un venea dintr-o inimă sinceră. In evanghelia după Matei
vedem ca acesta era dintre cărturari și probabil a văzut in faptul că al urma pe
Cristos, este un mod de ieși în fata, de a deveni celebru, de a fi apreciat de alți
sau de a se realiza material. ,,Un altul a zis ,,Doamne te voi urma dar lasă-mă
întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei””(Luca 9:61) și acesta înțelege
ucenicia ca pe o ofertă proprie, un program de viața personal determinat de
propria alegere, se crede îndreptățit, să pună propriile condiții.

10
Chemarea o face El si condițiile le pune El, când noi punem condițiile ne
anulam ucenicia și-l facem un program al nostru ,după bunul nostru plac, după
disponibilitatea și dispoziția noastră, rămânerea în vechiul loc, în vechea stare
exclude ucenicia, exclude urmarea lui Cristos, când cineva mergea ucenic, nu el
punea condițiile, nu el stabilea programul, nu el stabilea metoda de învățare,
editura ci maestrul, profesorul.

11
 3. Disponibilitatea de a se lasă transformați.
Vedem că cei chemați de Domnul Isus nu li se face o testare de aptitudini sau
abilitați, nu sunt oameni cu o anumită pregătire, o anumită cultură ci vedem 12
oameni obișnuiți, necărturari. Interesant in aceasta echipa nu fac parte nici
unul din învățați vremi, din spuma societăți, am putea spune: cărturari, farisei,
saduchei daca ne aducem aminte când iudei sunt duși robi in Babilon primi
care sunt duși sunt tineri școliți, tineri învățați, și Domnul Isus un îi alege pe
aceștia, și mai ales categoriile amintite mai sus datorita faptului ca un
îndeplineau această condiție a lepădări de sine a mândriei. Diferite categorii
sociale, diferite profesii:(pescari, vameși), diferite ideologii (Simon Zilotul) am
putea spune ca vedem în componența echipei ideologii total opuse chiar
inamice, Simon Zilotul care era un ultranaționalist convins gata sa ucidă ,sa
moara pentru ideologia sa ,văzând în romani dușmani de moarte ai poporului
iudeu, și Matei vameșul care aduna taxe pentru romani, vameși erau
considerați de către zeloți ca niște trădători de neam ,și totuși in aceeași
echipă. Cea ce au in comun acești oameni atât de diferiți pe lângă cele amintite
înainte este disponibilitatea de a se lăsa transformați, prelucrați, de acceptare
a voii lui Dumnezeu in viața lor. Atunci când îi cheamă Domnul Isus pe fii lui
Zebedei: Ioan și Iacov, ,,cărora le pune numele Boanerghes, care, tălmăcit
înseamnă ,,Fiii tunetului””. (Marcu 3:17). De ce? Domnul Isus le pune această
poreclă și nu îi numește ? -pentru că El le cunoaște nu doar numele ci și
caracterul, temperamentul.

12
 Avem in evanghelii câteva episoade din care reiese caracterul lor pentru care
primesc această poreclă, atât ei dar si Petru primește un alt nume. ,,Tu ești
Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa, (care tălmăcit înseamnă Petru)”
(stânca, piatră). Ei sunt cei care, ies cel mai mult în evidență, fiind cei mai
apropiați de Domnul Isus, și sunt cei asupra cărora transformarea o vedem cel
mai accentuat, transformare, pe care o face Cristos și Duhul Său cel Sfânt.

La Petru vedem momente când Domnul îl laudă, îl apreciază pentru acțiunile

sale sau îl mustră in fața tuturor, un caracter care are nevoie de prelucrare, de
șlefuire, de stabilitatea unei stăncii pe care o poate face doar El.

Vedem în (Matei 16:13) când Domnul întreabă ,,Cine zic oamenii că sunt Eu,
Fiul omului?.” ,,Uni zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul
din proroci.” ,,Dar voi, le-a zis El, cine ziceți că sunt? Simon Petru, drept
răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din
nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și
sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Și Eu îți
spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței
morților nu o vor birui. Și Eu îți spun: tu ești Petru , și pe această piatră voi zidi
Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. (Matei 16:15-18)
Domnul Isus face o apreciere extraordinara care îl ridica in fata celorlalți, o
remarcă care îl face sa se simtă bine, dar peste puțin timp atunci când Domnul
le vorbește, le vestește patimile și moartea Sa. ,,Petru L-a luat deoparte și a
început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se
întâmple așa ceva!”

13
Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu eşti o piatră de
poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci
gânduri de ale oamenilor.”(Matei 16:22,23) Dacă înainte îl ridicase acum îl
coboară, îl dă de pământ, am putea spune că Petru se găsește in atelierul
olarului, care îl prelucrează pentru cea ce avea să devină ,,stânca pe care va
construi biserica’’. Mai târziu in ultima săptămână a Domnului când acesta își
avertiza ucenici spunându-le că ,,in noaptea aceasta toți veți găsi în mine o
pricină de poticnire’’, îl vedem pe Petru undeva sus, deasupra tuturor,
spunând; ,,Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.’’
Vedem un om plin de încredere în propriile forțe și punând oarecum la îndoială
spusele Domnului; caci fără El nu suntem nimic. Eu sunt Vița, voi sunteți
mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci,
despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.’’ (Ioan 15:5) Când ne punem
încrederea in propriile noastre forțe, resurse vom fi mai mult ca sigur
falimentari, dar când încrederea noastră este pusă în El vom fi mai mult ca
biruitori. Petru va primi o altă lecție dureroasă dar folositoare, aceea că el este
tare nu prin cea ce este el, el este tare in Cristos. Domnul îl avertizează că el
însuși se va lepăda de El de trei ori înainte de a cânta cocoșul. Îl vedem
lepădându-se, dându-și seama de neputințele sale de limitările sale; ,,Și a ieșit
afară, și a plâns cu amar.’’(Luca 22:62), dar plânsul său, părerea de rău,
durerea sa, întoarcerea la Domnul Isus, spre deosebire de un alt ucenic ,,fiul
pierzări” Iuda, care, nu se căiește ,care, nu se întoarce la Cristos, ce încearcă să-
și rezolve problema el însuși, prin forțe proprii, este singurul care tracasează
dintre cei doisprezece.

14
 Dar Petru care prin atitudinea sa , prin plânsul său își cere iertare Domnului,
care se recunoaște limitat, și îl recunoaște pe El nelimitat de timp, spațiu,
cunoștință. La arătarea de la Marea Tiberiadei după o noapte în care nu
pescuiseră nimic și la cuvântul Domnului aruncă mreaja in partea dreaptă,
prinzând atâți pești că nu puteau trage mrejele, când Domnul îl întreabă ,,A
treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i
zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi
că Te iubesc.” aici Petru își recunoaște limitările și vede măreția Fiului lui
Dumnezeu, transformarea pe care El o face într-un om plin de sine, de
mândrie, orgolii, slăbiciuni într-un ucenic ,într-un apostol, de la unul care se
lepăda în fața unei slujnice, la unul care se va ridica în fața a câtorva mii de
suflete, și va ține o cuvântare în urma căreia trei mii de suflete se vor adăuga la
numărul ucenicilor, o cuvântare in care nu face nici o referire la el, la cat de
grozav este el, la reușitele sale, ci o predica în care îl va vesti pe El, pe Isus
Cristos Fiul lui Dumnezeu. Fiii tunetului ,,Boanerghes” așa cum îi numește
Domnul Isus vom vedea că au un caracter demn de această poreclă dată de
Domnul Isus, dar care se lasă și ei prelucrați în atelierul maestrului, vor deveni
niște ucenici veritabili unul fiind numit și cunoscut de noi ca ucenicul iubirii. Îi
vedem pe acești doi frați ca merg la Isus și i-au zis: ,, Fiii lui Zebedei, Iacov și
Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorul, am vrea să ne faci ce-Ți vom cere.
”El le-a zis: „Ce voiți să vă fac? ”Dă-ne”, I-au zis ei, „să ședem unul la dreapta Ta
și altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.” (Marcu 10:35-37). Într-o
o altă ocazie: ,, Apoi, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai
mare.”(Luca 9:46).

15
În evanghelia lui Marcu se certaseră, se pare că cei doi i-au parte la această
ceartă crezând că sunt îndreptățiți să fie șefi, pentru că, erau apropiații
Domnului, această discuție are loc după schimbarea la față de pe munte unde
ei împreună cu Petru sunt singurii care participă, crezând că acest fapt îi
îndreptățește sa-și invoce șefia, superioritatea față de ceilalți. După mustrarea
Domnului, Ioan face un pas în față mustrat fiind spune ceva de genul; nu doar
că ne-am certat. Ioan a luat cuvântul și a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe un
om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
,,Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este
pentru voi.”(Luca 9:49-50), cu alte cuvinte nu venea după noi, era dintr-o altă
biserică era altfel îmbrăcat, și l-am oprit; lucra în numele tău aprobarea și l-am
oprit. Luca continuă nararea celor întâmplate prezentându-ne un alt moment
când trec printr-un sat al samaritenilor, care nu îi primesc să îi găzduiască,
pentru că se îndreptau înspre Ierusalim. Când cei doi, Ioan și Iacov, se lovesc de
refuzul acestora au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și
să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”, gata să-i treacă prin foc doar pentru că nu le-a
oferit găzduire, mustrarea Domnului este una destul de dură: ,,Nu știți de ce
duh sunteți însuflețiți!”. Putem spune că și aceștia sunt în atelierul olarului; de
la actul atât de măreț de pe munte, unde participă la schimbarea la față, la
această trântă pe care o primesc: ,,Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!”.
Vedem transformarea făcuta de Domnul Isus prin școala uceniciei în dreptul
celor doi, de la unii a căror lemă în viață era; ,,Scopul scuză mijloacele”, la unul
care avea să spună în Apocalipsa; ,,Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu
voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos”. (Apocalipsa 1:9).

16
De la unul care scopul lui era să fie mai mare, să fie în față indiferent de
mijloace: prin ceartă să meargă în secret la Învățător să îi ceară, îi propune
mamei să intervină pentru a fi puși în frunte, o lipsă totală de colegialitate și
frățietate la a spune în prima sa epistolă: ,,Prin aceasta se cunosc copiii lui
Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la
Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:10). ,,Oricine urăște
pe fratele său este un ucigaș. (1 Ioan 3:15).

Transformare de la ură la dragoste, de la unii care erau gata să pună foc peste
un sat al samaritenilor, pentru că nu i-a primit, la unii care aveau să ceară din
dragoste un altfel de foc peste Samaria; focul Duhului Sfânt; ,,Aceștia au venit
la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.” (Faptele
Apostolilor 8:15). De la ,,Fiii tunetului” plini de ambiții personale, gata să calce
în picioare, gata să pună foc la ,,apostolul iubirii”. De la unul plin de sine, la
unul smerit care în toată evanghelia sa, nu își pomenește numele când face
referire la el, o face cu expresia ,,celălalt ucenic”, iar spre finalul evangheliei;
,,ucenicul pe care îl iubea Isus”, și nu este o expresie a mândriei ci una a
smereniei. Punctul de inflexiune a lui Ioan, cred că este momentul spălării
picioarelor, este singurul evanghelist care ne redă acest moment, când Domnul
Isus dând o lecție de iubire, de smerenie se apleacă sa spele picioarele
ucenicilor. Este momentul când ,,Fiul tunetului” este dărâmat, moare și
,,ucenicul iubirii” îi ia locul.

17
 Atribute ale uceniciei
Am văzut ce înseamnă ucenicia, condițiile necesare unui ucenic; chemarea,
urmarea și transformarea in atelierul uceniciei, acum vom vedea ucenicul ca
produs finit, calitățile pe care trebuie să le îndeplinească, să le avem ca ucenici,
atribute care ar trebui să ne descrie, să ne definească pe noi ca ucenici; ,,Voi
sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta
iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie
lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.’’ ,,Voi sunteți lumina lumii. O
cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.’’ (Matei 5 :13,14)
Cred că predica de pe munte a Domnului nostru Isus Cristos este instructajul
sau cuprinde cele mai multe instrucțiuni pentru a fi un bun ucenic, și în
continuare vom vedea câteva calități care ne definesc pe noi ca ucenici. Am
putea spune că acestea sunt brandul, marca uceniciei. O etichetă care trebuie
să se vadă în viața noastră.

18
1. Dedicat și pasionat de Cristos.
,, Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi
ucenicul Meu.
Sarea este bună , dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va
da înapoi gustul acesta?’’ (Luca 14:34,35). Intre noi și Cristos nu trebuie să
existe nimic care să ne despartă de Dumnezeu. În predica de pe munte,
Domnul face referire la adevăratele comori; ,,Nu vă strângeți comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci
strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu
le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și
inima voastră.’’ Dedicat lui Cristos înseamnă că El este singurul de care
ascultăm, neputința de a sluji la doi stăpâni, nu putem avea o inimă împărțită.
Îngrijorările și preocupările pentru viața aceasta; hrană, îmbrăcăminte, viitor
nu trebuie să fie prioritare in viața noastră, ci împărăția lui Dumnezeu și
neprihănirea trebuie să fie pe primul loc în trăirea noastră.

19
 Cuvântul lui Dumnezeu în cartea Evrei (3:12) ne spune; ,,Luați seama dar,
fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă
despartă de Dumnezeul cel viu.’’ Daca este ceva care ne poate pe noi desparți
de Dumnezeu este o inimă împărțită.

,, Între Dumnezeu si tine

Nu există nici un om

Nici vreun munte, nici vreo vale

Nici vreo casă, nici vreun pom

Nu-s nici vorbe, nu-s nici fapte

Nu-s nici piedici, nici ursite

Și nici vise spulberate

Intre Dumnezeu si tine

Este doar inima ta

Care are pentru El

Un răspuns: ori nu, ori da.’’

,,Aproape de îngeri’’

Mina Ianovici

20
 2. Dragostea neprefăcută pentru ceilalți
,,Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea
dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35). O calitate care ar trebui să ne
însoțească, însuflețească pe noi ca ucenici, de fapt este porunca dată de
Domnul Isus în cadrul intim al odăii de sus, când Domnul își lua rămas bun de
la ucenicii săi; ,,Vă dau o poruncă nouă", ,,Aceasta este porunca Mea".

Dacă în acest cadru al despărțiri Domnul insistă pentru dragostea care trebuie
să și-o poarte uni altora, in alte ocazii insistă asupra iubiri aproapelui, atunci
când este întrebat de cea mai mare poruncă nu desparte această porunca de
prima poruncă; ,,Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă Iar a doua,
asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți'', ca mai apoi Pavel
in cartea Romani avea să spună ca in aceste două legi se cuprinde toată legea, de
aceea dragostea fața de aproapele nostru trebuie să ne caracterizeze; ,,Și cine este
aproapele meu?" Orișicine are nevoie de ajutorul nostru, indiferent de natura
ajutorului de care are nevoie si este in posibilitatea noastră de ai veni în ajutor, de
ai întinde o mână de ajutor cui are nevoie.

,,Ați auzit că s-a zis: ,,Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău."
Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă,
faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă
prigonesc,'' mai mult Domnul schimba legea dreptăți cu legea iubirii, dacă legea
spunea ,,ochi pentru ochi, dinte pentru dinte'' legea iubiri este cea ce a făcut
Cristos pentru noi, ne-a împăcat cu tatăl prin jertfa sa. Astfel ne cere să
răspundem cu dragoste celor ce nu merită.

21
 3. Smerenie si jertfire.
,,Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.'' Smerenia care după cum
am văzut lipsea chiar ucenicilor dar asupra căreia Domnul Isus insista, prin actul
spălări picioarelor le dă celor de atunci si noua o lecție de smerenie, prin însuși
lucrarea sa pe pământ Domnul dă dovadă de smerenie și ascultare ,,Sa smerit
și Sa făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce''. (Filipeni 2:8).
Pavel insistă și el în epistolele sale îndemnându-ne; să ne îmbrăcăm cu smerenie,
să ne purtăm cu smerenie unii cu alții ,,ci în smerenie fiecare să privească pe
altul mai pe sus de el însuși.'' (Filipeni 2:3). Un fir roșu care începe în evanghelii
în predica de pe munte ,,Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră în
fața oamenilor, ca să fiți văzuți de ei'', ,,când vă rugați să nu fiți ca fățarnici'',
punând focul pe pilda vameșului și a fariseului, mustrând apoi cetățile vremi
pentru prepotența, mândria, nepocăința lor și ajungând in Apocalipsa in dreptul
Biserici din Laodicea ,, pentru că zici: sunt bogat, m-am îmbogățit , și nu duc lipsă
de nimic, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol'' smerenie înseamnă
recunoașterea dependenței noastre de Dumnezeu.
Jertfire să fim gata să ne jertfim pentru Dumnezeu pentru lucrarea sa, să ne
jertfim timpul, resurse noastre pentru El, primi ucenici fac lucrul acesta
ajungând sa fie martirizați pentru credința și slujirea lor.

22
 4. Receptiv și supus Duhului Sfânt.
,,Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor , care să rămână cu
voi în veac și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru
că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în
voi.'' ( Ioan 14:17) Un ucenic se pune la dispoziția Duhului Sfânt și se lasă călăuzit,
cârmuit de Duhul. În Faptele Apostolilor când ucenici aleg îi aleg pe cei șapte
diaconi una din condițiile puse pentru aceștia era; ,,sa fie plini de Duhul Sfânt si
înțelepciune.''

Cei botezați sunt casa în care Duhul Sfânt își are locuința, El ne asigura
prezența permanentă și părtășia lui Cristos în noi, ne dă adevărata cunoaștere
a naturi și a voinței sale, ne învață și ne aduce aminte de tot ce ne-a spus (Ioan
14 :26), ne călăuzește în tot adevărul (Ioan 16:13). Duhul Sfânt sădește în noi:
siguranță, credință, înțelepciune, putere în lucrarea de slujire și ne echipează cu
daruri în folosul celorlalți, a Bisericii.

23
 5. Condus de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.
,,Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenici Mei.''. Adevărații
ucenici rămân tot timpul în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, și nu doar
ascultare ci și împlinire; Domnul Isus îi numea fericiți pe cei ce ascultă și
împlinesc cuvântul său. Predica de pe munte, Domnul Isus întărește importanța
cuvântului lui Dumnezeu, autoritatea lui spunând: ,,Să nu credeți că am venit să
stric Legea sau Prorocii, am venit, nu să stric ci să împlinesc”, când probabil
ucenicii și cei prezenți pe munte, se așteptau la abolirea vechii Legi, să o declare
nulă sau să îi minimalizeze importanța, Hristos întărește Legea spunând prin alte
cuvinte; atașarea de Lege nu este ucenicie, după cum nici atașarea de persoana
lui Isus Hristos, fără Lege nu este ucenicie. Am putea spune că Domnul Isus avea
în față două ipostaze la fel de periculoase: una a lui Israel care divinizează legea
și îl reduce pe Dumnezeu la lege, iar a doua reversul, contestarea divinități Legii
și despărțirea lui Dumnezeu de Legea sa. În fața ambelor răstălmăciri, Isus
reafirmă autoritatea Legii ca Legea lui Dumnezeu, iar legea se împlinește numai
în părtășie cu Dumnezeu. Nu este posibilă împlinirea Legii fără părtășia lui
Dumnezeu, și nu este posibilă părtășia cu Dumnezeu fără împlinirea Legii.

La sfârșitul predicii, Domnul conclude că; nu-i de ajuns să rămânem uimiți

la ascultarea Cuvântului, nu ne folosește la nimic să spunem Amin și Aleluia dacă
nu împlinim, și ne dă această frumoasă metaforă ,,casa zidită pe stâncă”.
Credința noastră, ucenicia noastră zidită pe Cuvântul Său ascultând si împlinind,
va fi o ucenicie trainica, nedoborâtă de furtună. Ucenicii rămân tot timpul sub
autoritatea Cuvântului Său.

24
 6. Trăiește moral si neprihănit.
,,Căci este scris; Fiți sfinți căci eu sunt sfânt’’ Ca întărire a legii Domnul Isus
vine și aduce câteva lămuriri in care cei de atunci aveau nelămuriri: jignirea unui
frate, mânia, vorbele de ocară pe care le adresăm celorlalți sunt fapte care ne
învinovățesc, fapte de care vom fi acuzați, și slujirea, rugăciunea noastră rămân
fără valoare. Atașarea de Cristos nu permite nici o plăcere care nu are la bază
iubirea, o astfel de poftă ,fie și doar o singură privire care stârnește pofta ne
desparte de ucenicie și aruncă tot trupul în gheenă.

Domnul întărește, face indisolubilă căsătoria și o sfințește, așa ca și în căsătorie

ucenicul trebuie să rămână atașat de Cristos.

Credibilitatea cuvintelor noastre nu trebuie să fie însoțite de un jurământ,

filozofii antici considerau jurământul nedemn pentru un om nobil, Domnul Isus
spune; ,,Să nu jurați nicidecum", ,, Felul vostru de vorbire să fie da, da, nu, nu".
Credibilitatea noastră spune multe despre moralitatea noastră, vorbirea noastră
trebuie să fie sinceră și adevăr. Sinceritatea este o calitate ce trebuie să ne
definească.

Nu există adevăr în relația cu Isus fără adevăr în relația cu oameni.

25
 7. Un evanghelist asiduu și neobosit.
,,Apoi le-a zis duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice
făptură’’ (Marcu16:15). Trimiterea ucenicilor de către Domnul de a predica
Evanghelia la orice făptură, nu este o poruncă doar pentru ei valabilă doar
atunci, nu este o poruncă învechită, depășită; ci este o poruncă actuală, valabilă,
care rămâne în picioare pentru noi azi. Un lucru care-i caracterizează pe primi
ucenici este neoboseala, curajul, este râvna cu care duc vestea bună a
evangheliei atât în Israel cat si în afară până la marginile pământului în pofida
piedicilor, a împotrivirilor pe care le întâmpină.

Aceeași râvna ar trebui sa ne însuflețească pe noi azi, când avem atâtea

posibilități, condiții propice, mijloace, când această misiune încredințată
ucenicilor de ieri și de azi nu este atât de riscantă, nu există atâta împotrivire ca
în primele secole a creștinismului, și mai ales a primilor ucenici care ajung să-și
dea viața, să fie martirizați pentru Evanghelie, lor li se potrivesc atât de bine
versetele din: (Evrei 11:36-38) ,,Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și
închisoare, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, –
prigoniți, munciți au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au
murit uciși de sabie, ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri,
prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului.’’

Această poruncă ar trebui să ne însuflețească încontinuu și necondiționat.

26
 8. Activ în comunitatea locală.
,,Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea
pâinii și în rugăciuni.’’ (Faptele Apostolilor 2:42) O altă calitate a uceniciei ,care
îi însoțește pe adevărați ucenici este; apartenența si implicarea în comunitatea,
biserica locala. Prin botez intrăm in Trupul lui Cristos în biserica iar prin actul
cinei ne reafirmăm apartenența Trupului lui Cristos, nu există viață și nu există
ucenicie în afara Trupului, așa cum un organ, un mădular al unui trup rămâne
fără valoare, este mort separat de corp, ucenicul își pierde valoarea dacă nu
aparține unei comunități.

Odată cu înălțarea Domnului Isus la cer biserica ia locul trupului lui Cristos pe
pământ, dacă primi ucenici trebuiau să-l urmeze, să meargă cu Domnul pentru
a fi în prezența sa fizic, astăzi biserica; ,,Trupul lui Cristos” nu mai este limitat de
timp și spațiu geografic făcând parte din biserică suntem în prezența lui Cristos.
Biserica primara, comunitatea primilor ucenici dă scrisori de împuternicire care
sa le acrediteze apartenența celor care vizitează bisericile.

27
 9. Ucenicizarea ca roadă.
,,Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi
astfel ucenicii Mei.’’ O altă calitate a unui ucenic scoasă in evidență chiar de
Marele Maestru roada pe care o aducem spre slava lui Dumnezeu. Orice ucenic
trebuie să aducă roadă spre proslăvirea Tatălui spunea El, și roada adusă nu este
altceva decât alți ucenici; oameni aduși la Cristos, și creșterea lor spirituală până
la statutul de ucenici spre slava lui Hristos. Cel mai bun exemplu în aceasta
direcție îl avem pe Pavel care nu doar ca deschide biserici, nu doar vizitează
comunitățile creștine de atunci, nu doar le trimite scrisori, dă învățătură, ci
rânduiește slujitori, ucenicizează, creste ucenici care să îl ajute în slujire ca mai
apoi să ducă lucrarea în continuare: Timotei, Tit, Onesim. Și in Vechiul
Testament avem exemplu pe Ilie, care îl ia pe Elisei îl ucenicizează, îl creste
spiritual, ca mai apoi acesta să-l înlocuiască in slujire când acesta este înălțat la
cer. Preocuparea ucenicilor nu este doar prezentul, și așa cum ei nu așteaptă
răsplătirea aici, ci privesc dincolo la răsplătirea, la cununa oferita de Dumnezeu
,,viața veșnică’’, tot așa roadele uceniciei se vad în viitor. Viziunea lor nu este
doar pentru azi ci au in vedere următoarele generații de ucenici care vor duce
mai departe ștafeta credinței a uceniciei.

28
 BIBLIOGRAFIE

1. ,,Costul uceniciei” Dietrich Bonhoeffer

2. ,,Planul de evanghelizare al Învățătorului” Robert E. Coleman
3. ,,Ucenicul” Juan Carlos Ortiz
4. ,,Apostoli Domnului Isus” Petrică Lascau

29